Administrative appeal against agricultural subsidy reductions: adequacy of judicial review and motivation regarding land tenure documentation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SA Mizil, a chemat în judecată pârâtele Agenţia de Plaţi şi Intervenţie pentru Agricultura din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale Bucureşti şi APIA - Centrul Judeţean Prahova, solicitând anularea în totalitate a actelor administrative constând în procesele-verbale:

I - 825 din 13 ianuarie 2014 - de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, referitor la Cererea de plată nr. 8770 din 06 aprilie 2011, precum şi a Deciziei nr. 5435 din 18 martie 2014, prin care s-a respins contestaţia formulata împotriva procesului-verbal menţionat, privind acordarea plaţilor în cadrul schemelor de sprijin pe anul 2011;

II - 958 din 13 ianuarie 2014 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare referitoare la Cererea de plată nr. 14569 din 11 mai 2010, precum şi a Deciziei nr. 5434 din 18 martie 2014, prin care s-a respins contestaţia formulata de subscrisa împotriva procesului-verbal menţionat privind acordarea plaţilor în cadrul schemelor de sprijin pe anul 2010;

III - 959 din 13 ianuarie 2014 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare referitoare la Cererea de plată nr. 1351 din 06 martie 2009. precum şi a Deciziei nr. 5433 din 18 martie 2014, prin care s-a respins contestaţia formulata de subscrisa împotriva procesului-verbal menţionat privind acordarea plaţilor în cadrul schemelor de sprijin pe anul 2009;

IV - 956 din 13 ianuarie 2014 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare referitoare la Cererea de plată nr. 56 din 20 martie 2008, precum şi a Deciziei nr. 5432 din 18 martie 2014, prin care s-a respins contestaţia formulata de subscrisa împotriva procesului-verbal menţionat privind acordarea plaţilor în cadrul schemelor de sprijin pe anul 2008.

Pe cale de consecinţă, a solicitat recunoaşterea dreptului pretins, constând în acordarea plăţilor în cadrul schemelor de sprijin pe anii 2008 - 2013.

Solicită ca pârâtele să fie obligate la repararea pagubei cauzate constând în plata sumelor restante reprezentând ajutor financiar acordat pentru agricultura la zi, repunând părţile în situaţia anterioară şi acordarea penalităţilor aferente întârzierilor şi ca pârâtele să depună întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii proceselor verbale şi a deciziilor din procedura administrativa în baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 544/2004.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 150 din 22 iunie 2015, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 150 din 22 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta SC A. SA, criticând-o pentru nelegalitate, prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat.

În motivarea căii de atac exercitate, recurenta a arătat, în esenţă, că din motivarea sentinţei recurate nu rezultă că prin cererea de chemare în judecată şi prin probele administrate în cauză reclamanta a încercat să demonstreze că procesele-verbale a căror anulare se cere au o bază scriptică eronată.

Recurenta a susţinut că atât timp cât în considerente instanţa de fond nu stabileşte împrejurările de fapt esenţiale în cauză, soluţia exprimată prin dispozitiv rămâne nesusţinută şi pur formală.

Prin urmare, instanţa de fond nemotivând de ce a înlăturat cererile reclamantei şi nici de ce a admis susţinerile pârâtelor, a încălcat o obligaţie majoră prevăzută de art. 425 C. proc. civ., astfel că nu există posibilitatea exercitării controlului judecătoresc asupra hotărârii pronunţate.

4. Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru şi că comunicat părţilor în baza Încheierii de şedinţă din data de 17 mai 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., pronunţând încheierea de admitere în principiu din data de 19 septembrie 2017 fixând termen de judecată la data de 18 ianuarie 2018.

5. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile invocate şi reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este fondat pentru următoarele considerente:

Obiectul învestirii instanţei de contencios administrativ îl constituie cererea de chemare în judecată formulată de recurenta-reclamantă privind anularea mai multor procese-verbale emise de APIA cu privire la sprijinul financiar în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă, în campaniile 2008 - 2011, precum şi anularea deciziilor de soluţionare a contestaţiilor administrative formulate împotriva acestor procese-verbale, fiind analizate documentele justificative pentru terenurile declarate în cererile de sprijin.

Constatând că reclamanta a primit sprijin financiar pentru o suprafaţă mai mare decât cea pentru care a prezentat documente justificative ale dreptului de folosinţă pârâtele au emis procesele-verbale contestate în prezenta cauză, anume: Procesul-verbal nr. 956 din 13 ianuarie 2014; Procesul-verbal nr. 959 din 13 ianuarie 2014; Procesul-verbal nr. 958 din 13 ianuarie 2014 şi Procesul-verbal nr. 825 din 13 ianuarie 2014.

Motivele de nelegalitate invocate în cererea de chemare în judecată şi care în opinia reclamantei justificau admiterea acţiunii în anulare şi desfiinţarea actelor administrative contestate au fost: (i) încălcarea dispoziţiilor art. 21 alin. (14) şi (15) din O.U.G. nr. 66/2011, din perspectiva faptului că nu a primit şi nu i s-a prezentat proiectul procesului-verbal neavând astfel posibilitatea să-şi exprime punctul de vedere; (ii) nemotivarea actelor administrative atacate, reclamanta arătând că motivarea deciziilor nu are legătură cu cele prezentate în contestaţiile administrative şi nu ţine seama de documentaţia comunicată de reclamantă odată cu contestaţia.

În mod corespunzător, întâmpinările depuse de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi APIA - Centrul Judeţean Prahova cuprind răspunsuri specifice şi detaliate la argumentele şi cererile reclamantei şi trimiteri exprese la textele de lege relevante.

Or, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, dar mai ales la susţinerile şi apărările invocate, prima instanţă avea obligaţia ca în sprijinul soluţiei pronunţate să ofere o motivare adecvată tuturor chestiunilor în dezbatere şi, chiar dacă în îndeplinirea acestei obligaţii nu a fost furnizată o explicaţie pentru fiecare argument în parte şi de o manieră elaborată, totuşi trebuia să existe măcar un răspuns comun la aspectele circumscrise unei problematici unice.

Esenţial este ca, în cuprinsul hotărârii să se regăsească motivele care au determinat soluţionarea într-un anumit fel a pricinii deduse judecăţii, o motivare adecvată în înţelesul art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. implicând în mod necesar "examinarea efectivă de către instanţă a problemelor cu care a fost în mod real sesizată prin cererea de chemare în judecată.

În concret, Înalta Curte constată că, deşi sentinţa fondului constată în dispozitiv soluţia de respingere a acţiunii, considerentele hotărârii nu exprimă punctul de vedere al instanţei de judecată cu privire la toate chestiunile invocate în sprijinul motivelor de nelegalitate expuse de reclamantă.

Astfel, în ceea ce priveşte motivul de nelegalitate care vizează încălcarea dispoziţiilor art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011, judecătorul fondului a reprodus textul de lege incorect fără a răspunde la critica privind necomunicarea proiectului procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru a recurenta-reclamantă să aibă posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere.

Nici cu privire la nemotivarea actelor administrative atacate raportat la documentaţia pe care societatea reclamantă a ataşat-o contestaţiei administrative, instanţa de fond nu a oferit o motivare adecvată.

În susţinerea soluţiei de respingere a cererii de chemare în judecată s-a mărginit la a reţine că "prin probatoriile administrate în prezenta cauză reclamanta nu a reuşit să dovedească o altă situaţie de fapt decât cea reţinută prin actele administrative atacate".

Totodată, concluziile expertizei de specialitate topografică, dispuse în temeiul dispoziţiilor art. 330 C. proc. civ., au fost înlăturate apreciindu-se că sunt neconcludente în ceea ce priveşte situaţia de fapt, întrucât expertul nu a făcut trimitere exactă la înscrisurile şi constatările din teren şi a utilizat formulări generale şi aprecieri personale care exced unei lucrări ştiinţifice de specialitate.

Însă, judecătorul fondului nu precizează la ce înscrisuri şi constatări din teren face referire atunci când apreciază că, concluziile raportului de expertiză nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Se observă că recurenta-reclamantă a susţinut în mod repetat că suprafeţele de teren reţinute de autoritatea pârâtă prin Procesele-verbale nr. 956/2014, 959/2014, 958/2014 şi 825/2014 nu corespund cu evidenţele din Registrul Agricol al primăriilor Mizil, Baba Ana şi Fulga aferente anilor 2008 - 2011, separat pentru fiecare an în parte. Mai concret, susţine recurenta că structura de control a folosit relaţiile înaintate de primăriile localităţilor menţionate şi care vizau anul 2012 şi pentru ceilalţi ani, anume 2008, 2009, 2010 şi, astfel, concluziile proceselor verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nu corespund realităţii pentru că în fapt există o dinamică a suprafeţelor arendate în fiecare an.

Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 4 din Ordinul MADR nr. 246 din 23 aprilie 2008, documentele care fac dovada utilizării legale a terenului agricol pentru care s-a depus cererea de plată, conform art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006 sunt, după caz: titlul de proprietate sau alte acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului; contractul de arendare; contractul de concesiune; contractul de asociere în participaţiune; contractul de închiriere; contractul de comodat sau adeverinţă eliberată de primărie conform înscrisurilor din registrul agricol, în cazul în care documentele prezentate anterior nu pot fi puse la dispoziţia APIA.

În raport de dispoziţia legală menţionată se impunea a se avea în vedere contractele de arendare care fac dovada dreptului de folosinţă pentru terenurile menţionate, precum şi adeverinţele emise de primăriile localităţilor respective pentru fiecare an în parte.

Nici cu privire la acest aspect instanţa de fond nu a oferit o motivare adecvată,împrejurare care echivalează cu nemotivarea şi, implicit, cu nerezolvarea fondului cauzei, neregularitatea constatată fiind şi mai evidentă în condiţiile în care fiecare motiv de nelegalitate invocat în cauză constituie în sine un temei suficient pentru anularea actelor administrative contestate.

Or, pentru exercitarea efectivă a controlului judiciar se impunea ca la judecata în primă instanţă să se cerceteze toate motivele de nelegalitate astfel încât criticile invocate într-o eventuală cale de atac să permită examinarea şi valorificarea lor separată, corelativ motivelor de nulitate invocate.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va dispune admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC A. SA Mizil împotriva Sentinţei civile nr. 150 din 22 iunie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - NN