Eligibility of rural micro-enterprise funding denied for incomplete legal status declaration; proportionality principle inapplicable to pre-financing completeness review

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 11 septembrie 2014, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii 1. Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR) - Oficiul Judeţean pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Cluj, 2. AFIR - Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 6 Nord Vest Satu Mare, 3. AFIR - Direcţia Selectare Contractare Serviciul Evaluare Selectare, 4. AFIR - Autoritatea de Management Comitetul de Selecţie, 5. Şeful Serviciului de Verificare Cereri de Finanţare din cadrul Oficiului Judeţean pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Cluj, 6. Directorul Adjunct al Oficiului Judeţean pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Cluj - B., 7. Şeful Serviciului de Verificare Tehnică Implementare Proiecte - Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 6 Nord Vest Satu Mare, 8. Directorul Adjunct al Centrului Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 6 Nord Vest Satu Mare, 9. Directorul Centrului Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 6 Nord Vest Satu Mare - C., 10. Directorul Direcţiei Selectare Contractare din cadrul AFIR, 11. Directorul General al Autorităţii de Management din cadrul AFIR, 12. D. şi 13. E.

(a) anularea deciziei de neeligibilitate a cererii de finanţare cu titlul "înfiinţare atelier meşteşugăresc pentru producerea de bijuterii" înregistrată sub codul "X" Licitaţie de proiecte M312-0112, materializată în Fişa de verificare a criteriilor de eligibilitate E3.1 şi comunicată sub formula transmiterii formularului E6.8.1 - Notificarea cererilor de finanţare neeligibile, cu nr. de înregistrare 3570 din 11 noiembrie 2013, în varianta menţinută în urma admiterii parţiale a contestaţiei;

(b) obligarea Oficiului Judeţean pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Cluj să emită o decizie de eligibilitate a cererii de finanţare cu titlul "înfiinţare atelier meşteşugăresc pentru producerea de bijuterii" înregistrată sub codul "X" Licitaţie de proiecte M312-0112 şi să calculeze punctajul aferent acestei cereri de finanţare, menţionând reclamanta că îşi va constitui un I.M.M. sub forma unei întreprinderi individuale, autonomă;

(c) anularea în parte a Raportului de Selecţie întocmit de Comitetul de Selecţie din cadrul Autorităţii de Management a Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale în ceea ce priveşte eliminarea cererii de finanţare cu titlul "înfiinţare atelier meşteşugăresc pentru producerea de bijuterii" înregistrată sub codul "X" Licitaţie de proiecte M312-0112 din cadrul Listei proiectelor neeligibile (poziţia 125 din această listă);

(d) obligarea pârâţilor de ordin 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10 şi 11 să efectueze evaluarea cererii de finanţare cu titlul "înfiinţare atelier meşteşugăresc pentru producerea de bijuterii" înregistrată sub codul "X" Licitaţie de proiecte M312-0112 drept un proiect eligibil şi, în măsura în care întruneşte condiţiile legale în urma evaluării, să întocmească un Raport de Selecţie individual, cu consecinţa finanţării proiectului;

(e) obligarea pârâţilor de rând 1, 12 şi 13 la repararea în solidar a daunelor materiale în cuantum de 2.000 RON cauzate prin emiterea deciziei de neeligibilitate a proiectului;

(f) cu cheltuieli de judecată, solicitate AFIR şi pârâţilor de rând 12 şi 13.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 287 din 5 februarie 2015, a respins, ca nefondate, excepţiile lipsei calităţii procesuale de folosinţă şi lipsei calităţii procesuale pasive, astfel cum au fost invocate de părţile pârâte, şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, ca nefondată.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate, rejudecarea cauzei, în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, şi admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

Arată recurenta-reclamantă că instanţa de fond a constatat în mod corect că singurul pretins viciu al cererii de finanţare priveşte nedeclararea tipului de întreprindere - autonomă, parteneră sau legată - prin nebifarea unei singure căsuţe din Anexa 4.1 la cererea de finanţare, însă, în opina sa, acest viciu nu este de o gravitate atât de ridicată încât să atragă sancţiunea neeligibilităţii cererii de finanţare.

Astfel, hotărârea a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011 dar şi art. 17 din acelaşi act normativ, conform cărora orice acţiune întreprinsă cu scopul constatării unor nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporţionalităţii.

În Ghidul solicitantului nu se menţiona că, şi în eventualitatea în care entitatea nu exista la data formulării cererii de finanţare, pentru solicitanţii care şi-au asumat constituirea întreprinderii ulterior momentului selectării spre finanţare, rubrica privind tipul întreprinderii ar fi trebuit completată.

Verificările privind bifarea tuturor căsuţelor din cererea de finanţare şi anexe se efectuează în etapa conformităţii, iar nu în etapa eligibilităţii cererii de finanţare. Cererea sa a fost declarată conformă, intimaţii asumându-şi lipsa de gravitate a viciului nebifării căsuţei din Anexa 4.1 privind tipul de întreprindere. Dacă ar fi existat omisiuni în completarea cererii, a anexelor sau în depunere de documente, Oficiul Judeţean pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Cluj ar fi trebuit să solicite informaţiile sau documentele în etapa verificării, având şi obligaţia de consiliere a solicitantului.

Răzgândirea ulterioară a autorităţilor, în sensul considerării viciului de o gravitate care să atragă neeligibilitatea cererii de finanţare, semnifică încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice.

De asemenea, dacă Oficiul Judeţean pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Cluj ar fi constatat erori în propria verificare privind conformitatea cererii de finanţare, ar fi avut ocazia să îşi repare greşeala în etapa verificării proiectului şi să solicite, prin formularul E3.4. - Fişa de solicitare a informaţiilor suplimentare, menţionarea tipului de întreprindere care urmează a fi creat. Însă, neprocedând astfel, această autoritate a acţionat abuziv declarând cererea ca neeligibilă.

Apreciază recurenta că Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a greşit, în primul rând, prin invocarea unor motive de neconformitate a cererii, odată ce aceasta a fost deja declarată conformă, şi, în al doilea rând, prin faptul că nu şi-a rectificat eroarea solicitând informaţiile pe care le consideră necesare, ci a declarat direct cererea de finanţare ca neeligibilă.

3. Apărările intimaţilor

Intimata-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Arată că, potrivit art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a ecocondiţionalităţii în ceea ce priveşte măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală, avea obligaţia să se asigure că nu se efectuează nicio plată către persoane în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a beneficia de aceste plăţi.

Proiectul reclamantei a fost declarat neeligibil pentru că nu a completat corect declaraţia privind încadrarea în categoria microîntreprinderilor. Solicitarea informaţiilor suplimentare nu este obligatorie în cadrul procesului de evaluare. Fiecare solicitant este răspunzător de modul în care completează cererea de finanţare şi declaraţiile depuse.

Reclamanta avea obligaţia completării în mod adecvat şi corect a Anexei 4.1 şi să ofere informaţiile necesare care permiteau analizarea încadrării în categoria microîntreprinderilor, pentru că lămurirea naturii juridice a întreprinderii propuse, autonomă, legată sau parteneră, este în legătură cu însăşi determinarea statutului solicitantului, de microîntreprindere, un criteriu de eligibilitate impus de reglementările europene în materie.

4. Procedura de soluţionare a recursului

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza Încheierii de şedinţă din data de 14 decembrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Prin raport, s-a apreciat a fi neîntemeiată excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât.

Prin Încheierea din 27 aprilie 2017, Completul de filtru a constatat, în funcţie de conţinutul Raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2. Cu privire la fondul recursului

4.2.1. Analiza motivelor de casare invocate

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Recurenta-reclamantă a formulat cerere de finanţare cu titlul "Înfiinţare atelier meşteşugăresc pentru producerea de bijuterii" la Oficiul Judeţean pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Cluj, înregistrată sub nr. "X" Licitaţie de proiecte M312-0112.

Prin Notificarea cererilor de finanţare neeligibile nr. 3570 din 11 noiembrie 2013, proiectul său a fost declarat neeligibil pentru că nu a declarat tipul întreprinderii (autonomă, parteneră sau legată), a omis să depună extras C.F. al imobilului în care ar urma să desfăşoare activitatea pentru care s-a solicitat finanţarea şi pentru că ar fi fost identificate elemente privind existenţa de condiţii artificiale care contravin fişei de măsuri.

În urma procedurii administrative prealabile urmate de reclamantă, Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a menţinut soluţia de declarare ca neeligibilă a cererii de finanţare, reţinându-se omisiunea de a completa rubrica privind tipul întreprinderii de la Anexa 4.1 - Model de declaraţie privind încadrarea întreprinderii în categoria microîntreprinderilor, respectiv întreprindere autonomă, întreprindere parteneră, întreprindere legată.

Recurenta-reclamantă, deşi recunoaşte că nu a completat rubrica respectivă şi că instanţa de fond a surprins elementele esenţiale ale litigiului, susţine că opinia instanţei este eronată, interpretând greşit dispoziţiile art. 2 lit. n) şi art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011 privind aplicarea principiului proporţionalităţii.

Potrivit textelor de lege invocate, principiul proporţionalităţii priveşte măsurile administrative adoptate şi acţiunile întreprinse de autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene în ceea ce priveşte stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli, ţinând seama de natura şi frecvenţa neregulilor constatate şi de impactul financiar asupra proiectului.

Neregula constă în "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

Or, litigiul de faţă nu priveşte stabilirea unei creanţe bugetare rezultate dintr-o neregulă, ci o etapă premergătoare acordării finanţării, neputându-se aprecia că instanţa de fond ar fi interpretat eronat principiul proporţionalităţii în soluţionarea acţiunii.

Nici susţinerea recurentei-reclamante, în sensul că ar fi vorba despre culpa autorităţilor în procesul de examinare a cererii sale de finanţare, pentru că ar fi putut să solicite informaţii suplimentare în legătură cu tipul de întreprindere, şi că acestea ar fi acţionat abuziv, prin declararea cererii ca neeligibilă, nu poate fi avută în vedere.

Potrivit Ghidului solicitantului "Sprijin pentru crearea şi dezvoltare de micro-întreprinderi" Măsura 312, de această măsură pot beneficia micro-întreprinderile aşa cum sunt definite în Recomandarea Comisiei (CE) nr. 361/2003 şi în legislaţia naţională în vigoare (având mai puţin de 10 angajaţi şi care realizează o cifră de afaceri anuală netă sau deţin active totale în valoare de până la 2,0 milioane euro echivalent în RON) şi persoanele fizice (neînregistrate ca agenţi economici) care se vor angaja că până la data semnării contractului de finanţare să se autorizeze cu un statut minim de persoană fizică autorizată şi să funcţioneze ca microîntreprindere, încadrarea în categoria microîntreprinderi făcându-se în baza Anexei 4.1.

Prin urmare, recurenta susţine fără temei că autoritatea intimată ar fi trebuit să-i ceară lămuriri, informaţia omisă a fi completată, privind statutul juridic al viitoarei întreprinderi propuse, autonomă, legată sau parteneră, fiind esenţială pentru stabilirea faptului că îndeplineşte condiţiile de a beneficia de finanţare, singurele beneficiare ale ajutorului acordat în baza Regulamentului (CE) 1968/2005 fiind microîntreprinderile.

De altfel, în Anexa 4.1 se menţionează faptul că "se completează toate rubricile din formularul-tip în limba română, prin tehnoredactare".

Recurenta-reclamantă, în calitate de solicitant al finanţării, este singura răspunzătoare de modul în care a completat cererea de finanţare şi de corectitudinea informaţiilor furnizate, neputându-se reţine un abuz al autorităţii în declararea neeligibilităţii cererii sau o greşeală care ar fi trebuit îndreptată.

Concluzionând, se reţine că instanţa de fond a examinat în mod real susţinerile reclamantei, astfel cum au fost formulate prin cererea de chemare în judecată, ţinând cont de probatoriul administrat şi de dispoziţiile legale incidente, interpretând corect prevederile legale în materie în raport cu întreg contextul factual, motivele de recurs formulate şi întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. neputând fi reţinute.

4.2.2. Soluţia instanţei de recurs

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte constată, potrivit art. 496 C. proc. civ., că recursul declarat în cauză este nefondat, astfel că îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva Sentinţei nr. 287 din 5 februarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2017.

Procesat de GGC - LM