Legitimate interest requirement for accessing vehicle owner data without consent under personal data protection law

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 3 iunie 2015, reclamanta Societatea A., societate cu răspundere limitată pentru menţinerea în funcţiune a sistemului de taxare (B.), a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Bucureşti şi Instituţia Prefectului Judeţului Cluj - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, anularea actului administrativ care constă în refuzul nejustificat al primei pârâte de a furniza, la cerere, datele de identificare ale proprietarului/utilizatorului autoturismului cu nr. de înmatriculare "X" prin Adresa nr. 4620595 din 5 decembrie 2014, anularea actului administrativ care constă în refuzul nejustificat al celei de-a doua pârâte de a furniza, la cerere, datele de identificare ale proprietarului/utilizatorului autoturismului cu nr. de înmatriculare "X", prin Adresa nr. 73461 din 15 octombrie 2014, şi obligarea ambelor pârâte la furnizarea datelor de identificare ale proprietarului/utilizatorului autoturismului menţionat.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 152 din 13 octombrie 2015, Curtea de Apel Oradea a respins, ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, a admis acţiunea formulată de reclamantă şi, în consecinţă, că anulat Adresa nr. 4620595 din 5 decembrie 2014 emisă de DRPCIV Bucureşti şi, respectiv, Adresa nr. 73461 din 15 octombrie 2014 emisă de Instituţia Prefectului Cluj - SPCRPCIV Cluj, a constatat refuzul nejustificat de soluţionare a cererii adresate instituţiilor pârâte şi a obligat pârâtele să furnizeze datele de identificare ale proprietarului/utilizatorului autoturismului cu nr. de înmatriculare "X", obligând pârâtele să plătească reclamantei suma de 50 de RON, cheltuieli de judecată.

2. Calea de atac exercitată

2.1. Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., a declarat recurs pârâta Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Bucureşti întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

2.2. În argumentarea recursului pârâta afirmă că hotărârea criticată este dată cu greşita aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 544/2001, motiv de casare ce se circumscrie cazului prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În esenţă, recurenta arată că în mod greşit a respins prima instanţă excepţia de inadmisibilitate a acţiunii, în ceea ce priveşte solicitarea de anulare a adresei nr. 4620595 din 5 decembrie 2014, act ce nu răspunde exigenţelor unui act administrativ, aşa cum acesta este definit prin dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, recurenta susţine că în mod greşit a fost obligată de instanţa fondului să comunice datele de identificare ale conducătorului autoturismului menţionat de reclamantă, întrucât o astfel de măsură încalcă prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 dar şi dispoziţiile Legii nr. 544/2001, nefiind produse dovezi din care să rezulte că prelucrarea datelor cu caracter personal este prevăzută de lege ori că solicitantul justifică un interes legitim în acest scop.

În aceeaşi ordine de idei, recurenta arată că societatea reclamantă nu a făcut dovada faptului că este administratorul parcărilor din oraşul Budapesta, nici a faptului că autoturismul în discuţie a fost parcat fără achitarea taxelor aferente după cum nu există niciun argument de natură a forma convingerea cu privire la liceitatea prelucrării datelor cu caracter personal solicitate, în cazul în care acestea ar fi comunicate.

2.3 Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei intimata-reclamantă solicită respingerea recursului ca fiind nefondat şi obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, apreciind că hotărârea criticată este legală.

2.4. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în Complet de filtru şi comunicat părţilor în baza Încheierii de şedinţă din data de 27 aprilie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin Încheierea de şedinţă din data de 8 iunie 2017, Completul de filtru, apreciind incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a admis în principiu recursul şi a fixat termen pentru judecata cauzei pe fond.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei civile criticate prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă, curtea constată că recursul este fondat, sentinţa civilă recurată fiind pronunţată cu greşita aplicare a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 667/2001.

Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar constată că prin acţiunea ce face obiectul prezentei cauze reclamanta-intimată a dedus instanţei de contencios administrativ refuzul pârâţilor de a-i comunica datele de identificare ale proprietarului/utilizatorului autoturismului cu nr. de înmatriculare "X".

Motivând această solicitare, intimata-reclamantă arată că are calitatea de societate cu răspundere limitată pentru menţinerea în funcţiune a sistemului de taxare pentru parcarea în oraşul Budapesta, intenţionând să recupereze prejudiciul cauzat prin neplata taxei de parcare de către conducătorul autoturismului cu nr. de înmatriculare "X".

Soluţionând acţiunea reclamantei, Curtea de Apel Oradea reţine faptul că la dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri care oferă indicii în sprijinul susţinerilor sale, în sensul că autovehiculul în discuţie a fost depistat staţionând în parcare fără tichet, astfel că reclamanta este îndreptăţită la recuperarea penalităţilor acumulate potrivit reglementărilor locale, context în care solicitarea de comunicare a datelor de identificare ale proprietarului/utilizatorului autoturismului se circumscrie dispoziţiilor art. 5 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 667/2001.

Contrar celor afirmate de instanţa fondului, instanţa de control judiciar observă că reclamanta-intimată nu face dovada interesului legitim afirmat, context în care în mod greşit a fost făcută aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 667/2001 şi obligată recurenta la comunicarea datelor cu caracter personal solicitate.

Potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, orice prelucrare de date cu caracter personal, cu excepţia prelucrărilor care vizează date din categoriile menţionate la art. 7 alin. (1), art. 8 şi 10, poate fi efectuată numai dacă persoana vizată şi-a dat consimţământul în mod expres şi neechivoc pentru acea prelucrare.

Consimţământul persoanei vizate nu este necesar în cazurile prevăzute la art. 5 alin. (2) din Legea nr. 667/2001 între care şi ipoteza vizată de litera e), când prelucrarea este necesară în vederea realizării unui interes legitim al operatorului sau al terţului căruia îi sunt dezvăluite datele, cu condiţia ca acest interes să nu prejudicieze interesul sau drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei vizate.

În accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, prin interes legitim privat se înţelege posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat

Astfel, deşi societatea reclamantă afirmă că este responsabilă pentru menţinerea în funcţiune a sistemului de taxare pentru parcarea în oraşul Budapesta, fiind abilitată să încaseze contravaloarea parcării şi penalităţile acumulate pentru neplata acestora, nu a depus la dosarul cauzei niciun înscris din care să rezulte realitatea acestei afirmaţii.

Curtea constată că o atare calitate nu se circumscrie noţiunii de calitate procesuală activă(reclamanta justificând această condiţie pentru promovarea acţiunii din perspectiva refuzului de soluţionare favorabilă a cererii) ci este necesar a fi dovedită pe fond, fiind subsumată condiţiei dovedirii interesului legitim afirmat cu privire la necesitatea comunicării datelor cu caracter personal solicitate.

În al doilea rând, este de observat faptul că reclamanta-intimată nu a produs nicio dovadă cu privire la conţinutul reglementărilor locale, care sancţionează parcarea autovehiculelor fără plata contravalorii taxelor şi nici cu privire la reglementările ce o îndrituiesc să urmărească debitorii în astfel de situaţii, simplele referiri la Hotărârea Consiliului Capitalei (Budapesta) nr. 30/2010 nefiind suficiente pentru a statua cu privire la contextul normativ învederat de reclamantă.

Nu în ultimul rând, deşi reclamanta susţine că autoturismul cu numărul de înmatriculare "X" a staţionat în zona sectorului I din oraşul Budapesta la data de 3 septembrie 2014, instanţa de control judiciar observă faptul că nicio probă nu susţine o atare afirmaţie, singurul document depus de reclamantă la dosarul cauzei în acest scop fiind cel intitulat fişa centralizatoare depusă la fila 14, înscris ce nu poate fi valorificat în sensul dorit de reclamantă, din moment ce nu este clar, în lipsa oricăror repere legale, dacă are natura unui înscris oficial sau a unuia sub semnătură privată, nefiind cunoscute normele în baza cărora a fost emis, astfel că nu se poate statua cu privire la forţa doveditoare a acestuia.

În concluzie, instanţa de control judiciar constată că reclamanta-intimată nu face dovada interesului legitim prevăzut de art. 5 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 677/2001 ca o condiţie pentru prelucrarea datelor cu caracter personal fără consimţământul persoanei vizate de această prelucrare.

În atare context, în mod greşit a apreciat prima instanţă că refuzul de comunicare a datelor cu caracter personal este nejustificat, hotărârea fiind dată cu greşita aplicare a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 677/2001.

Cât priveşte critica recurentei-pârâte pe marginea modalităţii de soluţionare a excepţiei de inadmisibilitate a acţiunii, curtea constată că este nefondată, fiind evident că obiectul acţiunii de faţă este circumscris dispoziţiilor art. 8 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004 şi, prin urmare, acţiunea este admisibilă, indiferent de calificarea dată adreselor de răspuns la cererea reclamantei.

În consecinţă, recursul va fi admis în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi, rejudecând cauza, curtea va respinge ca neîntemeiată acţiunea reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor împotriva Sentinţei nr. 152 din 13 octombrie 2015 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând, respinge acţiunea, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2017.

Procesat de GGC - LM