EU-funded rural tourism subsidy upheld: Agency fails to prove artificial project split, claim annulled

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Sesizarea instanţei de fond

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. - Întreprindere Individuală a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, anularea Deciziei nr. 25426 din 23 iulie 2014, precum şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 17474 din 27 mai 2014, acte emise de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 1453 din 22 mai 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta A. - Întreprindere Individuală, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi, pe cale de consecinţă, a anulat Decizia nr. 25426 din 23 iulie 2014 şi Procesul-verbal de constatare nereguli şi stabilire creanţe bugetare nr. 17474 din 27 mai 2014, acte emise de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinţei civile nr. 1453 din 22 mai 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ. şi s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, reţinerea spre rejudecare în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În cadrul motivelor de recurs, după o amplă prezentare a situaţiei de fapt şi a unor prevederi legale şi contractuale, a fost criticată soluţia instanţei de fond pentru că a încălcat normele de drept material reprezentate de Legea nr. 346/2006 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, precum şi Regulamentele CE nr. 65/2011, nr. 1975/2006 şi nr. 2988/1995.

Astfel, faţă de reţinerile instanţei, recurenta a arătat că în urma verificărilor efectuate şi având în vedere motivele de fapt şi temeiul de drept, se constată că beneficiarul A. are legătură strânse cu B. (asociat la SC C. SRL cu D.) şi D. I.I. (împreună cu care deţine investiţii complementare) beneficiarul nefiind o întreprindere autonomă pe piaţă.

Aşa cum s-a reţinut prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 17474/2014, elementele ce demonstrează coordonarea de către B. a acţiunilor întreprinse de către cei doi beneficiari FEADR (A. I.I. şi D. I.I. ar conduce, în opinia recurentei, la concluzia că în speţă au fost create condiţii artificiale cu scopul de a obţine un avantaj necuvenit, respectiv depăşirea plafonului maxim stabilit prin Fişa Măsurii 313 şi încălcarea regulii de minimis, devenind astfel aplicabile prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei nr. 65/2011, care a înlocuit art. 5 alin. (3) din Regulamentul Comisiei nr. 1975/2006.

La aceste concluzii s-a ajuns urmând şi indiciile oferite de: indicatorii externi/fizici/investiţiile sunt unele lângă altele, fără să existe delimitări normale între ele); indicatori de structură/juridici (companiile presupus legate au acelaşi consultant, companiile presupus legate au studii de fezabilitate sau planuri de afaceri identice sau foarte asemănătoare, managerul sau deţinătorul şi managerul unuia dintre companii este soţul/soţia sau rudele proprietarului, aceleaşi persoane sunt acţionare ale mai multor companii cu legături de afaceri, acţionariat încrucişat al companiilor în spatele cărora se află aceleaşi persoane fizice, managerul sau deţinătorul şi managerul unuia dintre companii este împuternicit să aibă acces la contul bancar al companiei cu care se presupune că aceasta este legată) şi indicatori de afaceri/contabili (companiile desfăşoară afaceri complementare).

Un alt motiv de recurs vizează reţinerea instanţei de fond că nu s-a dovedit că între cele două societăţi comerciale există raporturile prevăzute la alin. (1)-(3) ale art. 44 din Legea nr. 346/2004 din Legea nr. 346/2004, iar îndeplinirea obiectivului specific al Măsurii 313 de a crea şi a diversifica serviciile pentru populaţia rurală prestate de către micro-întreprinderi nu a fost atins întrucât din analiza contractelor de prestări servicii ale celor doi beneficiari rezultă că aceştia îşi prestează servicii reciproc sau către societăţi comerciale în care au calitatea de asociat.

Aspectele prezentate indică faptul că există similitudini şi elemente comune între solicitanţi şi care duc la concluzia că există premisele creării de condiţii artificiale pentru a beneficia de plăţi pentru depăşirea plafonului maxim alocat Măsurii 313, cei doi solicitanţi au procedat la fracţionarea artificială a unui proiect maxim de sprijin financiar.

Prin aceasta s-a considerat că au fost încălcate prevederile art. 24 alin. (1) şi 2 lit. c) şi d), art. 26 din Regulamentul CE nr. 65/2011 şi art. 2 alin. (1) şi art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011.

În drept, au fost invocate prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., O.U.G. nr. 41/2014, Legea nr. 554/2004, H.G. nr. 224/2008, Regulamentul nr. 65/2011, Regulamentul nr. 1290/2005, Regulamentul nr. 1083/2006 şi Regulamentul nr. 2958/1995, Ghidul solicitantului aferent Măsurii 312, dispoziţiile contractului de finanţare şi anexele acestuia.

Intimata A. I.I. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A fost întocmit Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin Încheierea din 16 martie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a dispus comunicarea acestuia către părţile din litigiu.

Prin Încheierea din 27 aprilie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost admis în principiu recursul declarat şi s-a dispus soluţionarea litigiului, cu citarea părţilor.

4. Soluţia instanţei de recurs

După examinarea motivelor de recurs, a apărărilor invocate în cauză, a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond a fost învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 17474 din 27 mai 2014 şi a Deciziei prin care a fost soluţionată contestaţia împotriva acestuia nr. 25426 din 23 iulie 2014, procesul-verbal fiind emis de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, ulterior, prin reorganizarea Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, iar decizia contestată fiind emisă de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

Prin procesul-verbal de constatare şi de stabilire a creanţelor bugetare emis de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit s-a stabilit o creanţă bugetară rezultată din nereguli în sarcina Întreprinderii Individuale A. de 401.808,10 RON, din care 321.446,48 RON - contribuţie din fonduri UE şi 80.361,62 RON - contribuţie publică naţională de la bugetul de stat.

Această creanţă bugetară a fost stabilită pentru că s-a constatat nemenţinerea eligibilităţii proiectului "Consolidare, modernizare şi extindere corp clădire pentru schimbare de destinaţie în structura de primire turistică - bungalow şi amenajare zona de agrement pentru activităţi", deoarece există legături între I.I. A., SC C. SRL, SC E. SRL şi SC F. SRL, prin B. şi un alt beneficiar FEADR - I.I. D. care au investiţia realizată în aceeaşi localitate, în aceeaşi curte, ambele investiţii beneficiind reciproc de facilităţile realizate prin proiect (acces la piscina realizată de D. I.I. şi terenurile de sport realizate de A. I.I.).

S-a reţinut şi că beneficiarii A. I.I. şi D. I.I. au cumpărat suprafeţele de teren de la aceeaşi persoană fizică, dl. B. şi nu există nicio delimitare fizică permanentă între cele două investiţii; s-au constatat unele coincidenţe în compunerea comisiilor de evaluare a ofertelor, a firmei consultant şi proiectant al lucrărilor celor două proiecte finanţate.

Contestaţia împotriva acestui proces-verbal a fost respinsă de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

Instanţa de fond a admis acţiunea reclamantei, dar criticile recurentei Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale sunt nefondate deoarece soluţia instanţei de fond nu a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material (motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

Prima critică adusă hotărârii instanţei de fond s-a referit la faptul că, în mod greşit a reţinut că "nu s-a demonstrat legătura dintre cele două beneficiare".

În raport de prevederile legale şi cele statuate de jurisprudenţa CJUE, urmează a fi analizate cele reţinute de autoritatea publică recurentă în actele contestate pentru a se stabili dacă există legătură între cele două beneficiare, respectiv dacă au fost create condiţii artificiale cu scopul de a obţine un avantaj necuvenit.

Măsura 313, în cadrul căruia a fost obţinută finanţarea de către reclamanta I.I. A., are ca obiectiv general dezvoltarea activităţilor turistice în zonele rurale prin încurajarea activităţilor non-agricole în scopul creşterii numărului de locuri de muncă şi a veniturilor adiţionale.

Instanţa de fond a reţinut în speţă incidenţa jurisprudenţei CJUE în cauza C-434/12 referitoare la interpretarea Regulamentului UE nr. 65/2011 din 27 ianuarie 2011, de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului CE nr. 1698/2005, respectiv art. 4 alin. (8) potrivit căruia:

" fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi, în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor" .

Prin Hotărârea din 12 septembrie 2013 pronunţată în cauza C - 434/12 Slancheva, CJUE a statuat că:

"

1) Art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că, condiţiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv.

Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speţei care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă.

Potrivit celui de al doilea element, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate. În această privinţă, instanţa de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice şi/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare, ci şi pe indicii care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între aceste persoane.

2) Art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiţii, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcţională sau că există o legătură juridică între candidaţii la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speţă să fi fost luate în considerare".

Recurenta susţine că reclamanta din prezenta cauză (A. I.I.) ar avea legături strânse cu D. I.I. pentru că împreună ar deţine investiţii complementare.

Însă, faptul că dl. B. a fost membru în comisia de evaluare a ambelor societăţi, că a fost posesorul iniţial al terenului pe care sunt amplasate investiţiile nu dovedeşte că cele două beneficiare ale finanţării (A. I.I. şi D. I.I.) ar deţine "împreună investiţii complementare", aşa cum susţine recurenta.

S-a susţinut de către recurentă că între reclamanta din prezenta cauză şi B., cel care a deţinut terenul pe care a fost edificată construcţia, ar exista relaţii de rudenie, dar, aşa cum rezultă din copia certificatelor de naştere aflate la dosar, cei doi nu sunt fraţi, aşa cum se arată de către recurenta-intimată.

Nici faptul că cele două beneficiare şi-ar fi împărţit cheltuielile în vederea elaborării studiului geotehnic nu poate constitui un element care să dovedească complementaritatea investiţiilor, deoarece aceasta a avut ca scop reducerea costurilor investiţiei.

Faptul că investiţiile sunt una lângă alta şi nu ar exista delimitări între ele, nu poate constitui un indicator, ca şi faptul că studiile de fezabilitate şi planurile de afaceri ar fi asemănătoare, fiind întocmite de acelaşi consultant, nu pot duce la concluzia că activitatea uneia dintre ele ar fi complementară celeilalte şi nici nu se poate reţine că cei doi beneficiari şi-ar presta servicii reciproc sau către societăţi comerciale în care au calitatea de asociat.

De altfel, instanţa de fond a reţinut incidenţa în cauză a prevederilor art. 5 alin. (3) din Regulamentul UE nr. 65/2011, potrivit cărora "obligaţia de rambursare nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a autorităţii competente sau a unei alte autorităţi şi atunci când eroarea nu ar fi putut fi depistată de beneficiar în mod rezonabil", aspecte ce nu au fost criticate de recurentă în cadrul motivelor de recurs.

În privinţa celui de-al doilea motiv de recurs ce vizează existenţa raporturilor prevăzute de art. 44 alin. (1)-(3) din Legea nr. 364/2004

Conform art. 44 din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii:

"

(1) Întreprinderile legate sunt întreprinderile între care există oricare dintre următoarele raporturi:

a) o întreprindere deţine majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau ale asociaţilor celeilalte întreprinderi;

b) o întreprindere are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor consiliului de administraţie, de conducere ori de supraveghere a celeilalte întreprinderi;

c) o întreprindere are dreptul de a exercita o influenţă dominantă asupra celeilalte întreprinderi, în temeiul unui contract încheiat cu această întreprindere sau al unei clauze din statutul acesteia;

d) o întreprindere este acţionară sau asociată a celeilalte întreprinderi şi deţine singură, în baza unui acord cu alţi acţionari ori asociaţi ai acelei întreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau asociaţilor întreprinderii respective.

(2) Se prezumă că nu există o influenţă dominantă dacă investitorii prevăzuţi la alin. (3) al art. 42 nu sunt implicaţi direct sau indirect în conducerea întreprinderii respective, fără ca drepturile pe care le deţin în calitatea lor de acţionar sau asociat să fie prejudiciate.

(3) Sunt considerate întreprinderi legate şi întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise la alin. (1), prin intermediul uneia ori mai multor întreprinderi sau prin oricare dintre investitorii prevăzuţi la alin. (3) al art. 42.

(4) Întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise mai sus, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează de comun acord, sunt, de asemenea, considerate întreprinderi legate, dacă îşi desfăşoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeaşi piaţă relevantă ori pe pieţe adiacente.

(5) O piaţă adiacentă, în sensul prezentei legi, este acea piaţă a unui produs sau a unui serviciu situată direct în amonte ori în aval pe piaţa în cauză".

În speţă însă, nu poate fi reţinută incidenţa art. 44 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 346/2004 numai pentru că cele două entităţi au acelaşi domeniu de activitate cu coduri CAEN pentru că, chiar textul de lege, prevede că două entităţi sunt întreprinderi legate dacă îşi desfăşoară activitatea sau o parte a activităţii pe aceeaşi piaţă relevantă ori pe piaţa adiacentă dar şi cu condiţia dovedirii raporturilor descrise la art. 44 alin. (1)-(3).

Or, în cauză, recurenta nu a invocat aspecte care să dovedească îndeplinirea condiţiilor cerute de art. 44 alin. (1)-(3) pentru a putea considera că cele două entităţi sunt "întreprinderi legate".

Mai mult, deşi susţine că din analiza contractelor de prestări servicii ale celor doi beneficiari rezultă că aceştia îşi prestează servicii reciproc sau către societăţile comerciale în care au calitatea de asociat, la dosarul cauzei nu s-au depus asemenea dovezi şi nu s-a precizat care ar fi serviciile prestate reciproc şi care ar fi societăţile comerciale în care cei doi beneficiari ar avea calitatea de asociat.

De aceea, nu pot fi reţinute criticile recurentei referitoare la aplicarea greşită a art. 44 din Legea nr. 346/2004.

În baza art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva Sentinţei civile nr. 1453 din 22 mai 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2017.

Procesat de GGC - LM