Validity of mandatory judicial suspension from office following appeal against disciplinary exclusion under the Romanian Judicial Statute

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii (Plenul CSM) supusă examinării.

Prin Hotărârea nr. 228 din 28 februarie 2017 a Plenul Consiliului Superior al Magistraturii s-a respins contestaţia formulată de doamna A., judecător în cadrul Judecătoriei Arad, împotriva Hotărârii Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1 din 3 ianuarie 2017, prin care s-a hotărât suspendarea din funcţie a acesteia, începând cu data de 3 ianuarie 2017, până la soluţionarea recursului declarat împotriva Hotărârii nr. 23J din 31 octombrie 2016 a Secţiei pentru judecători în materie disciplinară.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut că, potrivit art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată cu modificările şi completările ulterioare, împotriva hotărârilor secţiilor Consiliului prin care s-a soluţionat acţiunea disciplinară se poate exercita recurs în termen de 15 zile de la comunicare de către judecătorul sau procurorul sancţionat.

Conform dispoziţiilor art. 651 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare "În cazul în care, împotriva hotărârilor de eliberare din funcţie a judecătorului sau procurorului se exercită calea de atac a recursului, acesta va fi suspendat din funcţie până la soluţionarea irevocabilă a cauzei de către instanţa competentă".

Potrivit dispoziţiilor art. 40 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 317/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Secţiile Consiliului Superior al Magistraturii dispun suspendarea din funcţie a judecătorilor şi procurorilor.

Plenul a reţinut că, în situaţia contestatoarei a intervenit de drept suspendarea din funcţie în temeiul art. 651 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, ca urmare a formulării recursului împotriva Hotărârii nr. 23J din 31 octombrie 2016, pronunţată de Secţia pentru judecători în materie disciplinară, prin care s-a aplicat sancţiunea disciplinară constând în "excluderea din magistratură".

2. Contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 228 din 28 februarie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii

La data de 31 martie 2017, contestatoarea A., a învestit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cu soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Hotărârii nr. 228 din 28 februarie 2017 a Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în temeiul art. 29 alin. (5) şi 7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificări.

În esenţă, prin contestaţia formulată, contestatoarea a susţinut că prin respingerea contestaţiei formulate împotriva Hotărârii nr. 1 din 3 ianuarie 2017 a Secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, în temeiul art. 651 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, cu modificările şi completările ulterioare i se încalcă dreptul de acces liber la justiţie pe perioada soluţionării recursului declarat împotriva hotărârii de excludere din magistratură.

În descrierea situaţiei de fapt, contestatoarea a arătat că prin Hotărârea nr. 23J din 31 octombrie 2016 Secţia pentru judecători în materie disciplinară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a admis acţiunea disciplinară exercitată de Inspecţia Judiciară pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. j) şi t) teza I din Legea nr. 303/2004 şi a aplicat contestatoarei A. sancţiunea excluderii din magistratură.

Împotriva Hotărârii nr. 23J din 31 octombrie 2016 pronunţată de Secţia pentru judecători în materie disciplinară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a declarat recurs pârâta A., iar recursul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători.

Prin Hotărârea nr. 1 din 3 ianuarie 2017 Secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât suspendarea din funcţie a contestatoarei A. începând cu data de 3 ianuarie 2017, până la soluţionarea recursului declarat împotriva Hotărârii nr. 23J din 31 octombrie 2016 a Secţiei pentru judecători în materie disciplinară.

Împotriva Hotărârii nr. 1 din 3 ianuarie 2017 a Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a formulat contestaţie contestatoarea A., contestaţie analizată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, iar prin Hotărârea nr. 228 din 28 februarie 2017 contestaţia a fost respinsă, fără a răspunde în vreun fel argumentelor contestatoarei.

Cu privire la dispoziţiile art. 651 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, în temeiul cărora s-a dispus suspendarea de drept din funcţia de judecător, contestatoarea a invocat excepţia de neconstituţionalitate şi a apreciat că aceste dispoziţii încalcă dispoziţiile art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie referitoare la liberul acces la justiţie, iar prin prisma art. 20 din Constituţie se încalcă şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind accesul la instanţă.

3. Apărările Consiliului Superior al Magistraturii

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 27 aprilie 2017, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea contestaţiei, ca nefondată.

În esenţă, intimatul a susţinut că în speţă, contestatoarea are posibilitatea de a ataca Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii, fiind incidente dispoziţiile art. 36 alin. (2) şi art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, cu modificările ulterioare, potrivit cărora pot fi formulate contestaţii împotriva acestor hotărâri, căi pe care contestatoarea le-a şi folosit.

În ceea ce priveşte măsura suspendării din funcţie a contestatoarei, intimatul apreciază că în mod corect Secţia pentru judecători a pus în aplicare prevederile imperative ale legii. Având în vedere că a fost îndeplinită cerinţa privitoare la formularea recursului împotriva hotărârii de eliberare din funcţie, potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, cu modificările ulterioare, s-a dispus suspendarea contestatoarei din funcţia de judecător până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei de faţă.

Examinând şi evaluând legalitatea hotărârii Plenului CSM prin prisma susţinerilor contestatoarei ca şi faţă de normele juridice aplicabile cauzei, Înalta Curte constată că nu este întemeiată contestaţia de faţă.

Raportat la conţinutul actului atacat, Înalta Curte reţine că prin Hotărârea nr. 23J din 31 octombrie 2016, Secţia pentru judecători în materie disciplinară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a admis acţiunea disciplinară exercitată de Inspecţia Judiciară pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. j) şi t) teza I din Legea nr. 303/2004 şi a aplicat contestatoarei A. sancţiunea excluderii din magistratură.

Împotriva Hotărârii nr. 23J din 31 octombrie 2016 pronunţată de Secţia pentru judecători în materie disciplinară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a declarat recurs pârâta A., iar recursul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători.

Prin Hotărârea nr. 1 din 3 ianuarie 2017 Secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât suspendarea din funcţie a contestatoarei A. începând cu data de 3 ianuarie 2017, până la soluţionarea recursului declarat împotriva Hotărârii nr. 23J din 31 octombrie 2016 a Secţiei pentru judecători în materie disciplinară.

Împotriva Hotărârii nr. 1 din 3 ianuarie 2017 a Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a formulat contestaţie contestatoarea A., contestaţie analizată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin Hotărârea nr. 228 din 28 februarie 2017 a Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă contestaţia formulată de doamna A., judecător în cadrul Judecătoriei Arad, împotriva Hotărârii Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1 din 3 ianuarie 2017, prin care s-a hotărât suspendarea din funcţie a acesteia, începând cu data de 3 ianuarie 2017, până la soluţionarea recursului declarat împotriva Hotărârii nr. 23J din 31 octombrie 2016 a Secţiei pentru judecători în materie disciplinară.

Potrivit art. 65 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, judecătorii şi procurorii sunt eliberaţi din funcţie în următoarele cazuri:

a) demisie;

b) pensionare, potrivit legii;

c) transfer într-o altă funcţie, în condiţiile legii;

d) incapacitate profesională;

e) ca sancţiune disciplinară;

Potrivit art. 651 alin. (2) din acelaşi act normativ:

"

În cazul în care, împotriva hotărârii de eliberare din funcţie a judecătorului sau procurorului se exercită calea de atac a recursului, acesta va fi suspendat din funcţie până la soluţionarea irevocabilă a cauzei de către instanţa competentă."

Înalta Curte reţine că motivul principal de nelegalitate susţinut de contestatoare a vizat încălcarea dreptului său de acces liber la justiţie, având în vedere că măsura suspendării din funcţie este dispusă de o instanţă extrajudiciară, iar calea de atac conferită magistratului aflat în această situaţie, respectiv recursul împotriva hotărârii de excludere din magistratură la Completul de 5 Judecători, este lipsită de efectivitate din moment ce nu se poate constitui într-un remediu care să răspundă prompt solicitării formulate.

Analizând conţinutul actului administrativ atacat, în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii respectă limitele şi scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, măsura fiind dispusă şi motivată în concordanţă cu dispoziţiile imperative ale art. 651 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi schimbată soluţia adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.

Înalta Curte reţine că în contextul procesual de faţă abilitarea instanţei constă numai în verificarea legalităţii actului administrativ contestat prin raportare la procedura de emitere şi faţă de respectarea normelor legale incidente, care dispun în mod imperativ cu privire intervenirea suspendării de drept a exercitării funcţiei în cazul în care, împotriva hotărârii de eliberare din funcţie a judecătorului sau procurorului se exercită calea de atac a recursului.

Concluzionând, în considerarea aspectelor evocate, Înalta Curte constată că nu subzistă motivele de nelegalitate ale Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 228 din 28 februarie 2017, respectiv ale Hotărârii Secţiei pentru judecători nr. 1 din 3 ianuarie 2017 invocate, actele administrative atacate fiind emise în limitele competenţelor prevăzute de lege (art. 40 lit. i) din Legea nr. 317/2004, privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi cu respectarea dispoziţiilor legale incidente.

5. Temeiul de drept al soluţiei.

În consecinţă, pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată împotriva Hotărârii Plenului CSM nr. 228 din 28 februarie 2017, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 228 din 28 februarie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2017.

Procesat de GGC - LM