Passive procedural standing of the Government in administrative discrimination litigation involving salary discrimination and legislative harmonization obligations.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Sesizarea instanţei de fond

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Sindicatul învăţământ Preuniversitar Judeţul Hunedoara a chemat în judecată pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Ministerul Educaţiei Naţionale şi Guvernul României, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună:

- anularea Hotărârii nr. 154 din 12 martie 2014, emisă de pârâtul nr. 1 şi obligarea acestuia să soluţioneze cererea, înregistrată sub nr. 441 din 24 ianuarie 2014, în sensul de a se pronunţa cu privire la faptul dacă există sau nu discriminarea învederată;

- obligarea pârâţilor nr. 2 şi 3 să ia toate măsurile legislative şi economice pentru a armoniza legislaţia în domeniul salarizării personalului didactic cu principiul egalităţii şi nediscriminării în raporturile de muncă.

Prin întâmpinările formulate, pârâţii Guvernul României şi Ministerul Educaţiei Naţionale au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 219 din 8 octombrie 2014, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâţii Guvernul României şi Ministerul Educaţiei Naţionale; a admis, în parte, acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Sindicatul învăţământ Preuniversitar Judeţul Hunedoara, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Ministerul Educaţiei Naţionale şi Guvernul României şi, în consecinţă, a anulat Hotărârea nr. 154 din 12 martie 2014 emisă de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi a dispus obligarea acestuia să soluţioneze cererea reclamantului înregistrată sub nr. 441 din 24 ianuarie 2014, în sensul de a constata dacă există sau nu discriminarea învederată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinţei civile nr. 219 din 8 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Guvernul României, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ.

Prima critică adusă soluţiei instanţei de fond a vizat respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâtul Guvernul României şi s-a considerat că această autoritate nu are capacitate juridică civilă şi calitate procesuală pasivă.

Recurentul susţine că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecăţii, calitatea procesuală pasivă fiind condiţionată de existenţa identităţii dintre pârât şi cel obligat în raportul juridic.

Guvernul României, ca organ colegial, potrivit dispoziţiilor constituţionale şi ale legii, poate sta în justiţie, în calitate de pârât, numai în litigiile de contencios administrativ, atunci când este contestată legalitatea actelor administrative pe care le adoptă, în acest caz fiind în prezenţa unei capacităţi juridice speciale de drept public.

În speţă, nu se contestă legalitatea unui act administrativ al Guvernului, nici nu se referă la existenţa unui refuz nejustificat, iar Guvernul României şi-a îndeplinit obligaţia răspunzând la petiţia înaintată de Consiliul Naţional de Combaterea Discriminării.

În ceea ce priveşte obligarea Guvernului României la asigurarea măsurilor legislative pentru armonizarea legislaţiei în domeniul realizării personalului didactic s-a achiesat la raţionamentul instanţei de fond acela că această obligaţie este prematură atâta timp cât nu s-a constatat fapta de discriminare.

A fost întocmit Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin Încheierea din 16 martie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a dispus comunicarea acestuia.

Prin Încheierea din 27 aprilie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscală fost admis în principiu recursul declarat de Guvernul României şi s-a fixat termen pentru judecarea recursului cu citarea părţilor.

4. Soluţia instanţei de recurs

După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond a fost învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare a Hotărârii nr. 154 din 12 martie 2014 emisă de către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi obligarea acestuia să soluţioneze cererea înregistrată sub nr. 441 din 24 ianuarie 2014 în sensul de a se pronunţa cu privire la faptul dacă există sau nu discriminarea învederată, precum şi obligarea pârâţilor Consiliul Naţional de Combaterea Discriminării şi Ministerul Educaţiei Naţionale să ia toate măsurile legislative şi economice pentru a armoniza legislaţia în domeniul salarizării personalului didactic cu principiul egalităţii şi nediscriminării în raporturile de muncă.

Pârâţii Guvernul României şi Ministerul Educaţiei Naţionale au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Prin sentinţa pronunţată instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Guvernul României şi Ministerul Educaţiei Naţionale, a fost admisă în parte acţiunea în contradictoriu cu Consiliul Naţional de Combaterea Discriminării, Guvernul României şi Ministerul Educaţiei Naţionale, a fost anulată Hotărârea nr. 154 din 12 martie 2014 emisă de Consiliul Naţional de Combaterea Discriminării şi s-a dispus obligarea acestuia să soluţioneze cererea reclamantului înregistrată sub nr. 441 din 24 ianuarie 2014, în sensul de a constata dacă există sau nu discriminarea învederată, fiind respinsă în rest acţiunea reclamantului.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs numai Guvernul României şi a fost criticată soluţia instanţei de fond în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre persoana pârâtului şi cel obligat în raportul juridic dedus judecăţii.

În speţă, în raport de obiectul acţiunii şi de faptul că recurentul Guvernul României a figurat ca parte reclamată în faţa Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, se impunea, în baza principiului contradictorialităţii, citarea în calitate de pârât a Guvernului României.

Principiul contradictorialităţii în procesul civil presupune ca orice aspect privitor la litigiu să fie pus în discuţia părţilor, iar actele de procedură şi înscrisurile să fie comunicate între acestea, astfel încât să aibă posibilitatea de a-şi exprima opinia în legătură cu problemele de drept substanţial sau de drept procedural ori de fapt, în dezbatere.

Chiar dacă în cauză nu s-a contestat legalitatea unui act administrativ al Guvernului României şi nici nu se referă la existenţa vreunui refuz nejustificat, Guvernul României are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză deoarece a avut calitatea de "reclamat" în faţa Consiliului Naţional de Combaterea Discriminării, a trimis un punct de vedere în faţa acestei autorităţi publice în legătură cu sesizarea reclamantului. Mai mult, chiar recurentul a arătat, în cadrul motivelor de recurs, că a răspuns la petiţia înregistrată de Consiliul Naţional de Combaterea Discriminării prin adresa nr. 15A/663/CA din 17 februarie 2014.

Calitatea procesuală pasivă a Guvernului României este justificată şi de faptul că reclamantul a fost citat şi i s-a solicitat punctul de vedere în faţa Consiliului Naţional de Combaterea Discriminării tocmai pentru că sesizarea reclamantei a vizat presupusul conţinut discriminatoriu al prevederilor legale ale art. 8 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, în sensul în care se exclud de la acordarea sumelor corespunzătoare titlului de doctor pentru persoanele care au dobândit titlul ştiinţific ulterior datei de 31 decembrie 2009 şi obligarea Guvernului României şi a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului să iniţieze în regim de urgenţă procedurile în vederea modificării Anexei nr. 5 la Legea nr. 63/2011, iar în punctul său de vedere Guvernul României a invocat atât aspecte privind discriminarea invocată, cât şi solicitarea de modificare a Anexei nr. 5 la Legea nr. 63/2011.

În materia contenciosului administrativ, în calitate de pârât poate fi o autoritate publică, astfel cum este definită de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, adică orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează în regim de putere publică pentru satisfacerea unui interes legitim public, iar în litigiile ce vizează soluţiile adoptate de Consiliul Naţional de Combaterea Discriminării, prin raportare la respectarea principiului contradictorialităţii, în faţa instanţei de contencios administrativ se citează atât petentul, autorul sesizării adresate Consiliul Naţional de Combaterea Discriminării, cât şi "părţile reclamate" ce au transmis sau nu un punct de vedere în faţa autorităţii publice, precum şi emitentul actului atacat, respectiv Consiliul Naţional de Combaterea Discriminării.

Toate acestea dovedesc că recurentul Guvernul României are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, iar instanţa de fond, în mod corect, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestuia.

De aceea, în baza art. 496 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recursul declarat de pârâtul Guvernul României împotriva Sentinţei civile nr. 219 din 8 octombrie 2014 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2017.

Procesat de GGC - LM