Clawback tax base: exclusion of uncommercialized drugs and inclusion of VAT and distribution margins in communicated consumption data

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 6 iunie 2014, reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, a solicitat anularea Adresei nr. DMS/SM/4829 din 06 decembrie 2013 prin care C.N.A.S. a soluţionat contestaţia/plângerea prealabilă formulată de reclamantă; anularea actului administrativ prin care C.N.A.S. a comunicat reclamantei elementele pe baza cărora se calculează taxa clawback aferentă trimestrului III al anului 2013, act administrativ materializat prin Adresa nr. MS/FD/4707 din 31 octombrie 2013, comunicată reclamantei, prin e-mail, la data de 31 octombrie 2013; obligarea autorităţii pârâte la plata cheltuielilor de judecată generate de prezentul litigiu.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 1171 din 24 aprilie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări, a anulat Adresa nr. DMS/SM/4829 din 06 decembrie 2013 şi Adresa nr. MS/FD/4707 din 31 octombrie 2013 emise de pârâtă şi a obligat pârâta la plata sumei de 3.750 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei şi, în rejudecare, respingerea în tot a acţiunii reclamantei.

În susţinerea recursului, recurenta a criticat hotărârea de fond prin raportare la cele trei considerente desprinse din argumentaţia instanţei.

Sub un prim aspect, şi anume nelegalitatea Notificării nr. MS/FD/4707 din 31 octombrie 2013 ca urmare a includerii în valoarea consumului de medicamente a unor sume reprezentând T.V.A., ceea ce echivalează cu un impozit la impozit (constituind o încălcare a principiului justei aşezări a sarcinilor fiscale), precum şi a includerii adaosului comercial al distribuitorilor şi farmaciilor, recurenta critică reţinerea de către instanţa de fond a dispoziţiilor Deciziei nr. 39 din 05 februarie 2013 pronunţată de Curtea Constituţională.

Deşi această decizie a analizat conformitatea cu Constituţia a dispoziţiilor art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, astfel cum a fost completată prin O.U.G. nr. 110/2011, statuând că sintagma "care include şi taxa pe valoare adăugată" este neconstituţională, totuşi deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii şi au putere numai pentru viitor, astfel cum dispune art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

În aceste condiţii, Decizia Curţii Constituţionale produce efecte doar cu începere de la data de 20 februarie 2013, data publicării în M. Of. , iar o interpretare contrară ar echivala cu o aplicare retroactivă, ceea ce este inadmisibil.

Taxa pe valoare adăugată s-a aplicat la stabilirea contribuţiei clawback în trimestrele I - III ale anului 2012, iar începând cu trimestrul IV al anului 2012, în urma adoptării O.G. nr. 17/2012, taxa pe valoare adăugată a fost eliminată.

Recurenta precizează că, în conformitate cu Ordinul comun al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui CNAS nr. 423/191/2013, casele de asigurări de sănătate decontează numai medicamentele cu denumirile comerciale prevăzute în lista aprobată prin hotărâre de Guvern, elaborată pe baza listei cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală în sistemul asigurărilor sociale de sănătate. Aceste prevederi se coroborează cu cele ale Ordinului Preşedintelui CNAS nr. 696/2009, conform cărora preţul medicamentelor de uz uman autorizate a fi puse pe piaţă se calculează pornind de la preţul maxim de vânzare cu amănuntul, cu TVA. Acelaşi preţ maximal de vânzare este menţionat şi în cuprinsul H.G. nr. 720/2008 pentru aprobarea listei cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală în sistemul asigurărilor sociale de sănătate.

În concluzie, consumul de medicamente de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală în sistemul asigurărilor sociale de sănătate este calculat în baza preţului de referinţă suportat din bugetele FNUASS şi MS, care include atât adaosurile de pe lanţul de distribuţie, cât şi TVA.

Pentru trimestrul III al anului 2013 era în vigoare H.G. nr. 117/2013 şi Ordinul Preşedintelui CNAS nr. 615/2010 privind aprobarea metodei de calcul al preţului de referinţă pentru medicamente, cu sau fără contribuţie personală prescrise în tratamentul ambulatoriu, precum şi Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1275/2011 privind aprobarea listelor şi preţurilor de decontare a medicamentelor care se acordă bolnavilor în cadrul programelor naţionale de sănătate şi a metodologiei de calcul al acestora. Potrivit acestor dispoziţii, recurentei CNAS îi revenea doar obligaţia de a comunica reclamantei consumul propriu centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, care include şi TVA, neexistând obligaţia CNAS de a deduce TVA din acest consum.

În consecinţă, prin Adresa nr. MS/FD/4707 din 31 octombrie 2013 s-a comunicat reclamantei că, pentru trimestrul III 2013, consumul de medicamente cuprinde şi TVA, iar aceasta taxă trebuie să fie dedusă de reclamantă.

În prezent, arată recurenta, dispoziţiile art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011 au fost modificate în sensul că stabilirea, calculul şi declararea contribuţiei trimestriale se efectuează de persoanele obligate la plată după deducerea TVA din valoarea aferentă consumului trimestrial de medicamente transmis de CNAS. De asemenea, se subliniază că asupra constituţionalităţii taxei de clawback s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Deciziile nr. 263/2013 şi nr. 665/2014, reţinând conformitatea acestei taxe parafiscale cu dispoziţiile legii fundamentale.

Un al doilea motiv de recurs priveşte motivul de nelegalitate al Notificării nr. MS/FD/4707 din 31 octombrie 2013 reţinut de instanţa de judecată cu privire la caracterul eronat al datelor pe care le conţine, cu privire la medicamentele incluse în listă, respectiv a valorii unor produse ce nu au fost niciodată importate şi/sau vândute de reclamantă în România.

Recurenta învederează instanţei de judecată că lista medicamentelor pentru care se datorează contribuţia trimestrială este întocmită şi depusă la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate de deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, conform art. 4 alin. (2) şi alin. (21) din O.U.G. 77/2011. În aceste condiţii toate codurile CIM contestate au fost declarate de către reclamanta A. SRL în lista depusă la CNAS şi înregistrată cu adresele nr. 4366 din 28 martie 2013 şi nr. 6356 din 09 mai 2013.

Se arată în continuare că între datele de vânzare (comercializare) şi datele de consum ale medicamentelor există în mod obişnuit un decalaj de timp, relevantă fiind data consumului de medicamente (data eliberării efective către consumatorul final - pacient) şi nu data comercializării medicamentelor în lanţul de distribuţie. În consecinţă, susţinerile instanţei de fond referitoare la faptul că CNAS a făcut confuzie între vânzarea medicamentelor/vânzarea efectivă pe piaţă şi deţinerea autorizaţiei de punere în piaţă pentru respectivele medicamente sunt nelegale.

O altă critică a recurentei faţă de hotărârea de fond priveşte obligarea acesteia la suportarea cheltuielilor de judecată.

Recurenta consideră că instanţa de fond a redus în mod corect cheltuielile de judecată, dar acordarea cheltuielilor de judecată este nejustificată, având în vedere obiectul litigiului şi complexitatea cauzei. Bugetul FNUASS are destinaţie specială, precisă şi limitată şi orice grevare a acestui buget are drept consecinţe o serie de aspecte cu impact negativ în ce priveşte veniturile şi procedura de gestionare a acestora.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-reclamantă A. SRL a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Motivul de recurs prin care se susţine neincluderea TVA în baza de calcul a taxei clawback este lipsit de temei legal. Valorile comunicate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi care constituie baza de impozitare includ în mod eronat TVA, contrar Deciziei Curţii Constituţionale nr. 39/2013 şi prevederilor O.U.G. nr. 77/2011, în forma în vigoare în trimestrul III 2013.

Invocarea de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a dispoziţiilor art. 5 alin. (3) şi (7) din O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum acestea au fost modificate prin O.U.G. nr. 69/2014 este incorectă, deoarece aceste dispoziţii au devenit aplicabile după data de 5 noiembrie 2014. Sunt lipsite de relevanţă argumentele CNAS privind dreptul contribuabilului de a-şi deduce TVA ca şi cele privind includerea TVA în preţurile de referinţă în raport de care se calculează consumul decontat. Casa Naţională de Asigurări de Sănătate este singura care poate comunica corect baza de calcul a taxei, cu respectarea cerinţelor Curţii Constituţionale şi ale O.U.G. nr. 77/2011, iar prin actele administrative contestate aceste cerinţe legale nu au fost respectate.

Motivul de recurs privind includerea adaosurilor distribuitorilor şi farmaciilor în baza de calcul a contribuţiei este lipsit de fundament juridic. Voinţa legiuitorului a fost aceea de a obliga deţinătorii de autorizaţii de punere pe piaţă la plata unei taxe raportată la valoarea consumului de medicamente aferent vânzărilor DAPP, iar nu la valoarea de decontare totală a medicamentelor unui DAPP, care este aferentă atât vânzărilor acestuia, cât şi vânzărilor distribuitorilor şi farmaciilor. Acesta este şi motivul pentru care legiuitorul a instituit în sarcina DAPP, iar nu a CNAS, obligaţia de determinare a taxei clawback. Prevederile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 665/2014 nu sunt relevante în cauză, interpretarea CNAS asupra conţinutului acestei decizii fiind forţată.

Motivele de recurs prin care se susţine neincluderea în consumul decontat a valorii unor medicamente despre care intimata-reclamantă a arătat că nu au fost puse pe piaţă sunt, de asemenea, lipsite de orice fundament.

Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a inclus în listă produse care nu au fost niciodată comercializate în România, respectiv pe cele având codurile CIM W56879001, W56879002, W56879004, W56881003, W56882003, W57409002, W55379001, W55573005, reprezentând forme de ambalare care nu au fost puse pe piaţa românească. Includerea acestor medicamente în lista celor pentru care intimata reclamantă a indicat că este deţinător de autorizaţie de punere pe piaţă este nerelevantă întrucât trebuie făcută distincţie între deţinerea autorizaţiei de punere pe piaţă şi punerea efectivă pe piaţă a medicamentelor. Or, nu au existat efectiv vânzări pentru medicamentele menţionate, care să fi fost decontate în trimestrul de referinţă. Sarcina probei în privinţa oricărui act administrativ-fiscal revine emitentului. Nici în faţa instanţei de judecată, autoritatea pârâtă nu a procedat la o suplinire a motivării actului contestat, rezumându-se la a susţine că acesta îndeplineşte exigenţele legale, fără să facă verificările necesare asupra înregistrării consumului pe codurile CIM menţionate.

Este nefondat şi motivul de recurs privind obligarea CNAS la plata cheltuielilor de judecată, suportarea acestor cheltuieli de partea care a căzut în pretenţii fiind prevăzută de Codul de procedură civilă.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 5 aprilie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 18 octombrie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. şi a fixat termen pentru judecarea lui pe fond.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat pârâtă este fondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prima critică din recurs se referă la reţinerea de către prima instanţă a motivului de anulare a actelor administrative emise de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (privitoare la comunicarea datelor pe baza cărora intimata-reclamantă trebuia să declare şi să calculeze contribuţia clawback pentru trimestrul III 2013) constând în includerea nelegală a valorii TVA în valoarea consumului de medicamente comunicat reclamantei.

Prima instanţă a reţinut că, potrivit art. 7 din O.G. nr. 17/2012, calculul contribuţiei în trimestrul de referinţă de realizează potrivit formulei prevăzute la art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, termenii CTt şi BAt neincluzând TVA. De asemenea, a reţinut considerentele Deciziei nr. 39/2013 a Curţii Constituţionale, care s-a statuat, cu putere obligatorie, că valoarea consumului care constituie baza de impozitare nu ar trebui să includă TVA.

Aşa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, procentul "p" pentru trimestrul de referinţă a fost stabilit pe baza unui CTt şi a unui BAt care nu includ TVA.

Cât priveşte valoarea consumului de medicamente pentru trimestrul III 2013 comunicat intimatei-reclamante, Înalta Curte constată că, în cuprinsul notificării, s-a menţionat expres că valoarea consumului conţine TVA, care urmează să fie dedusă din baza impozabilă de către deţinătorul de autorizaţie de punere pe piaţă - contribuabil.

Soluţia primei instanţe de anulare a notificării pe motivul includerii TVA în valoarea consumului este greşită întrucât notificarea este conformă cu prevederile O.U.G. nr. 77/2011, în forma în vigoare la data emiterii ei şi răspunde exigenţelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 39/2013, în sensul respectării principiului conform căruia în baza impozabilă a contribuţiei nu trebuie să fie inclusă taxa pe valoare adăugată.

Notificarea conţine datele pe baza cărora recurenta-reclamantă putea calcula şi declara contribuţia trimestrială, cu excluderea valorii TVA din valoarea consumului total trimestrial de medicamente.

Actul administrativ a fost emis în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, potrivit căruia Casa Naţională de Asigurări de Sănătate transmite consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate. Prin urmare, recurenta-pârâtă afirmă fondat că nu avea temei legal pentru comunicarea valorii consumului fără TVA, cu menţiunea că excluderea valorii TVA din valoarea consumului trimestrial care constituie baza de impozitare este îndrituit să o facă contribuabilul.

În acest sens este de reţinut că, prin modificările aduse ulterior dispoziţiilor O.U.G. nr. 77/2011 (respectiv art. 5 alin. (3) şi (7), prin O.U.G. nr. 69/2014, legiuitorul a devenit mai explicit cu privire la noţiunea de consum de medicamente, care are aceeaşi semnificaţie cu noţiunea de valoare a consumului de medicamente (la care se referă art. 3 alin. (1) din actul normativ de bază), arătând expres că acesta include TVA şi că stabilirea calculului şi declararea contribuţiei trimestriale se efectuează de către persoanele obligate la plată după deducerea de către acestea a TVA-ului din valoarea aferentă consumului trimestrial transmis de CNAS.

Legiuitorul a înţeles astfel să respecte Decizia Curţii Constituţionale nr. 39/2013, prin acordarea dreptului contribuabilului de a scădea TVA din baza de calcul, iar nu prin obligarea CNAS de a notifica valoarea consumului cu excluderea TVA.

Deşi, la vremea emiterii notificării atacate în cauză, lipseau aceste precizări, care confirmă explicit scăderea de către contribuabil a valorii TVA din baza de calcul a contribuţiei, notificarea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate indica reclamantei să procedeze întocmai, adică să scadă valoarea TVA din valoarea consumului de medicamente comunicat.

Câtă vreme intimata-reclamantă avea posibilitatea de a exclude valoarea TVA, conform conţinutului explicit al notificării CNAS, pe baza căreia urma să declare şi să plătească contribuţia, nu se poate identifica nicio vătămare a drepturilor intimatei-reclamante care să se fi produs prin notificarea atacată.

În consecinţă, acest motiv de anulare a actului administrativ reţinut de instanţa de fond se bazează pe o interpretare greşită a dispoziţiilor legale.

Aceeaşi este situaţia motivului de anulare reţinut, potrivit căruia, în raport de prevederile O.U.G. nr. 77/2011, valoarea consumului de medicamente ar trebuie să fie valoarea aferentă preţurilor pe producător avizate de Ministerul Sănătăţii, iar nu valoarea preţurilor de decontare ale medicamentelor, care includ adaosurile comerciale de distribuţie şi de farmacie.

Interpretarea dată prevederilor O.G. nr. 77/2011 de către instanţa de fond este vădit greşită. Potrivit art. 3 coroborat cu art. 5 alin. (4), (5) şi (6) din actul normativ menţionat, contribuţia trimestrială se calculează şi se datorează pentru valoarea consumului trimestrial centralizat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate aferent medicamentelor suportate din bugetul FNUASS şi din bugetul MS. Consumul de medicamente de care beneficiază asiguraţii, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, este calculat în baza preţului de referinţă suportat din cele două bugete, care include adaosurile distribuitorilor şi farmaciilor, conform H.G. nr. 117/2013 şi Ordinului preşedintelui CNAS nr. 615/2010.

Soluţia legislativă prevăzută explicit de O.G. nr. 77/2011 a făcut obiectul controlului de constituţionalitate în mai multe rânduri, Curtea Constituţională statuând că nu este încălcat principiul justei aşezări a sarcinii fiscale instituit de art. 56 alin. (2) din Constituţie. Deţinători autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor nu pot invoca necunoaşterea întinderii contribuţiei trimestriale, câtă vreme preţurile maximale ale medicamentelor de uz uman cu autorizaţie de punere pe piaţă în România se stabilesc şi se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii (ceea ce implică o cotă maximă a adaosului de distribuţie şi o cotă maximă a adaosului de farmacie). A mai reţinut Curtea Constituţională că, atâta vreme cât deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor solicită includerea medicamentelor pe care le vând în lista celor pentru care plătesc contribuţia, cunoscând influenţa maximă a adaosurilor ce pot fi practicate de subiecţii care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, rezultă că şi-au asumat că vor plăti o contribuţie raportată nu doar la preţul de producător (Decizia nr. 665 din 12 noiembrie 2014).

Motivul de anulare a actelor administrative reţinut de instanţa de fond privitor la includerea în consum a valorii unor produse care nu au fost niciodată importate sau vândute de reclamantă în România nu poate fi răsturnat de criticile formulate prin recurs.

Prin contestaţia administrativă îndreptată împotriva notificării, reclamanta a indicat expres situaţia medicamentelor cu următoarele coduri CIM W56879001, W56879002, W56879004, W56881003, W56882003, W57409002, W55379001, W55573005, pentru care a fost înregistrată o valoare a consumului de 75.494,25 lei, cu toate că nu au fost deloc comercializate în România.

Prin răspunsul la contestaţia administrativă, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate s-a limitat să indice canalele de eliberare a medicamentelor cu codurile CIM menţionate, fără să facă verificări care să meargă până la datele primare, cu privire la consumul acestor medicamente.

În cadrul judecăţii în fond, reclamanta a urmărit să administreze proba cu expertiză de specialitate care să verifice, între altele, consumul înregistrat în trimestrul de referinţă pe codurile CIM menţionate. Poziţia autorităţii pârâte a fost în sensul că o astfel de expertiză nu se poate realiza.

Având în vedere că reclamanta a afirmat că medicamentele cu codurile CIM menţionate nu au fost de fel importate şi comercializate în România, neputând face proba faptului negativ invocat, revenea CNAS obligaţia de a dovedi că, în cazurile concrete menţionate, s-a înregistrat efectiv consum, respectiv vânzări de medicamente decontate din FNUASS sau din bugetul MS. Or, o astfel de probă nu a fost făcută de către recurenta-pârâtă.

Prin recursul declarat, aceasta se rezumă la a relua răspunsul din contestaţia administrativă şi afirmaţia potrivit căreia codurile CIM menţionate se regăsesc în lista de medicamente depusă de reclamantă la CNAS, precum şi în lista denumirilor comerciale şi a preţurilor de referinţă ale medicamentelor de care beneficiază asiguraţii în sistemul de asigurări sociale de sănătate.

Aceste susţineri sunt nerelevante întrucât, pentru a constitui parte a bazei impozabile, este necesar ca valoarea consumului înregistrat pe codurile CIM menţionate să corespundă unui consum real, efectiv, în trimestrul de referinţă, probă pe care recurenta-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate ar fi trebuit să o facă, faţă de circumstanţele cauzei, mai sus prezentate.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând, va admite, în parte, acţiunea reclamantei A. SRL, anulând, în parte, Adresa nr. DMS/SM/4829 din 06 decembrie 2013 şi Adresa nr. MS/FD/4707 din 31 octombrie 2013, respectiv numai pentru includerea în consumul de medicamente aferent trimestrului III 2013 a medicamentelor cu codurile CIM W56879001, W56879002, W56879004, W56881003, W56882003, W57409002, W55379001, W55573005, cu o valoare totală de 75.494,25 lei.

Va menţine dispoziţia de obligare a pârâtei CNAS la plata cheltuielilor de judecată în fond, având în vedere prevederile art. 451 - 453 C. proc. civ. şi poziţia pârâtei de parte căzută în pretenţii, reţinând că instanţa de fond a acordat parţial cheltuielile solicitate, iar această acordare parţială corespunde, în aprecierea instanţei de recurs, măsurii admiterii cererii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinţei civile nr. 1171 din 24 aprilie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa civilă atacată şi, rejudecând:

Admite, în parte, acţiunea reclamantei A. SRL.

Anulează, în parte, Adresa nr. DMS/SM/4829 din 06 decembrie 2013 şi Adresa nr. MS/FD/4707 din 31 octombrie 2013, respectiv numai pentru includerea în consumul de medicamente aferent trimestrului III 2013 a medicamentelor cu codurile CIM W56879001, W56879002, W56879004, W56881003, W56882003, W57409002, W55379001, W55573005, cu o valoare totală de 75.494,25 lei.

Menţine dispoziţia de obligare a pârâtei CNAS la plata cheltuielilor de judecată în fond.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - NN