Revision for new documents rejected where tax control report was not new and determinative under res judicata constraints.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice rejected the revision request filed by the claimant, thereby upholding the 2014 cassation decision which had fully dismissed the original action; consequently, the public authorities' refusal to pay the remaining rural development grant and the related compensation claims remain in force. The dispute arose from the termination of a rural development financing contract, where the claimant sought the annulment of the termination notice, the settlement of a 70% non-reimbursable aid, and compensation for the unjustified execution of a bank guarantee that forced the company to take out a credit. The decisive legal basis for rejecting the revision was the failure to meet the cumulative admissibility conditions under Article 322(5) of the Code of Civil Procedure: the document submitted as "new" (a 2011 tax control report and an objection from a separate case) was not genuinely new or determinative, having been previously filed in a different proceeding and accessible to the claimant, and the court emphasized that revision cannot serve as a substitute for an appeal or re-examination of material law issues already settled with res judicata, in compliance with the principle of legal certainty under Article 6 of the European Convention on Human Rights.
Legislator headnote
AI generatedart. 137 C. proc. civ, art. 324 alin. (4) C. proc. civ, art. 322 pct. 5 C. proc. civ, art. 322 pct. (5) C. proc. civ; Revision for new documents rejected where tax control report was not new and determinative under res judicata constraints: The dispute arose from the termination of a rural development financing contract, where the claimant sought the annulment of the termination notice, the settlement of a 70% non-reimbursable aid, and compensation for the unjustified execution of a bank guarantee that forced the company to take out a credit. The decisive legal basis for rejecting the revision was the failure to meet the cumulative admissibility conditions under Article 322(5) of the Code of Civil Procedure: the document submitted as "new" (a 2011 tax control report and an objection from a separate case) was not genuinely new or determinative, having been previously filed in a different proceeding and accessible to the claimant, and the court emphasized that revision cannot serve as a substitute for an appeal or re-examination of material law issues already settled with res judicata, in compliance with the principle of legal certainty under Article 6 of the European Convention on Human Rights.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe main legal ground cited in the dispositive for rejecting the revision request as it defines the conditions for revising a final judgment based on newly discovered documents.
Full text
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov la data de 3 februarie 2012, sub nr. x/64/2012, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia de Plăţi şi Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP) şi Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit CENTRU 7 (CRPDRP) Alba, anularea rezilierii (încetării) Contractului de finanţare nr. CXXXX din 23 martie 2009 şi, pe cale de consecinţă, obligarea în solidar a pârâtelor, la decontarea ajutorului nerambursabil în sumă de 700.000 RON reprezentând 70% din valoarea eligibilă a bunurilor achiziţionate în valoare de 1.000.000 RON conform aceluiaşi contract de finanţare, cu dobânzile aferente stabilite la nivelul celor plătite de societate la banca Carpatica pentru creditul în sumă totală de 325.000 RON, preluat cu contractul de credit ca urmare a executării nejustificate, nelegale a scrisorii de garanţie nr. 327/26 octombrie 2009 în valoare de 325.000 RON de restituire a avansului începând cu data executării respectivelor scrisori şi până la data efectivă a plăţii şi la nivelul dobânzii legale pentru suma de 404.545,46 RON reprezentând diferenţa dintre valoarea ajutorului nerambursabil de 700.000 RON şi cea a avansului de 295.454,54 RON de la data refuzului de plată până la data plăţii; obligarea la restituirea sumei de 295.45,45 RON reprezentând 10% din valoarea scrisorii de garanţie bancară de restituire a avansului nr. 327 din 26 octombrie 2009, executată de pârâta A pentru recuperarea avansului acordat, conform contractului de finanţare cu dobânzile aferente acestei sume la nivelul practicat de Banca Carpatica, conform contractului de credit pe care reclamanta l-a încheiat cu această unitate bancară; obligarea pârâtei A la despăgubiri în sumă de 4.875 RON reprezentând comisioanele suplimentare de 1,5% plătite de societate pentru prelungirea cu 9 luni (3 trimestre x 0,5% pe trimestru) a valabilităţii scrisorii de garanţie bancară; obligarea pârâtelor la plata de daune interese pentru câştigul nerealizat - profitul brut prevăzut în proiect, pe perioada dintre data refuzului plăţii şi data pronunţării hotărârii judecătoreşti; obligarea la returnarea sumei de 14.071,12 RON reprezentând 2% din valoarea ajutorului financiar nerambursabil plătit pentru prelungirea termenului de execuţie cu dobânzile legale aferente de la data de 6 aprilie 2011 până la data plăţii; obligarea la plata sumei de 650 RON reprezentând comision de executare al scrisorii de garanţie bancară nr. 327 din 26 octombrie 2009, cu dobânzile legale aferente de la data executării scrisorii de garanţie bancară până la data efectivă a plăţii; obligarea la actualizarea sumelor de la petitul 1 prin convertirea lor în euro la cursul euro/leu din contract şi plata acestora în RON la cursul euro/leu din data plăţii prin raportare la cursul leu/euro din data efectivă a plăţii; cu cheltuieli de judecată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 230/F din 18 octombrie 2012, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis, în parte, acţiunea formulată şi precizată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Centru 7 Alba şi, în consecinţă, a anulat Notificările nr. 294 din 13 septembrie 2011 şi nr. 22798 din 6 decembrie 2011, emise de cel din urmă pârât, precum şi Notificarea nr. 293 din 5 ianuarie 2012, emisă de prima pârâtă, obligând pârâţii la plata către reclamantă a sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin aceeaşi sentinţă, instanţa a respins excepţiile lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtului Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Centru 7 Alba şi lipsei plângerii prealabile, invocate de pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit; de asemenea, a fost respins, ca inadmisibil, capătul de cerere având ca obiect constatarea faptului că rezilierea/încetarea contractului de finanţare este nelegală şi a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii celorlalte capete de cerere.
3. Cererile de recurs
Împotriva Sentinţei civile nr. 230/F din 18 octombrie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC A. SRL şi pârâta Agenţia de Plăţi şi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, devenită Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 41/2014.
4. Hotărârea instanţei de recurs
Prin Decizia nr. 4009 din 28 octombrie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 230/F din 18 octombrie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal; a admis recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva aceleiaşi sentinţe; a modificat, în parte, sentinţa atacată, în sensul că a respins în integralitate acţiunea formulată de reclamantă; a menţinut dispoziţiile sentinţei recurate, în privinţa soluţiilor date excepţiilor lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtului Centrul Regional de Plăţi şi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Centru 7 Alba, lipsei plângerii prealabile şi inadmisibilităţii, invocate de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.
5. Cererea de revizuire
Împotriva Deciziei nr. 4009 din 28 octombrie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat cerere de revizuire reclamanta SC A. SRL, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. (5) C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acesteia, retractarea hotărârii atacate şi urmare a revizuirii, respectiv a rejudecării, respingerea recursului formulat de APDRP, ca nefondat.
Prin cererea de revizuire, reclamanta SC A. SRL a arătat că înscrisul nou este reprezentat de "întâmpinarea" întocmită de DGFP Braşov, emitentă a Procesului-verbal de control nr. 4401 din 31 mai 2011 şi a RIF-ului bazat pe aceasta nr. 436 din 8 iunie 2011.
Revizuenta a susţinut că, din acest înscris rezultă că Procesul-verbal nr. 4401 din 31 mai 2011 nu reprezintă act administrativ fiscal în înţelesul art. 43 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală pentru a putea face obiectul contenciosului administrativ şi că actele întocmite în baza acestuia au fost desfiinţate şi nu mai pot produce efecte juridice.
Or, lucrurile stau diferit. Procesul-verbal de control nr. 4401 din 31 mai 2011 a generat situaţia litigioasă dedusă judecăţii şi continuă să producă efecte juridice.
Deşi înscrisul este emis într-o altă pricină, el circumscrie şi relevă o stare de fapt anterioară judecării recursurilor din dosarul cauzei, diferită de aceea reţinută de instanţa de recurs şi astfel intră în câmpul de acţiune al art. 322 pct. (5) din vechiul C. proc. civ.
Înscrisul este nou, pertinent, relevant prin el însuşi, având forţă probantă, determinant şi nu a putut fi înfăţişat decât după producerea şi comunicarea lui la data de 13 iunie 2017.
Pentru aceste motive a solicitat admiterea cererii de revizuire, retractarea hotărârii atacate şi rejudecând recursurile pe fond, respingerea recursului formulat de APDRP ca nefondat şi admiterea recursului reclamantei.
6. În temeiul art. 137 C. proc. civ., examinând cu prioritate regularitatea exercitării căii de atac exercitate, respectiv a excepţiei de tardivitate invocată în cauză de autoritatea intimată, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge, în considerarea celor în continuare arătate.
Sub acest aspect, Înalta Curte constată că, potrivit art. 324 alin. (4) C. proc. civ., "termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti: [...] în cazurile prevăzute de art. 322 pct. (5), din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă ori, după caz, din ziua în care partea a luat cunoştinţă de hotărârea desfiinţată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere."
În speţă se reţine, aşa cum a argumentat şi revizuenta, că înscrisurile de care aceasta înţelege să se prevaleze i-au fost comunicate la data de 13 iunie 2017 odată cu întâmpinarea, dată faţă de care cererea de revizuire, formulată în data de 12 iulie 2017, a fost depusă în termenul prevăzut de art. 324 alin. (4) C. proc. civ.
6.1. Examinând cauza şi decizia atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că prezenta cerere de revizuire nu poate fi primită, nefiind întrunite cerinţele de admisibilitate pentru aceasta, dat fiind motivul invocat ca temei al revizuirii.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. (5) teza I C. proc. civ., "revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere (...) dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor."
Din analiza acestor dispoziţii legale, care constituie temeiul de drept al cererii de revizuire formulate, rezultă, aşadar, că, pentru a fi admisibilă cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ., este necesară îndeplinirea cumulativă a cinci condiţii de admisibilitate:
(1) partea interesată să se bazeze pe un înscris probator, un înscris nou, care să nu fi fost folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată;
(2) înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea a cărei revizuire se cere;
(3) înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor;
(4) înscrisul invocat pentru revizuire să fie determinant, adică, dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării pricinii soluţia ar fi putut fi alta decât cea pronunţată;
(5) înscrisul nou trebuie prezentat de partea care exercită revizuirea.
Or, în speţă, Înalta Curte reţine că nu sunt îndeplinite toate aceste condiţii de admisibilitate ale cererii de revizuire a deciziei arătate.
Într-adevăr, cererea de revizuire, a cărei soluţionare face obiectul prezentului dosar, se întemeiază pe prezentarea de către revizuentă a unui înscris considerat nou - "Procesul-verbal de control nr. 4401 din 31 mai 2011" despre care s-a susţinut că a luat cunoştinţă odată cu comunicarea întâmpinării formulată de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, depusă în Dosarul nr. y/62/2012*, pentru termenul de judecată din data de 13 iunie 2017, însă acesta nu constituie un înscris nou, de natură să conducă la anularea deciziei pronunţate de instanţa de recurs.
Având în vedere că, înscrisul, ca act juridic este definit ca o manifestare de voinţă exprimată în vederea producerii de efecte juridice, pentru promovarea cererii de revizuire este necesar ca respectivul înscris să fi existat la data judecăţii, iar nevalorificarea sa în proces să se fi datorat conduitei culpabile a părţii adverse (care l-a reţinut) sau împrejurării mai presus de voinţa părţii (care, de asemenea, a împiedicat administrarea).
Or, Înalta Curte constată că, în speţă, Procesul-verbal de control nr. 4401 din 31 mai 2011 de care se prevalează revizuenta nu reprezintă înscris nou pentru revizuentă având în vedere că acesta a fost depus la Dosarul z/42/2012 şi a fost semnat de reprezentatul SC A. SRL, fiind aplicată şi ştampila acestei societăţi.
Cu privire la "întâmpinarea" formulată de DGFP Braşov, Înalta Curte constată că, din punct de vedere juridic, aceasta reprezintă un act procedural prin intermediul căruia pârâtul răspunde la cererea de chemare în judecată şi se apără de pretenţiile reclamantului şi nicidecum un înscris "nou", în sensul definit de textul de lege invocat.
Chiar şi în situaţia în care "înscrisul" prezentat ar fi întrunit o parte dintre condiţiile impuse de dispoziţiile art. 322 pct. (5) C. proc. civ., Înalta Curte reaminteşte că nu este permisă revizuirea atunci când asemenea înscrisuri sunt procurate de parte ulterior finalizării procesului, pentru că, într-o asemenea situaţie, s-ar ajunge la repunerea în discuţie a unei hotărâri irevocabile, intrată în puterea lucrului judecat.
De fapt, din analiza susţinerilor făcute în motivarea cererii de revizuire formulate, reiese că în speţă revizuenta - reclamantă este nemulţumită de soluţia dată de instanţa de recurs prin decizia atacată cu prezenta cerere de revizuire.
Cu alte cuvinte, elementul esenţial care o nemulţumeşte pe revizuenta - reclamantă este conţinutul Procesului-verbal nr. 4401 din 31 mai 2011 întocmit de organele de control, contestat în Dosarul nr. y/62/2012* şi a cărui anulare nu a fost dispusă.
Însă, Înalta Curte nu va putea să reexamineze, în prezenta cerere de revizuire, (formulată împotriva deciziei pronunţată de instanţa de recurs), criticile învederate instanţelor cu prilejul primei judecăţi şi nici apărările formulate de către pârâta Direcţia Regională a Finanţelor Publice Braşov, într-o altă cauză.
De asemenea, pentru verificarea respectării condiţiilor de admisibilitate a cererii de revizuire, Înalta Curte constată că nu prezintă relevanţă faptul că, în cuprinsul întâmpinării, ce a generat promovarea acestei căi extraordinare de atac, s-a menţionat că "acest Proces-verbal (nr. 4401 din 31 mai 2011) priveşte acte administrative fiscale Decizia de impunere nr. 568 din 8 iunie 2011 şi RIF nr. 436 din 8 iunie 2011, care au fost desfiinţate, astfel încât acesta nu mai poate produce niciun efect în prezent", deoarece pentru analizarea pe fond a acestui înscris, trebuie îndeplinită condiţia relevanţei înscrisului, cu prioritate.
Dacă s-ar proceda astfel, s-ar genera o reexaminare a recursului, un recurs la recurs, ceea ce nu este admisibil conform legislaţiei procesuale civile.
Mai mult, dacă s-ar proceda în acest mod şi s-ar reanaliza cele statuate de instanţa de recurs în mod irevocabil, prin decizia atacată, nu doar că s-ar contraveni, în mod flagrant, principiului autorităţii lucrului judecat a acelei decizii, ci s-ar nesocoti şi principiul securităţii raporturilor juridice, consacrat în jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului ca o componentă esenţială a dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi de art. 21 alin. (3) din Constituţia României.
Astfel, este de notat că, de exemplu, în Hotărârea din data de 22 decembrie 2004 în Cauza Androne c. România, publicată în M. Of. nr. 875/29 septembrie 2005, Curtea de la Strasbourg a reamintit (par. 44) că "în conformitate cu jurisprudenţa sa constantă, dreptul la un proces echitabil în faţa unei instanţe judecătoreşti, garantat de art. 6 alin. (1), se interpretează conform preambulului Convenţiei, care enunţă supremaţia dreptului ca element din patrimoniul comun al statelor contractante" şi că "unul dintre elementele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care implică, între altele, ca soluţia definitivă dată de instanţe cu privire la orice litigiu să nu mai fie repusă în cauză".
Aşadar, Înalta Curte apreciază că funcţia revizuirii, de cale extraordinară de atac, nu este aceea de a conduce la reevaluarea judecăţilor irevocabile în afara condiţiilor strict reglementate procedural.
În sens contrar, dacă procurarea unui simplu mijloc de probă - fără ca partea să dovedească împrejurările excepţionale, mai presus de voinţa sa, care au împiedicat-o să-l înfăţişeze în cadrul procesului -, ar fi suficientă pentru retractarea unei hotărâri, atunci stabilitatea juridică şi puterea de lucru judecat de care trebuia să se bucure hotărârile, ar rămâne fără niciun fel de eficienţă.
În concluzie, reţinând că legiuitorul nu a urmărit să deschidă părţilor calea recursului la recurs, Înalta Curte constată că în prezenta cauză nu pot fi repuse în discuţie aspectele legate de interpretarea dispoziţiilor de drept material care au format obiectul de preocupare pentru instanţa de recurs, la cercetarea acestora opunându-se evident puterea de lucru judecat a hotărârii criticate.
7. Temeiul de drept al soluţiei
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 322 pct. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de revizuire formulată de contestatoarea SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 4009 din 28 octombrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2017.
Procesat de GGC - LM