Appeal dismissed: Collective management organization failed to prove ORDA's supervisory decision to enter legality violated inspection procedures

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Cererea de chemare în judecată

1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 3 octombrie 2014, reclamanta Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, anularea Deciziei nr. 76 din 16 iulie 2014 emise de pârât, privind acordarea unui termen organismului de gestiune colectivă ADPFR pentru intrarea în legalitate, precum şi a tuturor actelor subsecvente.

II Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

2. Prin Sentinţa nr. 331 din 10 februarie 2015, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.

3. Pentru a pronunţa această sentinţă, curtea de apel a reţinut că demersul ORDA de stabilirea a termenului de intrare în legalitate apare ca perfect legal în cadrul atribuţiei de supraveghere, măsurile de intrare în legalitate dispuse având ca obiectiv remedierea situaţiilor în care prevederile legii nu sunt respectate de către organismele de gestiune colectivă, iar reclamanta nu a făcut dovada publicării situaţiei menţionate la art. 1341 alin. (1) lit. c) din lege anterior emiterii deciziei atacate, publicarea pe pagina proprie de internet a Dării de seama pentru anul 2012, constituind îndeplinirea unei alte obligaţii impuse de lege în sarcina organismelor de gestiune colectivă, aceea reglementată la art. 1341 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 8/1996.

III Recursul formulat de reclamantă

4. Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România, cu invocarea motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

5. În motivarea recursului, recurenta a expus situaţia de fapt, a prezentat dispoziţiile legale incidente şi a arătat că, deşi instanţa de fond reţine că nu a făcut dovada publicării situaţiei menţionate la art. 1341 alin. (1) lit. c) din lege, anterior deciziei atacate, legiuitorul nu instituie obligaţii distincte tocmai prin neimpunerea unei anumite condiţii de formă, şi se întreabă care este dovada pe care ar fi putut să o aducă în faţa instanţei pentru a putea proba atât publicarea informaţiilor prevăzute la art. 1341 alin. (1) lit. c) ca anexă la Darea de seamă sau în cuprinsul acesteia, cât şi publicarea distinctă a acestor informaţii, eventuale copii de ecran neputând reprezenta dovezi nici pentru autoritate, nici pentru reclamantă, întrucât acestea pot fi datate oricând, acesta fiind şi motivul pentru care nu a furnizat astfel de înscrisuri, în schimb Referatul Direcţiei Registre şi Gestiune Colectiva nr. RGII/5975 din 16 iulie 2014 indicat în preambulul Deciziei nu poate constitui actul care atestă verificarea efectuată de către autoritate, cât şi constatarea nerespectării prevederilor legale.

6. În ceea ce priveşte criticile de nelegalitate a actului atacat pentru încălcarea dispoziţiilor art. 138 alin. (1) lit. f) şi h) din Legea nr. 8/1996, recurenta a arătat că nu a susţinut că autoritatea nu ar avea competenţa de a constata nerespectarea prevederilor Legii nr. 8/1996 ca urmare a activităţii de supraveghere, ci a subliniat că, în interpretarea corelativă a dispoziţiilor art. 138 - 1383 din lege, Oficiul nu poate emite măsuri de intrare în legalitate sau aplica sancţiuni decât în temeiul atribuţiei de control prevăzută la art. 138 alin. (1) lit. h) coroborat cu art. 1381 - 1383 din lege, din analiza prevederilor art. 1383 nerezultând că neîndeplinirea obligaţiilor ar putea fi constatată numai în urma unei activităţi de control, însă o astfel de interpretare reiese din corelarea prevederilor art. 138 alin. (1) lit. f) şi h) cu cele ale art. 1383.

7. Apreciază că prin enumerarea celor trei atribuţii, de control, de stabilire a măsurilor de intrare în legalitate şi de aplicare de sancţiuni, în cuprinsul art. 138 alin. (1) lit. h), distinct de atribuţia de supraveghere prevăzută la lit. f), raportat şi la normele de tehnică legislativă reglementate prin Legea nr. 24/2000, legiuitorul a dorit să reglementeze în fapt două atribuţii, de supraveghere şi de control, iar în temeiul celei din urmă autoritatea să aibă şi posibilitatea de a stabili măsuri de intrare în legalitate ori de a emite sancţiuni; a argumentat acest punct de vedere inclusiv prin reglementările cuprinse în ROF, unde, la art. 21 alin. (1) lit. i) şi j) se prevede că atribuţia de supraveghere a ORDA se realizează prin verificări şi notificări, prin urmare funcţionarii publici din cadrul autorităţii vor efectua mai întâi verificările privind îndeplinirea obligaţiilor legale de la art. 1341 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 8/1996, şi, în funcţie de constatări, vor emite notificări; autoritatea nu a emis nicio notificare, a aplicat în mod direct măsura de intrare în legalitate prin Decizia nr. 76 din 16 iulie 2014; aplicarea de către ORDA a prevederilor Legii nr. 8/1996 este în sensul celor arătate, dovadă fiind emiterea unor notificări atât către ADPFR, cât şi către alte organisme de gestiune colectivă.

8. Cu privire la aceste aspecte, indicarea în preambulul actului administrativ atacat a ambelor prevederi, 138 alin. (1) lit. f), cât şi a lit. h), duce la concluzia că acesta a fost întemeiat şi emis în exercitarea atribuţiilor de supraveghere şi de control. Luând în considerare atât temeiul juridic al actului administrativ indicat în preambul, cât şi faptul că verificarea respectării aceleiaşi obligaţii a constituit unul din obiectivele controlului desfăşurat de ORDA în perioada emiterii Deciziei nr. 76/2014, ar putea aprecia că autoritatea a exercitat ambele atribuţii în acelaşi timp, faptul că a constatat şi aplicat sancţiunea numai în temeiul atribuţiei de supraveghere, iar ulterior a inclus aceeaşi constatare în cuprinsul Procesului-verbal de control final înregistrat cu nr. RGH/IES/6209 din 24 iulie 2014.

9. Cu privire la reţinerea instanţei în sensul că măsurile de intrare în legalitate nu au "o dimensiune sancţionatorie", având ca obiectiv "remedierea situaţiilor în care prevederile legale nu sunt respectate de către organismele de gestiune colectivă", consideră că şi "sancţiunile", astfel cum sunt denumite de legiuitor în art. 1383 din Legea nr. 8/1996, au aceeaşi finalitate; din interpretarea art. 1383 din lege rezultă cazurile în care se aplică "măsura de intrare în legalitate"; în mod similar, şi prevederile Procedurii interne de control - art. 7.1, art. 8.18 alin. (3), art. 10, pot fi interpretate ca atribuind "măsurilor de intrare în legalitate" caracterul unor sancţiuni, având în vedere că sunt propuse spre aprobare conducerii ORDA de echipa de control ca urmare a constatării de nereguli precum şi ca urmare a refuzului organismului de gestiune colectivă de a pune la dispoziţie documentele şi informaţiile solicitate cu ocazia controlului.

10. Recurenta a precizat, de asemenea, că decizia atacată a fost publicată pe pagina de internet a autorităţii, nici la momentul redactării prezentei nu este menţionat faptul că ar fi îndeplinit măsurile dispuse prin Decizia nr. 76/2014; deşi legea nu face distincţia între deciziile de intrare în legalitate ca urmare a activităţii de supraveghere sau a activităţii de control, din faptul că aceste două atribuţii sunt reglementate în mod distinct se poate concluziona că deciziile de intrare în legalitate pot fi emise numai în exercitarea atribuţiei de control, iar prin susţinerile şi înscrisurile de la prima instanţa a dorit să arate faptul că, atât timp cât autoritatea şi-a întemeiat actul administrativ pe prevederile legale ce prevăd atribuţiile sale de supraveghere şi de control, toate dispoziţiile ce reglementează aceste două atribuţii, Legea nr. 8/1996, ROF şi Procedura interna de control, ar fi trebuit respectate pentru ca actul administrativ emis să poată beneficia de prezumţia de legalitate; nu au fost respectate nici prevederile privind exercitarea atribuţiei de supraveghere, neexistând nicio notificare comunicată cu privire la verificarea respectării dispoziţiilor art. 1341 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 8/1996 privitor la anul 2012, nici dispoziţiile privind exercitarea atribuţiei de control, astfel cum a arătat.

IV Apărările intimatului pârât

11. Intimatul pârât Oficiul Român pentru Drepturi de Autor a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

12. Intimatul a arătat că recurenta nu a făcut dovada publicării situaţiei menţionate la art. 1341 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 8/1996, anterior emiterii Deciziei nr. 7672014, ulterior acesteia ADPFR a îndeplinit măsurile dispuse, fapt confirmat şi prin adresa înregistrată la ORDA cu nr. RGII/6064 din 21 iulie 2014.

13. A arătat că modalităţile de verificare a îndeplinirii obligaţiilor instituite de art. 1341 alin. (1) lit. c) reprezintă, printre altele, principalele atribuţii ale ORDA: supravegherea funcţionării organismelor de gestiune colectivă (art. 138 alin. (1) lit. f); controlul funcţionării organismelor de gestiune colectivă, stabilirea măsurilor de intrare în legalitate şi aplicarea de sancţiuni (art. 138 alin. (1) lit. h); nu poate fi reţinută interpretarea pe care o dă recurenta art. 138 - 1383 din Legea nr. 8/1996, întrucât din coroborarea prevederilor art. 138 alin. (1) lit. f) şi h), art. 1381, art. 1382 şi art. 1383 nu rezultă că emiterea unei decizii prin care se acordă un termen pentru intrarea în legalitate unui organism de gestiune colectivă trebuie să fie rezultatul exclusiv al unei activităţi de control, desfăşurate potrivit art. 1382.

14. Din interpretarea prevederilor art. 1383 din Legea nr. 8/1996 rezultă că măsurile de intrare în legalitate nu au caracterul unor sancţiuni, acestea fiind reglementate distinct şi având drept scop tocmai remedierea situaţiilor în care prevederile legii nu sunt respectate de către organismele de gestiune colectivă, prevenind astfel aplicarea unor sancţiuni prin acordarea posibilităţii de conformare la exigenţele legale într-un termen stabilit. Aplicarea unei sancţiuni are loc. atunci când măsurile de intrare în legalitate dispuse de către autoritatea pârâtă nu sunt respectate de către organismul de gestiune colectivă, un organism de gestiune colectivă este notificat atunci când, în urma unei verificări se constată încălcarea unor dispoziţii legale pentru care legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea emiterii unei decizii pentru intrarea în legalitate.

V Procedura de filtrare a recursului

15. Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii recursului, prin care s-a constatat că cererea de recurs întruneşte cerinţele de admisibilitate. Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 27 aprilie 2017, completul de filtru a analizat raportul, a constatat că acesta este întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. şi a dispus comunicarea actului către părţi, conform alineatului (4) al aceluiaşi articol.Părţile nu au depus punct de vedere asupra raportului.

16. Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 8 iunie 2017, completul de filtru a admis recursul în principiu şi a fixat termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

VI Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

17. Examinând sentinţa recurată prin prisma motivului de casare invocat prin cererea de recurs, prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

18. Reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 76 din 16 iulie 2014, emisă de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, prin care s-a acordat organismului de gestiune colectivă Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România - ADPFR un termen pentru intrarea în legalitate.

19. Prin Decizia nr. 76 din 16 iulie 2014, emisă în temeiul dispoziţiilor de la art. 138 alin. (1) lit. f) şi h) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a acordat organismului de gestiune colectivă Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România - ADPFR un termen pentru intrarea în legalitate de 2 (două) zile, în scopul respectării dispoziţiilor art. 1341 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, raportat la activitatea desfăşurată în anul 2012, în termenul de 2 (două) zile privind intrarea în legalitate ADPFR urmând să comunice ORDA îndeplinirea acestor prevederi.

20. Potrivit menţiunilor din preambulul deciziei, aceasta a fost emisă ca urmare a Referatului Direcţiei Registre şi Gestiune Colectivă nr. RGII/5975 din 16 iulie 2014, prin care s-a constatat că reclamanta nu a postat pe site-ul propriu, în conformitate cu art. 1341 lit. c) din Legea nr. 8/1996, raportat la activitatea desfăşurată de acest organism de gestiune colectivă în anul 2012, următoarele: situaţia anuală privind soldul sumelor nerepartizate; sumele colectate pe categorii de utilizatori sau alţi plătitori; sumele reţinute; costul gestiunii; sumele repartizate pe categorii de titulari.

21. Conform dispoziţiilor art. 1341 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, organismele de gestiune colectivă au obligaţia să publice, în format electronic, pe pagina proprie de internet, următoarele informaţii actualizate: a) statutul; b) lista membrilor organelor de conducere centrale şi locale, componenţa comisiilor interne şi lista responsabililor locali; c) situaţia anuală privind soldul sumelor nerepartizate, sumele colectate pe categorii de utilizatori sau alţi plătitori, sumele reţinute, costul gestiunii şi sumele repartizate pe categorii de titulari; d) darea de seamă anuală; e) informaţiile privind adunarea generală, cum ar fi: data şi locul convocării, ordinea de zi, proiectele de hotărâre şi hotărârile adoptate; f) alte date necesare informării membrilor.

22. Cu privire la susţinerile recurentei referitoare la faptul că instanţa de fond a reţinut că nu a făcut dovada publicării situaţiei menţionate la art. 1341 alin. (1) lit. c) din lege, anterior deciziei atacate, şi se întreabă care este dovada pe care ar fi putut să o aducă în faţa instanţei pentru a putea proba atât publicarea informaţiilor prevăzute la art. 1341 alin. (1) lit. c) ca anexă la Darea de seamă sau în cuprinsul Dării de seamă, cât şi publicarea distinctă a acestor informaţii, Înalta Curte constată că, prin chiar adresa cu nr. 1907 din 18 iulie 2014, emisă ca urmare a Deciziei nr. 76 din 16 iulie 2014, referitor la îndeplinirea şi respectarea art. 1341 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 8/1996 raportat la activitatea desfăşurată în anul 2012, recurenta a comunicat intimatului că a respectat şi îndeplinit, anterior emiterii Deciziei ORDA nr. 76 din 16 iulie 2014, obligaţiile stabilite prin art. 1341 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 8/1996, prin postarea pe pagina de internet a dării de seamă pentru anul 2012 care conţine datele prevăzute la art. 1341 alin. (1) lit. c), iar în scopul eliminării oricăror posibile neconcordanţe a postat pe pagina de internet în mod distinct aceste date, fără a invoca, aşadar, la acel moment, faptul că, anterior emiterii Deciziei nr. 76 din 16 iulie 2014, ar fi publicat distinct aceste informaţii; astfel cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, având în vedere dispoziţiile art. 1341 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 8/1996, care reglementează distinct, la lit. c) şi lit. d), publicarea situaţiei anuale privind soldul sumelor nerepartizate, sumele colectate pe categorii de utilizatori sau alţi plătitori, sumele reţinute, costul gestiunii şi sumele repartizate pe categorii de titulari, respectiv publicarea dării de seamă anuale, cele invocate de recurentă, publicarea datelor în darea de seamă pentru anul 2012 reprezintă îndeplinirea unei alte obligaţii impuse de lege în sarcina organismelor de gestiune colectivă, cea reglementată la lit. d) al art. 1341 alin. (1) din Legea nr. 8/1996.

23. Referitor la îndeplinirea măsurii dispuse prin Decizia nr. 76 din 16 iulie 2014, intimatul a comunicat recurentei, prin adresa RGII/6064 din 22 iulie 2014 ulterior primirii de la aceasta a adresei nr. 1907 din 18 iulie 2014, faptul că a constatat îndeplinirea măsurilor dispuse prin Decizia nr. 76 din 16 iulie 2014

24. Critica de nelegalitate constând în faptul că ORDA nu poate emite măsuri de intrare în legalitate sau aplica sancţiuni decât în temeiul atribuţiei de control, prevăzută la art. 138 alin. (1) lit. h) coroborat cu art. 1381 - 1383 din Legea nr. 8/1996, o astfel de interpretare reieşind din corelarea prevederilor art. 138 alin. (1) lit. f) şi h) cu cele ale art. 1383, este nefondată, raportat la dispoziţiile legale incidente invocate.

25. Potrivit dispoziţiilor art. 138 alin. (1) lit. f) şi h) din Legea nr. 8/1996, principalele atribuţii ale Oficiului Român pentru Drepturile de Autor sunt următoarele: ..f) avizează constituirea şi supraveghează funcţionarea organismelor de gestiune colectivă; ..h) controlează funcţionarea organismelor de gestiune colectivă şi stabileşte măsurile de intrare în legalitate sau aplică sancţiuni, după caz, art. 1381 prevede "Cu ocazia controalelor efectuate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor potrivit prevederilor art. 138, persoana controlată este obligată să prezinte orice documente şi informaţii solicitate de organele de control şi să predea copii după acestea, dacă sunt solicitate", art. 1382 prevede că "(1) Activitatea de control a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, prevăzută la art. 138 alin. (1) lit. h), se desfăşoară numai cu notificarea prealabilă a organismului de gestiune colectivă controlat, comunicându-se totodată şi obiectivele controlului.

Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate efectua controale generale o dată pe an, notificate cu 10 zile înainte de efectuarea controlului, precum şi controale punctuale privind probleme care fac obiectul unor reclamaţii, ori de câte ori este nevoie, notificate cu trei zile înainte. (2) Cu ocazia controalelor efectuate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, administratorul general este obligat să prezinte orice documente şi informaţii solicitate de organele de control şi să predea copii după acestea, dacă sunt solicitate.

Organele de control pot lua note explicative în legătură cu situaţiile constatate, atât administratorului general, cât şi altor persoane angajate. (3) Concluziile organelor de control ale Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, împreună cu observaţiile administratorului general, se consemnează într-un proces-verbal. (4) Pe baza concluziilor controlului, în cazul constatării unor nereguli, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate decide comunicarea procesului-verbal către adunarea generală a organismului de gestiune colectivă în cauză care îl va dezbate în prima şedinţă ordinară", iar art. 1383 prevede că "În cazul în care organismul de gestiune colectivă nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 124 şi 126 ori încalcă obligaţiile prevăzute la art. 130, 133, 134, 1341, 135 sau art. 1382 alin. (2), Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate acorda organismului de gestiune colectivă, prin decizie a directorului general, un termen pentru intrarea în legalitate.

Decizia poate fi atacată la instanţele judecătoreşti de contencios administrativ. În cazul nerespectării deciziei rămase definitive, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor retrage temporar avizul prevăzut la art. 125. Retragerea temporară a avizului are ca efect suspendarea activităţii organismului de gestiune colectivă până la schimbarea administratorului general de către adunarea generală".

26. În ceea ce priveşte natura juridică a măsurii de intrare în legalitate, Înalta Curte constată că instanţa de fond a apreciat în mod corect că aceasta are ca obiectiv remedierea situaţiilor în care prevederile legii nu sunt respectate de către organismele de gestiune colectivă, astfel cum a susţinut intimatul, şi nu are caracterul unei sancţiuni; sancţiunea se aplică în situaţia în care măsura de intrare în legalitate dispusă prin decizia definitivă nu a fost respectată şi constă în retragerea temporară a avizului acordat de ORDA în vederea constituirii şi funcţionării.

27. Motivul de nelegalitate invocat de recurentă nu rezultă din interpretarea dispoziţiilor legale menţionate, pe care instanţa le-a aplicat în mod corect. Dispoziţiile art. 1381 şi art. 1382 din Legea nr. 8/1996 reglementează modalitatea de desfăşurare a activităţii de control, iar dispoziţiile art. 1383 prevăd măsurile şi sancţiunile aplicabile în cazul nerespectării obligaţiilor legale.

28. Dispoziţiile art. 1383 din Legea nr. 8/1996, care prevăd emiterea deciziei de acordare a unui termen pentru intrarea în legalitate în cazul în care organismul de gestiune colectivă încalcă obligaţiile prevăzute la art. 130, 133, 134, 1341, 135 sau art. 1382 alin. (2), aşadar inclusiv cele de la art. 1341, a căror nerespectare s-a constatat în cauză, nu disting între activitatea de control, reglementată de art. 1381 - art. 1382, şi cea de supraveghere, a cărei desfăşurare nu este reglementată în mod similar, prin care se constatată neîndeplinirea obligaţiilor, astfel că motivul de nelegalitate privind faptul că ORDA nu poate emite măsuri de intrare în legalitate decât în temeiul atribuţiei de control, nu şi în temeiul celei de supraveghere, este nefondat, iar în condiţiile în care decizia a cărei anulare se solicită nu a fost emisă în baza activităţii de control general efectuată pentru anul 2012, ci ca urmare a verificării ulterioare a menţiunilor site-ului reclamantei, în cadrul activităţii de supraveghere desfăşurată în conformitate cu dispoziţiile art. 138 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 8/1998, nu era necesară respectarea procedurii prevăzută în cazul controlului desfăşurat în baza art. 1382 din lege.

29. Faptul că legiuitorul a reglementat în mod distinct activitatea de supraveghere şi activitatea de control nu conduce la concluzia că decizia prin care se acordă un termen pentru intrarea în legalitate poate fi emisă numai în exercitarea atribuţiei de control, astfel cum susţine recurenta, în condiţiile în care legea nu face distincţie între deciziile de intrare în legalitate ca urmare a activităţii de supraveghere sau a activităţii de control; dispoziţiile art. 1383 din lege reglementează emiterea deciziei de acordare a unui termen pentru intrarea în legalitate pentru situaţiile în care organismul de gestiune colectivă nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 124 şi 126 sau încalcă obligaţiile prevăzute la art. 130, 133, 134, 1341, 135 sau art. 1382 alin. (2), fără a prevede faptul că aceste situaţii se constatată în mod exclusiv în cadrul activităţii de control, pe cale de consecinţă, aceste decizii pot fi emise şi în cadrul activităţii de supraveghere.

30. Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că sentinţa recurată, prin care a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantă, este legală, fiind pronunţată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, nefiind întemeiate motivele de nelegalitate a Deciziei nr. 76 din 16 iulie 2014 emise de pârât, raportat la dispoziţiile Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.

VII Soluţia instanţei de recurs

31. Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că nu este incident motivul de casare invocat de recurenta reclamantă, prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, considerente pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu opinie majoritară:

Respinge recursul formulat de Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România împotriva Sentinţei nr. 331 din 10 februarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2017.

Opinie separată

Admite recursul.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând, admite acţiunea reclamantei Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România.

Anulează Decizia nr. 76 din 16 iulie 2014 emisă de pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.

În opinie separată, apreciez că este fondat motivul de nelegalitate invocat de recurenta-reclamantă, constând în susţinerea că intimata ORDA nu poate emite măsuri de intrare în legalitate sau aplica sancţiuni decât în temeiul atribuţiei de control, prevăzută la art. 138 alin. (1) lit. h) coroborat cu art. 1381 - 1383 din Legea nr. 8/1996.

Astfel, potrivit prev. art. 138 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, ORDA are ca atribuţii avizarea constituirii şi supravegherea funcţionării organismelor de gestiune colectivă (lit. f), dar şi controlarea funcţionării organismelor de gestiune colectivă şi stabilirea măsurilor de intrare în legalitate sau aplicarea de sancţiuni, după caz (lit. h).

Intimata-pârâtă a susţinut că măsurile de intrare în legalitate nu au caracterul unor sancţiuni şi nu sunt emise întotdeauna în cadrul atribuţiei de control, ci în cadrul atribuţiei de supraveghere.

Dihotomia făcută de intimata-pârâtă nu se justifică nici din interpretarea dispoziţiilor legale din Legea nr. 8/1996, nici din propria metodologie.

Astfel, Legea nr. 8/1996 face referire la măsurile de intrare în legalitate odată cu reglementarea atribuţiei de control, nefăcând nicio distincţie în sensul invocat de intimata-pârâtă.

Apoi, distincţia făcută de intimată nu reiese nici din procedura adoptată chiar de către intimata-pârâtă prin Revizia 1, Ediţia II la Procedura operaţională privind controlul activităţii organismelor de gestiune colectivă.

Astfel, la punctul 7.1. din acest ultim act, intitulat "definiţii", prin măsuri de intrare în legalitate se înţeleg acele situaţii în care "pe baza concluziilor controlului, în cazul constatării unor nereguli, echipa de control propune către conducerea direcţiei de specialitate şi, ulterior, cu aprobarea acesteia, către conducerea generală ORDA, măsurile de intrare în legalitate".

De asemenea, conform art. 8.1.8. alin. (3) din acelaşi act, "în cazul în care nu sunt puse la dispoziţia echipei de control toate documentele şi situaţiile solicitate, la termenele stabilite, ORDA va emite o decizie de intrare în legalitate, conform prevederilor legale".

Conform punctului 10, "pe baza concluziilor controlului şi ale propunerilor formulate de echipa de control, conform punctului 9.6., directorul general ORDA decide măsurile de intrare în legalitate."

Prin urmare, nici din metodologia elaborată de intimata-pârâtă nu se desprinde concluzia că ar exista două tipuri de decizii de intrare în legalitate: cele emise în cadrul atribuţiei de supraveghere şi cele emise în cadrul atribuţiei de control.

Prin urmare, apreciez că o decizie de intrare în legalitate poate fi emisă numai cu respectarea procedurii prevăzute de art. 1381 - 1383 din Legea nr. 8/1996, legea neinstituind o astfel de posibilitate pentru materializarea atribuţiei ORDA de supraveghere a activităţii organismelor de gestiune colectivă, astfel încât actul administrativ contestat este lipsit de temei legal, impunându-se, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, ca urmare a rejudecării, admiterea acţiunii reclamantei şi anularea Deciziei nr. 76 din 16 iulie 2014 emise de pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.

Procesat de GGC - LM