Public procurement dispute: denial of revision for contradictory judgments due to lack of identity of object and cause.

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 30 martie 2017, SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Logistică, revizuirea Deciziei nr. 16 din 9 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2/2016.

În susţinerea cererii, revizuenta a invocat, printre altele, cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ., susţinând că Decizia nr. 16 din 9 ianuarie 2017 este potrivnică Deciziei nr. 4666 din 11 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. y/2/2016.

2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti

Prin Decizia nr. 2277 din 22 mai 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, în ceea ce priveşte cererea de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ., şi în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire a Deciziei nr. 16 din 9 ianuarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2/2016, întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ., formulată de revizuenta SC A. SRL, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Logistică, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

3. După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 14 iunie 2017, sub nr. z/2/2017.

Înalta Curte, învestită cu prezenta cererea de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ., constată că revizuenta A. SRL a invocat existenţa unor hotărâri potrivnice date de Curtea de Apel Bucureşti privind cauze similare, respectiv Decizia civilă nr. 16 din 9 ianuarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2/2016 şi Decizia civilă nr. 4666 din 11 octombrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. y/2/2016.

În continuare, revizuenta a arătat că în considerentele Deciziei civile nr. 4666 din 11 octombrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti a interpretat în mod corect legislaţia achiziţiilor publice, iar din considerentele Deciziei nr. 16 din 9 ianuarie 2017 rezultă că aceeaşi instanţă a ignorat atât contextul procesual, cât şi normele de drept aplicabile, respectiv Legea nr. 101/2016, documentaţia de atribuire, clarificarea autorităţii contractante, săvârşind un minus petita şi extra petita.

4. Examinând cererea de revizuire, în raport cu motivul invocat, dar şi cu apărările realizate de intimată prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Conform art. 509 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ. "revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţă de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Invocarea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

1) să existe hotărâri definitive contradictorii;

Textul nu distinge, ceea ce înseamnă că această cerinţă este îndeplinită chiar dacă prin hotărârile potrivnice nu s-a rezolvat fondul.

2) hotărârile potrivnice să fie pronunţate în aceeaşi pricină.

Ca atare, trebuie reţinută tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, care sunt elementele autorităţii de lucru judecat.

3) hotărârile să fie date în dosare diferite.

4) în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei.

5) să se ceară anularea celei de a doua hotărâri.

Motivul de revizuire, invocat ca temei legal al prezentei cereri, este incident atunci când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, făcându-se astfel imposibilă executarea simultană a două hotărâri.

Reglementând acest motiv de revizuire, legiuitorul a sancţionat nelegalitatea celei de-a doua hotărâri, precum şi imposibilitatea executării.

Calea extraordinară de atac a revizuirii unei hotărâri judecătoreşti, fundamentată pe contrarietate de sentinţe, reprezintă o creaţie legislativă, în baza căreia legiuitorul a înţeles să nu lase să subziste în circuitul juridic hotărâri judecătoreşti contrare, respectiv să se nege printr-o hotărâre ulterioară ceea ce s-a rezolvat irevocabil printr-o altă sentinţă anterioară. Aceasta este expresia principiului stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice.

Conform doctrinei de specialitate, instituţia autorităţii de lucru judecat împiedică "o nouă judecată" a unei cereri deja soluţionate.

Principiul autorităţii lucrului judecat, rezultă din dispoziţiile art. 430 alin. (1) din noul C. proc. civ., potrivit cărora "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect".

Din interpretarea logico-juridică a acestor dispoziţii rezultă că principiul autorităţii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, care are acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi este purtat între aceleaşi părţi, ci şi contrazicerile dintre două hotărâri judecătoreşti, în sensul că drepturile recunoscute unei părţi printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre ulterioară, pronunţată într-un alt proces.

4.1. În speţa de faţă, Înalta Curte reţine faptul că prin plângerea înregistrată la data de 30 august 2016 în Dosarul nr. y/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, autoritatea contractantă Inspectoratul General al Jandarmeriei Române - Unitatea Militară "X" Bucureşti a solicitat anularea Deciziei Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor nr. 1447/C9/1653 din data de 18 august 2016 şi totodată introducerea în cauză în calitate de intimată a SC A. SRL

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 4666 din 11 octombrie 2016 a respins, ca neîntemeiate, excepţiile inadmisibilităţii, a lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes, cu privire la plângerile conexe formulate de petentele SC B. SRL şi C., precum şi plângerile conexate formulate de petentele Inspectoratul General al Jandarmeriei Române (U.M. "X" Bucureşti), SC B. SRL şi C., în contradictoriu cu intimata SC A.

4.2. Prin plângerea înregistrată la data de 17 noiembrie 2016, sub nr. x/2/2016, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, petenta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul General al Poliţiei Române-Direcţia de Logistică, modificarea în tot sau desfiinţarea Deciziei Consiliului 1868/C9/2218 din data de 28 octombrie 2016 pentru motive de nelegalitate şi de netemeinicie, obligarea autorităţii contractante la reevaluarea acceptabilităţii şi admisibilităţii ofertelor ofertanţilor care au constituit garanţia de participare în cuantum de 50% - SC D. SRL, SC E. SRL, SC F. SRL şi SC G. SRL, cu consecinţa respingerii acestora şi, în consecinţă, anularea actului prin care a fost acceptat pentru anumiţi ofertanţi cuantumul de 50% al garanţiei de participare, emiterea unui nou raport intermediar al procedurii şi a unei noi comunicări către ofertanţi, aferente analizei cuantumului garanţiei de participare prin care să fie admise doar ofertele însoţite de garanţia de participare constituită în cuantum de 100%.

Or, din analiza celor două Dosare nr. y/2/2016 şi nr. x/2/2016, Înalta Curte reţine faptul că nu există identitate de obiect, întrucât actele administrative contestate în cele două dosare sunt diferite.

Astfel, în primul Dosar (nr. y/2/2016) obiectul cererii deduse judecăţii îl reprezintă plângerea formulată împotriva Deciziei Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor nr. 1447/C9/1653 din 18 august 2016 prin care, Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor a admis în parte, contestaţia formulată de contestatoarea SC A. SRL, în contradictoriu Unitatea Militară "X" Bucureşti şi a dispus anularea Procesului-verbal final nr. 190.086 din 15 iulie 2016 şi a invitaţiilor pentru participare la etapa a doua a procedurii de licitaţie restrânsă, iar în cel de-al doilea Dosar nr. x/2/2016 obiectul cererii deduse judecăţii îl reprezintă plângerea formulată de petenta A. SRL, împotriva Deciziei nr. 1868/C9/2218 din 28 octombrie 2016 emisă de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul General al Poliţiei Române-Direcţia de Logistică.

Ca atare, Înalta Curte apreciază că nu prezintă relevanţă juridică împrejurarea că în cele două cauze s-au analizat probleme juridice similare, referitoare la interpretarea diferită a normelor legale în materia achiziţiilor publice, atât timp cât obiectul este diferit, iar instanţa de judecată a analizat îndeplinirea condiţiilor legale, în funcţie de situaţia de fapt specifică fiecărei cauze.

Or, astfel cum s-a arătat anterior, raţiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 509 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi; în atare situaţie executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieşirea din situaţia anormală, creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.

Condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în speţă, întrucât hotărârile pretins a fi contradictorii poartă asupra unor pricini diferite ca obiect şi cauză, chiar dacă revizuenta A. SRL a fost parte în cele două cauze.

În realitate, revizuenta, raportându-se la temeiul de drept invocat, îşi manifestă nemulţumirea faţă de o presupusă practică neunitară a instanţelor judecătoreşti, precum şi a modului de interpretare a unor acte normative, ceea ce nu poate face obiectul unei cereri de revizuire.

5. Temeiul de drept al soluţiei.

Având în vedere toate considerentele expuse şi ţinând seama de prevederile art. 513 alin. (1) şi (6) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 16 din 09 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2017.

Procesat de GGC - LM