Constitutional challenge to criminal preliminary chamber finality provision deemed irrelevant to administrative obligation to compel prosecution communication.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din C. proc. pen.

În motivarea cererii, reclamanta a invocat faptul că dispoziţia art. 341 alin. (8) din noul C. proc. pen. potrivit căreia, în cazurile în care s-a pronunţa una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi c), este definitivă, este neconstituţională în raport cu prevederile articolelor din Constituţia României, respectiv art. 21 - privind accesul liber la justiţie, art. 41 - care consfinţeşte munca şi protecţia socială a muncii şi art. 44 care garantează dreptul de proprietate privată. De asemenea, în cererea formulată a susţinut că articolul menţionat are legătură cu prezenta cauză, al cărei obiect este obligaţie de a face, respectiv de fi obligat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să comunice soluţia adoptată în cazul cererii de trimitere a Dosarului nr. 280/P/2015 al D.N.A. Braşov la o altă unitate de parchet/serviciul Direcţiei Naţionale anticorupţie.

2. Soluţia pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Prin Încheierea din 16 august 2017, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul procedură penală, invocată de reclamanta A.

3. Cererea de recurs.

Împotriva Încheierii din 16 august 2017 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamanta A..

În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta-reclamantă a arătat că obiectul Dosarului nr. x/64/2017 îl reprezintă obligarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să soluţioneze cererile formulate în lunile decembrie 2016 şi ianuarie 2017 prin care a solicitat trimiterea Dosarului nr. y/P/2015 de la DNA Braşov la alt serviciu al DNA.

În continuare, recurenta-reclamantă a susţinut că dispoziţiile art. 341 alin. (8) din noul C. proc. pen. dispun că hotărârea pronunţată de judecătorul de cameră preliminară este definitivă, în cazurile prevăzute de pct. 1 alin. (6), (7), pct. 2 lit. a), b) şi d) şi alin. (71) ale aceluiaşi articol.

În opinia recurentei, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) C. proc. pen. este admisibilă deoarece respectă condiţiile impuse de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În esenţă, intimatul a arătat că dispoziţiile art. 341 alin. (8) din noul C. proc. pen. au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, iar Curtea Constituţională a respins excepţiile de neconstituţionalitate invocate, iniţial ca neîntemeiate, ulterior ca inadmisibile.

În acest sens, Curtea Constituţională a pronunţat Deciziile nr. 599/2014, 886/2014, 663/2014, nr. 233/2015 şi nr. 442/2016 şi a statuat că:

"

Dispoziţiile art. 341 alin. (8) C. proc. pen. nu aduc atingere accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, consacrate de art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite de lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de art. 340 şi 341 C. proc. pen., legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii şi obţinerea în mod mai rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluţia procurorului".

5. Soluţia instanţei de recurs.

Examinând cauza şi încheierea atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Aşa cum rezultă din actele dosarului de fond, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere de chemare în judecată, înregistrată sub nr. x/64/2017, formulată de reclamanta A., prin care s-a solicitat obligarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să-i comunice reclamantei soluţia adoptată în cazul cererii de trimitere a Dosarului nr. y/P/2015 al D.N.A. Braşov la o altă unitate de parchet/serviciul Direcţiei Naţionale anticorupţie.

În cadrul acestui dosar, la data de 30 mai 2017, reclamanta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din noul C. proc. pen.

Înalta Curte constată că, potrivit art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată:

(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Din interpretarea logico-juridică a acestor dispoziţii rezultă că, pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate trebuie întrunite cumulativ următoarele cerinţe:

- dispoziţia legală a cărei neconstituţionalitate se invocă să aibe legătură cu soluţionarea cauzei;

- excepţia de neconstituţionalitate să fie invocată într-o cauză aflată pe rolul instanţei;

- prevederile dispoziţiei legale să nu fi fost declarate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Concluzionând, Înalta Curte constată că în speţa de faţă nu sunt întrunite cumulativ cele trei condiţii.

Cu privire la prima cerinţă impusă de dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, în acord cu prima instanţă, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 341 alin. (8) din noul C. proc. pen. nu au legătură cu soluţionarea Dosarului nr. x/64/2017 al Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal ce are ca obiect "obligaţia de a face", pentru că cererea dedusă judecăţii a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, nu pe dispoziţii ale Codului de procedură penală.

Totodată, Înalta Curte constată că, în prezenta cauză, nu are relevanţă faptul că instanţa constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionale a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) C. proc. pen., atât timp cât dispoziţia legală a cărei neconstituţionalitate se invocă nu are legătură cu soluţionarea cauzei.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că încheierea atacată a fost pronunţată cu interpretarea corectă a actului juridic dedus judecăţii şi normelor de drept incidente în cauză, excepţia de neconstituţionalitate neîntrunind cerinţele impuse de dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992.

6. Temeiul de drept al soluţiei.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, ţinând seama şi de prevederile art. 499 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva Încheierii din 16 august 2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2017.

Procesat de GGC - LM