Bar's refusal upheld: exemption from lawyer exam not due despite doctorate, interview lawfully required

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi procedura derulată în faţa primei instanţe

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 17 ianuarie 2013, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Baroul Caraş-Severin şi Consiliul Uniunii Naţionale din România, anularea Deciziei nr. 8 din 24 iunie 2011 emise de Baroul Caraş-Severin, prin care i-a fost respinsă cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, anularea Deciziei nr. 247 din 3 decembrie 2011 emise de Uniunea Naţională a Barourilor din România - Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, prin care i-a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 8 din 24 iunie 2011 şi obligarea pârâtului Baroul Caraş-Severin la emiterea unei decizii de admitere în profesia de avocat cu scutire de examen, ca avocat definitiv.

A arătat reclamantul că, prin cererea înregistrată sub nr. 184 din 28 decembrie 2010, a solicitat primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, ca avocat definitiv, în temeiul art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, în forma în vigoare la data depunerii cererii, fiind titular al Diplomei de doctor în drept seria D nr. X eliberată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Universitatea Bucureşti la data de 28 februarie 2005, cu nr. 194.

A fost convocat de trei ori de Baroul Caraş-Severin pentru a participa la şedinţa Consiliului Baroului Caraş-Severin pentru un interviu. Deşi s-a prezentat la toate aceste şedinţe, nu a avut un dialog cu consilierii prezenţi, neexistând un cadru oficios care să permită acest dialog.

Astfel, la prima convocare, din dialogul purtat doamna prodecan, a rezultat că trebuie să susţină un examen scris pentru admiterea cererii sale de primire în profesia de avocat. Or, din conţinutul dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, rezultă că legiuitorul a dorit ca, la cerere, titularul diplomei de doctor în drept să poată fi primit în profesia de avocat fără să susţină vreun examen, oricare ar fi el.

Conform art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, în cazul cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, Consiliul Baroului poate să verifice cunoştinţele solicitantului cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, însă cu respectarea art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 51/1995, în sensul de a nu obliga solicitantul să susţină examen scris, ceea ce excedează legii.

Deci, verificarea cunoştinţelor solicitantului cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat se realizează în baza unor discuţii libere şi nicidecum pe bază de examen scris sau de "interviu scris", astfel cum greşit a dorit să procedeze Consiliul Baroului Caraş-Severin, pentru că art. 16 alin. (2) lit. a) derogă de la dispoziţiile art. 16 alin. (1) din aceeaşi lege.

La cea de-a doua convocare, a fost prezent la uşa biroului unde se organizează şedinţele Consiliului Baroului, comunicându-i-se, după un timp de aşteptare, că urmează să susţină interviul la o altă şedinţă a consiliului, la care va fi convocat.

La cea de-a treia convocare, din 24 iunie 2011, s-a prezentat, fiind pregătit pentru a dezbate, pe bază de discuţii libere, inclusiv teme pe care le aprecia oportune şi necesare pentru lămurirea unor probleme legislative de organizare şi exercitare a profesiei de avocat. Nici la această şedinţă nu a avut un dialog/interviu cu membrii consiliului pentru că, în momentul în care a fost invitat în biroul/sala de consiliu, şedinţa a fost închisă, consilierii prezenţi au părăsit sala iar doamna prodecan i-a comunicat că are la dispoziţie două ore pentru examinare scrisă.

A refuzat acest mod de organizare scrisă, întrucât a apreciat că este nelegală. Urmare a refuzului său, consilierii au fost rechemaţi în sala de consiliu şi el a fost invitat să aştepte la uşă pentru a fi rechemat la şedinţa de lucru. După un timp, membrii Consiliului Baroului Caraş-Severin au părăsit sala de şedinţă, ceea ce i-a dat de înţeles că şedinţa s-a încheiat. Nici decanul baroului, nici prodecanul şi niciunul dintre membri consiliului nu i-au dat vreun răspuns, comunicându-i-se, de către secretara baroului, că va primi răspuns în scris.

Urmare a acestor convocări a fost emisă Decizia nr. 8 din 24 iunie 2011 de către Baroul Caraş-Severin prin care i-a fost respinsă cererea de primire în profesia de avocat.

Împotriva acestei decizii, a formulat contestaţie, care a fost respinsă prin Decizia nr. 247 din 3 decembrie 2011 a Uniunii Naţionale a Barourilor din România.

A susţinut reclamantul că actele emise sunt nelegale, pentru că a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 51/1995, lege care nu prevedea în forma în vigoare la data formulării cererii, vreo altă condiţie ori formalitate, respectiv nu prevedea organizarea unui examen sau a unei testări.

Un astfel de examen ar fi lăsat fără conţinut norma juridică edictată de dispoziţiile menţionate, care folosesc în mod expres sintagma "fără examen", neputând fi primită motivarea pârâtelor din deciziile contestate.

Prin Decizia nr. 8 din 24 iunie 2011, pârâtul Baroul Caraş-Severin a reţinut în mod greşit starea de fapt şi starea de drept existentă la data depunerii cererii sale, nu s-a pronunţat asupra îndeplinirii condiţiei legale de admitere în profesia de avocat, nu a verificat şi nu a constatat îndeplinirea condiţiilor legale.

Reclamantul a depus precizare a acţiunii, la data de 8 aprilie 2013, prin care a solicitat obligarea pârâtului să-l înscrie pe tabloul avocaţilor definitivi începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii.

2. Apărările pârâţilor

Pârâtul Baroul Caraş-Severin a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii reclamantului. A arătat că înscrierea reclamantului pe tabloul avocaţilor nu se poate realiza, nici chiar prin hotărâre judecătoreasă, pentru că reclamantul se află în stare de incompatibilitate, neputând fi, în acelaşi timp, şi procuror şi avocat înscris pe tabloul avocaţilor. Astfel, solicitarea sa este prematură, înscrierea pe tablou fiind ulterioară primirii în avocatură şi numai după încetarea stării de incompatibilitate.

3. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 262 din 20 mai 2013, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea reclamantului, a anulat Decizia nr. 8 din 24 iunie 2011 emisă de Baroul Caraş-Severin - Consiliul Baroului Caraş-Severin şi Decizia nr. 247 din 3 decembrie 2011 emisă de Uniunea Naţională a Barourilor din România.

A obligat pârâtul Baroul Caraş-Severin prin Consiliul Baroului Caraş-Severin să emită o nouă decizie prin care să admită cererea reclamantului de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen, ca avocat definitiv şi a obligat pârâtul Baroul Caraş-Severin prin Consiliul Baroului Caraş-Severin să îl înscrie pe reclamant în Tabloul avocaţilor definitivi ai Baroului Caraş-Severin.

Prin Încheierea din camera de consiliu din 29 mai 2013, Curtea a îndreptat eroare materială strecurată în dispozitivul Sentinţei civile nr. 262 din 20 mai 2013 în sensul că a obligat pârâtul Baroul Caraş-Severin prin Consiliul Baroului Caraş-Severin să-l înscrie pe reclamant în Tabloul avocaţilor definitivi ai Baroului Caraş-Severin începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a constatat că reclamantul a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, în vigoare la data formulării cererii, care nu prevedeau vreo altă condiţie ori formalitate, respectiv organizarea unei testări, în formă orală sau scrisă.

Astfel, observând contrarietatea dintre o normă cuprinsă într-o lege, art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, şi o normă cuprinsă într-un act cu caracter normativ emanat de la pârâtă, art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, instanţa a acordat eficienţă normei legale, cu forţă juridică superioară statutului.

A mai reţinut Curtea, în ceea ce priveşte incompatibilitatea invocată de pârât, reclamantul având funcţia de procuror, că obligaţia de renunţare la starea de incompatibilitate este ulterioară momentului primirii în profesia de avocat, beneficiind în acest sens de un termen de 2 luni pentru exercitarea opţiunii.

4. Recursul exercitat în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 262 din 20 mai 2013 a declarat recurs pârâtul Baroul Caraş-Severin, solicitând modificarea hotărârii, în sensul respingerii acţiunii reclamantului.

În motivarea căii de atac, recurentul-pârât afirmă că hotărârea primei instanţe este pronunţată cu greşita aplicare a Legii nr. 51/1995 şi a Statutului profesiei de avocat, întrucât recurentul-reclamant, având calitatea de procuror, nu poate fi înscris în Tabloul avocaţilor, existând o incompatibilitate evidentă între cele două profesii.

Prin cererea depusă la dosarul cauzei la 10 noiembrie 2014 recurentul -pârât şi-a completat motivele de recurs, arătând, în esenţă, că reclamantul-intimat nu poate fi primit în profesia de avocat, fiind aplicabile în cauză şi dispoziţiile art. 15 lit. b) din Legea nr. 51/1995.

4.1 Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant a solicitat, pe calea concluziilor scrise, constatarea nulităţii cererii prin care se invocă noi motive de recurs, arătând că nu poate fi primită o completare a motivelor de recurs, formulată cu depăşirea termenului prevăzut de art. 306 alin. (1) C. proc. civ.

În fond, intimatul-reclamant solicită respingerea recursului ca fiind nefondat şi obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată, reiterând, în cuprinsul apărărilor sale, argumentele deduse în faţa instanţei de fond în sprijinul acţiunii sale.

Intimatul-pârât Uniunea Naţională a Barourilor din România a depus concluzii scrise, solicitând admiterea recursului declarat în cauză, apreciind că prima instanţă a aplicat greşit dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 şi ale art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat.

4.2 Aspecte procesuale

Prin încheierea din 4 decembrie 2014 curtea a dispus suspendarea judecării recursului, până la soluţionarea definitivă a Dosarului penal nr. x/P/2013, aflat pe rolul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara.

Având în vedere că dosarul penal anterior menţionat a fost soluţionat definitiv prin Decizia penală nr. 97 din 23 martie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în Dosarul nr. y/59/2014, curtea a dispus, la data de 12 octombrie 2017, repunerea pe rol a cauzei, încetând motivul care a determinat suspendarea judecării recursului.

În şedinţa publică din 12 octombrie 2017 curtea a constatat tardivitatea completării motivelor de recurs, reţinând faptul că motivele invocate prin memoriul înregistrat la data de 10 noiembrie 2014 au fost formulate după împlinirea termenului legal pentru exercitarea şi motivarea căii de atac, astfel cum acesta este prevăzut prin dispoziţiile art. 306 C. proc. civ(1865).

4.3 Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa criticată în raport de criticile recurentului-pârât dar şi în acord cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.(1865), care permit instanţei de recurs să examineze cauza sub toate aspectele, curtea constată că recursul civil de faţă este fondat, urmând a fi admis în sensul celor mai jos arătate.

Pentru a decide astfel, curtea reţine faptul că intimatul-reclamant s-a adresat Baroului Caraş-Severin cu o cerere de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, motivând solicitarea prin faptul că deţine titlul de doctor în drept.

Aşa cum s-a arătat mai sus, cererea intimatului-reclamant a fost respinsă de Baroul Caraş-Severin, pentru considerentul că intimatul-reclamant nu a susţinut interviul scris pregătit de Barou în conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Statutul profesiei de avocat.

Intimatul-reclamant a criticat decizia de respingere a cererii de primire în profesia de avocat cu scutire de examen şi decizia de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva primului act, arătând, în esenţă, că prevederile art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 51/1995, instituind posibilitatea primirii în profesia de avocat, cu scutire de examen, a licenţiaţilor ce deţin titlul ştiinţific de doctor în drept, nu recunosc barourilor posibilitatea organizării unor examene sau testări suplimentare.

Soluţionând acţiunea, prima instanţă şi-a însuşit raţionamentul expus de intimatul-reclamant, apreciind că reclamantul a făcut dovada condiţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, astfel cum erau reglementate la data depunerii cererii de primire în profesia de avocat.

Totodată prima instanţă menţionează că Legea nr. 51/1995 nu prevedea în forma în vigoare la data formulării cererii de intrare în profesie vreo altă condiţie ori formalitate, respectiv nu prevedea organizarea unei testări, fie ea orală sau scrisă. De altfel, o astfel de testare ar fi lăsat fără conţinut norma edictată de dispoziţiile art. 16 aliniatul 2 litera a din Legea nr. 51/1995, care folosesc în mod expres sintagma "fără examen".

Din această perspectivă, prima instanţă a înlăturat apărările pârâtului Baroul Caraş-Severin, apărări care se regăsesc şi în considerentele deciziilor contestate de către reclamant, cu privire la aplicabilitatea art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, care prevede posibilitatea verificării unor cunoştinţe, întrucât statutul menţionat are forţă juridică inferioară Legii nr. 51/1995, fiind prin urmare lipsit de relevanţă că statutul nu a fost invalidat până în prezent. Altfel spus, observând contrarietatea dintre o normă cuprinsă într-o lege şi o normă cuprinsă într-un act cu caracter normativ emanat de la pârâtă, Curtea acordă eficienţă normei legale, nerespectată prin emiterea celui de al doilea act menţionat.

Constată curtea că în mod greşit a admis instanţa de fond acţiunea reclamantului, apreciind că cele două acte administrative încalcă prevederile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, hotărârea fiind pronunţată cu greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiei legale anterior menţionată.

În acest sens, este în afara oricărei discuţii că prevederile art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 51/1995 (forma în vigoare la data depunerii cererii intimatului-reclamant) permit ca persoanele care deţin titlul de doctor în drept, să poată fi primite, la cerere, în profesie, cu scutire de examen.

Potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, consiliul baroului poate să verifice cunoştinţele solicitantului cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.

Astfel cum a statuat constant Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, stabilirea unei proceduri de verificare a cunoştinţelor privind legislaţia specifică profesiei de avocat nu poate fi confundată cu examenul de primire în profesia de avocat(în aceste sens sunt deciziile ÎCCJ - SCAF nr. 4047/2012; nr. 4329/2012; nr. 4330/2012; nr. 5019/2012; nr. 43/2013; nr. 503/2013).

Prin urmare, instituirea unei proceduri de verificare a cunoştinţelor solicitantului cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat nu reprezintă o adăugare la dispoziţiile art. 16 alin. (2) din lege, ci o materializare a exercitării dreptului de apreciere ce i-a fost conferit de legiuitor baroului prin folosirea unei norme juridice permisive, caracterizare ce rezultă din economia dispoziţiilor anterior menţionate, fiind de subliniat faptul că legiuitorul foloseşte formularea "poate fi primit în profesie".

Raportat la considerentele anterior expuse şi luând act că, în aplicarea art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 51/1995 şi a art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, Consiliul Baroului a convocat reclamantul-intimat pentru susţinerea unui test pe care acesta l-a refuzat, curtea constată că Decizia nr. 8 din 24 iunie 2011 a Consiliului Baroului Caraş-Severin este legal emisă, recurentul-pârât nefăcând altceva, cu prilejul emiterii deciziei, decât să se conformeze dispoziţiilor legale şi statutare relevante în speţă.

În consecinţă, este apreciată ca fiind legală, pentru aceleaşi considerente, şi Decizia nr. 247 din 3 decembrie 2011, prin care Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România a respins contestaţia formulată de reclamant împotriva Deciziei nr. 8 din 24 iunie 2011.

Prin urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I şi alin. (3) Cod procedura civilă coroborate cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi admis, se va casa sentinţa recurată, în sensul respingerii acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.

Cât priveşte cererea intimatului-pârât Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, de obligare a intimatului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată, curtea constată că intimatul-pârât nu a făcut dovada avansării unor atare cheltuieli, astfel că solicitarea va fi respinsă, nefiind îndeplinite condiţiile art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Baroul Caraş-Severin împotriva Sentinţei nr. 262 din 20 mai 2013 şi împotriva Încheierii din 29 mai 2013 ale Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Modifică hotărârea recurată în sensul că respinge acţiunea ca neîntemeiată.

Respinge cererea intimatului-pârât Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2017.

Procesat de GGC - LM