Recovery of PHARE funds for incomplete lump-sum technical assistance project; eligibility of payments and definition of "neregulă" under O.G. 79/2003

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Sesizarea instanţei de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. SA a chemat în judecată pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Oficiul de Plăţi şi Contracte PHARE şi a solicitat anularea Raportului oficial nr. 1486 din 4 februarie 2010 şi a Deciziei nr. 622187 din 14 aprilie 2010 emise de Ministerul Finanţelor Publice - Oficiul de Plăţi şi Contracte PHARE cu privire la Proiectul nr. 2004/016.772 martie 14 februarie 02 - "Asistenţă tehnică pentru elaborarea proiectelor de siguranţa circulaţiei", ca nelegale, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond.

Prin Sentinţa civilă nr. 3735 din 5 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Oficiul de Plăţi şi Contracte PHARE ca neîntemeiată.

În motivarea soluţiei, instanţa de fond a arătat că la data de 21 decembrie 2004 a fost semnat Memorandumul de Finanţare dintre Guvernul României şi Comisia Europeană referitor la Programul Naţional PHARE 2004, finanţarea fiind disponibilă pentru contractare până la 30 noiembrie 2006, dată până la care toate contractele care se înscriau în această finanţare trebuiau semnate, iar termenul limită pentru efectuarea plăţilor a fost stabilit ca fiind data de 30 noiembrie 2007.

În baza acestui Memorandum, la data de 30 noiembrie 2006 s-a încheiat Contractul de servicii nr. RO 2004/016-772 martie 14 februarie 02. - Asistenţă tehnică pentru pregătirea de proiecte de siguranţă rutieră "între Oficiul de Plăţi şi Contracte Phare din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, în calitate de autoritate contractantă, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, în calitate de autoritate de implementare şi A. SA, în consorţiu cu B. SAS, în calitate de consultant.

Beneficiarul final al proiectului ce face obiectul contractului este CNADNR.

Acest contract este un contract cu preţ global, iar valoarea contractului este de 3.146.713 euro, plata urmând a fi făcută din două surse, respectiv: 51,94% din fonduri PHARE şi 48,06% cofinanţare.

Perioada de implementare a proiectului a fost de 11 luni de la data începerii lucrărilor, respectiv de la 30 decembrie 2006, aceasta finalizându-se la data de 30 noiembrie 2007.

Oficiul de Plăţi şi Contracte Phare a încheiat la data de 4 februarie 2010 un raport oficial cu privire la acest proiect, prin care se stabileşte că reclamanta datorează suma totală de 2.832.041,40 euro din care 1.470.962, 46 euro - fonduri PHARE şi 1.361.079,24 euro cofinanţare.

Pentru stabilirea acestui debit s-a avut în vedere evaluarea tehnică a proiectului transmisă de beneficiarul final prin Scrisoarea nr. 92/52772 din 24 noiembrie 2009, în care sunt prezentate activităţile îndeplinite de consultant în perioada de execuţie a contractului.

Astfel, se precizează că evaluarea tehnică a activităţilor îndeplinite pe durata perioadei contractuale reprezintă 12% din valoarea contractului - sarcinile 1 şi 2 - documentaţia de acordare a contractului a fost finalizată parţial pentru doi beneficiari: Bucureşti şi Direcţia Regională Constanţa pentru Drumuri şi Poduri. Pentru celelalte direcţii regionale, documentaţia trebuie elaborată.

Opinia beneficiarului final a fost că pentru sarcinile 1 şi 2, aceste activităţi au fost îndeplinite doar în proporţie de 32%.

Sarcinile 3 şi 5 - analizele costuri - beneficii au fost transmise beneficiarului final de către consultant, iar opinia beneficiarului este că activităţile pentru sarcina 3 au fost îndeplinite doar în proporţie de 6,25%, iar pentru sarcina 5 în proporţie de 0%.

Activităţile estimate a fi efectuate de consultant pentru sarcina 4 au fost în proporţie de 9%.

Ţinând cont de evaluarea tehnică efectuată de autoritatea de implementare, responsabilă alături de beneficiarul final pentru implementarea tehnică a proiectului, evaluarea efectuată pentru 12% din activităţile îndeplinite de consultant până la 30 noiembrie 2007, prin scrisoarea nr. 40/5273/2009, autoritatea de implementare i-a solicitat Oficiului pentru Plăţi şi Contracte PHARE să recupereze suma totală deja achitată către contractant datorită faptului că principalul obiectiv al proiectului nu a fost atins.

Contestaţia formulată de reclamantă împotriva acestui raport oficial a fost respinsă prin Decizia nr. 622187 din 12 aprilie 2010 emisă de pârât.

S-a reţinut în decizie că perioada de execuţie a contractului a expirat la 30 noiembrie 2007 şi că la aceeaşi dată a expirat şi Memorandumul de Finanţare, astfel încât toate activităţile îndeplinite după această dată sunt neeligibile din fonduri ale CE.

Raportul invocat (elaborat în luna mai 2008 de auditorul independent B. GELE, desemnat de Oficiul de Plăţi şi Contracte PHARE cu scopul de a evalua activităţile îndeplinite de consultant la momentul expirării termenului contractual, în care se arată că documentaţia înaintată de consultant la 30 noiembrie 2007 reprezintă 90% din întregul contract) nu reprezintă un document contractual care ar trebui să fie recunoscut de autoritatea contractantă pentru a procesa plăţile.

Pârâtul susţine că evaluarea efectuată de expertul independent trebuie tratată ca o recomandare de către autorităţile implicate în implementarea proiectului, raportul neputând reprezenta un document justificativ pentru plăţile din fonduri Phare şi sursele de cofinanţare.

S-a mai menţionat în decizie că nelivrarea tuturor documentelor contractuale obligatorii şi în întregime (gata de a fi utilizate) până la data de expirare a contractului este considerată o încălcare a obligaţiilor contractuale în cazul contractului cu preţ global.

Unul din argumentele invocate de reclamantă cu privire la nelegalitatea actelor contestate se referă la Protocolul încheiat în luna mai 2008 între reprezentanţii autorităţii de implementare, beneficiarului şi consultantului, în care se arată că părţile semnatare sunt de acord că documentele predate de consultant în data de 30 noiembrie 2007 reprezintă 90% din totalul contractului, consultantul urmând a completa documentele şi a încorpora toate recomandările primite până la 30 iunie 2008.

Beneficiarul este de acord să emită aprobarea oficială a raportului final şi a tuturor documentaţiilor de atribuire predate în cadrul proiectului, iar autoritatea de implementare acordă "citit şi aprobat" pe factura finală, exceptând 10% din suma totală din contract.

Cu privire la acest Protocol, instanţa de fond a reţinut din cuprinsul Raportului nr. EI/189 din 16 martie 2010 întocmit de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii - Direcţia Generală de Control, cu privire la verificarea aspectelor identificate de Direcţia de Audit Public Intern din cadrul Ministerului Finanţelor Publice referitoare la modul de derulare şi îndeplinire a obiectivelor proiectului în discuţie, că iniţial, Oficiul de Plăţi şi Contracte Phare nu este de acord cu semnare a unor astfel de înţelegeri, fără a fi identificată sursa de finanţare a activităţilor desfăşurate după perioada de execuţie din Acordul de Finanţare şi fără a fi verificată în prealabil acceptabilitatea unei asemenea soluţii din punct de vedere al respectării procedurilor financiare ale Comisiei Europene.

Ulterior, Oficiul a precizat că dacă autoritatea de implementare consideră că este oportun să încheie astfel de protocoale pentru finalizarea implementării contractelor, în special pentru clarificarea modului de finalizare a activităţilor prevăzute de unele prevederi contractuale neclare, aceste protocoale pot fi semnate.

Ca urmare a aprobării în aceste condiţii a raportului final, autoritatea de implementare a acordat "citit şi aprobat" pe factura finală pentru suma PHARE eligibilă de 944.013,9 euro din totalul facturii de 1.258685,20 euro, suma rămasă de plată reprezentând 10% din valoarea contractului, iar autoritatea contractantă a efectuat plata sumei.

Cu ocazia controlului efectuat ulterior s-a constatat că nu a fost identificată minuta întâlnirii din 14 mai 2008 - data la care se precizează că au fost stabilite prevederile Protocolului şi că lipseşte nota de fundamentare a sumei de plată.

Autoritatea de implementare şi beneficiarul au aprobat raportul final, cu rezerva respectării pe viitor de către consultant a prevederilor Protocolului semnat în mai 2008, în condiţiile în care obiectivele proiectului nu erau atinse, contrar clauzelor contractuale.

Contractul cu preţ global este definit de art. 1 din Cap. "Prevederi preliminare" din Condiţiile generale ale contractului ca fiind un contract în baza căruia serviciile sunt prestate pentru un preţ fix ce include totul.

Astfel, plata finală care reprezintă 40% din valoarea contractului este condiţionată de aprobarea raportului final care atestă că obiectivele proiectului au fost atinse în totalitate.

Or, din probele administrate nu a rezultat că obiectivele proiectului au fost realizate integral, pentru a fi aprobat raportul final şi pentru a fi efectuată plata finală.

De altfel, în cauză a fost făcută o plată finală parţială reprezentând 30% din valoarea contractului, deşi conform clauzelor contractuale plata finală reprezenta 40% din valoarea contractului.

În adresa nr. 92/48392 din 5 noiembrie 2009, beneficiarul final a prezentat detaliat procentul activităţilor îndeplinite pe fiecare obiect al proiectului şi, în condiţiile în care consultantul nu a predat autorităţii de implementare documentaţiile integrale aferente celor 5 taskuri prevăzute în proiect, până la data expirării perioadei de implementare a proiectului, nu se poate considera că obiectivele proiectului au fost atinse.

Referitor la susţinerea din acţiune că în raportul oficial nu este menţionată nicio faptă a sa care să se circumscrie noţiunii de neregulă, astfel cum este definită de art. 2 lit. a) din O.G. 79/2003, instanţa de fond a prezentat noţiunea de neregulă ce reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile legale naţionale şi/sau comunitare, precum şi cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziţii, care prejudiciază bugetul general al Comunităţii Europene şi/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum şi bugetele din care provine cofinanţarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită.

De asemenea, art. 1 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003, aprobate prin H.G. nr. 1306/2007 prevede că prin cheltuială neeligibilă, în sensul O.G. nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare ordonanţa, şi în sensul prezentelor norme metodologice, se înţelege orice sumă plătită din bugetul general al Comunităţilor Europene, bugetele administrate de acestea ori în numele lor sau din bugetele din care provine cofinanţarea aferentă, care a fost obţinută sau utilizată cu nerespectarea prevederilor legale ori contractuale, indiferent de natura sau destinaţia acesteia.

S-a constatat de către instanţa de fond că aceste dispoziţii legale sunt incidente în cauză din moment ce reclamanta nu a prezentat toate documentele obligatorii până la data expirării contractului, dar a obţinut plata a 90% din valoarea contractului, astfel că plata efectuată în aceste condiţii este considerată neeligibilă din fondurile Comisiei Europene şi fondurile naţionale de cofinanţare.

Faţă de invocare în acţiune a dispoziţiilor art. 10.2 şi art. 19 din Condiţiile generale ale Contractului conform cărora consultanţii care au fost găsiţi vinovaţi de încălcarea gravă a obligaţiilor contractuale vor fi datori să plătească penalităţi financiare reprezentând 10% din valoarea totală a contractului, iar în cazul în care consultantul nu execută serviciile în termenul de execuţie specificat în contract, autoritatea contractantă, fără înştiinţare formală şi fără a aduce atingere altor căi de atac în baza contractului, are dreptul la daune pentru fiecare zi sau parte a acesteia, care se scurge între sfârşitul perioadei de execuţie prevăzute în contract şi încheierea efectivă a perioadei de execuţie, instanţa de fond a arătat că existenţa acestor prevederi contractuale nu exclude aplicarea actelor normative care reglementează controlul şi recuperarea fondurilor comunitare şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător (O.G. nr. 79/2003, H.G. nr. 1306/2007) în condiţiile în care se constată că sumele au fost plătite consultantului cu nerespectarea prevederilor contractuale.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A. SA şi a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinţei recurate ca fiind nelegală şi netemeinică, iar pe fondul cauzei, anularea Raportului Oficial nr. 1486 din 4 februarie 2010 şi a Deciziei nr. 622187 din 12 aprilie 2010 emise de Ministerul Finanţelor Publice - Oficiul de Plăţi şi Contracte PHARE cu privire la Proiectul nr. 2004/016.772 martie 14 februarie 02 - "Asistenţă tehnică pentru elaborarea proiectelor de siguranţa circulaţiei", ca nelegale.

I. Primul motiv de recurs invocat a vizat faptul că instanţa de fond a dat o hotărâre cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor O.G. nr. 79/2003 şi a Normelor metodologice de aplicare a acesteia

S-a spus că, în speţă, instanţa de fond a reţinut, în mod nelegal, îndeplinirea condiţiilor prevăzute de O.G. nr. 79/2003 şi a Normelor metodologice de aplicare a acesteia, în temeiul cărora a fost încheiat Raportul oficial nr. 1486 din 4 februarie 2010.

Conform O.G. nr. 79/2003, "neregula" este definită ca fiind orice deviere de la legalitatea, reglementarea şi conformitatea cu prevederile legislative naţionale sau ale Uniunii Europene care aduc prejudicii bugetului general al Comunităţii Europene, printr-o cheltuială inadecvată, iar pentru a fi constatată o neregulă trebuie îndeplinite două condiţii cumulative: devierea de la legalitate şi producerea unui prejudiciu printr-o cheltuială inadecvată.

Recurenta a susţinut că nu este îndeplinită niciuna din cele două condiţii şi, cu atât mai mult, nu sunt îndeplinite cumulativ.

Condiţia devierii de la legalitate nu este îndeplinită pentru că reclamanta susţine că şi-a executat obligaţiile asumate prin contract şi a primit preţul corespunzător obligaţiilor executate, iar instanţa de fond nu a analizat condiţia devierii de la legalitate care nu se confundă cu nerespectarea clauzelor contractuale şi nu a fost analizată deloc condiţia producerii unui prejudiciu bugetului Comunităţii Europene.

A fost criticată soluţia instanţei de fond pentru că a interpretat greşit dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Normele Metodologice, în sensul că nu orice nerespectare a clauzelor contractuale conduce la aplicarea procedurii prevăzute de O.G. nr. 79/2003, ci numai cele care conduc la prejudicierea bugetului Comunităţii Europene, aşa cum prevede art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003.

Nerespectarea termenului contractual de către recurentă, în sensul că nu a fost predată şi diferenţa de 10% din obligaţiile asumate până la data expirării contractului - 30 noiembrie 2007, nu a condus la prejudicierea bugetului Comunităţii Europene, în condiţiile în care sumele plătite din aceste fonduri au fost proporţionale cu valoarea prestaţiilor executate de către recurent.

II. A doua critică a vizat faptul că instanţa în mod greşit a analizat exclusiv modul de executare a contractului, în condiţiile în care nu a fost învestită cu o acţiune în acest sens, astfel încât instanţa ar fi trebuit să reţină modalitatea de executare a contractului raportat la condiţiile prevăzute de O.G. nr. 79/2003.

S-a arătat de către recurentă că instanţa de fond a concentrat motivarea hotărârii pronunţate reţinând că nefiind îndeplinite integral obligaţiile de predare a documentelor de către reclamantă până la data de 30 noiembrie 2007, nu se poate considera că obiectivele au fost atinse, aşa cum cere executarea unui contract cu preţ global, dar pentru neexecutarea la timp a obligaţiilor asumate, contractul prevede sancţiuni care nu au fost aplicate de Oficiul de Plăţi şi Contracte PHARE, iar obiectul prezentei acţiuni nu priveşte aceste aspecte.

Recurenta susţine că nu are importanţă executarea parţială a contractului până la expirarea acestuia raportat la natura contractului cu preţ global, în condiţiile în care s-a executat 90% din obligaţiile asumate şi s-a plătit corespunzător preţul acestora.

S-a considerat că, în mod greşit, instanţa de fond a reţinut că s-a făcut o cheltuială neeligibilă pentru că reclamanta nu a predat toate documentele obligatorii până la expirarea mandatului, dar a primit 90% din valoarea acestuia şi că putea fi considerată cheltuială neeligibilă numai dacă s-ar fi plătit preţul total al contractului.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 3041 şi urm. C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004.

La 24 februarie 2014 recurenta A. SA a depus precizări la motivele de recurs.

La 22 mai 2014 intimatul Ministerul Fondurilor Europene a formulat întâmpinare şi a invocat tardivitatea motivelor de recurs depuse prin Memoriul înregistrat la instanţa de judecată la data de 24 februarie 2014 şi respingerea recursului formulat iniţial.

La termenul din 26 septembrie 2014 s-a dispus de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal suspendarea judecării recursului până la soluţionarea irevocabilă a Dosarului nr. x/2/2013 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, iar la 18 mai 2017 a fost repusă cauza pe rol pentru soluţionarea recursului.

4. Soluţia instanţei de recurs

După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond a fost învestită cu soluţionarea acţiunii formulate de reclamanta A. SA în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Oficiul de Plăţi şi Contracte PHARE prin care a solicitat anularea Raportului oficial nr. 1486/2010 şi a Deciziei nr. 622187 din 12 aprilie 2010 emise de Ministerul Finanţelor Publice.

Aceste acte au fost întocmite în legătură cu Contractul de servicii nr. RO2004/016-772 martie 14 februarie 02 - Asistenţă Tehnică pentru pregătirea de proiecte de siguranţă rutieră încheiat între Oficiul de Plăţi şi Contracte PHARE din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, în calitate de autoritate contractantă, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, în calitate de autoritate de implementare, A. SA în consorţiu cu B. SA, în calitate de consultant, iar beneficiarul final al proiectului fiind CNADNR.

Contractul a fost unul cu preţ global, iar valoarea contractului este de 3.146.713 euro, plata urmând a fi făcută din două surse, respectiv: 51,94% din fonduri PHARE şi 48,06% cofinanţare.

Prin Raportul oficial din 4 februarie 2010 s-a stabilit că reclamanta datorează suma de 2.832.042,40 euro din care 1.470.962,46 euro - fonduri PHARE şi 1.361.079,24 RON cofinanţare, iar contestaţia formulată de reclamantă a fost respinsă prin Decizia nr. 622187 din 12 aprilie 2010 emisă de pârât şi s-a precizat că perioada de execuţie a contractului a expirat la 30 noiembrie 2007 şi că la aceeaşi dată a expirat şi Memorandumul de Finanţare, astfel încât toate activităţile îndeplinite după această dată sunt neeligibile din fonduri ale UE.

Instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei, dar criticile recurentei aduse acestei soluţii sunt nefondate pentru următoarele considerente.

Se impune a fi făcută precizarea că în susţinerile orale ale reprezentantului recurentei, ca şi în Concluziile scrise depuse la dosar la soluţionarea cauzei, sunt invocate motive de nelegalitate a actelor contestate total diferite de motivele de recurs depuse la dosar, dar şi de motivele de nelegalitate invocate de către recurenta reclamantă în acţiunea depusă în faţa primei instanţe, astfel că acestea nu vor fi analizate de instanţa de recurs pentru că nu constituie motive de ordine publică şi nu au fost depuse în termenul prevăzut de art. 303 alin. (2) C. proc. civ.

Însă, pentru că, într-adevăr, în precizările la motivele de recurs depuse la 24 februarie 2014 nu sunt indicate motive noi de recurs, ci au fost făcute precizări ale situaţiei de fapt, nu se poate considera că este fondată excepţia tardivităţii acestora, aşa cum s-a invocat de către intimatul Ministerul Fondurilor Europene.

Prima critică invocată este aceea că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor O.G. nr. 79/2003 şi a Normelor de aplicare a acesteia, dar critica este nefondată.

O.G.nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător defineşte "neregula", în art. 2 lit. a), ca fiind "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile legale naţionale şi/sau comunitare, precum şi cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziţii, care prejudiciază bugetul general al Comunităţii Europene şi/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum şi bugetele din care provine cofinanţarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită" .

Din analiza acestor dispoziţii rezultă că pentru a fi considerată "neregulă" se cer a fi îndeplinite două condiţii:

- abaterea de la legalitatea, regularitatea şi conformitatea în raport cu dispoziţiile legale naţionale şi/sau comunitare, prevederile contractelor ori alte angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziţii;

- prin această abatere se prejudiciază bugetul general al Comunităţii Europene.

Recurenta susţine că în speţă nu ar fi îndeplinită niciuna dintre condiţii, dar din probele administrate rezultă că a fost săvârşită o "neregulă" în sensul O.G. nr. 79/2003.

După cum s-a precizat iniţial, în cadrul contractului încheiat între părţi, Ministerul Finanţelor Publice a fost autoritatea contractantă, Ministerul Transporturilor a fost autoritatea de implementare, beneficiarul final fiind CNADNR, iar reclamanta A. a fost consultantul.

Raportul final a fost încheiat de Oficiul de Plăţi şi Contracte PHARE din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, deoarece beneficiarul final prin Scrisoarea nr. 92/52772 din 24 noiembrie 2009 a apreciat că activităţile îndeplinite pe durata perioadei contractuale reprezintă 12% din valoarea contractului, iar autoritatea de implementare după ce a stabilit prin evaluarea efectuată activitatea îndeplinită de consultant până la 30 noiembrie 2007 este de 12% din contractul încheiat a cerut, prin Scrisoarea nr. 40/5273/2009, recuperarea sumei de la contractant pentru că principalul obiectiv al proiectului nu a fost atins.

Nu se poate susţine că nu a fost săvârşită o "neregulă" în condiţiile în care a expirat perioada de execuţie a contractului (30 decembrie 2006), dar şi termenul-limită pentru efectuarea plăţilor pentru contractele încheiate în baza Memorandumului încheiat referitor la Programul Naţional PHARE 2004 (30 noiembrie 2007), iar autoritatea de implementare a constatat că nu a fost respectat contractul încheiat, adică nu au fost realizate activităţile la care s-a obligat consultantul.

Şi condiţia prejudicierii bugetului UE este dovedită în speţă pentru că a fost încheiat un contract de finanţare nerambursabilă în proporţie de 51,94% din fonduri PHARE, iar prin neexecutarea contractului se aduce un prejudiciu bugetului UE.

"Neregularitatea" este definită în art. 2 pct. 7 din Regulamentul CE nr. 1083/2006 ca fiind orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau într-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

Art. 1 alin. (2) din Regulamentul CE nr. 2988/95 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţii Europene prevede:

"

Constituie abatere orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al comunităţilor sau bugetele gestionate de acestea, fie prin eliminarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităţilor, fie prin cheltuieli nejustificate".

Toate acestea dovedesc faptul că, în cazul săvârşirii unei abateri, se impune aplicarea unei sancţiuni nu numai în cazul în care s-a creat un prejudiciu ci şi în cazul în care un prejudiciu s-ar putea produce, adică obligaţia de recuperare a fondurilor europene există în toate cazurile de constatare a unor fraude sau nereguli, fără a fi necesară probarea existenţei vreunui prejudiciu.

Chiar instanţa comunitară CJUE a statuat în jurisprudenţa sa că "inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta interesele financiare ale Uniunii (C-465/10, pct. 47; C-199/03 pct. 31), "regula generală fiind că orice abatere trebuie să ducă la retragerea avantajului obţinut în mod fraudulos" (C-199/03, pct. 15).

De aceea, nici nu se poate considera că instanţa de fond ar fi interpretat greşit dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003 aprobate prin H.G. nr. 1306/2007.

Cea de-a doua critică a vizat faptul că instanţa de fond a analizat exclusiv modul de executare al contractului, fără a fi învestită cu o acţiune în acest sens, dar şi această critică este nefondată.

Instanţa de fond a analizat executarea contractului numai din perspectiva verificării săvârşirii unei abateri în sensul art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003 şi chiar a precizat că, în condiţiile în care consultantul nu a predat autorităţii de implementare documentaţiile integrale prevăzute în proiect până la data expirării perioadei de implementare, nu se poate considera că obiectivele proiectului au fost atinse.

Instanţa de fond nu a analizat prevederile contractuale referitoare la sancţiunile pentru neexecutarea la timp a obligaţiilor asumate pentru că a fost învestită cu acţiunea în anulare a unor acte emise de autorităţile implicate, acte emise pentru că a fost constatată o abatere în sensul O.G. nr. 79/2003, iar retragerea finanţării s-a dispus pentru că principalul obiectiv al proiectului nu a fost atins.

Recurenta susţine că nu s-ar fi făcut dovada existenţei unui prejudiciu pentru că nu ar fi fost făcută o cheltuială neeligibilă, însă,aşa cum rezultă din probele depuse la dosar, şi, după cum nici recurenta nu contestă, până la 30 noiembrie 2007, dată până la care se puteau efectua plăţi în urma contractelor de finanţare PHARE ca urmare a Memorandului din 2004, contractul nu era realizat în proporţie de 100%. Mai mult, autoritatea de implementare a apreciat că principalul obiectiv al proiectului nu a fost atins.

De altfel, problema antrenării răspunderii contractuale face obiectul unui alt litigiu aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, având în vedere Sentinţa nr. 2880/28 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost anulată în parte Sentinţa arbitrală nr. 132 din 9 iulie 2013 şi a fost reţinută spre soluţionare pe fond cererea reclamantei A. SA de obligare a pârâţilor Ministerul Fondurilor Europene şi Ministerul Transporturilor la plata sumei de 2.832.041,70 euro către aceasta.

De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. SA împotriva Sentinţei nr. 3735 din 5 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2017.

Procesat de GGC - LM