Conflict of interest for local official signing contract with associate company; non-retroactivity of anti-corruption procedural law vs. material law in force at time of act

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. 3487/G/II/27.01.2015 emis de pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

2. Soluţia primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1970 din 01 iulie 2015 a respins acţiunea ca nefondată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 1970 din 01 iulie 2015, a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate, prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

În motivarea recursului, se arată, în esenţă, că faţă de data încheierii contractului (13 martie 2009) nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 176/2010, întrucât faptele săvârşite anterior Legii nr. 176/2010, care nu se aflau în curs de verificare la data intrării în vigoare a acesteia, nu sunt vizate de prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 176/2010.

Pe fond, a arătat că în speţă nu este incidenţă niciuna dintre ipotezele prevăzute de art. 70, 71 şi 76 din Legea nr. 161/2003, deoarece nu este vorba despre nicio decizie a autorităţii locale. Autoritatea locală sau primarul nu au avut nicio putere de decizie, nici în stabilirea oportunităţii vânzării masei lemnoase, nici în stabilirea modalităţii de vânzare şi nici în stabilirea procedurilor şi a câştigătorilor.

4. Apărările Agenţiei Naţionale de Integritate

Prin întimpinarea înregistrată la data de 13.01.2016, intimata A.N.I. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, subliniind că instanţa de fond a interpretat corect dispoziţiile legale atunci când a reţinut că recurentul nu a respectat regimul juridic al conflictelor de interese, încălcând disp. art. 76 din Legea nr. 161/2003.

Raportul de evaluare prin care s-a identificat încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la conflictul de interese a reţinut că recurentul în calitate de primar a semnat la data de 13.03.2009 contractul de furnizare a masei lemnoase nr. 6/2009, în valoare de 88.924,5 lei, încheiat între Primăria Vatra Moldoviţei şi SC B. SRL (societate la care acesta deţine calitatea de asociat).

Referitor la pretinsa încălcare a principiului neretroactivităţii legii, fapt ce ar atrage nulitatea absolută a Raportului de evaluare nr. 3487/G/II din 27.01.2015, intimata susţine că dispoziţiile Legii nr. 176/2010 reglementează procedura de evaluare a respectării regimului juridic al declarării averilor, incompatibilităţilor şi conflictelor de interese şi sunt de imediată aplicare, iar conflictul de interese este reglementat de Legea nr. 161/2003, act normativ aflat în vigoare la momentul săvârşirii faptei, aspect reţinut şi de instanţa de fond.

5. Procedura derulată în recurs

În baza recursului, a întâmpinării şi a răspunsului la întâmpinare, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 20.07.2016 s-a admis în principiu recursul declarat de A., fixându-se termen pentru soluţionarea acestuia în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

În recurs nu s-au administrat înscrisuri noi.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor recurentului şi a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că nu există motive care să atragă reformarea acestuia.

Recurentul-reclamant A. a supus controlului de legalitate, pe calea prevăzută de art. 22 din Legea nr. 176/2010, Raportul de evaluare nr. 3487/G/II din 27.01.2015 emis de A.N.I.

În cuprinsul raportului de evaluare contestat s-a reţinut că reclamantul nu a respectat regimul juridic al conflictelor de interese, întrucât a semnat la data de 13.03.2009, în calitate de primar, un contract de furnizare a masei lemnoase (nr. 6/2009) încheiat între Primăria Vatra Moldoviţei şi SC B. SRL (societate în cadrul căreia deţinea calitatea de asociat), cu o valoare de 88.924,5 lei.

Prin urmare, s-a constatat încălcarea de către recurentul-reclamant a dispoziţiilor art. 76 din Legea nr. 161/2003 coroborate cu disp. art. 2 alin. (1) şi art. 75 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali.

Această stare de fapt nu a fost contestată nici în procedura administrativă şi nici în cea judiciară. Conform Certificatului constatator nr. 15194/10.03.2009 emis de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Suceava, reclamantul deţinea calitatea de asociat în cadrul SC B. SRL.

În accepţiunea recurentului, soluţia instanţei de fond este nelegală din raţiuni ce ţin, pe de o parte, de aplicarea retroactivă a dispoziţiilor Legii nr. 176/2010 şi, pe de altă parte, de interpretarea şi aplicarea greşită a cadrului normativ în cauză.

Înalta Curte nu împărtăşeşte această abordare şi contrar opiniei recurentului, constată că în cauză nu a fost încălcat principiul neretroactivităţii legii reglementat de dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţia României.

Susţine recurentul că fapta cuprinsă în raportul de evaluare s-a produs în data de 13.03.2009, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 176/2010, astfel că pârâta nu avea voie să analizeze decât situaţiile născute după intrarea în vigoare a legii.

Analiza condiţiilor de existenţă a conflictului de interese s-a făcut avându-se în vedere dispoziţiile Legii nr. 161/2003 şi ale Legii nr. 393/2004, în forma în vigoare la data săvârşirii faptei.

Verificările au fost iniţiate urmare a autosesizării în Lucrarea nr. 41966/A/II din 26.09.2012, după intrarea în vigoare a Legii nr. 176/2010. Astfel întreaga procedură s-a derulat sub imperiul normelor procedurale reglementate de Legea nr. 176/2010, iar din punct de vedere al dreptului material, fapta analizată a fost încadrată juridic în dispoziţiile art. 76 din Legea nr. 161/2003, în vigoare la data de 13.03.2009, cu respectarea principiului tempus regit actum.

În consecinţă, Înalta Curte reţine că motivul de nelegalitate privind aplicarea greşită a legii în timp este nefondat, soluţia instanţei de fond fiind corectă sub acest aspect.

În ceea ce priveşte starea de incompatibilitate, în baza înscrisurilor depuse la dosar, se reţine că în mod corect, prin raportul de evaluare s-a stabilit că la data încheierii Contractului de furnizare a masei lemnoase nr. 6/13.03.2009 între Primăria comunei Vatra Moldoviţei şi SC B. SRL, reclamantul avea atât calitatea de primar al comunei respective cât şi de asociat în cadrul societăţii comerciale menţionate.

Rezultă cu evidenţă, încălcarea disp. art. 76 din Legea nr. 161/2003, precum şi a disp. art. 75 lit. b) şi c) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, care interzic primarilor să emită acte administrative sau să încheie un act juridic ori să emită o dispoziţie, în exercitarea funcţiei care produce un folos material pentru sine, pentru soţul sau rudele de gradul I.

Sunt lipsite de relevanţă în cauză, apărările reclamantului referitoare la împrejurarea că organizatorul licitaţiei câştigate de SC B. SRL a fost Ocolul Silvic Bucovina şi nu Primăria Vatra Moldoviţei.

Astfel, contrar interdicţiei reglementate de art. 76 din Legea nr. 161/2003, recurentul-reclamant în exercitarea funcţiei sale de reprezentant al comunei Vatra Moldoviţei a semnat Contractul nr. 6/2009, cu o societate comercială în cadrul căreia acesta deţine calitatea de asociat.

Mai susţine recurentul-reclamant că şi din punct de vedere al momentului încheierii contractului de vânzare-cumpărare - 13.03.2009 - nici intimata A.N.I., nici prefectul u aveau abilitatea legală de a verifica şi sancţiona eventualul conflict de interese şi nici nu exista un cadru-legal cu privire la procedură, sancţiuni, căi de atac, etc.

Această teză nu poate fi reţinută, întrucât autoritatea publică intimată are competenţa materială şi funcţională de a emite raportul de evaluare contestat, verificările fiind demarate la data de 26.09.2016, după intrarea în vigoare a Legii nr. 176/2010.

Prin urmare, evaluarea s-a efectuat sub imperiul normelor procedurale reglementate de Legea nr. 176/2010, iar din punct de vedere al dreptului material, fapta analizată a fost încadrată juridic în dispoziţiile art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 şi ale art. 75 din Legea nr. 393/2004, dispoziţii în vigoare la data săvârşirii faptei.

Ca urmare, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 1970 din 1 iulie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2016.