Application of pre-2012 Civil Procedure Code to tax assessment appeals and the limitation of “material error” grounds for extraordinary annulment challenges

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată sub nr. x/117/2013 pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Cluj să se dispună anularea Deciziei nr. 660 din 25 septembrie 2012 privind soluţionarea contestaţiei, a Deciziei de impunere nr. F-CJ 186 din 2 martie 2012, a Procesului-verbal nr. 9637 din 6 martie 2012 precum şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. F-CJ 203 din 2 martie 2012, precum şi suspendarea executării deciziei de impunere, până la soluţionarea cererii în anulare.

Capătul de cerere privind suspendarea executării actului administrativ a fost anulat prin încheierea de şedinţă din data de 13 mai 2013, iar la data de 23 septembrie 2013, la cererea reclamantei, a fost modificat cadrul procesual prin introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Prin Sentinţa nr. 15206 din 18 noiembrie 2013, Tribunalul Cluj a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, unde Dosarul a fost înregistrat sub nr. y/33/2013.

La data de 8 octombrie 2015, urmare a înfiinţării Secţiei a III-a a Curţii de Apel Cluj, specializată în materia contenciosului administrativ şi fiscal, cauza a fost transpusă pe rolul acestei secţii sub nr. y/33/2013*.

Prin Sentinţa nr. 145 din 5 mai 2016, pronunţată în Dosarul nr. y/33/2013*, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea în anulare formulată de reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

2. Hotărârea instanţei de recurs

Împotriva sentinţei menţionate au declarat recurs reclamanta A. SRL şi pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, ambele criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie .

Prin Decizia nr. 778 din data de 1 martie 2017 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii formulării recursului declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj, invocată prin întâmpinare de reclamanta A. SRL, a respins recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj împotriva Sentinţei nr. 145 din 5 mai 2016 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat şi a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta A. SRL împotriva aceleiaşi Sentinţe nr. 145 din 5 mai 2016 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, verificând condiţiile de formă pentru exercitarea recursului declarat de pârâtă, instanţa de control judiciar a constatat că sentinţa atacată a fost comunicată pârâtei la data de 16 mai 2016, conform dovezii de comunicare ataşată dosarului de fond, iar recursul a fost declarat prin reprezentant Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj la data de 9 decembrie 2016.

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea instanţei de fond putea fi recurată în termen de 15 zile de la comunicare şi, constatându-se depăşirea acestui termen procesual de decădere, recursul declarat de pârâtă a fost respins ca tardiv formulat.

3. Contestaţia în anulare exercitată în cauză

Împotriva Deciziei nr. 778 din data de 1 martie 2017 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat contestaţie în anulare şi, invocând dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., a solicitat desfiinţarea în parte a deciziei şi rejudecarea recursului, în sensul respingerii excepţiei tardivităţii recursului şi admiterea acestuia astfel cum a fost formulat.

În motivarea căii extraordinare de atac, s-a arătat că dezlegarea dată recursului incident formulat de A.N.A.F. este rezultatul unei erori materiale, instanţa considerând, în mod greşit, că acţiunea reclamantei este guvernată de dispoziţiile vechiului Cod de procedură civilă.

Contestatoarea a învederat că acţiunea A. SRL a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj la data de 29 noiembrie 2013, îi sunt aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, astfel încât recursul incident trebuia să fie formulat în termenul reglementat de art. 474 alin. (1) din acest cod - 30 de zile de la data comunicării recursului declarat de societatea reclamantă (18 noiembrie 2016).

Fiind legal citate, intimatele SC A. SRL şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj nu au formulat întâmpinare.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Examinând contestaţia în anulare, în raport cu decizia atacată şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Înainte de a proceda la analiza în concret a criticilor din calea de atac formulată, verificând data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Cluj - 14 februarie 2013 (data poştei - Dosar x/117/2013), Înalta Curte reţine că litigiului de faţă îi sunt aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă din 1865, iar nu cele ale Codului de procedură civilă din 2010, sub aspectul motivului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 invocat de contestatoarea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Pe cale de consecinţă, se apreciază că susţinerile din memoriul de motivare a căii de atac se circumscriu şi vor fi analizate prin raportare la motivul prevăzut de prima teză a art. 318 C. proc. civ. din 1865.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, prin care se cere instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile limitativ prevăzute de lege, să îşi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.

Conform dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., " Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare."

Motivele contestaţiei în anulare sunt, aşadar, expres şi limitativ prevăzute de lege, iar textele care o reglementează sunt de strictă interpretare.

În cadrul contestaţiei în anulare nu se analizează temeinicia soluţiei cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii, ci se verifică incidenţa vreunuia dintre motivele prevăzute de normele menţionate anterior.

Prima ipoteză a textului, invocată de contestatoare, vizează numai greşelile materiale cu caracter procedural, care să fi condus la pronunţarea unei soluţii eronate, greşeli comise prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecăţii, cum ar fi anularea unei cereri ca netimbrată, deşi era ataşată dovada achitării taxei de timbru, greşita respingere a unui recurs ca fiind tardiv formulat etc.

Fiind un text de excepţie, noţiunea de "greşeală materială" nu poate fi interpretată extensiv. Greşeala instanţei de recurs trebuie să fie una de fapt şi nu una de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispoziţiilor legale.

În cauză, Înalte Curte reţine că aspectele invocate de contestatoare nu demonstrează existenţa unei greşeli materiale care să fi condus la pronunţarea unei soluţii eronate, în sensul dispoziţiilor citate ale art. 318 teza întâi C. proc. civ., care au în vedere o greşeală materială evidentă în legătură cu aspecte formale ale judecăţii, un "defect fundamental", de natură a conduce în mod automat, fără excepţie, la o altă dezlegare a pricinii în recurs.

Din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că Sentinţa nr. 145 din 5 mai 2016 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a fost comunicată pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală la data de 16 mai 2016 - Dosar nr. y/33/2013*.

De la această dată curge termenul de recurs de 15 zile, reglementat atât de dispoziţiile art. 20 din Legea contenciosului administrativ cât şi de cele ale art. 301 C. proc. civ. din 1865, ultima zi de declarare a recursului era data de 1 iunie 2016, iar instanţa de recurs a constatat, în mod legal, depăşirea acestui termen procesual de decădere prin depunerea recursului la data de 9 decembrie 2016 (dosar Î.C.C.J. nr. y/33/2015*).

În aceste condiţii, se reţine netemeinicia susţinerilor contestatoarei referitoare la înregistrarea acţiunii reclamantei la data de 29 noiembrie 2013, la incidenţa dispoziţiilor Codului de procedură civilă din 2010 sau la termenul de 30 de zile pentru declararea căii de atac.

Dând eficienţă şi principiilor securităţii raporturilor juridice şi res judicata, care exclud posibilitatea desfiinţării unei hotărâri definitive şi irevocabile în absenţa unui "defect fundamental" (cauza Mitrea contra României, hotărârea din 29 iulie 2008, cauza Lungoci contra României, hotărârea din 26 ianuarie 2006, etc.), Înalta Curte apreciază că aspectele invocate de contestatoare nu fundamentează, în sensul dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., greşeala materială a instanţei de control judiciar, astfel încât, în temeiul dispoziţiilor art. 320 din acelaşi cod, va respinge contestaţia în anulare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Deciziei nr. 778 din 1 martie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2017.

Procesat de GGC - LM