Regulatory share-sale order revived: appeal allowed, dismissal quashed and remanded for retrial.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 16 septembrie 2014, reclamanta A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, anularea, în parte, a Deciziei nr. 623 din 23 iunie 2014 emise de pârâtă, prin care, grupul format din A. SA, B. SA, C., D., E., F. SA, G. Bucureşti SA şi H. SA, prezumat că acţionează concertat în legătură cu emitentul A. SA, a fost obligat la încadrarea în prevederile art. 2861 alin. (4) din Legea nr. 297/2004.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 1518 din 27 mai 2015, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia lipsei de interes a acţiunii, invocată de pârâta ASF, şi a respins acţiunea reclamantei, ca lipsită de interes legitim practic.

A reţinut instanţa, în esenţă, că, prin Decizia nr. 1611 din 31 octombrie 2014, pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară a luat act că grupului format din B., A., Societatea H. SA, Societatea F. SA şi Societatea G. Bucureşti SA nu-i mai sunt incidente prevederile art. 2861 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 şi ale Instrucţiunii CNVM nr. 6/2012, SC I. SA având obligaţia să adopte măsurile care se impun în vederea ridicării suspendării exercitării drepturilor de vot dispuse prin Decizia ASF nr. 623 din 23 iunie 2014.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., a declarat recurs reclamanta A. SA, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei care a pronunţat hotărârea recurată.

A apreciat recurenta-reclamantă, în esenţă, că motivarea este confuză, contradictorie şi străină de natura pricinii, pentru că, prin Decizia nr. 1611/2014, ASF nu a înlăturat cu nimic vătămarea, A. pierzând, oricum, proprietatea asupra acţiunilor emise de A., rămânând o persoană vătămată prin actul administrativ care a obligat-o la vânzare, Decizia nr. 623/2014.

Sentinţa de fond se bazează pe un act administrativ, Decizia nr. 1611/2014, care nu face obiectul procesului şi care nu are legătură cu cauza. Această decizie nu avea cum să înlăture măsurile stabilite prin decizia contestată, întrucât avea un obiect diferit şi neprecizându-se faptul că ar înlătura măsurile stabilite prin Decizia nr. 623/2014.

De asemenea, se confundă obligaţia de vânzare a acţiunilor, stabilită prin Decizia nr. 623/2014 cu referire la art. 2861 alin. (4) din Legea nr. 297/2004, cu ridicarea suspendării drepturilor de vot, dispusă prin Decizia nr. 1611/2014 cu referire la art. 2861 alin. (2) din lege.

Problema de nelegalitate invocată faţă de Decizia nr. 623/2014 a fost aceea că Autoritatea de Supraveghere Financiară a prezumat nelegal că A. şi B. ar fi persoane care acţionează concertat.

Prin Decizia nr. 1611/2014, ASF nu a înlăturat prezumţia nelegală privind acţiunea concertată din Decizia nr. 623/2014 şi nu a înlăturat nici obligaţia de vânzare a acţiunilor impusă ca urmare a prezumţiei, ci doar a reţinut că nu mai sunt incidente prevederile legale privind suspendarea dreptului de vot.

Astfel, interesul său legitim a fost acela ca actul de autoritate să fie anulat în parte pentru că i-a fost încălcat dreptul de proprietate asupra acţiunilor emise de de A., prezumându-se, nelegal, că ar acţiona în mod concertat cu B., fiind împiedicată să-şi desfăşoare în mod normal activitatea investiţională.

De asemenea, cele două decizii stabilesc obligaţii în sarcina unor persoane diferite, Decizia nr. 1611/2014 obligând SC I. SA să adopte măsurile care se impun în vedere ridicării suspendării exercitării drepturilor de vot, fiind imposibil ca această decizie să înlăture măsurile dispuse prin Decizia nr. 623/2014.

A mai apreciat recurenta că prima instanţă a interpretat eronat legea când a reţinut că interesul legitim ar fi fost justificat doar dacă cererea în anularea actului ar fi fost însoţită şi de o cerere în despăgubiri, pentru că art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede posibilitatea de a se solicita despăgubiri separat de acţiunea în anularea actului.

3. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

A arătat intimata că în mod temeinic şi legal instanţa de fond a admis excepţia lipsei de interes, pentru că, prin Decizia nr. 1611 din 31 octombrie 2014, s-a luat act de faptul că grupului format din A. SA, SC H. SA, B. SA, SC F. SA, SC G. SA Bucureşti, C., D. şi E. nu îi mai sunt incidente prevederile art. 2861 din Legea nr. 297/2004 şi ale Instrucţiunii CNVM nr. 6/2012 şi s-a dispus, în sarcina Depozitarului Central SA, obligaţia de a adopta măsurile care se impun în vederea ridicării suspendării exercitării drepturilor de vot dispuse prin Decizia ASF nr. 623 din 23 iunie 2014 în ceea ce priveşte grupul menţionat, prezumat că acţionează în mod concertat în legătură cu emitentul A. SA.

Această decizie a fost emisă în considerarea faptului că, ulterior datei de 23 iunie 2014, grupul de acţionari şi-a redus deţinerea sub pragul legal de 5% din capitalul social al A. SA.

Astfel, reclamanta nu justifică o vătămare într-un drept al său ori într-un interes legitim, neavând interes de a promova acţiunea cu îndeplinirea cumulativă a exigenţelor acestui element necesar al dreptului la acţiune, şi anume să fie legitim, personal şi direct, născut şi actual.

4. Procedura de soluţionare a recursului

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza Încheierii de şedinţă din data de 27 aprilie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin Încheierea din 8 iunie 2017, Completul de filtru a constatat, în funcţie de conţinutul Raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2. Cu privire la fondul recursului

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, apreciază că se impune casarea hotărârii atacate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., constatându-se ca instanţa de fond a admis în mod greşit excepţia lipsei de interes, respingând din acest considerent acţiunea formulata de recurenta- reclamantă pentru anularea în parte a Deciziei nr. 623 din 23 iunie 2014 emise de intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Prin decizia contestată, prezumându-se că grupul format din A. SA, B. SA, C., D., E., F. SA, G. Bucureşti SA şi H. SA acţionează concertat în legătură cu emitentul A. SA, s-a dispus obligarea acestuia să se încadreze în prevederile art. 2861 alin. (4) din Legea nr. 297/2004 şi ale Instrucţiunii CNVM nr. 6/2012, în termen de 3 luni de la data emiterii actului individual.

De asemenea, s-a dispus că, în situaţia în care obligaţia nu este îndeplinită, ASF va dispune măsuri sancţionatorii în conformitate cu art. 271, art. 272 alin. (2) lit. f) şi art. 273 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 297/2004 cu modificările şi completările ulterioare.

Interesul este una dintre condiţiile fundamentale ale exercitării acţiunii civile şi poate fi definit ca fiind folosul practic pe care o parte îl urmăreşte prin formularea acţiunii.

Ca o condiţie a acţiunii în justiţie, interesul de a acţiona este prevăzut de art. 33 C. proc. civ., şi, conform acestei norme generale de procedură, chiar dacă interesul nu este născut şi actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara.

Legea nr. 554/2004 defineşte în art. 2 alin. (1) lit. p) interesul legitim privat ca fiind posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat.

În mod necontestat, prin obiectul sau de activitate, recurenta A. SA face parte din categoria subiectelor de drept vizate de norma contestată şi, pe cale de consecinţă, aceasta este titulara unui interes legitim pentru formularea unei acţiuni la instanţa de contencios administrativ în scopul anularii actului considerat a fi nelegal şi vătămător pentru drepturile sale recunoscute de lege.

Astfel, urmare a Deciziei nr. 623/2014, recurenta-reclamantă A. SA a înstrăinat întreaga sa deţinere de acţiuni ale emitentului A. SA, prin tranzacţiile încheiate la 17 şi 18 septembrie 2014, în intervalul de 3 luni prevăzut de decizie pentru a se încadra în prevederile art. 2861 alin. (4) din Legea nr. 297/2004.

Faptul că, ulterior acestei decizii, a fost emisă Decizia nr. 1611 din 31 octombrie 2014 prin care, în raport tocmai cu activitatea recurentei de înstrăinare a acţiunilor A. SA, s-a constatat că grupului menţionat nu-i mai sunt aplicabile dispoziţiile art. 2861 din Legea nr. 297/2004, nu poate duce la concluzia lipsei interesului recurentei, care, dacă nu s-ar fi conformat Deciziei nr. 623/2014, ar fi fost pasibilă de sancţiuni, în conformitate cu art. 271, art. 272 alin. (2) lit. f) şi art. 273 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 297/2004.

În cazul acţiunii în contencios administrativ, legalitatea actului se analizează în raport cu prevederile legale în vigoare la data emiterii lui şi cu faptul dacă actul a produs efecte.

În consecinţă, recurenta-reclamantă justifică interesul formulării acţiunii pentru anularea deciziei contestate, care a produs efecte juridice în privinţa sa.

4.3. Soluţia instanţei de recurs

Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea primei instanţe şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Societatea de A. SA împotriva Sentinţei nr. 1518 din 27 mai 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2017.

Procesat de GGC - LM