Fraudulent structuring of rural development projects to circumvent aid limits: appeal allowed, lower judgment quashed and claim dismissed.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 21 martie 2014, reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, a solicitat instanţei: anularea Deciziei nr. 36807 din 13 noiembrie 2013 şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 31758 din 07 octombrie 2013, ambele emise de pârâtă; suspendarea, în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004, a executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 31758 din 07 octombrie 2013, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a demersului său judiciar.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 3285 din 02 decembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi a anulat Decizia nr. 36807 din 13 noiembrie 2013, precum şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 31758 din 07 octombrie 2013, emise de pârâtă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 3285 din 02 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi rejudecarea cauzei, în sensul respingerii acţiunii reclamantei, ca neîntemeiată.

Într-un prim motiv de nelegalitate, recurenta-pârâtă susţine, în esenţă, că prima instanţă a încălcat normele de drept material reprezentate de Regulamentele CE nr. 65/2011, nr. 1290/2005, nr. 2988/1995, şi a apreciat, în mod neîntemeiat, că prin Hotărârea pronunţată în cauza C-343/12, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a dat o interpretare obligatorie pentru toate ţările Uniunii Europene, în privinţa prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011.

Un al doilea motiv de nelegalitate vizează reţinerea, în mod neîntemeiat, de către prima instanţă, a faptului că, în speţă, nu sunt îndeplinite cele două condiţii obligatorii pentru a se concluziona că reclamanta, împreună cu celelalte entităţi menţionate, ar fi creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi, în sensul neîndeplinirii condiţiei elementului obiectiv.

În susţinerea acestui motiv de nelegalitate, recurenta-pârâtă arată că instanţa de fond nu se poate exprima cu privire la cele opt proiecte depuse în cadrul FEADR, întrucât acestea fac obiectul unor acţiuni distincte, înregistrate pe rolul instanţelor de judecată, astfel că, este neîntemeiată reţinerea instanţei în sensul că cele opt proiecte sunt autonome şi că fiecare dintre acestea respectă obiectivele schemei de ajutor.

Din analiza şi coroborarea tuturor indicatorilor menţionaţi în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor şi pe baza diverselor dovezi materiale, rezultă că prin înfiinţarea celor opt societăţi, nu s-au realizat micro-întreprinderi de sine-stătătoare, apte să realizeze obiectivul general al Măsurii 312, acela de a promova spiritul întreprinzător prin crearea de noi locuri de muncă şi de a consolida astfel structura economică în zona rurală (Art. 52 alin. (ii) R1698/2005), ci societăţi care au scopul clar de a obţine în mod artificial o intensitate mai mare a sprijinului financiar nerambursabil.

Similitudinile dintre toate cele opt proiecte nu pot fi considerate doar coincidenţe, ci conduc la concluzia că beneficiarii au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine un avantaj care contravine schemei de ajutor financiar, fiind divizat artificial un proiect FEADR din cadrul Măsurii 312, în proiecte de dimensiuni mai mici, în scopul depăşirii plafonului maxim în valoare de 200.000 euro.

Recurenta-pârâtă mai consideră că, faţă de pactul comisoriu de gradul IV înserat în teza finală a art. 17 (4) din Anexa I la contractul de finanţare, instanţa de fond trebuia doar să constate că, în speţă, a operat rezilierea de drept a contractului.

4. Apărările formulate de intimata-reclamantă A. SRL.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-reclamantă A. SRL a invocat excepţia nulităţii recursului, arătând că recurenta-pârâtă nu a formulat critici care să se încadreze în motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., republicat, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând, în esenţă, susţinerile formulate pe parcursul soluţionării litigiului în primă instanţă.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 5 aprilie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 18 octombrie 2017, completul de filtru a respins excepţia nulităţii recursului, ca neîntemeiată, a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând lucrările dosarului şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este fondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Criticile formulate de recurenta-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, subsumate motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, sunt întemeiate.

Intimata-reclamantă A. SRL a supus controlului de legalitate Decizia nr. 36807 din 13 noiembrie 2013, emisă de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, prin care a fost respinsă contestaţia administrativă formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 31758 din 07 octombrie 2013, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei o creanţă bugetară în cuantum de 773.944,07 lei, din care 619.155,26 lei contribuţie din fondurile Uniunii Europene şi 154.788,81 lei contribuţie publică naţională de la bugetul de stat.

Neregulile constatate prin actele administrative atacate, vizează conduita intimatei-reclamante în încheierea şi derularea Contractului de finanţare nr. C312M010953700017 din 04 mai 2010, constând în încălcarea prevederilor art. 4 alin. (3) din Regulamentul (CE EURATOM) nr. 2988/1995 şi ale art. 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului CE nr. 1698/2005, aceste din urmă prevederi interzicând efectuarea de plăţi către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi, în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

Concluziile activităţii de verificare au fost în sensul că beneficiarul A. SRL şi alte şapte societăţi au creat împreună, în mod artificial, condiţiile de accesare a fondurilor nerambursabile prin Măsura 312, cu scopul de a depăşi plafonul maxim nerambursabil şi a eluda dispoziţiile care impun respectarea regulii de "ajutor de minimis" în cadrul Măsurii 312.

Concluziile enunţate au avut la bază următoarele constatări: cererile de finanţare ale celor opt beneficiari au fost înregistrate în aceeaşi zi la OJPDRP Timiş, având numere de înregistrare consecutive; din cei opt beneficiari, şapte au sediul în aceeaşi locaţie; toţi cei opt beneficiari au fost înfiinţaţi la aceeaşi dată, au acelaşi cod CAEN, au încheiat, la aceeaşi dată, contract de comodat cu acelaşi comodant şi au încheiat contracte de colaborare cu aceiaşi furnizori; data eliberării certificatelor constatatoare de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului este aceeaşi pentru toate cele opt societăţi; toţi cei opt beneficiari au acelaşi consultant; proiectele celor opt beneficiari au aceeaşi denumire; A. SRL, în calitate de prestator, a încheiat două contracte de prestări servicii cu B. SRL şi două contracte de prestări servicii cu societăţile C. SRL şi D. Voiteni; toţi cei opt beneficiari au drept client societatea B. SRL.; A. SRL şi celelalte societăţi, au fost creditate de către E., administrator la B. SRL.; toţi cei opt beneficiari au încheiat contracte de credit cu F. Bank; toate cele opt societăţi au angajaţi comuni cu contract de muncă parţial; utilajele achiziţionate de către toate societăţile sunt complementare.

Înalta Curte constată că, potrivit art. 4 alin. (3) din Regulamentul (CE EURATOM) nr. 2988/1995 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, articol reţinut drept temei de drept pentru emiterea actelor contestate de către autoritatea pârâtă: "Actele despre care se stabileşte că au drept scop obţinerea unui avantaj care contravine obiectivelor dreptului comunitar aplicabil în situaţia în cauză, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru obţinerea avantajului, au drept consecinţă, după caz, fie neacordarea avantajului respectiv, fie retragerea acestuia."

Prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011, care au fundamentat, de asemenea, actele administrative atacate, exclud plăţile către beneficiarii care au creat condiţii artificiale în vederea obţinerii de fonduri prin Programul de Dezvoltare Rurală.

Prin Hotărârea pronunţată la data de 12 septembrie 2013, în cauza C-434/2012, invocată atât de către prima instanţă, cât şi de părţile în proces, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a stabilit că art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că aceste condiţii de punere în aplicare a textului de lege, necesită prezenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv.

Potrivit elementului obiectiv, este necesar să se identifice împrejurările obiective ale speţei, care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă, iar elementul subiectiv vizează crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru obţinerea finanţării, în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate. În această privinţă, concluzia se bazează nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice şi/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare, ci şi pe indicii care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între aceste persoane.

Este adevărat că analiza, în concret, aparţine numai instanţei naţionale, însă hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene este obligatorie pentru toate statele membre şi, în consecinţă, este aplicabilă şi cauzei de faţă, critica recurentei-pârâte, sub acest aspect, fiind neîntemeiată.

Prin urmare, revine prezentei instanţe rolul de a examina probele care demonstrează existenţa condiţiilor artificiale, hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene oferind criteriile care fundamentează această concluzie, respectiv, elementele subiective coroborate cu elementele obiective ale speţei.

În ceea ce priveşte critica recurentei-pârâte vizând reţinerea de către prima instanţă a faptului că, în speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile obligatorii pentru a se concluziona că reclamanta, împreună cu celelalte societăţi menţionate, a creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine plăţi, instanţa de control judiciar apreciază fondată această critică, prin prisma mai multor argumente.

În primul rând, se constată că prin Decizia nr. 525 din 16 februarie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, invocată de recurenta-pârâtă, a fost casată soluţia primei instanţe, de admitere a acţiunii similare formulate de G. SRL (una dintre cele opt societăţi în discuţie, care au acţionat concertat pentru crearea de condiţii artificiale în vederea accesării fondurilor nerambursabile), în contradictoriu cu Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi s-a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Prin decizia menţionată s-a reţinut, "în urma analizei obiectivelor impuse de dispoziţiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE nr. 65/2011 şi interpretate prin Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din cauza C-434/12, că acestea sunt îndeplinite, demonstrând crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor FEADR, iar intimata-reclamantă a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate."

Aceeaşi soluţie, de casare a hotărârii primei instanţe şi de respingere, ca neîntemeiată, a unei acţiuni similare formulate de societatea H. SRL (una dintre cele opt societăţi menţionate de autoritatea pârâtă), în contradictoriu cu Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a fost pronunţată prin Decizia nr. 3007 din 03 noiembrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin această decizie, instanţa supremă a reţinut că H. SRL se află într-un raport juridic de tip "întreprindere legată", fiind identificat un grup de opt societăţi (între care şi A. SRL.), care prezintă legături de acest tip, aspecte ce rezultă, atât din elementul obiectiv, analizat prin prisma scopului instituit în cadrul Măsurii 312, cât şi din condiţiile subiective identificate.

În acelaşi sens, prin Decizia nr. 1706 din 10 mai 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost casată sentinţa primei instanţe, de admitere a acţiunii formulate de I. SRL (una dintre cele opt societăţi în discuţie), în contradictoriu cu Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi s-a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

În considerentele acestei decizii s-a reţinut că "nici obiectivul general al Măsurii 312 (în cadrul căreia s-a acordat finanţarea), constând în dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităţilor non agricole, în scopul creşterii numărului de locuri de muncă şi a veniturilor adiţionale şi nici obiectivul specific, de a crea şi diversifica serviciile pentru populaţia rurală prestate de către micro-întreprinderi, nu au fost atinse (...)", iar "investiţia a cărei beneficiară este intimata este folosită numai în relaţie cu ale celorlalte societăţi beneficiare de finanţări, interdependenţa proiectelor fiind evidentă şi conducând, împreună cu ceilalţi indicatori identificaţi, la concluzia fracţionării investiţiei şi crearea de condiţii artificiale pentru eludarea pragului maxim prevăzut pentru ajutorul de minimis."

În mod evident, prin deciziile definitive mai sus menţionate, s-a statuat asupra situaţiei de fapt şi de drept ce priveşte, deopotrivă, şi pe intimata-reclamantă A. SRL, reţinându-se că, în prezenta cauză, nu au fost relevate împrejurări diferite, care să fie de natură să genereze o altă soluţie.

Astfel, în speţă, obiectivul general şi obiectivele specifice ale Măsurii 312, nu au fost îndeplinite, în condiţiile în care, toate cele opt societăţi în discuţie îşi prestează servicii reciproce, au acelaşi obiect de activitate, achiziţionând utilaje complementare şi au angajaţi comuni cu contract de muncă parţial, fiind fracţionate, practic, locurile de muncă între societăţile implicate, pentru a crea doar aparenţa înfiinţării unor noi locuri de muncă, acţiune care este facilitată de faptul că şapte dintre societăţi au sediul în aceeaşi locaţie.

În ceea ce priveşte elementul subiectiv, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a indicat anumite elemente de fapt care pot fi luate în considerare de către instanţa naţională, în vederea stabilirii caracterului artificial al creării condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor FEADR, respectiv, legături de natură juridică, economică şi personală, între cei implicaţi în obţinerea fondurilor.

În acest sens, Comisia Europeană, prin Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, a emis Nota directoare pentru auditori nr. 22 din 10 octombrie 2013, având ca subiect crearea de condiţii artificiale în vederea obţinerii repetate de fonduri FEADR/SAPARD/IPARD pentru proiectele de investiţii, notă în cuprinsul căreia a nominalizat existenţa unor indicatori, care dacă nu sunt îndepliniţi, conduc la dovedirea creării de condiţii artificiale.

În cauză, în dezacord cu cele reţinute de prima instanţă, indicatorii enumeraţi de recurenta-pârâtă în conţinutul procesului-verbal de constatare a neregulilor, contribuie la analiza globală a modului în care proiectul a fost implementat de către beneficiar, şi denotă, printr-o analiză simultană, conduita societăţii intimate care a beneficiat de sprijin comunitar, întrucât nu este suficient ca beneficiarul unui proiect să îndeplinească doar elementul obiectiv (finalitatea proiectului).

Aceşti indicatori reprezintă elemente subiective ce aduc dovezi cu privire la crearea de condiţii artificiale şi constau în: indicatori externi, fizici (societăţile au aceeaşi adresă sau se regăsesc într-o identitate de spaţii sau spaţii alăturate; au asigurate în mod identic aceleaşi facilităţi şi aceleaşi depozite pentru echipamente sau utilaje; împart aceleaşi utilităţi), indicatori structurali, legali, juridici (societăţile sunt înfiinţate la aceeaşi dată; certificatele constatatoare sunt emise în aceeaşi zi; societăţile au acelaşi consultant; proiectele sunt identice) şi indicatori de afaceri, financiar-contabili (o societate are drept furnizor sau/şi client exclusiv aceeaşi societate; societăţile au încheiat contracte cu acelaşi prestator şi au fost creditate de către aceeaşi persoană), constatându-se că, în speţă, indicatorii mai sus indicaţi sunt îndepliniţi.

Apărările intimatei-reclamante referitoare la respectarea tuturor condiţiilor necesare la momentul încheierii contractului de finanţare şi la faptul că aspectele reţinute în cuprinsul procesului-verbal de constatare au fost cunoscute de către autoritatea recurentă încă de la momentul depunerii cererii de finanţare, ori, ulterior, de la data acceptării cererii de plată, nu pot fi reţinute, în condiţiile în care, împrejurările ulterioare constatate de echipa de control conduc la concluzia că aceste condiţii, a căror îndeplinire a condus la obţinerea finanţării, au fost create artificial, exclusiv cu scopul de obţine ajutorul financiar.

Concluzionând cu privire la aspectele analizate, întrucât sunt întemeiate constatările recurentei-pârâte, în sensul săvârşirii de către intimata-reclamantă a unor nereguli în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, se reţine că sunt legale actele administrative contestate, cu consecinţa menţinerii acestora şi respingerii acţiunii formulate de reclamantă, ca neîntemeiată.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, reţinând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 496 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, casarea sentinţei atacate şi, rejudecând cauza, va respinge acţiunea formulată de reclamanta A. SRL, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva Sentinţei civile nr. 3285 din 02 decembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa civilă atacată şi, rejudecând, respinge acţiunea reclamantei A. SRL, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - NN