Local councilor's concurrent medical assistant role in subordinate public social service constitutes incompatibility

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 10 februarie 2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. 3232/G/II din 26 ianuarie 2015 emis de pârâtă, prin care s-a constatat că nu a respectat regimul juridic al incompatibilităţilor, deoarece a deţinut, concomitent, calitatea de consilier local în cadrul Consiliului Local al Municipiului Orşova şi funcţia de asistent medical în cadrul Serviciului Public de Asistenţă Socială al Consiliului Local al Municipiului Orşova, judeţul Mehedinţi.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 243 din 29 mai 2015, Curtea de Apel Craiova a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.

2. Calea de atac exercitată

2.1. Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii şi anularea raportului de evaluare întocmit de pârâtă.

2.2. În argumentarea recursului său, reclamanta afirmă că instanţa fondului a pronunţat o hotărâre nelegală, greşeala determinantă fiind reprezentată de faptul că Serviciul Public de Asistenţă Socială nu se află nici în aparatul propriu al Consiliului Local şi nici nu există relaţii de subordonare între cele două entităţi.

În acest sens, recurenta-reclamantă arată că a depus la dosarul cauzei înscrisuri din care rezultă faptul că este plătită din fondurile Ministerului Sănătăţii.

Susţine recurenta-reclamantă că prima instanţă nu a înţeles distincţia între autorităţile administraţiei publice locale şi funcţia de asistent medical, deţinută cu contract individual de muncă, în cadrul altei persoane juridice, respectiv Serviciul Public de Asistenţă Socială Orşova, menţionând recurenta-reclamantă faptul că funcţia sa a fost preluată la nivelul anului 2009, de la locul său de muncă originar-Spitalul municipal Orşova, prin lege, respectiv O.U.G. nr. 162/2008, astfel că postul nu a fost înfiinţat prin hotărâre de consiliu. A operat un transfer legal de drept şi, ca atare, nu se poate confunda aparatul propriu al consiliilor locale cu serviciile publice descentralizate de asistenţă socială, acestea fiind entităţi diferite şi cu obiecte de activitate deosebite.

În consecinţă, apreciind că nu este angajat în aparatul propriu al Consiliului Local, recurenta-reclamantă afirmă că în mod greşit a fost reţinută starea de incompatibilitate prevăzută în raportul de evaluare contestat.

2.3. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în Complet de filtru şi comunicat părţilor în baza Încheierii de şedinţă din data de 27 aprilie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin Încheierea de şedinţă din data de 8 iunie 2017, Completul de filtru, apreciind incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a admis în principiu recursul şi a fixat termen pentru judecata cauzei pe fond.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând criticile recurentei-reclamante Înalta Curte constată că recursul civil de faţă este nefondat, sentinţa instanţei fondului fiind legală.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte constată că prin raportul de evaluare contestat în cauza de faţă intimata Agenţia Naţională de Integritate a reţinut faptul că recurenta-reclamantă se află în stare de incompatibilitate, întrucât cumulează funcţia de consilier local în cadrul Consiliului Local al Municipiului Orşova cu funcţia de asistent medical în cadrul Serviciului Public de Asistenţă Socială al Consiliului Local al Municipiului Orşova.

Recurenta-reclamantă a contestat raportul de evaluare, acţiunea sa fiind respinsă ca fiind neîntemeiată prin hotărârea recurată în prezenta cale de atac.

Constată Înalta Curte că soluţia primei instanţe este dată cu corecta aplicare a prevederilor Legii nr. 176/2010, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte constată că reclamanta a fost validată în funcţia de consilier local al Consiliului Local al Municipiului Orşova, la data de 10 iulie 2013, prin Hotărârea nr. 59 din 10 iulie 2013 a Consiliului Local al Municipiului Orşova şi, începând cu 6 august 2009, este angajată cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată în funcţia de asistent medical, în cadrul Serviciului Public de Asistenţă Socială al Consiliului Local al Municipiului Orşova, judeţul Mehedinţi.

Potrivit prevederilor art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare: (1) Funcţia de consilier local sau consilier judeţean este incompatibilă cu:

c) calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv sau în aparatul propriu al consiliului judeţean ori al prefecturii din judeţul respectiv.

Aşa cum se precizează în Regulamentul de organizare şi funcţionare a Serviciului Public de Asistenţă Socială din cadrul Consiliului Local al Municipiului Orşova, această structură reprezintă o instituţie publică, aflată în subordinea Consiliului local al Municipiului Orşova.

În acelaşi sens, în mod judicios a reţinut prima instanţă faptul că Serviciile Publice de Asistenţă Socială sunt înfiinţate şi funcţionează potrivit reglementărilor Regulamentului cadru aprobat prin H.G. 90/2003 .

Din cuprinsul acestui act administrativ rezultă atribuţia Consiliului Local, de înfiinţare şi organizare a serviciului local (art. 2), faptul că înfiinţarea acestui serviciu se realizează prin reorganizarea serviciilor sau compartimentelor aflate în subordinea consiliului local (art. 4), precum şi obligaţia consiliilor locale comunale de a încadra în aparatul propriu persoane cu atribuţii în domeniile de asistenţă socială stabilite la art. 2 alin. (2), în raport cu problematica socială din unitatea administrativ-teritorială, fără a depăşi numărul maxim de personal din aparatul propriu stabilit potrivit anexei nr. 1 la O.G. nr. 80/2001.

Având în vedere aceste norme regulamentare, în mod întemeiat a reţinut prima instanţă că, prin excepţie de la normele de drept comun ale Legii nr. 215/2001, interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 2,4 şi 6 din regulamentul aprobat prin H.G. nr. 90/2003 conduce la concluzia existenţa unei relaţii de subordonare a serviciului public de asistenţă socială, faţă de consiliul local, constituind un serviciu în aparatul propriu al consiliului local aflat sub incidenţa art. 132 din Legea nr. 215/2001.

De altfel, se precizează explicit în cuprinsul Regulamentului de organizare şi funcţionare a Serviciului Public de Asistenţă Socială din cadrul Consiliului Local al Municipiului Orşova că această structură reprezintă o instituţie publică, aflată în subordinea Consiliului Local al Municipiului Orşova.

De aceea, sunt irelevante argumentele recurentei-reclamante, în sensul că în calitate de asistent medical nu este salariat al Consiliului Local ci al Ministerului Sănătăţii ori schimbarea denumirii aparatului propriu de specialitate al consiliului local, esenţială pentru stabilirea incompatibilităţii prevăzute de art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 fiind existenţa unei relaţii de subordonare între serviciul public din care face parte funcţia ocupată de funcţionarul public şi consiliul local, privit ca autoritate deliberativă a administraţiei publice locale.

În atare context nu pot fi primite nici criticile recurentei-reclamante, în sensul că prima instanţă nu a observat faptul că Serviciul Public de Asistenţă Socială are o personalitate juridică distinctă, fiind de subliniat că nu forma de organizare a serviciului public este relevantă pentru aprecierea incidenţei dispoziţiilor art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 ci raportul de subordonare dintre această entitate, învestită sau nu cu personalitate juridică şi consiliul local.

Faţă de aceste considerente Înalta Curte constată că hotărârea primei instanţe este dată cu corecta aplicare a dispoziţiilor art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, motiv pentru care criticile recurentei-reclamante, grefate pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., apar ca fiind nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva Sentinţei nr. 243 din 29 mai 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2017.

Procesat de GGC - LM