Validity of constatatory document for non-performance of public procurement contract and sufficiency of judicial motivation based on technical expertise

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 06 septembrie 2013, sub nr. x/2/2013, reclamanta societatea A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei - Direcţia Administrare şi Achiziţii pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, a solicitat suspendarea executării Documentului constatator nr. 1, înregistrat sub nr. 4010845 din 30 august 2013, aferent Contractului de achiziţie publică nr. 162.104 din 13 septembrie 2012, până la pronunţarea instanţei de fond cu privire la legalitatea actului atacat.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 04 noiembrie 2013, sub nr. x/2/2013, reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei - Direcţia Administrare şi Achiziţii pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei şi Unitatea Militară x Bucureşti, a solicitat revocarea Documentului constatator nr. 1, înregistrat sub nr. 4010845 din 30 august 2013, aferent Contractului de achiziţie publică nr. 162104 din 13 septembrie 2012 şi pe cale de consecinţă, în condiţiile în care instanţa va dispune anularea actului emis de autoritatea contractantă care constată neconformităţile produsului livrat de către reclamantă, să se dispună obligarea pârâtei de rang II să recepţioneze soft-ul livrat care se află în posesia sa la data formulării cererii de chemare în judecată, prin emiterea procesului-verbal de recepţie prevăzut de graficul de îndeplinire şi în final, să procedeze la realizarea acceptantei produsului.

Totodată, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, reclamanta a solicitat suspendarea executării Documentului constatator nr. 1, emis în baza prevederilor art. 971 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 925/2006, aferent Contractului de achiziţie publică nr. 162.104 din 13 septembrie 2012, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Prin încheierea din data de 20 ianuarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. x/2/2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de conexitate a Dosarului nr. x/2/2013 la Dosarul nr. x/2/2013, dispunând conexarea şi soluţionarea reunită a acestor cauze de către completul mai întâi învestit.

Prin încheierea din 3 februarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. x/2/2013, a fost admisă cererea formulată de reclamantă, privind suspendarea executării Documentului constatator nr. 1, înregistrat sub nr. x din 30 august 2013, aferent Contractului de achiziţie publică nr. 162.104 din 13 septembrie 2012, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 165 din 26 ianuarie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiate, excepţia privind netimbrarea cererii şi excepţia privind lipsa procedurii prealabile, şi a respins acţiunea formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei - Direcţia Administrare şi Achiziţii pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei şi Unitatea Militară x Bucureşti, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 165 din 26 ianuarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta societatea A. SRL, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei civile atacate şi rejudecarea cauzei, în sensul admiterii acţiunii în anulare a Documentului constatator nr. 1, înregistrat sub nr. 4010845 din 30 august 2013, aferent Contractului de achiziţie publică nr. 162104 din 13 septembrie 2012 şi pe cale de consecinţă, să se dispună obligarea pârâtei de rang II să recepţioneze soft-ul livrat care se află în posesia sa la data formulării cererii de chemare în judecată, prin emiterea procesului-verbal de recepţie prevăzut de graficul de îndeplinire şi în final, să procedeze la realizarea acceptantei produsului.

În dezvoltarea motivelor de casare invocate, recurenta-reclamantă a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a analizat în mod succint situaţia de fapt dedusă judecăţii, exclusiv din perspectiva concluziilor formulate prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză, fără a exprima o opinie proprie şi fără a argumenta respingerea celorlalte argumente aduse de către societatea reclamantă.

Astfel, deşi concluziile raportului de expertiză tehnică au relevat că deficienţele constatate la produsul software reprezintă 20% din totalul realizat, deficienţe care puteau fi remediate în maxim două luni de la data de 22 iulie 2013, instanţa de fond nu a arătat în considerentele sentinţei motivele pentru care beneficiarul nu a dat posibilitatea furnizorului să remedieze neconcordanţele şi pentru care, a emis, în situaţia dată, documentul constatator. Solicitarea de acordare a unui termen pentru remedierea deficienţelor, era justificată de reducerea termenului de finalizare a contractului de achiziţie publică de la 12 luni la 8 luni, ca urmare a semnării cu întârziere a contractului de către comandantul unităţii militare. Pe de altă parte, din raportul de expertiză tehnică a rezultat că existau mici probleme funcţionale, care puteau fi remediate în două-trei luni, raportul neprecizând în conţinutul său faptul că aplicaţia informatică este nefuncţională. În raport de aceste deficienţe, autoritatea contractantă avea posibilitatea efectuării recepţiei sau amânării acesteia, dar în nici un caz, nu putea refuza efectuarea recepţiei, aşa cum a procedat în speţă, existând şi posibilitatea perceperii penalităţilor de întârziere şi încasarea lor din garanţia de bună execuţie constituită de reclamantă.

Recurenta-reclamantă a mai susţinut că pârâţii au manifestat o atitudine abuzivă în ceea ce priveşte implementarea proiectului. Astfel, rezultatul procedurii de atribuire i-a fost adus la cunoştinţă societăţii reclamante prin Adresa nr. 3.806.843 din 27 iulie 2012, iar la data de 31 august 2012, Consiliul Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor a respins contestaţia formulată de un alt ofertant. În aceste condiţii, până la data de 31 august 2012, societatea reclamantă a fost în imposibilitatea de a semna contractul de achiziţie publică din motive care nu îi sunt imputabile. Ulterior acestei date, întârzierea în semnarea contractului s-a datorat comandantului unităţii militare, care a refuzat semnarea contractului, abia după înlocuirea acestuia din funcţie procedându-se la semnarea contractului la data de 24 octombrie 2012.

În acest context, instanţa de fond a reţinut în mod greşit faptul că semnarea cu întârziere a contractului s-a datorat culpei societăţii reclamante, motivarea sumară a sentinţei recurate întemeindu-se numai pe concluziile raportului de expertiză tehnică, deşi expertul tehnic de specialitate informatică nu este competent să se pronunţe în legătură cu întârzierea în semnarea contractului.

Recurenta-reclamantă a prezentat elementele tehnice referitoare la programul informatic furnizat, arătând că, aşa cum rezultă şi din conţinutul raportului de expertiză tehnică judiciară, o mare parte dintre cerinţele tehnice fundamentale au fost implementate conform specificaţiilor. Problemele constatate au privit numai aspecte de integrare corectă a elementelor de trafic şi detecţia coliziunilor, expertul precizând că aceste elemente sunt formulate în documentaţia de atribuire în termeni generali, care nu justifică respingerea acceptanţei. Prin urmare, produsul furnizat trebuia recepţionat chiar dacă existau elemente la care urma să se lucreze în perioada imediat următoare, respectiv în cele 6 luni în care societatea reclamantă trebuia să asigure mentenanţa sistemului şi instruirea personalului.

Recurenta aduce critici şi raportului de expertiză tehnică judiciară, ale cărui concluzii în ceea ce priveşte procentul de neconformitate a sistemului (25%) şi procentul în care sistemul ar fi fost neconform la data de 22 septembrie 2013 (6%), sunt considerate nejustificate. Chiar dacă ar fi luate în considerare aceste procente, recurenta susţine că, întrucât proiectul trebuia să funcţioneze în procent de 90%, acesta putea fi acceptat în aceste condiţii.

Recurenta-reclamantă a învederat şi demersurile pe care le-a întreprins ulterior datei de 22 iulie 2013, când s-a emis procesul-verbal de recepţie finală de către beneficiar, în vederea obţinerii acceptării produsului. A arătat că derularea corespunzătoare a proiectului a fost oprită în mod abuziv de către beneficiar, care, după realizarea testelor de acceptanţă din data de 22 iulie 2013, a refuzat societăţii reclamante accesul în sediul acestuia şi în aceste condiţii, nu s-a mai lucrat efectiv la proiect.

În susţinerea criticilor formulate, recurenta-reclamantă a prezentat şi opinia exprimată de Ministerul Afacerilor Interne prin Adresa nr. 3981645 din 22 august 2013, în cuprinsul căreia s-a apreciat că, în caz de întârziere, beneficiarul este îndreptăţit să perceapă penalităţi contractuale, existând soluţii pentru finalizarea în bune condiţii a proiectului.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât Inspectoratul General al Jandarmeriei Române a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând susţinerile formulate pe parcursul soluţionării litigiului în primă instanţă.

4.2. Intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a depus în cauză întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reluând apărările formulate în dosarul primei instanţe.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 3 mai 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 01 noiembrie 2017, completul de filtru a constatat că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, în consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

În conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., republicat, analizând, cu prioritate, excepţia lipsei de obiect a recursului, invocată de intimaţii-pârâţi, Înalta Curte reţine că aspectele vizând soluţionarea litigiului privind executarea contractului de achiziţie publică prin încheierea unei tranzacţii, prin intermediul căreia părţile şi-au îndeplinit obligaţiile contractuale, nu constituie argumente în susţinerea excepţiei în discuţie, având în vedere că obiectul prezentei cauze îl constituie recursul declarat de societatea reclamantă împotriva soluţiei primei instanţe, de respingere ca neîntemeiată, a acţiunii în anulare formulate de reclamantă.

Pentru motivele arătate anterior, va fi respinsă, ca neîntemeiată, excepţia lipsei de obiect a recursului.

Pe fondul cauzei, analizând actele dosarului şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Criticile formulate de recurenta-reclamantă, subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat, sunt neîntemeiate.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., republicat, hotărârea judecătorească va cuprinde: "(1) (...) b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

În cauză, hotărârea pronunţată de instanţa de fond satisface cerinţele prevăzute de dispoziţiile legale menţionate, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei cu privire la soluţia pronunţată, precum şi argumentele pentru care au fost înlăturate susţinerile formulate de reclamantă.

Răspunzând criticilor formulate de recurentă sub acest din urmă aspect, se impune a se constata că expertiza tehnică de specialitate informatică, administrată în primă instanţă, a avut rolul de a oferi instanţei o opinie de specialitate asupra documentaţiei supusă analizei, însă aprecierea probelor s-a realizat de către judecătorul fondului pe baza propriului raţionament, prin coroborarea probei în discuţie cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză şi analizarea acestora prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii.

În mod evident, opinia expertului tehnic nu este obligatorie pentru instanţă, iar în speţă, judecătorul fondului a supus-o propriei evaluări, în raport cu norma juridică incidentă situaţiei de fapt stabilite, motiv pentru care, nu se poate reţine că prin înlăturarea susţinerilor formulate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată şi prin validarea, în mod întemeiat, a constatărilor cuprinse în raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză, prima instanţă şi-ar fi întemeiat soluţia, exclusiv, pe concluziile acestei lucrări de specialitate.

Instanţa de control judiciar apreciază că motivarea clară şi accesibilă a primei instanţe răspunde şi exigenţelor impuse de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care obligă tribunalele să-şi motiveze deciziile dar nu le poate impune să dea un răspuns detaliat la fiecare argument, întinderea obligaţiei de motivare putând să varieze în funcţie de natura deciziei şi trebuind analizată în lumina circumstanţelor fiecărei speţe (Hotărârea din 9 decembrie 1994, în cauza Ruiz Torja contra Spaniei, Hotărârea din 28 iulie 2005, în cauza Albina contra României).

Curtea a subliniat în această ultimă hotărâre că, potrivit practicii sale constante, exigenţa procesului echitabil este îndeplinită şi în cazul unei motivări a soluţiei pe scurt, din care să rezulte însă că au fost examinate efectiv problemele esenţiale ridicate de părţi.

Prin urmare, chiar şi o motivare sumară a unei hotărâri judecătoreşti nu echivalează cu o nemotivare, sancţionabilă conform art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., republicat, şi pe cale de consecinţă, îndeplineşte cerinţele unui proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În contextul arătat, faptul că, în speţă, recurenta-reclamantă nu împărtăşeşte raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia primei instanţe, nu poate conduce la concluzia că sentinţa atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, nefiind incidente în speţă prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat.

Motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, este neîntemeiat.

Recurenta-reclamantă A. SRL a supus controlului de legalitate Documentul constatator nr. 1 emis de Ministerul Afacerilor Interne, la data de 19 august 2013 şi înregistrat la autoritatea publică pârâtă sub nr. 4010845 din 30 august 2013, document aferent Contractului de achiziţie publică nr. 162.104 din 13 septembrie 2012, prin care autoritatea contractantă a stabilit că societatea A. SRL şi-a îndeplinit în mod necorespunzător obligaţiile contractuale asumate.

Acest document constatator a fost emis în temeiul prevederilor art. 971 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 925/2006, cu modificările şi completările ulterioare, ca urmare a finalizării contractului aferent procedurii de achiziţie având ca obiect "Sistemul Informatic pentru Managementul Situaţiilor de Criză (SIMSC)", contract încheiat între Unitatea Militară x Bucureşti, în calitate de achizitor, şi societatea A. SRL, în calitate de furnizor.

În vederea lămuririi situaţiei de fapt deduse judecăţii, în mod judicios prima instanţă a încuviinţat proba cu expertiză tehnică de specialitate informatică şi a reţinut, pe baza întregului probatoriu administrat în cauză, că reclamanta şi-a îndeplinit în mod necorespunzător obligaţiile aferente Contractului de achiziţie publică nr. 162.104 din 13 septembrie 2012, fapt de natură a dovedi caracterul legal şi temeinic al documentului constatator emis de autoritatea contractantă.

La formularea acestei concluzii, în mod corect judecătorul fondului a avut în vedere constatările cuprinse în raportul de expertiză tehnică judiciară, potrivit cărora în urma derulării contractului de achiziţie, finalizat la data de 09 august 2013, autoritatea contractantă nu a obţinut un sistem informatic pentru managementul situaţiilor de criză, viabil şi performant, rezultând că există cerinţe fundamentale pentru o astfel de soluţie informatică, care nu au fost implementate corespunzător, afectând rezultatele unui program de instruire dezvoltat în baza sistemului.

În acord cu cele reţinute de judecătorul fondului, instanţa de control judiciar apreciază că aspectele constatate de expertul tehnic judiciar, care a efectuat o analiză detaliată referitoare la modul de îndeplinire a obligaţiilor contractuale de către recurenta-reclamantă, demonstrează că această societate nu a furnizat sistemul informatic cu respectarea obligaţiilor prevăzute în contractul de achiziţie publică.

Astfel, răspunzând criticilor formulate de recurenta-reclamantă, se constată că potrivit pct. 3.1. raportat la pct. 5.1. din Contractul de achiziţie publică nr. 162.104 din 13 septembrie 2012, termenul maxim de implementare a sistemului a fost stabilit la data de 21 iunie 2013.

Ulterior, prin Actul adiţional nr. 4 din 20 iunie 2013 la contractul de achiziţie publică, termenul maxim de implementare a fost prelungit până la data de 09 august 2013, durata finală a contractului fiind de 9 luni şi 15 zile.

Prin semnarea contractului de achiziţie şi a Actului adiţional nr. 4/2013 la acest contract, recurenta-reclamantă a acceptat şi şi-a asumat acest din urmă termen maxim convenit pentru implementarea proiectului, în condiţiile în care, în fişa de date a achiziţiei şi în caietul de sarcini, s-a stabilit că termenul pentru finalizarea sistemului este de 10 de luni.

De asemenea, în caietul de sarcini s-a prevăzut că furnizorul trebuie să acorde suport pentru exploatarea sistemului pe o perioadă de 6 luni după ce sistemul a fost acceptat de către beneficiar, menţionându-se că etapele 2 şi 3, care presupuneau teste de acceptanţă a sistemului, trebuiau derulate în lunile 11 şi 12, după implementarea proiectului, în speţă, ulterior datei de 09 august 2013.

Prin urmare, perioada de 6 luni de suport reprezintă etapa în care, dacă sistemul ar fi fost acceptat de către beneficiar, recurenta-reclamantă trebuia să acorde suport pentru exploatarea sistemului, acest termen de 6 luni nefiind destinat asigurării mentenanţei sistemului şi instruirii personalului, aşa cum în mod eronat susţine recurenta.

Pe de altă parte, prevederile art. 18 lit. f) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă, aprobate prin H.G. nr. 218/2012, act normativ în vigoare la data derulării contractului de finanţare şi a contractului de achiziţie, limitau la maximum 3 numărul solicitărilor de modificare a termenelor din calendarul/graficul de depunere a cererilor de rambursare, pe care beneficiarul le poate adresa justificat autorităţii de management.

Aceste prevederi se regăsesc şi în Contractul de finanţare nr. 238 din 23 decembrie 2010, astfel cum a fost modificat prin Actul adiţional nr. 2/2012 (art. 1 coroborat cu art. 7 alin. (2) din contract).

Or, în cauză, întrucât beneficiarul a solicitat şi i s-au aprobat 3 modificări de termene din calendarul/graficul de depunere a cererilor de rambursare, care, implicit, au condus la modificarea duratei termenului de implementare a contractului de finanţare, aspect care rezultă din Notele explicative ce însoţesc actele adiţionale nr. 1 din 26 martie 2012, nr. 3 din 17 august 2012 şi 5 din 06 iunie 2013 la contractul de finanţare, beneficiarul s-a aflat în imposibilitatea legală de a solicita o nouă prelungire a duratei termenului de implementare a contractului.

În perioada de derulare a contractului pentru implementarea SIMSC, activităţile au fost desfăşurate conform graficului de îndeplinire şi a fost finalizată activitatea de recepţie a echipamentelor hardware, licenţelor sisteme de operare, licenţei antivirus, echipamentelor de aer condiţionat, mobilierului şi a amenajării spaţiului destinat utilizării SIMSC. Contravaloarea bunurilor şi a serviciilor a fost achitată la termen de către Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, în baza proceselor-verbale de recepţie semnate de către părţi, fără observaţii.

În ceea ce priveşte partea de software a sistemului informatic, se reţine că, într-o primă etapă, recepţia aferentă testelor de acceptanţă în fabrică a sistemului (FAT) la furnizor, s-a desfăşurat cu întârziere faţă de termenele stabilite în contract, din culpa furnizorului, iar în urma problemelor identificate în sistem cu ocazia desfăşurării acestor teste, aplicaţia informatică a fost declarată neconformă.

În cadrul etapei a doua, în perioada 08 iulie 2013 - 22 iulie 2013, s-a desfăşurat recepţia aferentă testelor de acceptare a sistemului în amplasament (SAT) la sediul beneficiarului. Aplicaţia informatică prezentată de recurenta-reclamantă în cadrul acestor teste, nu a putut fi acceptată fără observaţii la recepţie, fiind declarată neconformă de către comisia de recepţie.

Urmare a celor constatate pe durata desfăşurării activităţilor de recepţie, rezultă că aplicaţia informatică nu a îndeplinit toate condiţiile prevăzute pentru a fi recepţionată.

Până la data expirării termenului maxim de implementare a sistemului, respectiv 09 august 2013, recurenta-reclamantă nu a remediat deficienţele constatate.

Pentru îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor asumate prin contractul de achiziţie publică de către recurenta-reclamantă, au fost aplicate penalităţi de întârziere în valoare totală de 333.148,61 lei, din care a fost încasată suma de 191.985,42 lei.

Susţinerile recurentei-reclamante potrivit cărora, sistemul putea fi recepţionat deoarece avea un grad de funcţionalitate de 90%, sunt neîntemeiate, reţinându-se că acest procent se referă strict la perioada de garanţie a sistemului (componenta hardware şi componenta software), respectiv la necesitatea de a funcţiona la minim 90% din capacitate.

Cum la data expirării Contractului de achiziţie publică nr. 162104 din 13 septembrie 2012, componenta hardware era deja recepţionată şi plătită, nefiind recepţionată însă componenta software, nu se poate reţine că sistemul nerecepţionat ar fi putut dispune de un grad de funcţionalitate de 90%.

Distinct de argumentele prezentate anterior, Înalta Curte reţine că prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/3/2015, reclamantul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române a solicitat, în contradictoriu cu pârâta societatea A. SRL, şi chemata în garanţie B. LTD, repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii Contractului de achiziţie publică nr. 162.104 din 13 septembrie 2012 şi obligarea pârâtei să restituie toate cheltuielile efectuate pentru implementarea proiectului SIMSC, respectiv suma de 1.120.734,04 lei, ca urmare a neîndeplinirii culpabile a obligaţiilor asumate.

În cauza menţionată, pârâta societatea A. SRL a formulat cerere reconvenţională, prin care a solicitat obligarea reclamantului să recepţioneze soft-ul livrat care se afla în posesia sa la data formulării respectivei cereri, prin emiterea procesului-verbal de recepţie prevăzut de graficul de îndeplinire şi în final, să accepte produsul.

În cadrul acestui proces, pârâta societatea A. SRL a formulat şi o cerere de chemare în garanţie împotriva sub antreprenorului său, B. LTD.

Prin Sentinţa civilă nr. 1155 din 22 februarie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 438 - 441 C. proc. civ., s-a luat act de tranzacţia încheiată între reclamantul-pârât Inspectoratul General al Jandarmeriei Române şi pârâta-reclamantă societatea A. SRL în cauza menţionată.

În ceea ce priveşte obiectul tranzacţiei, în cuprinsul acesteia s-a reţinut că părţile îşi exprimă acordul pentru rezoluţiunea Contractului de achiziţie publică nr. 162104 din 13 septembrie 2012, având în vedere că în data de 27 februarie 2013, a fost emisă de societatea A. SRL ultima factură care a fost plătită de către Inspectoratul General al Jandarmeriei Române - Unitatea Militară x Bucureşti, iar după această dată, societatea nu a mai emis nicio factură întrucât nu şi-a mai îndeplinit în mod culpabil obligaţiile contractuale.

Prin aceeaşi tranzacţie s-a reţinut că, urmare a încetării Contractului de achiziţie publică nr. 162.104 din 13 septembrie 2012, părţile convin repunerea acestora în situaţia anterioară, societatea A. SRL obligându-se să achite către Inspectoratul General al Jandarmeriei Române - Unitatea Militară x Bucureşti suma de 1.120.734,04 lei, precum şi contravaloarea facturilor de penalităţi din 22 iulie 2013, în sumă de 39.455,43 lei şi factura fiscală din 10 septembrie 2013, în sumă de 101.707,76 lei.

De asemenea, Inspectoratul General al Jandarmeriei Române - Unitatea Militară x Bucureşti se obligă să restituie în deplină proprietate şi posesie către societatea A. SRL toate bunurile care au fost livrate de societate către reclamant, în baza contractului de achiziţie publică şi care au fost recepţionate şi achitate de către aceştia.

În cuprinsul tranzacţiei s-a consemnat faptul că ambele părţi renunţă la dreptul de a declara recurs împotriva hotărârii judecătoreşti care consfinţeşte această tranzacţie.

La dosarul prezentei instanţe de control judiciar, a fost depus şi procesul-verbal de predare/primire a bunurilor aferente Sistemului Informatic pentru Managementul Situaţiilor de Criză, încheiat pentru restituirea bunurilor care fac obiectul tranzacţiei menţionate în Sentinţa civilă nr. 1155 din 22 februarie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Înalta Curte apreciază că aspectele reţinute în cuprinsul tranzacţiei încheiate între Inspectoratul General al Jandarmeriei Române - Unitatea Militară x Bucureşti şi societatea A. SRL, confirmă, o dată în plus, culpa societăţii reclamante în ceea ce priveşte îndeplinirea necorespunzătore a obligaţiilor asumate prin Contractul de achiziţie publică nr. 162.104 din 13 septembrie 2012, respectiv faptul că nu a furnizat un sistem informatic viabil şi performant, astfel cum s-a angajat prin acest contract.

În contextul arătat, urmează a fi respinsă, ca neîntemeiată, excepţia lipsei de obiect a acţiunii introductive de instanţă, invocată de intimaţii-pârâţi în raport de tranzacţia încheiată între părţile semnatare ale contractului de achiziţie publică, prin intermediul căreia recurenta-reclamantă şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamanta societatea A. SRL, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei de obiect a recursului, invocată de intimaţii-pârâţi, ca neîntemeiată.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 165 din 26 ianuarie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - NN