VAT registration cancellation upheld for joint-stock company director's fiscal liability; appeal allowed and lower judgment quashed

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 1 august 2014, reclamanta SC A. Arad SA a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerului Finanţelor Publice şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, solicitând anularea Deciziei nr. 114 din 11 iulie 2014 a pârâtei de rang II, comunicată la 25 iulie 2014, cu consecinţa anulării Deciziei privind anularea din oficiu a înregistrării în scopuri de T.V.A. nr. 108 din 6 iunie 2014 şi restabilirea situaţiei anterioare emiterii celor două decizii atacate.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 270 din data de 15 octombrie 2014 Curtea de Apel Timişoara, secţia Contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea promovată de reclamanta SC A. Arad SA împotriva pârâţilor Ministerului Finanţelor Publice şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, a dispus anularea deciziei privind anularea din oficiu a înregistrării în scopuri de T.V.A. nr. 108 din 6 iunie 2014, precum şi a Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 114 din 11 iulie 2014, ambele emise de pârâta de rang II, a respins cererea faţă de pârâtul Ministerului Finanţelor Publice ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, obligând pârâta de rang II să achite reclamantei suma de 50 RON, cheltuieli de judecată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, criticând-o pentru nelegalitate şi, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea căii de atac şi casarea în tot a hotărârii, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, s-au formulat, în esenţă, următoarele critici:

- instanţa de fond a confundat dispoziţiile art. 1531 alin. (9) lit. c) cu cele ale art. 153 alin. (9) lit. c) din Codul fiscal, existând, totodată, diferenţe între variantele celui de al doilea text de lege în vigoare la data emiterii deciziei de către A.N.A.F. şi în momentul pronunţării sentinţei;

- argumentele reţinute de instanţă în motivarea admiterii acţiunii, respectiv calitatea de mare contribuabil a reclamantei, pretinsa calitate de asociat al numitului Stan Ioan în sarcina căruia s-ar fi identificat fapte dintre cele prevăzute de art. 2 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 75/2001, precum şi greşita reţinere a Ordinelor Preşedintelui A.N.A.F. nr. 3331/2013 şi 2101/2010 în decizia de respingere a contestaţiei administrative, sunt nereale, fiind contrazise de probele de la dosarul cauzei.

Concluzionează recurenta că toate cele trei argumente invocate de instanţa de fond în susţinerea soluţiei de admitere a acţiunii sunt nereale şi sunt contrazise de probele administrate în cauză şi chiar de susţinerile reclamantei.

4. Procedura derulată în recurs

Prin întâmpinarea depusă la data de 13 februarie 2015 intimata-reclamantă SC A. Arad SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea soluţiei primei instanţe. Arată intimata că, tot ce trebuie să facă prima instanţă este să verifice dacă prevederile art. 153 alin. (9) lit. c) teza a II-a C. fisc. , în forma în vigoare la data emiterii deciziei atacate i se aplică, astfel încât să determine dacă soluţia primei instanţe este corectă sau nu.

Prin raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. s-a apreciat că recursul este admisibil, opinându-se în sensul soluţionării căii de atac conform alin. (7) al aceluiaşi articol.

În temeiul încheierii pronunţate la data de 4 martie 2016 s-a dispus comunicarea raportului către părţile litigante, iar prin încheierea din 9 iunie 2016 recursul a fost admis în principiu, conform propunerii raportului.

În recurs nu s-au administrat înscrisuri noi.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de casare formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente.

Intimata-reclamantă SC A. Arad SA a supus controlului de legalitate, pe calea prevăzută de art. 218 alin. (2) C. proc. fisc. , Decizia nr. 114 din 17 iulie 2014 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin care a fost respinsă contestaţia formulată de aceasta împotriva Deciziei nr. 108 din 6 iunie 2014 privind anularea din oficiu a înregistrării în scopuri de TVA, potrivit prevederilor art. 153 alin. (9), art. 1531 alin. (9), (11) din Legea nr. 571/2003.

În esenţă, prin actele administrative fiscale s-a reţinut că unul dintre membrii consiliului de administraţie al reclamantei, anume dl. B., are în cazierul fiscal atragerea răspunderii solidare cu debitorul declarat insolvabil SC C. SRL, al cărui administrator statutar a fost.

În aceste condiţii, potrivit dispoziţiilor art. 1531 alin. (9) lit. c) din C. fisc. , a fost dispusă anularea înregistrării în scopuri de TVA, din oficiu, precum şi a Certificatului de înregistrare în scopuri de TVA seria B nr. 125671.

Instanţa de fond a reţinut că asociatul majoritar la reclamantei este Consiliul Local al Municipiului Arad, care deţine o cotă de participare de 99,59173%, astfel că potrivit prevederilor legale în vigoare la momentul emiterii deciziei, anularea din oficiu a înscrierii în scopuri de TVA era posibilă doar în ipoteza asociatului majoritar care ar fi avut înscrise în cazierul fiscal infracţiuni sau una dintre faptele prevăzute de art. 2 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 75/2001.

Soluţia instanţei de fond nu este împărtăşită de Înalta Curte, care analizând textul de lege, forma în vigoare aplicabilă la data emiterii deciziei, constată că anularea înregistrării în scopuri de TVA este dispusă, potrivit art. 153 alin. (9) lit. c) din C. fisc. , dacă administratorii/asociaţii persoane impozabile sau persoana impozabilă însăşi au înscrise în cazierul fiscal infracţiuni şi/sau faptele prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 75/2001 privind organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal.

În cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile celei de-a doua teze a art. 153 întrucât aceasta face trimitere la asociaţii majoritari/asociatul unic, deci la societăţi cu răspundere limitată, ceea ce nu este cazul în speţă.

De altfel, modificarea ulterioară a acestor dispoziţii legale, prin O.U.G. nr. 80/10 decembrie 2014, confirmă această interpretare în sensul că se face distincţie între societăţile pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni şi celelalte societăţi.

Astfel, potrivit tezei a II-a a art. 153 alin. (9) lit. c) modificat de Legea nr. 31/1990 republicată, se dispune anularea înregistrării persoanei în scopuri de TVA dacă:

1.administratorii şi/sau persoana impozabilă însăşi, în cazul societăţilor pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni, au înscrise în cazierul fiscal infracţiuni şi/sau faptele prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 75/2001, republicată;

2. asociaţii majoritari sau, după caz, asociatul unic şi/sau administratorii şi/sau persoana impozabilă însăşi, în cazul altor societăţi decât cele menţionate la pct. 1, au înscrise în cazierul fiscal infracţiuni şi/sau faptele prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 75/2001, republicată.

În aceste condiţii, împrejurarea că dl. B., membru al consiliului de administraţie al SC ... Arad SA avea înscris în cazierul fiscal fapte de natura celor reglementate de art. 2 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 75/2001, împrejurare necontestată de către reclamantă, în mod corect a condus la anularea înregistrării în scopuri de TVA, conform Deciziei nr. 108 din 6 iunie 2014, emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

Aşa fiind, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge acţiunea reclamantei SC A. Arad SA, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva Sentinţei nr. 270 din data de 15 octombrie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea reclamantei SC A. Arad SA ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2017.

Procesat de GGC - LM