Suspension of Tax License Revocation; Failure to Establish Appearance of Illegality and Imminent Damage under Administrative Controversy Law

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 4 iunie 2015, reclamanta A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta MFP - Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, suspendarea executării Deciziei nr. 32 din 30 martie 2015 prin care s-a dispus revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal nr. X din 28 februarie 2014 până la pronunţarea instanţei de fond.

1.2. Soluţia primei instanţe

Reclamanta a făcut dovada achitării unei cauţiuni în cuantum de 2.000 RON, astfel cum i s-a pus în vedere de instanţă.

Curtea de Apel Bucureşti, prin Sentinţa nr. 2026 din 9 iulie 2015, a respins cererea de suspendare, ca neîntemeiată, reţinând, în esenţă, neîndeplinirea condiţiilor impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

2. Calea de atac exercitată

2.1. Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. SRL a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii şi, rejudecând cauza, admiterea cererii de suspendare a Deciziei nr. 32 din 30 martie 2015 emise de pârâtă.

În argumentarea recursului, s-au arătat următoarele:

Prima instanţă a aplicat greşit prev. art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, din cercetarea sumară a deciziei a cărei suspendare se solicita rezultând indicii de nelegalitate de natură a crea o îndoială puternică şi serioasă în privinţa legalităţii deciziei de revocare, în condiţiile în care la baza susţinerii că produsul analizat nu este bere, se află calificarea acestuia drept băutură fermentată liniştită sau posibilă băutură spirtoasă ori produs intermediar. S-a mai invocat faptul că prima instanţă nu a avut în vedere faptul că reprezentarea societăţii nu a fost asigurată tocmai atunci când s-a dispus sancţionarea sa şi că decizia este insuficient motivată.

În ceea ce priveşte condiţia prejudiciului, s-a invocat faptul că a făcut dovada obligaţiilor de plată curente ale societăţii, a faptului că activitatea sa principală a fost oprită şi a faptului că societatea nu mai are alte activităţi care pot genera venituri, ceea ce poate duce la un blocaj economic cu efect iremediabil asupra societăţii.

În drept, au fost invocate prev. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost timbrată cu 100 RON taxă judiciară de timbru, conform art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013.

2.2. Intimata-pârâtă Ministerul Finanţelor Publice - Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, s-a arătat, în esenţă, că în mod corect a reţinut prima instanţă neîndeplinirea condiţiilor prev. de art. 14 din Legea contenciosului administrativ pentru suspendarea executării deciziei de revocare.

2.3. Recurenta-reclamantă A. SRL a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat susţinerile din cererea de recurs şi a solicitat înlăturarea apărărilor intimatei.

2.4. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în Complet de filtru şi comunicat părţilor în baza Încheierii de şedinţă din data de 27 aprilie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin Încheierea de şedinţă din data de 8 iunie 2017, Completul de filtru, apreciind incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a admis în principiu recursul şi a fixat termen pentru judecata cauzei pe fond.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

3.1. Cu privire la excepţia lipsei de interes a recursului, Înalta Curte reţine că aceasta este nefondată, având în vedere faptul că recurenta-reclamantă are interesul verificării legalităţii soluţiei date de prima instanţă, neputându-se constata o lipsă de finalitate a formulării cererii de recurs.

3.2. Pe fondul recursului, Înalta Curte reţine că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prev. art. 14 din Legea contenciosului administrativ, constatând neîndeplinirea atât a condiţiei referitoare la aparenţa de nelegalitate a actului atacat, cât şi a celei privind paguba iminentă.

În fapt, prin Decizia nr. 032 din 30 martie 2015 emisă de intimata-pârâtă, în temeiul art. 20628 alin. (2) lit. c) şi f) din Legea nr. 571/2003 s-a dispus revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal nr. X/28 februarie 2014 emisă către SC A. SRL, reţinându-se în acest sens: faptul că societatea nu a respectat reţeta iniţială depusă la autorităţi nici pentru produsul pentru care a obţinut încadrarea tarifată "Bere vrac 15% vol.", nici pentru produsul finit obţinut prin amestec de bere vrac cu băutură răcoritoare, denumită generic "Cetera albă 8,5% vol.", nefiind respectate prevederile art. 20626 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 571/2003; faptul că societatea a înregistrat obligaţii fiscale restante mai vechi de 60 de zile faţă de termenul legal de plată.

Prin cererea ce face obiectul recursului de faţă, recurenta-reclamantă a solicitat, în temeiul art. 14 din Legea contenciosului administrativ, suspendarea executării Deciziei nr. 032 din 30 martie 2015 emise de intimata-pârâtă.

Actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumţia de autenticitate şi de veridicitate, acest act administrativ constituind el însuşi titlu executoriu.

Art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Potrivit art. 15 alin. (1) din aceeaşi lege "Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitata de reclamant şi prin cererea adresata instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa va putea dispune suspendarea actului administrativ atacat, pana la soluţionarea definitiva şi irevocabila a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula o data cu acţiunea principala sau printr-o acţiune separata, pana la soluţionarea acţiunii în fond", iar alin. (2) prevede că "Dispoziţiile alin. (2) şi (4) ale art. 14 se aplica în mod corespunzător".

Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noţiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

În jurisprudenţa sa constantă, Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat, care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Înalta Curte, analizând actul atacat prin prisma aspectelor invocate şi în limitele expuse anterior, constată că nu sunt indicii de nelegalitate a acestuia, neexistând nicio împrejurare vădită de fapt sau de drept care să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate a actului administrativ.

În concret, în actul contestat s-a reţinut că recurenta nu a respectat reţeta iniţială depusă la autorităţi pentru nici pentru produsul pentru care a obţinut încadrarea tarifată "Bere vrac 15% vol.", nici pentru produsul finit obţinut prin amestec de bere vrac cu băutură răcoritoare, denumită generic "Cetera albă 8,5% vol.", iar această constatare nu este contrazisă de niciuna dintre opiniile exprimate în cauză de Direcţia Generală Antifraudă Fiscală şi de Direcţia Generală a Vămilor, ambele instituţii concluzionând în baza rapoartelor de analize efectuate că produsul analizat nu reprezintă "Bere vrac 15% vol."

Similar primei instanţe, Înalta Curte observă faptul că recurenta nu a indicat niciun element din care să rezulte aparenţa de nelegalitate a acestei concluzii, iar pe cale de consecinţă că produsul expertizat este "Bere vrac 15% vol."

În ceea ce priveşte invocarea lipsei transparenţei, astfel cum a reţinut prima instanţă, societatea a fost reprezentată de administratorul său pe perioada controlului, iar la data de 26 februarie 2015, după emiterea certificatelor de analiză şi a opiniilor autorităţilor publice competente, aceasta a fost convocată, având aşadar posibilitatea de a-şi expune părerea şi a formula apărări.

În ceea ce priveşte argumentele vizând neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 20628 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 571/2003 pentru a se dispune revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal, combaterea acestor raţionamente de către instanţa de fond ar echivala cu tranşarea fondului litigiului, împrejurare ce este incompatibilă cu limitele legale ale cadrului procesual trasat de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În plus faţă de cele reţinute de prima instanţă, se constată că prin Sentinţa nr. 2829 din 4 iulie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de Contencios Administrativ şi Fiscal în Dosar nr. y/2/2015, a fost respinsă acţiunea în anularea Deciziei nr. 32 din 30 martie 2015 emisă de intimată, ca neîntemeiată.

Astfel, dincolo de raţiunile primei instanţe referitoare la neîndeplinirea aparenţei de nelegalitate, se constată că decizia a cărei aparenţă de nelegalitate se invocă a trecut prin filtrul de judecată al primei instanţe şi a fost menţinută. Ca urmare, nu se mai poate reţine sub nicio formă existenţa unui dubiu privind legalitatea acesteia la nivelul verificărilor formale ce se pot face în cadrul cererii de suspendare.

În ceea ce priveşte cea de a doua condiţie prevăzută de lege, din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, rezultă că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, iar doar executarea silită a sumelor din procesul-verbal nu satisface cerinţa legală. În plus, lipsa aparenţei de nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare se solicită duce la lipsa caracterului nejustificat al eventualei pagube ce ar putea fi suferită de recurenta-reclamantă.

3.3.Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei de interes în formularea recursului, invocată de intimatul-pârât Ministerul Finanţelor Publice-Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate.

Respinge recursul formulat de A. SRL prin administrator judiciar SP B. IPURL împotriva Sentinţei nr. 2026 din 9 iulie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2017.

Procesat de GGC - LM