Ineligibility of EU-funded construction costs due to unauthorized material substitution; automatic financial prejudice from irregularities in absence of specific damage

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Direcţia de Control şi Verificare Utilizare Fonduri Comunitare, a solicitat anularea Deciziei emise de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Direcţia de Control şi Verificare Utilizare Fonduri Comunitare, privind soluţionarea pe fond a contestaţiei formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. CA59428/05.08.2011 privind Proiectul SMIS 4037 "Consolidare, reabilitare şi modernizare Colegiul Naţional Constantin Carabella Corp A+B Târgovişte".

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 69 din 31 martie 2014, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, succesor în drepturile şi obligaţiile fostului Minister al Dezvoltării Regionale şi Turismului, Direcţia de Control şi Verificare Utilizare Fonduri Comunitare şi a dispus anularea deciziei atacate nr. 44 din 25 iunie 2013 şi a procesului verbal de constatare a neregulilor nr. CA59428 din 5 august 2011.

Totodată, a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtă prin întâmpinare şi ca rămas fără obiect capătul accesoriu al acţiunii cu privire la suspendarea executării actului administrativ fiscal atacat, respectiv procesul verbal de constatare nereguli nr. CA59428/5.08.2011.

Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 69 din 31 martie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, criticând-o pentru nelegalitate, prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

În motivarea recursului declarat, recurenta a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a reţinut, în mod greşit, că în actul de control contestat nu s-a consemnat impactul financiar al neregulii constatate, care nu a fost fundamentată legal, fiind susţinută de termeni echivoci şi interpretări personale, dublate de un exces de zel nejustificat.

Arată recurentul că au fost încălcate dispoziţiile art. 95 din H.G. nr. 925/2006, care prevedeau în mod expres că atunci când, pe parcursul îndeplinirii contractului se constată faptul că, anumite elemente ale propunerii tehnice sunt inferioare sau nu corespund cerinţelor prevăzute în caietul de sarcini, prevalează prevederilor caietului de sarcini.

În cauză este evident însă că schimbarea de soluţie tehnică privind lucrările efectuate prin înlocuirea unor materiale de calitate superioară (lemn de stejar) cu altele de calitate inferioară (parchet laminat sau lemn de rășinoase), presupune anumite diferenţe de preţuri, însă în cadrul dispoziţiilor dirigintelui de şantier nu se menţionează nimic de ajustarea preţului, fiind specificat numai "cu încadrarea în preţurile ofertate".

Procedura derulată în recurs

Raportul asupra admisibilităţii recursului întocmit în cauză potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (1)-(3) C. proc. civ. a fost comunicat părţilor în baza Încheierii din data de 23.06.2015.

Prin Încheierea din data de 25.09.2015, completul-filtru a admis în principiu şi a fixat termen pentru judecarea acestuia cu dezbateri contradictorii, potrivit art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de casare, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Intimatul-reclamant a supus controlului instanţei de contencios administrativ, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, Decizia nr. 44/25.06.2013, prin care Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului a respins contestaţia formulată împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. CA59428/5.08.2011 privind contractul de finanţare nr. 523/3.09.2009 cod SMIS 4037 - "Consolidare, reabilitare şi modernizare Colegiul Naţional Constantin Carabella Corp A+B Târgovişte", ca neîntemeiată.

Prin nota de constatare menţionată s-a constatat faptul că au fost încălcate prevederile art. 9.6. alin. (1) din Contractul de lucrări nr. 7881/23.03.2010, coroborate cu art. 95 din H.G. nr. 925/2006 şi, în consecinţă, lucrările efectuate şi decontate cât şi materialele folosite, nefiind conforme cu cele solicitate prin caietul de sarcini şi proiectul tehnic, cheltuielile datorate pentru aceste categorii de lucrări şi materiale în sumă de 1.264.652,25 lei, la care se adaugă TVA în valoare de 309.710,76 lei, sunt neeligibile.

În fapt, s-a reţinut că ulterior adjudecării contractului de lucrări, autoritatea contractantă a acceptat modificarea soluţiei tehnice prin schimbarea unor materiale, motivarea acestui fapt fiind dată de corelarea cerinţelor memoriului tehnic cu articolele din deviz. Modificarea soluţiei tehnice printr-o serie de note tehnice (din 25.06.2010, 14.07.2010 şi 21.07.2010) a condus la executarea unor lucrări şi achiziţionarea unor materiale care nu au fost ofertate iniţial şi care au determinat apariţia de de noi articole de deviz.

S-a mai reţinut prin procesul-verbal atacat că schimbarea soluţiei tehnice privind lucrările efectuate, prin schimbarea unor materiale de calitate superioară (lemn de stejar), cu unele de calitate inferioară (parchet laminat sau lemn de răşinoase), ar fi trebuit să atragă anumite diferenţe de preţ, însă în cadrul dispoziţiilor dirigintelui de şantier nu se menţionează nimic despre ajustarea preţului, fiind specificat - "cu încadrarea în preţurile ofertate".

Curtea de apel a admis în parte acţiunea şi a anulat actele administrative atacate reţinând că, în mod greşit organele de control au declarat neeligibilă cheltuiala respectivă, în art. 2 lit. j) din O.U.G. nr. 66/2011, legiuitorul a definit noţiunea de creanţe bugetare rezultate din nereguli ca fiind sumele de recuperat, urmare a constatării unei nereguli în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/ sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, în contradicţie cu dispoziţiile legale aplicabile, mai ales că respectiva sumă nu reprezintă o creanţă rezultată din nereguli în sensul dispoziţiilor reglementărilor sus-amintite.

Reclamantul a susţinut în esenţă că pârâtul în mod greşit a reţinut în sarcina sa efectuarea unor cheltuieli neeligibile şi prejudicierea bugetului Uniunii Europene, susţineri împărtăşite şi de către judecătorul fondului.

Această susţinere nu poate fi primită.

În primul rând, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003, prejudiciul constă tocmai în efectuarea unei cheltuieli neeligibile, acest fapt fiind de natură a prejudicia bugetul general al Uniunii Europene sau cel naţional.

În al doilea rând, cheltuiala neeligibilă în cazul reclamantei este determinată de faptul că lucrările efectuate şi decontate cât şi materialele folosite nu sunt conforme cu cele solicitate prin caietul de sarcini şi proiectul tehnic.

Astfel, concluzia instanţei de fond în sensul că "echipa de control nu a reţinut că neregula este o abatere, iar consecinţa acesteia ar fi producerea unui prejudiciu sau posibilitatea creării unui prejudiciu în gestionarea fondurilor europene printr-o sumă plătită necuvenit", nu este împărtăşită de instanţa de control judiciar.

De altfel, lipsa prejudiciului este şi singurul considerent care a condus la admiterea acţiunii şi anularea actelor administrative atacate, fără însă ca judecătorul fondului să analizeze neregulile cuprinse în sesizarea Direcţiei Generale AMPOR - Verificare Conformitate Programe şi Gestionare Nereguli nr. VT-55327/20.07.2011, cu privire la dosarul de achiziţie de lucrări a Contractului nr. 7881/ 23.03.2010 încheiat cu S.C. A. SRL.

Potrivit unei jurisprudenţe constante a C.J.U.E. (Hotărârea din 15.09.2005, Islanda/Comisia, C-199/03, pct. 31; Hotărârea din 21.12.2011, Chambre de Commerce et d’Industrie de l’Indre, C-465/10, pct. 47), inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta grav interesele financiare ale Uniunii Statelor membre, cu obligaţia să ia măsurile necesare pentru verificarea faptului că acţiunile finanţate din fondurile publice cu contribuţia Uniunii Europene, au fost desfăşurate corect, pentru prevenirea neregulilor şi pentru recuperarea fondurilor pierdute ca urmare a unui abuz sau a unei neglijențe (hotărârea din 13 martie 2009, Vereniging şi alţii, C-383/06-C 385/06, pct. 37).

Prin urmare, producerea unei nereguli în utilizarea fondurilor europene acţionează cu prioritate clauza de salvgardare a bugetului U.E., fără a fi necesară existenţa unui prejudiciu concret asupra acestui buget, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene statuând constant că săvârşirea unor nereguli, abateri, fraude produce automat un prejudiciu bugetului european.

Astfel, soluţia de admitere a acţiunii exclusiv în considerarea inexistenţei prejudiciului, fără o cercetare aprofundată a tuturor cererilor şi apărărilor părţilor sub aspectul existenţei abaterii reţinute prin Nota de constatare a neregulilor nr. CA59428/05.08.2011, echivalează cu necercetarea fondului cauzei şi determină imposibilitatea instanţei de recurs să exercite controlul judiciar asupra sentinţei atacate.

Pentru considerentele expuse, se impune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice împotriva sentinţei nr. 69 din 31 martie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 noiembrie 2016.