Judicial review of CSM personnel transfer refusal: balancing statutory discretion between public staffing interests and private career rights

Deliberând asupra prezentei contestaţii, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin Hotărârea nr. 282 din 23 martie 2017, Secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru numirea în funcţia de judecător a doamnei procuror A., fiind sesizat plenul Consiliului cu propunerea de admitere a cererii de numire în funcţia de judecător formulată de doamna procuror.

Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 348 din 30 martie 2017, a fost respinsă cererea formulată de doamna procuror A., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, de eliberare din funcţia de procuror şi numire în funcţia de judecător la Judecătoria Tulcea.

În motivarea hotărârii, au fost reţinute motivele invocate de doamna procuror, încărcătura de dosare şi lucrări pe procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, situată peste dublul mediei naţionale, precum şi vechimea mică a contestatoarei la unitatea de parchet menţionată, de doar 8 luni.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 24 aprilie 2017 contestatoarea A. a chemat în judecată pe intimatul Consiliul Superior al Magistraturii pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- anularea Hotărârii nr. 348 din 30 martie 2017 emisă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost respinsă cererea de numire în funcţia de judecător la Judecătoria Tulcea, formulată în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

- obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii să emită o hotărâre prin care să dispună numirea sa în funcţia de judecător la Judecătoria Tulcea.

Apreciază contestatoarea că hotărârea mai sus menţionată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele considerente:

A susţinut un interviu în faţa Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, care a constatat faptul că îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a fi numită în funcţia de judecător, fiind emisă Hotărârea nr. 282 din data de 23 martie 2017.

La data formulării cererii, ca şi în prezent, îndeplineşte criteriile obiective impuse de lege pentru numirea în funcţia de judecător.

Nerespectarea criteriilor obiective şi arbitrariul în analiza acestora conduce la nelegalitatea hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Analiza unei cereri de numire în funcţia de judecător prin prisma criteriilor prevăzute de Regulamentul privind numirea procurorilor în funcţia de judecător nu trebuie să fie una formală ci trebuie să asigure luarea unei decizii obiective, în condiţii de transparenţă, legalitate şi oportunitate, în raport de circumstanţele concrete ale fiecărei cereri, cu menţinerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer.

Puterea decizională a Consiliul Superior al Magistraturii nu se poate manifesta independent de criteriile obiective (niciunul dintre criterii nu are un caracter absolut), de considerentele de oportunitate sau de interesul privat al persoanei întrucât o astfel de hotărâre ar avea un caracter arbitrar.

Astfel, în ceea ce priveşte situaţia posturilor vacante la data 1 martie 2017 publicată pe site-ul CSM, la data formulării cererii, la Judecătoria Tulcea existau 6 posturi de execuţie vacante, din care 2 erau indisponibilizate pentru concursul de admitere în magistratură .

Prin comparaţie, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea se poate observa că erau ocupate toate posturile de conducere, fiind vacant un singur post de execuţie, schema de personal fiind ocupată în proporţie de 90%, existând un volum de activitate rezonabil comparativ cu unitatea la care a solicitat numirea în funcţia de judecător, respectiv Judecătoria Tulcea, unde volumul de activitate este mult peste media naţională, schema de personal este ocupată în proporţie de 55 %(fiind vacante posturi din 14).

Tot cu privire la criteriul referitor la volumul de activitate, respectiv numărul de dosare pe procuror/judecător, încărcătura pe judecător la nivelul Judecătoriei Tulcea este de peste 1.500 de dosare/judecător, cu mult peste media naţională de cca. 1.000 de dosare şi net superior celui de ce 1.000 de dosare/an înregistrate în total la nivelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea, încărcătura pe procuror la această unitate fiind mult sub media naţională de 120 de dosare/procuror.

Îndeplinirea condiţiilor se referă şi la existenta avizelor favorabile din partea Judecătoriei Tulcea şi a Curţii de Apel Constanţa, precum şi la criteriul de vechime în magistratură de 7 ani şi 9 luni în funcţia de procuror, din care 8 luni având grad profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea.

Apreciază că vechimea avută în gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea nu poate avea o condiţionalitate negativă în ceea ce o priveşte în condiţiile în care a formulat cerere de numire în funcţia de judecător la Judecătoria Tulcea şi nu la o unitate în grad echivalent, astfel că acest din urmă criteriu trebuie analizat avându-se în vedere întreaga vechime în magistratură respectiv 7 ani şi 9 luni şi nu doar vechimea la unitatea de Parchet la care îşi desfăşoară în prezent activitatea.

În analizarea obiectivă a tuturor criteriilor prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii, trebuie asigurat un echilibru între interesul general şi cel particular al procurorului care solicită admiterea cererii de numire în funcţia de judecător şi nu o raportare selectivă doar la o parte dintre aceste criterii. Astfel că, nu în ultimul rând, motivele de ordin personal trebuie avute în vedere la soluţionarea cererii de numire în funcţia de judecător potrivit prevederilor Regulamentului privind numirea procurorilor în funcţia de judecător, acestea urmând a fi coroborate şi cu celelalte criterii legale.

Luarea măsurilor care se impun pentru ocuparea posturilor vacante, raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, stabilitatea în sistem, îndeplinirea criteriilor obiective, interesul personal al magistratului, trebuiesc aplicate la cazul concret, în cadrul unei analize obiective întemeiate pe criteriile prevăzute de lege şi în care nu trebuie să prevaleze interesul general în detrimentul celui personal.

Prin analizarea criteriilor enunţate mai sus referitoare la gradul de ocupare al posturilor şi volumul de activitate al unităţilor implicate, vechimea în funcţie şi interesul personal, apreciază că eventuala sa numire în funcţia de judecător la Judecătoria Tulcea nu ar produce un dezechilibru activităţii concrete a ambelor unităţi implicate (Judecătoria Tulcea şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea) şi nici asupra politicii de resurse umane în domeniul justiţiei, ci dimpotrivă ar rezolva cel puţin parţial problemele grave de personal cu care se confruntă Judecătoria Tulcea.

Din interpretarea sintagmei "pot fi numiţi "care se regăseşte în cuprinsul art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, rezultă că magistraţii care formulează cereri de transfer au dreptul la o aplicare justă a marjei de apreciere de către autoritatea decidentă,şi în cadrul acesteia,în condiţiile întrunirii tuturor criteriilor, formularea unei cereri de transfer este un drept şi nu o vocaţie.

În concluzie, apreciază că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat formal condiţiile prevăzute de lege, a emis o hotărâre nelegală ce a condus la vătămarea drepturilor sale întrucât cererea formulată reprezintă un drept ce poate fi valorificat în condiţiile impuse de actele normative incidente.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea contestaţiei împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 348 din data de 30 martie 2017, anularea hotărârii şi obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii să emită o hotărâre prin care să dispună numirea în funcţia de judecător la Judecătoria Tulcea, instanţa care a acordat aviz favorabil.

2. Apărarea pârâtei

Prin întâmpinare, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea acţiunii.

Prin Hotărârea nr. 282 din 23 martie 2017, Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a constatat îndeplinite condiţiile legale în vederea numirii în funcţia de judecător a doamnei procuror A., în sensul că are gradul corespunzător instanţei la care solicită numirea şi nu se află în niciun caz de interdicţie legală pentru numire.

Adoptarea hotărârii Secţiei pentru judecători privind îndeplinirea condiţiilor legale pentru numirea în funcţia de judecător nu creează în mod automat un drept la numire şi nu conduce de plano la admiterea cererii de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.

În speţă, hotărârea contestată a fost adoptată de Plenul Consiliului cu respectarea competenţei sale recunoscute de legiuitor şi a limitelor legale, fără încălcarea drepturilor contestatoarei.

Face referire şi la Decizia nr. 545/2005, prin care Curtea Constituţională a stabilit că dispoziţiile constituţionale referitoare la alegerea liberă a profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă nu pot fi interpretate în sensul că orice persoană, oricând, poate opta pentru exercitarea unei profesii ori a unei meserii sau pentru alegerea oricărui loc. de muncă.

În cauză, subliniază că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat aspectele necesare pentru a stabili dacă doamna procuror poate fi numită în funcţia de judecător şi anume: volumul de activitate la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea şi la Judecătoria Tulcea, vechimea deţinută de contestatoare la unitatea de parchet şi vechimea în funcţie, avizele comunicate de instanţele şi unităţile de parchet implicate, precum şi existenţa posturilor vacante la instanţa la care se solicită numirea.

Astfel, s-a reţinut că volumul de activitate la unitatea de parchet la care funcţionează contestatoarea în cursul anului 2016 a fost de 453 de dosare pe procuror, faţă de media naţională de 147 de dosare.

De asemenea, Plenul a reţinut că din cele 10 posturi de procuror prevăzute în schemă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea (4 posturi de conducere şi 6 posturi de execuţie), sunt ocupate toate posturile de conducere şi 5 posturi de execuţie, fiind vacant 1 post de execuţie.

În ceea ce priveşte posturile vacante la Judecătoria Tulcea, instanţa la care partea a solicitat numirea în funcţia de judecător, Plenul a constatat existenţa a 4 posturi de execuţie vacante.

Referitor la volumul de activitate la această instanţă, în anul 2016 încărcătura pe judecător a fost de 1.501 de dosare, faţă de media naţională de 1.083 de dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 1.008 dosare, spre deosebire de media naţională de 874 de dosare.

În raport de datele statistice mai sus menţionate, în mod judicios Plenul a apreciat că se impune respingerea cererii contestatoarei de numire în funcţia de judecător la Judecătoria Tulcea, având în vedere volumul mare de activitate înregistrat la unitatea de parchet unde funcţionează partea şi situaţia posturilor la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea.

Este adevărat că şi la Judecătoria Tulcea volumul de activitate a fost situat, în anul 2016, peste media naţională, însă nu se poate facilita activitatea în cadrul acestei instanţe, prin numirea contestatoarei în funcţia de judecător, fără luarea în considerare a posibilităţii crescute de îngreunare a activităţii la unitatea de parchet unde funcţionează partea.

În acelaşi timp, trebuie observate avizele comunicate de instanţele şi unităţile de parchet implicate.

Deşi se constată că Judecătoria Tulcea şi Curtea de Apel Constanţa au înaintat puncte de vedere favorabile cererii privind numirea contestatoarei în funcţia de judecător, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea au comunicat avize negative.

Aceste avize negative au fost fundamentate pe situaţia posturilor la unitatea de parchet unde funcţionează partea şi pe activitatea desfăşurată de procurorii de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea.

Astfel, la această unitate de parchet, erau vacante două posturi de execuţie, din care unul urma a se ocupa începând cu data de 1 martie 2017.

Referitor la activitatea desfăşurată la această unitate de parchet, prin punctele de vedere exprimate au fost reliefate următoarele aspecte:

Din 15 septembrie 2016, Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea asigură funcţionarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Babadag, prin delegarea lunară a câte unui procuror.

Din 16 august 2016, aceeaşi unitate de parchet a preluat întreaga activitate de urmărire penală şi supraveghere a cercetărilor penale corespunzătoare competenţei Parchetului de pe lângă Judecătoria Babadag şi anume 1468 de cauze, din care 775 de cauze au fost mai vechi de 1 an de la prima sesizare.

Începând cu data de 24 aprilie 2015, tot Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea a preluat şi un segment consistent din activitatea Parchetului de pe lângă Judecătoria Măcin, care funcţionează cu un singur procuror.

De asemenea, în anul 2016 unitatea de parchet unde funcţionează contestatoarea a preluat 361 de cauze de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea, din care 261 se aflau în lucru la doamna procuror A., în luna iulie 2016, când aceasta a promovat în funcţie de execuţie la parchetul de pe lângă tribunal.

În raport de cele mai sus expuse, se constată o activitatea complexă desfăşurată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, activitate ce ar fi considerabil îngreunată în situaţia admiterii cererii contestatoarei.

Plenul a avut în vedere şi vechimea în funcţie şi la unitatea de parchet a contestatoarei, reţinându-se că aceasta are o vechime de 7 ani şi 9 luni în funcţia de procuror şi o vechime de 8 luni la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea.

Se constată că vechimea la instanţa sau parchetul de la care provine solicitantul este unul dintre criteriile analizate cu ocazia soluţionării cererilor de numire în funcţia de judecător sau procuror, fiind lipsit de relevanţă faptul că partea a solicitat numirea la o instanţă de grad inferior celei la care ar avea dreptul să funcţioneze potrivit gradului profesional dobândit prin concurs.

În ceea ce priveşte motivele personale invocate de parte, se constată că acestea au făcut obiectul analizei Plenului, fiind reţinute în considerentele hotărârii atacate.

Însă din cuprinsul cererii de numire în funcţia de judecător, se poate observa că acestea nu sunt excepţionale, deosebite, pentru a justifica o analiză detaliată a lor. ci sunt grefate pe dorinţa contestatoarei de a fi numită judecător.

În aceste condiţii, apreciază că, în mod corect Plenul nu a acordat o relevanţă sporită motivelor personale invocate de parte ci şi-a întemeiat soluţia pe aspectele referitoare la volumul de activitate şi situaţia posturilor la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea.

În fine, contrar aprecierii părţii contestatoare, cererea sa de numire în funcţia de judecător nu a fost analizată în mod formal de Plen, ci în mod efectiv, prin raportare la normele legale incidente şi la practica constantă a Consiliului.

În acelaşi timp, se poate observa că hotărârea contestată este motivată, astfel încât să garanteze legalitatea, oportunitatea şi previzibilitatea măsurilor dispuse de Consiliul Superior al Magistraturii.

În drept, invocă dispoziţiile art. 205 - 208 C. proc. civ., ale art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, ale art. 22 şi 23 din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006.

3. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând legalitatea hotărârii contestate în raport de criticile şi apărările formulate de ambele părţi, ţinând cont de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte va respinge contestaţia ca nefondată pentru următoarele considerente:

3.1 În fapt, se constată că prin cererea înregistrată la intimatul Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) sub nr. 4217/DRUO/2017, d-na A., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, a solicitat eliberarea sa din funcţie şi numirea ca judecător la Judecătoria Tulcea.

3.2 În drept, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare:

"

(1) La cererea motivată, judecătorii pot fi numiţi în funcţia de procuror, iar procurorii, în funcţia de judecător, prin decret al Preşedintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cu respectarea condiţiilor prevăzute în prezenta lege."

Procedura care trebuie urmată, conform acestor dispoziţii legale, este prevăzută la art. 22 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006.

Potrivit art. 23 alin. (11) din Regulamentul menţionat:

"

La soluţionarea cererilor prevăzute la art. 22 alin. (1) pot fi avute în vedere următoarele criterii: volumul de activitate al instanţei sau parchetului de la care provine solicitantul şi la care se solicită numirea, numărul posturilor vacante la instanţele ori parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora; vechimea efectivă în funcţia de judecător sau procuror; vechimea la instanţa sau parchetul de la care provine solicitantul; vechimea în gradul aferent instanţei, respectiv parchetului la care se solicită numirea."

3.3.Potrivit unei practici unitare şi constante, legalitatea actelor administrative, aşa cum este şi hotărârea contestată în prezenta cauză, se examinează de instanţă prin raportare la actele normative cu forţă juridică superioară, ţinând seama de principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

În ce priveşte temeinicia hotărârii şi oportunitatea refuzului de numire în funcţia de judecător, Înalta Curte recunoaşte dreptul de apreciere al CSM în calitate de autoritate competentă să soluţioneze cererile de numire din funcţia de procuror în funcţia de judecător, potrivit art. 22 din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006.

Revine însă Înaltei Curţi, în temeiul art. 1 şi art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, competenţa să verifice eventualul exces de putere al administraţiei, respectiv exercitarea dreptului de apreciere prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor (art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004).

3.3 Înalta Curte observă că argumentele contestatoarei privesc legalitatea hotărârii respectiv:

- partea îndeplineşte criteriile obiective impuse de lege pentru numirea în funcţia de judecător, aspect constatat şi de Secţia pentru judecători prin Hotărârea nr. 282 din 23 martie 2017;

- la Judecătoria Tulcea existau 6 posturi de execuţie vacante iar volumul de activitate era situat peste media naţională, situaţie neîntâlnită la unitatea de parchet unde funcţionează partea;

- există avizele favorabile comunicate de către Curtea de Apel Constanţa şi Judecătoria Tulcea;

- nu s-a ţinut cont prin hotărârea contestată de vechimea în funcţie şi la unitatea de parchet;

- nu s-a ţinut seama, prin hotărârea contestată, de motivele personale invocate;

- Plenul a analizat formal îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege.

3.4 Referitor la criticile de nelegalitate, Înalta Curte constată că este chemată să hotărască dacă actul administrativ este conform cu Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător aprobat prin Hotărârea CSM nr. 193/2006, în temeiul căruia, printre altele, a fost emis.

Cu titlu preliminar, trebuie subliniat faptul că adoptarea hotărârii Secţiei pentru judecători privind îndeplinirea condiţiilor legale pentru numirea în funcţia de judecător nu creează în mod automat un drept la numire şi nu conduce de plano la admiterea cererii de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, aspect sesizat de altfel şi de către intimat, partea interesată având doar o vocaţie şi nu un drept efectiv cu privire la numirea în altă funcţie.

Reprezintă atributul exclusiv al Consiliului Superior al Magistraturii în a lua măsurile care se impun pentru ocuparea posturilor vacante, raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, stabilitatea în sistem, precum şi parcurgerea etapelor de formare, perfecţionare, promovare, numirea procurorilor în funcţia de judecător şi a judecătorilor în funcţia de procuror, fără să se poată susţine excesul de putere în adoptarea unei hotărâri.

Se impune a fi subliniat faptul că art. 231 din Regulament enumeră criteriile ce trebuie avute în vedere la soluţionarea cererilor de numire în funcţia de judecător, fără a institui o ordine de preferinţă sau o pondere a acestora.

Prin urmare, analiza cererilor de numire în altă funcţie decât cea ocupată de parte trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situaţia instanţelor/parchetelor implicate în procedură, cât şi la criteriile de ordin profesional, legate de vechimea în funcţie, grad, la unitatea de unde provine cel interesat, pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit şi drepturile ori interesele legitime private care pot fi lezate prin decizia administrativă.

Examinând modalitatea în care au fost aplicate, în cazul cererii formulate de contestatoare, criteriile menţionate la art. 23 alin. (11) în din Regulament, se constată că intimatul a luat în considerare totalitatea criteriilor, fără a se putea pretinde că vreunuia dintre ele i s-a acordat prioritate sau o pondere mai mare în ansamblul evaluării făcute.

Astfel, în privinţa volumului de activitate al parchetului de la care provine solicitantul, s-a reţinut că, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, în cursul anului 2016, încărcătura a fost de 453 de dosare pe procuror, faţă de media naţională de 147 de dosare în condiţiile în care schema de personal nu este completă, fiind vacant 1 post de execuţie.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea au dat avize negative cu privire la cererea d-nei procuror, fundamentate pe situaţia posturilor la unitatea de parchet unde funcţionează partea şi pe activitatea desfăşurată de procurorii de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea.

Au fost avute în vedere cele 2 posturi de execuţie vacante, din care unul urma a se ocupa începând cu data de 1 martie 2017, faptul că, din 15 septembrie 2016, Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea asigură funcţionarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Babadag, prin delegarea lunară a câte unui procuror, că din 16 august 2016, aceeaşi unitate de parchet a preluat întreaga activitate de urmărire penală şi supraveghere a cercetărilor penale corespunzătoare competenţei Parchetului de pe lângă Judecătoria Babadag, că începând cu data de 24 aprilie 2015 a fost preluat, de aceeaşi unitate de parchet, un segment din activitatea Parchetului de pe lângă Judecătoria Măcin, care funcţionează cu un singur procuror, că în anul 2016 au fost preluate 361 de cauze de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea.

Chiar dacă volumul de activitate la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila a crescut şi datorită preluării unei părţi din activitatea specifică altor parchete subordonate, în analiza criteriului volumului de activitate nu poate fi ignorată activitatea efectiv desfăşurată la nivelul acestei unităţi de parchet.

Referitor la volumul de activitate la Judecătoria Tulcea, unde solicită contestatoarea numirea, există 4 locuri acante iar volumul de activitate în anul 2016 a evidenţiat o încărcătura pe judecător de 1.501 de dosare, faţă de media naţională de 1.083 de dosare şi o încărcătura pe schemă de 1.008 dosare, spre deosebire de media naţională de 874 de dosare.

În raport de datele statistice mai sus menţionate, corect s-a apreciat că nu se poate facilita activitatea în cadrul instanţei, prin numirea contestatoarei în funcţia de judecător, fără luarea în considerare a posibilităţii crescute de îngreunare a activităţii la unitatea de parchet unde aceasta funcţionează în prezent.

De asemenea, vechimea la parchetul de la care provine solicitantul este unul dintre criteriile analizate cu ocazia soluţionării cererilor de numire în funcţia de judecător, fiind lipsit de relevanţă faptul că partea a solicitat numirea la o instanţă de grad inferior celei la care ar avea dreptul să funcţioneze potrivit gradului profesional dobândit prin concurs.

Înalta Curte constată că enumerarea cuprinsă în art. 23 alin. (11) se referă exclusiv la criterii de natură obiectivă. Nu pot fi însă ignorate considerentele de natură personală care fundamentează o astfel de cerere, art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 făcând vorbire despre,, cererea motivată,, a celui interesat.

Analizând motivele personale invocate de contestatoare, Înalta Curte reţine că, în cazul acesteia, ele sunt grefate pe dorinţa de a fi numită judecător, motiv pentru care a apreciat că nu se impune a le acorda o relevanţă sporită.

Faţă de aceste considerente, nu se poate reţine o analiză formală, netransparentă, realizată de Consiliu cu prilejul soluţionării cererii formulate de d-na procuror.

În mod justificat Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea, având în vedere, la adoptarea soluţiei, necesitatea unei bune organizări şi funcţionări a instanţelor judecătoreşti şi a parchetelor implicate în procedură, în scopul asigurării, în primul rând, a bunei funcţionări a unităţii de parchet la care funcţionează contestatoarea, ţinând seama de vechimea acesteia precum şi de necesităţile privind resursele umane la nivelul instanţei la care s-a solicitat numirea.

3.5 În ce priveşte presupusul exces de putere, Înalta Curte constată că dreptul de apreciere a fost exercitat în limitele competenţei prevăzute de art. 35 din Legea nr. 317/2004 şi art. 23 din Regulamentul amintit, refuzul de admitere a cererii fiind consecinţa legală a situaţiei a parchetului/instanţei implicate în procedură astfel încât justul echilibru între interesul personal şi interesul public a fost respectat.

În circumstanţele date, soluţia adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii este motivată cu respectarea criteriilor legale şi nu poate fi apreciată ca fiind discreţionară, constatându-se că motivele invocate de intimat în respingerea cererii formulate de contestatoare au o justificare obiectivă, astfel încât nu se poate reţine existenţa unor elemente de exces de putere, de natură a afecta legalitatea hotărârii ce formează obiectul prezentei contestaţii.

3.6 Soluţia în recurs

Pentru considerentele de fapt şi de drept mai sus expuse, în temeiul art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte va respinge contestaţia, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 348 din 30 martie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2017.

Procesat de GGC - LM