Insufficiency of reasoning for failure to concretely verify statutory criteria for sports performance bonus allocation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererile de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 8 decembrie 2014, sub nr. x/36/2014, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Federaţia Română de Gimnastică, anularea Hotărârii nr. 69 din 12 iunie 2014 a Comitetului Executiv al FRG, prin care a fost aprobată propunerea de premiere a sa cu 1.000 de RON, pentru rezultatele obţinute de lotul feminin de gimnastică la Campionatele Europene de Gimnastică Artistică organizate la Bruxelles, Belgia, în perioada 10 - 13 mai 2012, şi obligarea pârâtei la emiterea unei hotărâri prin care să fie stabilit un premiu echitabil, respectiv 1/5 din valoarea premiilor alocate antrenorilor care au contribuit la depistarea, selectarea şi/sau pregătirea sportivei B., pentru rezultatele obţinute la competiţia menţionată.

Prin cererea adresată aceleaşi instanţe, la data de 8 decembrie 2014, sub nr. y/36/2014, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Federaţia Română de Gimnastică, anularea Hotărârii nr. 70 din 12 iunie 2014 a Comitetului Executiv al FRG, prin care a fost aprobată propunerea de premiere a sa cu 1.000 euro, pentru rezultatele obţinute de lotul feminin de gimnastică la Jocurile Olimpice de la Londra, Marea Britanie, şi obligarea pârâtei la emiterea unei hotărâri prin care să fie stabilit un premiu echitabil, respectiv 1/5 din valoarea premiilor alocate antrenorilor care au contribuit la depistarea, selectarea şi/sau pregătirea sportivei B., pentru rezultatele obţinute la competiţia menţionată.

Prin Încheierea nr. 31 din 2 martie 2015, s-a admis excepţia conexităţii şi Dosarul nr. y/36/2014 a fost conexat la Dosarul nr. x/36/2014.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 99 din 28 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosar nr. x/36/2014, a fost respinsă acţiunea reclamantei, ca nefondată, fiind obligată la plata sumei de 3.024,71 RON cheltuieli de judecată către pârâtă.

A reţinut instanţa, în esenţă, că nu se pot anula cele două hotărâri atacate, neputându-se decela niciun motiv de nelegalitate, fiind respectate criteriile în privinţa cuantumului premiilor, stabilirea cuantumului acestora fiind o chestiune de oportunitate, şi nu de legalitate, cuantumul fiind lăsat la apreciere.

2. Calea de atac exercitată

2.1. Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. a formulat recurs, solicitând casarea hotărârii, rejudecarea în fond a cauzei, cu consecinţa admiterii acţiunilor şi a anulării celor două hotărâri emise de pârâtă.

2.2. În argumentarea recursului, s-au arătat următoarele:

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din noul C. proc. civ., în sensul ca hotărârea recurată nu conţine motivele de fapt şi de drept ce au stat la baza pronunţării sale, recurenta a arătat că instanţa învestită cu soluţionarea unei acţiuni este chemată a verifica aspectele invocate de părţi în raport de dispoziţiile legale incidente, urmând a prezenta, în cuprinsul hotărârii, motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei pentru pronunţarea soluţiei, precum şi cele pentru care au fost avute în vedere/înlăturate susţinerile părţilor. Motivarea hotărârii trebuie să fie una clară, precisă, în concordanţă cu dispoziţiile legale incidente şi cu probatoriul administrat în cauză, conducând în mod logic şi convingător la soluţia din dispozitiv.

Cu toate acestea, instanţa de fond nu a analizat şi nu a răspuns niciunuia dintre argumentele expuse de părţi în susţinerea poziţiei lor procesuale, mărginindu-se a concluziona, exclusiv printr-o frază că, în raport de dispoziţiile art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, nu ar fi "abilitată a anula cele două hotărâri emise de pârâtă, neputându-se decela niciun motiv de nelegalitate a acestora, fiind respectate criteriile în privinţa cuantumului premiilor, constatându-se ca stabilirea cuantumului este o chestiune de oportunitate şi nu de legalitate prevăzute de legiuitor, care odată respectate, cuantumul este lăsat la aprecierea sa".

În plus, această frază conţine contradicţii vădite în exprimare. Astfel, sub un prim aspect, se arata ca instanţa nu ar fi "abilitata" să anuleze actele administrative atacate, exprimare care este neclară, întrucât nu se înţelege sensul noţiunii de a nu fi abilitat, respectiv nu se înţelege dacă este vorba de o necompetenţă materială, funcţională sau de altă natură. Pe de altă parte, judecătorul arată că nu poate anula actele administrative contestate, motivat de faptul că, în speţă, chestiunile invocate în cuprinsul cererii introductive de instanţă nu ar viza legalitatea/nelegalitatea actului, ceea ce conduce practic la ideea că acţiunea ar fi inadmisibilă. Cu toate acestea însă cererea dedusă judecăţii a fost respinsă, ca nefondată, astfel că, în mod evident, apare o contradicţie vădită între soluţia pronunţată şi cele anterior arătate.

Este real că motivarea unei hotărâri nu trebuie să fie în mod obligatoriu una amplă întinsă, însă, chiar şi succintă fiind, ea trebuie să fie logică, coerentă, cursivă, să analizeze susţinerile părţilor, să ofere răspunsuri clare la chestiunile de drept şi de fapt analizate, pentru ca partea să poată înţelege modul în care judecătorul a raţionat şi a ajuns la soluţia pronunţată şi, nu în ultimul rând, ca partea să poată formula critici efective şi pertinente în eventuala cale de atac ce urmează a fi exercitată.

În raport de aspectele anterior menţionate, a apreciat că motivarea instanţei de fond este una inexactă, insuficientă, contradictorie, lipsind motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei pentru pronunţarea soluţiei, precum şi cele pentru care au fost înlăturate susţinerile sale referitoare la nelegalitatea celor două hotărâri, încălcându-se, astfel, dreptul său la un proces echitabil (întrucât acţiunea formulată nu s-a bucurat de o analiză efectivă de către instanţa de fond), astfel că a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În ceea ce priveşte motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a invocat faptul că interpretând şi aplicând eronat dispoziţiile legale incidente, instanţa de fond a reţinut că nu ar fi abilitată a anula cele două hotărâri emise de pârâtă, neputându-se decela niciun motiv de nelegalitate a acestora, fiind respectate criteriile în privinţa cuantumului premiilor, constatându-se că stabilirea cuantumului este o chestiune de oportunitate şi nu de legalitate.

Sub un prim aspect, se arată că, potrivit art. 1 şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, recurenta a înţeles să exercite calea de atac prevăzută de lege împotriva celor două acte administrative ce sunt de natură a-i încalcă drepturile. Astfel, instanţa de contencios administrativ este abilitată a verifica legalitatea/nelegalitatea actelor administrative contestate, iar, în urma acestei analize, să procedeze la anularea lor.

Pe de altă parte, prin acţiunea introductivă de instanţă, recurenta a solicitat anularea celor două Hotărâri ale Comitetului Executiv al Federaţiei Române de Gimnastică, precum şi obligarea pârâtei la emiterea unor noi hotărâri, invocând tocmai nelegalitatea actelor administrative contestate din perspectiva dispoziţiilor legale ce ar fi trebuit respectate la adoptarea lor. În aceste condiţii, în mod greşit instanţa de fond a reţinut că, în speţă, aspectele învederate în cuprinsul cererii ar reprezenta chestiuni de oportunitate, iar nu de legalitate a actelor administrative contestate.

La adoptarea celor doua Hotărâri ale Comitetului Executiv al Federaţiei Române de Gimnastică au fost încălcate dispoziţiile art. 39 din Normele financiare pentru activitatea sportivă aprobate prin H.G. nr. 1447/2007, câtă vreme la stabilirea cuantumului premiului şi a modalităţii în care acesta este repartizat către antrenorii ce au depistat, selecţionat şi/sau pregătit un sportiv, nu au fost avute în vedere criteriile prevăzute în acest sens.

Astfel, câtă vreme prin Hotărârile contestate au fost stabilite, în beneficiul său, anumite premii, fără însă a fi prezentate detaliat criteriile şi modalitatea ce au stat la baza determinării acestor premii, acestea au fost stabilite pur subiectiv, fără a exista posibilitatea verificării legalităţii modalităţii de premiere.

În plus, în cuprinsul actelor contestate, intimata-pârâtă nu a înţeles să arate nici criteriile ce au fost avute în vedere la diferenţierea efectuată între antrenorii care au contribuit la depistarea, selecţionarea şi/sau pregătirea sportivei B.

Nu în ultimul rând, consideră recurenta că diferenţierea dintre cuantumul premiilor acordate celor trei antrenori ce au contribuit la formarea sportivei arătate este nejustificată, pe de o parte, faţă de lipsa criteriilor ce au stat la baza luării deciziei, iar pe de altă parte, faţă de discrepanţa majoră existentă între premiile acordate prin Hotărârile contestate. Judecătorul fondului nu a procedat însă la analiza niciuna dintre aceste critici, rezumându-se a arată că, în speţă, ar fi fost respectate criteriile în privinţa acordării premiilor în favoarea sa, neexistând motive de nelegalitate ale actelor administrative contestate.

În plus, susţinerea potrivit căreia, în prezenta cauză, nu ar putea fi analizat cuantumul premiului şi modalitatea de stabilire a acestuia, nu poate fi primită, câtă vreme nici în actele administrative atacate şi nici în vreo dispoziţie legală nu se prevede o altă cale de atac în vederea remedierii situaţiei de nelegalitate ce a determinat formularea prezentei acţiuni.

În drept, au fost invocate prev. art. 488 alin. (1) pct. 6 şi art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

3. Întâmpinarea

3.1. Intimata-pârâtă Federaţia Română de Gimnastică a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

3.2. În argumentarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. invocat de către recurentă, intimata a arătat că hotărârea instanţei de fond conţine, după o expunere amănunţită a susţinerilor părţilor şi a probatoriilor administrate, o argumentaţie absolut logică şi coerentă care a îndreptăţit instanţa să ajungă la convingerea că nu exista niciun motiv de anulare a Hotărârilor Comitetului Executiv al FRO nr. 69 şi 70 din 12 iunie 2014. Instanţa a sintetizat de o manieră absolut corectă principalele critici ale reclamantei şi a indicat motivele, inclusiv de fapt şi de drept, pentru care acestea nu pot fi primite.

Practic, au fost explicit menţionate argumentele pentru care reclamanta nu poate invoca nelegalitatea celor doua Hotărâri ale Comitetului Executiv al FRG, avându-se în vedere ca NU se poate proba niciun motiv de nelegalitate, fiind respectate normele legale în baza cărora acestea s-au emis. Instanţa de fond a considerat în mod corect ca stabilirea cuantumului premiilor este o chestiune de oportunitate şi nu de legalitate, tranşând astfel în mod clar şi corect modalitatea de interpretare a normelor incidente. Aceasta au fost de altfel, problemele esenţiale cu care instanţa de fond a fost învestită spre dezlegare.

De altfel, atât jurisprudenţa cât şi doctrina sunt unanime în a concluziona ca judecătorul nu este obligat să răspundă fiecărui argument din cele pe care părţile le invoca în susţinerea uneia şi aceleiaşi cereri, iar o motivare subsidiară este inutila şi chiar recomandata, motivul principal, convingător exprimat, fiind suficient pentru a susţine justeţea unei hotărâri. Ca atare, aceasta critica are un caracter evident formal şi nesusţinut şi urmează a fi cenzurată de către instanţa de control judiciar.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se arată că nici aceste critici formulate de către recurenta nu pot fi primite.

Stabilirea cuantumului exact al premiilor pentru sportivi este o chestiune cu privire la care numai organele abilitate, prevăzute prin acte normative obligatorii, pot emite hotărâri. Însăşi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a stabilit împrejurarea ca acordarea unor premii pentru sportivi şi personalul tehnic constituie o posibilitate a organelor administrative prevăzute de lege, iar nu o obligaţie imperativa. La rândul lor, beneficiarii premierilor au doar o vocaţie la acordarea lor, şi nu un drept de creanţă în sensul legii. Atâta timp cât este vorba de o vocaţie, deci nu despre un drept recunoscut de lege în înţelesul art. 1 din Legea nr. 554/2004, aceste hotărâri nu pot face obiect al analizei de nelegalitate în faţa unei instanţe de contencios administrativ.

În plus, intimata-parata nu are în materia premierilor decât atribuţia de a propune, iar cei care aproba (sau nu) propunerile federaţiilor sunt Ministerul Tineretului şi Sportului ori, după caz, Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, autorităţi ce nu au fost chemate în judecată de către reclamantă.

Pe de altă parte, în condiţiile în care fondul de premiere este plafonat prin lege, stabilirea unui premiu mai mare pentru reclamanta ar însemna diminuarea premiilor pentru ceilalţi doi antrenori - C. şi D., persoane care ar fi deci în mod direct lezate prin admiterea acţiunii şi care nu au fost chemate în judecată.

Recurenta invoca lipsa unor criterii în evaluarea contribuţiei la pregătirea sportivei B., ceea ce ar fi condus la o propunere de premiere inechitabilă, dar aceste criterii există, au baza legală şi i-au fost comunicate reclamantei în repetate rânduri, respectiv Hotărârea Biroului Executiv al Federaţiei Române de Gimnastică din data de 19 aprilie 2014, actualizată la data de 15 ianuarie 2014, privind criteriile de acordare a premiilor stabilite de H.G. nr. 766/2001 cu modificările ulterioare (H.G. nr. 484/2003, H.G. nr. 1447/2007, H.G. nr. 888/2013).

În preambulul reglementarii menţionate se precizează că «prezentele criterii se vor aplica pentru propunerile de premiere tăcute de Federaţia Română de Gimnastică pentru antrenori şi alte categorii de persoane care au contribuţii la obţinerea unor rezultate deosebite, în interesul atribuit de actele normative privind reglementarea normelor financiare din activitatea sportivă».

Se arată de asemenea că aceste criterii se vor aplica pentru antrenori (profesori, metodişti, psihologi sau alte categorii de persoane stabilite de actul normativ) de la loturile naţionale, profesorilor sau antrenorilor care au selecţionat/depistat/pregătit sportivi care ulterior au avut rezultate deosebite, personalului din cadrul Federaţiei Romane de Gimnastica sau din cadrul altor cluburi (structuri sportive), în interesul stabilit prin Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000.

În fine, se menţionează în preambul ca « prezentele criterii sunt valabile atât pentru premierile efectuate de la bugetul de stat, cât şi pentru cele din venituri proprii, atât pentru sume de bani, cât şi pentru premii în obiecte».

Criteriile prevăzute de actul normativ şi de care intimata-pârâtă a ţinut integral seama în cazul recurentei-reclamante sunt explicit stabilite prin această Hotărâre iar recurenta nu indică niciun fel de argument care să fi îndreptăţit o altă modalitate de individualizare a premierii, prin incidente anumitor criterii în favoarea sa.

Singurul argument de fapt pe care recurenta îi aduce este acela că a contribuit la pregătirea sportiva a B., în calitate de antrenor de gimnastica, în perioada 1994 - 1997, alături de antrenorii C. şi D., aşa cum de altfel şi instanţa de fond a reţinut prin sentinţa pronunţată. Aceasta atrage obligaţia corelativa a Federaţiei de a propune premierea în cuantumul pe care îl atrage aplicabilitatea criteriilor emise în aplicarea H.G. nr. 766/2001. Recurenta nu a indicat de ce această modalitate de premiere stabilită prin Hotărârile Biroului Executiv nr. 69 şi 70 nu este corectă, faţă de argumentele sale legate inclusiv de faptul că în perioada 1994 - 1997, recurenta s-a ocupat doar de compoziţia, respectiv coregrafia exerciţiului la sol al B., exerciţiu care în perioada 1997 - 2012 a fost schimbat fundamental de mai multe ori. Spre deosebire de recurentă, ceilalţi antrenori au avut contribuţia cea mai importantă în această perioadă, sub aspectul tehnic al procesului de pregătire a sportivei, ocupându-se de aparatele propriu-zise (sărituri, paralele inegale, bârnă şi sol), precum şi de celelalte componente al antrenamentului, respectiv pregătirea fizică, psihologică, metodică, tactică etc. Documentele oficiale, atât pentru anul 2004, cât şi în prezenta cauză, dovedesc că reclamanta a fost angajată în calitate de antrenor la clubul «Farul» Constanţa într-o anumită perioadă, dar ele nu atestă în mod concret munca şi aportul la procesul de iniţiere/selecţie/pregătire al sportive B., certificarea acestora fiind atributul exclusiv al federaţiilor sportive naţionale, potrivit criteriilor stabilite de aceasta, în conformitate cu prevederile art. 39 alin. (3) din H.G. nr. 1447/2007. Acest fapt este subliniat în mod expres şi de răspunsurile celor două instituţii care, potrivit legii, efectuează premieri pentru cele mai importante competiţii, respectiv Ministerul Tineretului şi Sportului şi Comitetul Olimpic şi Sportiv Român.

Modalitatea de aplicare a criteriilor (aspect exclusiv sub apanajul Federaţiei), a fost justificată şi a avut în vedere inclusiv faptul ca recurenta-reclamantă nu a efectuat efectuat nicio deplasare la niciun fel de competiţie (pct. 8 al criteriilor). În toate deplasările/concursurile/competiţiile de început de activitate sportivă, B. a fost însoţită doar de antrenorii D. şi C., iar acest criteriu funcţionează ca o dovadă importantă de implicare a reclamantei în procesul de pregătire sportivă.

Pe de altă parte, Sentinţa civilă nr. 288 CA din 12 septembrie 2013 stabileşte ca propunerea de premiere trebuie făcută exclusiv pentru că reclamanta ar fi participat la pregătirea efectivă a sportivei B., deci nu pentru depistarea şi nici pentru selecţionarea acesteia.

Or, rezultatele obţinute în anul 2012 de către gimnastă la nivel de mare performanţă olimpică, mondială şi europeană se datorează într-o măsură covârşitoare acelor antrenori care au condus-o efectiv la obţinerea unui număr impresionant de medalii în cele mai importante competiţii sportive, elemente de bază ale gimnasticii nefiind cele care fac diferenţa la un asemenea nivel competiţional.

De altfel, în ultimii 17 ani, reclamanta nu a fost nici măcar prezenta în procesul de pregătire al sportivei B., în nicio calitate sau formă minimă de contribuţie, nefăcând parte din colectivul de antrenori.

În concluzie, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate.

4. Răspunsul la întâmpinare

Recurenta-reclamantă nu a formulat răspuns la întâmpinare, deşi întâmpinarea i-a fost comunicată în termenul legal.

5. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în Complet de filtru şi comunicat părţilor în baza Încheierii de şedinţă din data de 27 aprilie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin Încheierea de şedinţă din data de 8 iunie 2017, Completul de filtru, apreciind incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a admis în principiu recursul şi a fixat termen pentru judecata cauzei pe fond.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Înalta Curte va analiza cu prioritate motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., urmând a verifica incidenţa motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în măsura în care primul motiv va fi considerat nefondat.

Înalta Curte reţine că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

Totodată, omisiunea primei instanţe de a oferi o motivare, în cond. art. 425 C. proc. civ., sub aspectele învederate mai sus, echivalează cu omisiunea de pronunţare asupra acţiunii, căci nu se poate stabili o asociere logică între dispozitiv şi considerente, ca elemente componente esenţiale şi obligatorii ale hotărârii judecătoreşti, faţă de disp. art. 425 alin. (1) lit. b) şi c).

Înalta Curte mai arată şi că, în acord cu disp. art. 22 alin. (2) C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluţionarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situaţia de fapt specifică procesului, iar în funcţie de aceasta să aplice normele juridice incidente.

În cauză, apreciază Înalta Curte că sentinţa civilă recurată nu respectă disp. art. 22 alin. (6) şi art. 425 C. proc. civ.

Astfel, instanţa de fond nu a analizat şi nu a răspuns argumentelor esenţiale expuse de părţi (în principal de recurentă) în susţinerea poziţiei lor procesuale, mărginindu-se a concluziona că, în raport de dispoziţiile art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, instanţa nu este "abilitată a anula cele două hotărâri emise de pârâtă, neputându-se decela niciun motiv de nelegalitate a acestora, fiind respectate criteriile în privinţa cuantumului premiilor, constatându-se ca stabilirea cuantumului este o chestiune de oportunitate şi nu de legalitate prevăzute de legiuitor, care odată respectate, cuantumul este lăsat la aprecierea sa".

Ceea ce se reproşează nu este caracterul succint al motivării, care în sine nu poate fi o critică de nelegalitate, ci faptul că prima instanţă nu a prezentat raţionamentul logico-juridic ce a stat la baza concluziei sale, exprimată prin soluţia dată. De fapt, ceea ce a considerat prima instanţă ca reprezentând motivare este doar concluzia silogismului juridic, lipsind paşii logici pe care s-a întemeiat aceasta.

Este întemeiată şi susţinerea recurentei, în sensul că deşi prima instanţă a considerat excepţia inadmisibilităţii ca o apărare de fond, aceasta nu a analizat fondul cauzei, prin analiza în concret a criteriilor stabilite de legiuitor pentru acordarea premiilor şi verificarea modului de aplicare a acestor criterii la cazul concret al recurentei-reclamante.

Pe de altă parte, în mod eronat a considerat prima instanţă faptul că toate chestiunile invocate în cuprinsul cererii introductive de instanţa nu ar viza legalitatea/nelegalitatea actului, ci oportunitatea acestuia.

Astfel, cât timp prin Sentinţa civilă nr. 288/CA din 12 septembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa pronunţată în Dosar nr. y/36/2013, intimata-pârâtă fusese obligată să procedeze la propunerea spre premiere a reclamantei către Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret sau către Comitetul Olimpic şi Sportiv Român pentru performanţele obţinute de sportiva B. în anul 2012, marja de apreciere a acesteia (oportunitatea) era limitată doar la modul de aplicare efectivă la cazul concret a criteriilor stabilite prin Hotărârea Biroului Executiv al Federaţiei Române de Gimnastică din data de 19 aprilie 2014, actualizată la data de 15 ianuarie 2014, privind criteriile de acordare a premiilor stabilite de H.G. nr. 766/2001 cu modificările ulterioare (H.G. nr. 484/2003, H.G. nr. 1447/2007, H.G.. 888/2013), deci la stabilirea în concret a cuantumului premiilor.

Or, aşa cum a arătat intimata-pârâtă prin întâmpinarea la recursul de faţă, acest act normativ prevederea 10 categorii de criterii:

"

1. Valoarea performanţei/rezultatelor sportive obţinute;

2. Amploarea şi importanţa competiţiei la care s-au obţinut rezultatele, respectiv de nivel olimpic, mondial, european sau parte de continent ori de nivel internaţional/naţional;

3. Perioada efectiva de timp în care s-a lucrat cu respectivul sportiv la loturile naţionale, sau în perioada de selecţie/depistare/pregătire în cadrul structurilor sportive;

4. Funcţia avută în cadrul colectivului tehnic al respectivului lot naţional (antrenor, coregraf, metodist, psiholog, cercetător ştiinţific, corepetitor, medic, masseur, asistent medical, consultant etc), indiferent de forma de încadrare la federaţie sau club sportiv (sub raportul contractului de muncă - scoatere din producţie/detaşare sau a contractului de muncă avut la respectiva structură sportivă (pentru selecţie/iniţiere/promovare sportiv);

5. Sarcinile avute în cadrul colectivului tehnic (structurii sportive) pentru respectivul lot (grup) de sportivi. Cu titlu de exemplu, se vor lua în considerare numărul de aparate de către antrenorul a răspuns (şi eventualele rezultate la acel/acele aparate), partea de încălzire în cadrul antrenamentului, partea de coregrafie, partea de compoziţie a exerciţiilor de la sol sau bârnă, pregătirea fizică, pregătirea tactică sau metodică, pregătirea psihologică, partea de cercetare ştiinţifică sau asistenţă ştiinţifică etc.;

6. Gradul de îndeplinire a sarcinilor stabilite prin planul de pregătire anual/trimestrial sau alte perioade de perspectiva, pentru fiecare antrenor şi fiecare sarcina stabilită de către Comitetul Executiv al F.R.G. sau prin respectivele planuri de pregătire prezentate Comisiei Tehnice Olimpice a C.O.S.R. sau organului administrativ central (Ministerul Sportului);

7. Progresul tehnic, fizic, tactic, metodic, de pregătire, realizat pe perioada respectivă de sportivi, fie în cadrul lotului sau a respectivei structuri sportive (pentru selecţie/iniţiere/promovare sportivi);

8. Participarea la competiţii de verificare/testare în perioada de pregătire care a dus la realizarea performanţei pentru care se face premierea, precum şi calitatea (funcţia) avută în aceste competiţii (antrenor, şef de echipă, şef de delegaţie, metodist);

9. Numărul de sportivi promovaţi la loturile olimpice/naţionale, frecvenţa selecţionării acestora şi valoarea performanţelor obţinute în competiţiile interne la care s-a participat;

10. Pentru personalul din cadrul federaţiei sau structurilor sportive, gradul de implicare în asigurarea condiţiilor de pregătire pentru sportivii care au obţinut rezultate deosebite, în speţa asigurarea condiţiilor financiare, organizatorice, materiale (pentru activitatea de pregătire şi participare la competiţiile din cadrul calendarului intern şi internaţional al federaţiei) sau contribuţie la dirijarea tehnico-metodica a pregătirii loturilor".

Prima instanţă nu a analizat în concret dacă aceste criterii au fost respectate, hotărârea recurată conţinând doar menţiunea că au fost respectate criteriile în privinţa cuantumului premiilor.

Or, Înalta Curte apreciază că cercetarea completă a fondului cauzei ar fi presupus verificarea susţinerilor recurentei/apărărilor intimatei cu privire la nerespectarea/respectarea acestor criterii, o afirmaţie generală în sensul respectării acestora nefiind suficientă pentru a explica corectitudinea aplicării acestora.

Chiar apărările intimatei din recurs, prin care se invocă faptul că aceste criterii prevăzute de actul normativ au fost avute integral în vedere în cazul recurentei-reclamante, nu pot fi analizate direct de instanţa de recurs, în lipsa unei analize în concret a primei instanţe pe aceste aspecte.

În concluzie, constatând caracterul fondat al motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., coroborat cu împrejurarea că din motivarea insuficientă nu se poate determina dacă a fost cercetat integral fondul cauzei, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va admite recursul formulat de recurenta-reclamantă şi va casa sentinţa recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Înalta Curte nu va mai proceda la analiza motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., faţă de constatarea caracterului fondat al motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În rejudecare, conform art. 501 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., instanţa de rejudecare va analiza în concret motivele din cererile conexe şi apărările din întâmpinări (din cele două dosare conexate) referitoare la respectarea/nerespectarea criteriilor menţionate în Hotărârea Biroului Executiv al Federaţiei Române de Gimnastică din data de 19 aprilie 2014, actualizată la data de 15 ianuarie 2014 privind criteriile de acordare a premiilor stabilite de H.G. nr. 766/2001 cu modificările ulterioare (H.G. nr. 484/2003, H.G. nr. 1447/2007, H.G. nr. 888/2013), cu verificarea strictă a aspectelor ce intră în sfera de control a instanţei de contencios administrativ, fără a depăşi ceea ce reprezintă limita oportunităţii emiterii actului administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva Sentinţei nr. 99 din 28 mai 2015 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal pronunţate în Dosar nr. x/36/2014 în contradictoriu cu intimata-pârâtă Federaţia Română de Gimnastică.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2017.

Procesat de GGC - LM