EU-funded research project eligibility: beneficiary's liability for partner's ineligible expenditures and requirement for strict documentary proof of expense reality

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a Civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 25 aprilie 2014, reclamanta SC A. SA Cluj-Napoca a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale - Direcţia Generală Organism Interimar pentru Cercetare, anularea Deciziei nr. 468 din 3 martie 2014 emisa de Ministerul Educaţiei Naţionale prin care s-a respins Contestaţia nr. 6012 din 11 februarie 2014, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. 5080 din 8 ianuarie 2014 emis de Ministerul Educaţiei Naţionale şi obligarea pârâtului la plata sumei de 232.038,75 RON reprezentând contribuţie bugetară.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 240 din data de 27 aprilie 2015, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale - Direcţia Generală Organism Interimar pentru Cercetare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că reclamanta a avut posibilitatea de a-şi exprima un punct de vedere calificat, în cunoştinţă de cauză, relativ la actul de control întocmit - la data de 8 ianuarie 2014 a depus înscrisul intitulat Obiecţiuni care nu diferă de conţinutul contestaţiei - astfel că se poate susţine cu temei că dreptul său la apărare a fost exercitat, fiind unul efectiv şi deplin, susţinerile contrare fiind nefondate. Prin urmare, Curtea a apreciat că ipoteza normei legale enunţate (art. 173 şi art. 185 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 21 alin. (14) din O.U.G. nr. 66/2011) nu este întrunită şi, ca atare, nu se impune anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor astfel întocmit.

Curtea a mai apreciat că sunt aplicabile regulile asumate prin contractul de finanţare nr. 196 şi raporturilor născute din contractul de parteneriat, această reglementare fiind una implicită, nu directă prin care se stabilesc drepturi şi obligaţii contractuale unor terţi neparticipanţi la negocierea şi încheierea contractului ci indirect, urmare a asumării obligaţiilor în considerarea scopului urmărit prin depunerea cererii de finanţare, susţinerile contrare fiind nefondate. De altfel, nu pot fi imaginate raporturile altfel decât ca fiind în legătură cu finanţarea obţinută de către reclamantă, câtă vreme decontarea lucrărilor asumate de partener, în considerarea cererii de finanţare formulată, urma a se realiza din fondurile astfel obţinute.

S-a mai arătat că probele administrate nu evidenţiază că regulile de eligibilitate au fost respectate de către partenerul contractual, iar expertiza efectuată în cauză a procedat la analizarea cheltuielilor efectuate doar din perspectiva respectării contractului de parteneriat, iar nu a condiţiilor de eligibilitate asumate şi care pot sta la baza rambursării acestora astfel că prima instanţă a înlăturat concluziile expertizei tehnice întocmite, apreciind că revine în responsabilitatea directă a reclamantei verificarea şi decontarea cheltuielilor efectuate de partenerul său în implementarea proiectului asumat, echipa de control prezentând în procesul-verbal de constatare întocmit toate cheltuielile care nu pot fi considerate ca fiind eligibile.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 25 aprilie 2014 reclamanta SC A. SA Cluj-Napoca a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale - Direcţia Generală Organism Interimar pentru Cercetare: - anularea Deciziei nr. 468 din 3 martie 2014 emisa de Ministerul Educaţiei Naţionale prin care s-a respins Contestaţia nr. 6012 din 11 februarie 2014; - anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. 5080 din 8 ianuarie 2014 emis de Ministerul Educaţiei Naţionale; - obligarea pârâtului la plata sumei de 232.038,75 RON reprezentând contribuţie bugetară.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta SC A. SA criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat, în esenţă, următoarele:

- normele procedurale prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute încălcate sunt cele care reglementează principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv art. 22 noul C. proc. civ. privitor la rolul activ al judecătorului şi imperativul aflării adevărului în cauză, ca de altfel şi art. 14 noul C. proc. civ. care are în vedere principiul contradictorialităţii.

Nu există o justificare pertinentă a înlăturării concluziilor raportului de expertiză şi, totodată, minima explicaţie care este oferită nu face altceva decât să denote o insuficientă exercitare a rolului activ al instanţei în scopul aflării adevărului în cauză. Algoritmul propriu al instanţei trebuia supus dezbaterii şi detaliat în cuprinsul motivării.

- doar argumentele de ordin numeric fără o cercetare amănunţită a tuturor documentelor relevante, nu sunt suficiente pentru a ajunge la concluzia pertinenţei şi legalităţii procesului-verbal atacat, astfel cum a procedat instanţa de judecată. Scopul cercetării nu se rezumă la însumarea unor buletine de analiză, ci la concluzia decelată în urma efectuării lor.

- în ipoteza în care nu s-a considerat lămurită de actele existente la dosarul cauzei instanţa de judecată trebuia să solicite opinia unui specialist, doar astfel fiind în măsură să stabilească în mod corespunzător starea de fapt şi să ajungă la aflarea adevărului în cauză. Motivul pentru care în cuprinsul cererii de finanţare au fost menţionate anumite caracteristici ale acestui echipament a avut în vedere considerente ce ţin mai degrabă de asigurarea unei plaje cât mai variate a caracteristicilor, iar nu de oportunitate sau necesitate în vederea atingerii finalităţii proiectului.

- potrivit art. 5 alin. (2) din Ordinul MEF nr. 3345/2008 metoda de calcul folosită pentru calculul pro-rata pentru decontarea cheltuielilor generale de administraţie se vor stabili de autoritatea de management şi se va ataşa în anexa la contractul de finanţare. Anexa nu a fost întocmită în speţă şi, tocmai de aceea, autoritatea de control a stabilit această "pro-rată" după propriile aprecieri, fără a avea o ancorare pertinentă în prevederile legale şi fără a exista vreo detaliere a modului de calcul.

- dat fiind că ICPT nu are o relaţie contractuală cu intimatul, nefiind semnate acte adiţionale care să extindă obligaţiile societăţii faţă de alte părţi contractante, rezultă fără putinţă de îndoială că nu exista dintru început cadrul legal şi contractual care permitea verificările documentare efectuate de către pârâtă şi nici analiza sau impunerea unor obligaţii faţă de ICPT, elemente care au reprezentat premisele emiterii procesului-verbal şi a deciziei atacate.

4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei recurate, arătând că:

- în cadrul cererilor de rambursare CR1-CR4 beneficiarul finanţării a solicitat cheltuieli generale de administraţie care nu au fost corect stabilite şi ca atare sunt neeligibile în sumă totală de 125.223,62 RON;

- în cazul beneficiarului SC A. SA, fiind vorba de un proiect finanţat în cadrul operaţiunii 2.11 "Proiecte de cercetare în parteneriat între universităţi/instituţii în cercetare-dezvoltare şi întreprinderi", lista cheltuielilor eligibile este cea adoptată prin Ordinul Ministrului Economiei şi Finanţelor nr. 3348/2008;

- se impune respingerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. deoarece recurenta invocă sub aparenta încălcare a unor principii de drept, motive de fapt, de netemeinicie ale sentinţei recurate, constând în interpretarea probelor administrate de către instanţa de fond;

- recurenta avea obligaţia de a respecta în totalitate prevederile contractului de finanţare, fiind obligaţia sa de a verifica dacă cheltuielile efectuate de către partenerul său de implementare a proiectului corespund regulilor de eligibilitate stipulate de actele normative în vigoare la momentul efectuării acestora.

5. Procedura de filtrare a recursului

Raportul asupra admisibilităţii recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ., a fost comunicat părţilor în baza încheierii din data de 9 februarie 2017, conform alineatului (4) al aceluiaşi articol.

Prin încheierea din 18 mai 2017, completul de filtru a admis recursul în principiu şi a fixat termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică, în condiţii de contradictorialitate, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, cu o acţiune îndreptată împotriva Deciziei nr. 6468 din 3 martie 2014 emisă de Ministerul Educaţiei Naţionale prin care s-a respins contestaţia formulată împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. 5080 din 8 ianuarie 2014.

Prin hotărârea instanţei de fond, ce formează obiectul prezentului recurs, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea reclamantei, motiv pentru care SC A. SA a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se referă la situaţia în care prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Acest motiv de casare include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor menţionate la pct. 1 - 4, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

Recurenta susţine că au fost încălcate norme procedurale prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute, respectiv principiul rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului şi principiul contradictorialităţii. Se impută instanţei înlăturarea concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză şi folosirea unui algoritm propriu.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) C. proc. civ., contradictorialitatea prevede că instanţa nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, dacă legea nu prevede altfel. Acest principiu presupune că judecătorul trebuie să asculte deopotrivă pe cel care a sesizat instanţa cât şi pe cel care se apără.

Fiecare parte are dreptul de a cunoaşte toate piesele dosarului şi observaţiile aduse de adversar la cunoştinţa judecătorului, de a participa la prezentarea, argumentarea şi dovedirea pretenţiilor sau apărărilor sale, precum şi dreptul de a lua cunoştinţă, de a discuta şi combate susţinerile şi probele celeilalte părţi.

Conform dispoziţiilor art. 22 alin. (1) C. proc. civ., judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.

Cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc.

Însă, în ceea ce priveşte forţa probantă a raportului de expertiză, de regulă, instanţa nu este ţinută de concluziile din raportul de expertiză, acestea fiind lăsate la libera sa apreciere.

Or, în cauza de faţă se constată că prima instanţă, analizând conţinutul raportului de expertiză, coroborat cu înscrisurile depuse de părţi, a înlăturat motivat concluziile acestuia, întrucât eligibilitatea cheltuielilor reprezintă o chestiune juridică, expertul fiind chemat să facă doar o verificare contabilă asupra realităţii cheltuielilor efectuate de partenerul contractual.

Nu se poate reţine critica recurentei privind folosirea de către prima instanţă a unui algoritm propriu de calcul, fără a fi pus în discuţia părţilor, deoarece instanţa de fond a făcut doar o verificare matematică a aspectelor reţinute de echipa de control, verificare ce face parte din silogismul logico-juridic ce a condus la pronunţarea hotărârii.

Cel de-al doilea motiv de casare invocat de recurentă este prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Astfel, între Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri şi recurenta-reclamantă SC A. SA s-a încheiat contractul de finanţare nr. 196 din 15 iulie 2010 având ca obiect finanţarea nerambursabilă pentru implementarea proiectului nr. 442 intitulat "Compozite metalo-ceramice cu structură orientată, rezistente la medii corozive pentru fabricaţia de cuzineţi", cu o valoare totală de 4.643.313 RON, din care 2.035.160 RON fonduri europene, şi o perioadă de implementare de 22 de luni.

Anterior semnării acestui contract, între recurenta SC A. SA şi Organizaţia de Cercetare SC Institut de cercetare şi proiectare tehnologică A. - CUG SA a fost încheiat contractul de parteneriat nr. 98/10 iunie 2010, având ca obiect proiectul de cercetare realizat în parteneriat între organizaţia de cercetare şi întreprinderea precizate mai sus, în numele şi în beneficiul acelei întreprinderi şi depus pentru finanţare la competiţia POSCCE-A2-02.1.1-2009-1.

Din analiza acestor două contracte, rezultă, astfel cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, că drepturile şi obligaţiile părţilor sunt asumate prin raportare la cererea de finanţare formulată de reclamantă şi în considerarea acesteia, contractul de parteneriat fiind încheiat cu scopul obţinerii finanţării, astfel că regulile asumate prin contractul de finanţare sunt aplicabile şi raporturilor născute din contractul de parteneriat.

Recurenta invocă faptul că prima, instanţă a aplicat greşit prevederile art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007 precum şi dispoziţiile art. 4 - 7 din Ordinul Ministerului Economiei şi Finanţelor nr. 3345/2008.

Potrivit art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007:

"

Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii cu caracter general, fără a încălca prevederile alin. (3), art. 3, art. 4 şi art. 5 alin. (2):

a) să fie efectiv plătită de către beneficiar, între 1 ianuarie 2007 şi 31 decembrie 2015, dacă autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, nu decide altfel prin contractul de finanţare/decizia/ordinul de finanţare;

b) să fie însoţită de facturi, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale, sau de alte documente contabile cu valoare probatorie, echivalentă facturilor, pe baza cărora cheltuielile să poată fi auditate şi identificate;

c) să fie în conformitate cu prevederile deciziei/ordinului de finanţare sau ale contractului de finanţare, încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, pentru aprobarea operaţiunii, cu respectarea art. 54 alin. (5) şi art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006;

d) să fie conformă cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare."

Cu privire la cheltuielile cu achiziţia de servicii de cercetare industrială referitor la efectuarea testelor specifice materialelor metalo-chimice, se constată că recurenta-reclamantă a solicitat rambursarea cheltuielilor pentru 100 de probe în condiţiile în care a depus doar 7 buletine de analiză la cererea de rambursare şi a completat până la 77 buletine de analiză pe parcursul procedurii judiciare.

Nu poate fi reţinută susţinerea recurentei cum că acestea nu erau necesare, fiind suficientă interpretarea rezultatelor acestor probe, întrucât pentru fiecare cheltuială pretins a fi efectuată se impune a face dovada realităţii sale, neputându-se acorda finanţare europeană nerambursabilă în lipsa dovezilor certe cu privire la destinaţia fondurilor solicitate.

Faptul că aceste servicii de cercetare industrială au fost prestate în baza unui contract încheiat între ICPT şi SC B. SRL nu este de natură a absolvi recurenta-reclamantă de a face dovada modului de cheltuire a fondurilor solicitate atâta timp cât exigenţele contractului de finanţare se răsfrâng asupra tuturor raporturilor contractuale încheiate cu terţe persoane în scopul realizării obiectivului finanţării.

Nu se poate concepe că printr-o subcontractare beneficiarul fondurilor europene este exonerat de obligaţiile asumate prin contractul de finanţare şi de exigenţele legislative în domeniu.

Cu privire la cheltuielile cu achiziţia de active corporale se constată că prin cererea de finanţare s-a aprobat o cameră de termoviziune cu o temperatură de măsurare cuprinsă între -20 ÷ +800° C, iar prin Contractul de furnizare nr. 2 din 7 septembrie 2010 a fost achiziţionată o astfel de cameră cu un domeniu de temperatură cuprins între -20 ÷ +120° C.

În aceste condiţii în mod corect a reţinut prima instanţă că există neconcordanţe între specificaţiile tehnice prevăzute în cererea de finanţare şi camera de termoviziune achiziţionată, nefiind necesară opinia unui expert pentru a face o astfel de constatare.

Cu privire la cheltuielile generale de administraţie se reţine că proiectul finanţat prin Contractul nr. 196 din 15 iulie 2010 se încadrează în Operaţiunea 2.1.1:

"

Proiecte de CD în parteneriat între universităţi/institute de cercetare şi întreprinderi", astfel încât pentru formularea cererii de finanţare era necesară existenţa contractului de parteneriat. În aceste condiţii Contractul de parteneriat nr. 98 din 10 iunie 2010 reprezintă o anexă la contractul de finanţare, partenerii contractuali fiind ţinuţi să respecte exigenţele legislative privind finanţarea nerambursabilă.

În acest context, recurenta avea obligaţia de a respecta în totalitate prevederile contractului de finanţare, fiind obligaţia sa de a verifica dacă cheltuielile efectuate de către partenerul său în implementarea proiectului corespund regulilor de eligibilitate stipulate de actele normative în vigoare la momentul efectuării acestora. Dacă nu ar intervenit această obligaţie, ar fi posibilă solicitarea de către orice beneficiar a oricăror cheltuieli efectuate de către parteneri în implementarea proiectelor derulate din fonduri europene şi s-ar putea creea chiar subterfugiul recurgerii la un parteneriat în acest scop, ceea ce nu poate fi acceptat.

Potrivit dispoziţiilor art. 5 din Ordinul nr. 3.345 din 14 noiembrie 2008 pentru aprobarea listelor de cheltuieli eligibile pentru proiectele finanţate în cadrul operaţiunilor 2.1.1 "Proiecte de cercetare în parteneriat între universităţi/instituţii de cercetare-dezvoltare şi întreprinderi", 2.1.2 "Proiecte CD de înalt nivel ştiinţific la care vor participa specialişti din străinătate" şi 2.3.3 "Promovarea inovării în cadrul întreprinderilor" ale axei prioritare 2 "Competitivitate prin cercetare, dezvoltare tehnologică şi inovare" din cadrul Programului operaţional sectorial "Creşterea competitivităţii economice" 2007 - 2013:

"

(1) Cheltuielile generale de administraţie, aşa cum sunt definite la art. 31 alin. (5) din Regulamentul (CE) nr. 800/2008 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piaţa comună în aplicarea articolelor 87 şi 88 din Tratat (Regulament general de exceptare pe categorii de ajutoare) şi la art. 56 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 de stabilirea unor dispoziţii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.260/1999, sunt eligibile în limita a 10% din valoarea cheltuielilor eligibile pentru activităţile de cercetare-dezvoltare de pe proiect.

(2) Metoda de calcul folosită pentru calculul pro-ratei pentru decontarea cheltuielilor generale de administraţie se va stabili de autoritatea de management şi se va ataşa în anexă la contractul de finanţare."

În sensul art. 1 alin. (2) Regulamentul nr. 2988/1995:

" abatere" reprezintă "orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al comunităţilor sau bugetele gestionate de acestea - fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele comunităţilor, fie prin cheltuieli nejustificate".

În mod similar, în sensul art. 2 pct. 7 din Regulamentul CE nr. 1083/2006, de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 "neregularitate" înseamnă "orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general".

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2001, în forma în vigoare la data emiterii notei contestate neregula este "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate, în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate pe baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului, ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale, printr-o sumă plătită necuvenit."

În mod corespunzător, O.G. nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător definea "neregula" drept, orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile legale naţionale şi/sau comunitare, precum şi cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziţii, care prejudiciază bugetul general al Comunităţii Europene şi/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum şi bugetele din care provine cofinanţarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită.

Este adevărat că toate aceste definiţii includ elementul producerii unui efect vătămător asupra bugetului Uniunii Europene sau asupra fondurilor naţionale corespunzătoare, efect constând în existenţa unui impact financiar deja produs sau doar potenţial, dar nu se poate reţine în cauză că acest element definitoriu nu este îndeplinit, de vreme ce neregula constă în nerespectarea dispoziţiilor legale şi a contractului de finanţare.

Prin urmare, aşa cum corect a reţinut şi judecătorul fondului, existenţa neregulii conduce implicit la existenţa unui prejudiciu, fără să fie necesar să se probeze producerea lui.

7. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de SC A. SA împotriva Sentinţei nr. 240 din data de 27 aprilie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a Civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SA împotriva Sentinţei nr. 240 din data de 27 aprilie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2017.

Procesat de GGC - LM