Extraordinary petition for annulment dismissed for failure to meet cumulative conditions of illegal citation and absence at hearing despite trial in absentia
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the petition for annulment filed by the appellant, thereby upholding the prior decision that had rejected the appeal against the appellate court's suspension of the main proceedings. The underlying dispute involved an administrative challenge where the plaintiff sought to contest a procedural ruling regarding the suspension of judgment and filing of the case in the archive, subsequently challenging the Supreme Court’s rejection of the appeal on the grounds of improper notification and lack of signature by the panel members. The Court held that the petition for annulment was unfounded and unsubstantiated, as this extraordinary appeal mechanism under Article 503(1) of the Code of Civil Procedure requires the cumulative satisfaction of two conditions: that the contestant was not legally cited and was not present at the hearing. The Court determined that the first condition was not met because, pursuant to Article 411(1)(2) of the Code of Civil Procedure, the judge was not required to ensure the presence of the plaintiff when the defendant had requested the case be tried in absentia, thus barring the petitioner from demonstrating a procedural irregularity sufficient to annul the final decision.
Legislator headnote
AI generatedart. 503 alin. (1) C. proc. civ, art. 411 alin. (2) C. proc. civ; Extraordinary petition for annulment dismissed for failure to meet cumulative conditions of illegal citation and absence at hearing despite trial in absentia: Potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Decizia ce face obiectul contestaţiei în anulare.
Prin Decizia nr. 734 din 28 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/120/2015/a3, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Încheierii din 14 septembrie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a dispus suspendarea judecăţii recursului declarat de reclamanta A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 12 februarie 2016 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în contradictoriu cu intimata-pârâtă Sanatoriul A. şi trecerea dosarului în arhiva instanţei, până la o nouă stăruinţă a părţilor.
2. Contestaţia în anulare exercitată în cauză.
Împotriva Deciziei nr. 734 din 28 februarie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a formulat contestaţie în anulare reclamanta A., invocând dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ.
În cuprinsul contestaţiei în anulare, reclamanta a arătat numai că nu este de acord cu hotărârea pronunţată şi că aceasta nu este semnată de membrii completului.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare.
Examinând cauza şi decizia atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că prezenta contestaţie în anulare este nefondată, nefiind de altfel nici motivată, faţă de cerinţele art. 503 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".
Din interpretarea logico-juridică a acestor dispoziţii, Înalta Curte constată că norma de drept impune îndeplinirea cumulativă a două condiţii:
- contestatorul nu a fost legal citat;
- contestatorul nu a fost prezent la termenul când a avut loc. judecata.
Deci, în cadrul contestaţiei în anulare nu se analizează temeinicia soluţiei cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii, ci se verifică incidenţa vreunuia dintre motivele prevăzute de normele menţionate anterior.
Cu alte cuvinte, prin această cale de atac se urmăreşte repararea eventualelor neregularităţi evidente privind actele de procedură, în afara problemelor de fond legate de probele administrate şi a stării de fapt la care se referă litigiul.
Din analiza deciziei atacate pe această cale rezultă că, pentru soluţionarea cererii de recurs, ce a format obiectul Dosarului nr. x/120/2015/a3 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, astfel cum permit dispoziţiile art. 411 alin. (2) C. proc. civ.
Or, în speţa de faţă, Înalta Curte constată că în raport de dispoziţiile art. 411 alin. (1) pct. 2) teza a II-a C. proc. civ., referitoare la suspendarea voluntară a judecăţii cauzei, judecătorul nu este ţinut de prezenţa părţii reclamante, în situaţia în care pârâtul a cerut în scris judecarea cauzei în lipsă.
Având în vedere considerentele sumare şi practic lipsa motivelor care ar fi putut justifica promovarea contestaţiei în anulare, Înalta Curte constată că aspectele invocate de către reclamantă nu întrunesc condiţiile impuse de art. 503 alin. (1) C. proc. civ.
4. Temeiul de drept al soluţiei.
Prin urmare, în cauză nefiind întrunite condiţiile impuse de art. 503 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezenta contestaţie în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 734 din 28 februarie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2017.
Procesat de GGC - LM