Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2754/2017 AI generated

Competence for Labor Wage Assimilation Claims Against Public Authorities: Individual Employment Conflict Versus Administrative Act Challenge

Case Number Decizia nr. 2754/2017
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice assigned first-instance jurisdiction to the Bucharest Tribunal, Labor and Social Security Section, resolving a negative conflict of competence by rejecting the competing claim of the Bucharest Court of Appeal, Administrative and Fiscal Section. The dispute involved a labor lawsuit filed by a trade union on behalf of contractual employees against two public authorities, seeking the compulsory completion of an administrative order to assimilate their job titles and salaries to those of agricultural agency staff pursuant to specific legislative amendments, along with payment of resulting wage differences. The Court determined that the case constituted an individual labor conflict arising from the execution of individual employment contracts, not a challenge to an administrative act affecting public functionaries, thereby excluding administrative jurisdiction under Law No. 554/2004. Relying on Articles 1, 208, and 210 of Law No. 62/2011 on social dialogue, which mandates that individual labor conflicts be heard in first instance by the tribunal having jurisdiction over the plaintiff's domicile or workplace, the Court confirmed that the nature of the legal relationship, rather than the hierarchical status of the public defendant, dictated labor court competence.

Legislator headnote

AI generated

art. 135 C. proc. civ, art. 82 din O.U.G. nr. 83/2014, art. 109 din Legea nr. 188/1999, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011; Competence for Labor Wage Assimilation Claims Against Public Authorities: Individual Employment Conflict Versus Administrative Act Challenge: Deci, raportul juridic litigios din prezenta cauză derivă nu din naşterea, modificarea sau stingerea unui raport juridic de drept administrativ, în speţă nefiind vorba despre emiterea unui act administrativ care să stabilească cuantumul drepturilor salariale în beneficiul unor funcţionari publici, astfel încât să devină aplicabile prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999, cu modificările ulterioare şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ci exclusiv din naşterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice de dreptul muncii, având în vedere calitatea reclamanţilor de personal contractual angajat în cadrul pârâtei IDSA în temeiul unor contracte individuale de muncă.

Keywords

AI generated
public employment law assigned competence administrative contract legislative competence social dialogue contract staff

Cited Legislation

AI generated
art. 135 C. proc. civ
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.
art. 82 din O.U.G. nr. 83/2014
293/2015 prin care a fost introdus art. 82 în conţinutul O.U.G.
art. 109 din Legea nr. 188/1999
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004
art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 C.
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 8348 din 26 septembrie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei materiale şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Liber Independent din I.D.S.A., în numele şi pentru membrii săi A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 638 din 27 februarie 2017 a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei până la soluţionarea conflictului şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Prin acţiunea introductivă, reclamanţii, în calitate de personal contractual-muncitor calificaţi în cadrul pârâtei I.D.S.A. (desfăşurându-şi activitatea în baza unor contracte individuale de muncă), au solicitat obligarea pârâtei ANSVSA să completeze Ordinul nr. 1016 din 23 decembrie 2015, prin emiterea în temeiul art. I pct. 2 din Legea nr. 293/2015 prin care a fost introdus art. 82 în conţinutul O.U.G. nr. 83/2014, a unor acte de asimilare, cu începere de la 01 decembrie 2015, a funcţiilor şi salariilor personalului contractual reprezentat de muncitorii din cadrul I.D.S.A., cu funcţiile şi nivelul de salarizare stabilite, potrivit dispoziţiilor ordinelor ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale de aplicare a alin. (8) şi (81), în cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, precum şi obligarea pârâtei I.D.LA, ca pentru perioada cuprinsă între 1 decembrie 2015 şi data punerii în aplicare a noilor grile de salarizare stabilite prin asimilare, să plătească salariaţilor în cauză, diferenţa dintre drepturile asimilate, cuvenite potrivit art. 82 din O.U.G. nr. 83/2014 şi drepturile efectiv plătite.

Deci, raportul juridic litigios din prezenta cauză derivă nu din naşterea, modificarea sau stingerea unui raport juridic de drept administrativ, în speţă nefiind vorba despre emiterea unui act administrativ care să stabilească cuantumul drepturilor salariale în beneficiul unor funcţionari publici, astfel încât să devină aplicabile prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999, cu modificările ulterioare şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ci exclusiv din naşterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice de dreptul muncii, având în vedere calitatea reclamanţilor de personal contractual angajat în cadrul pârâtei IDSA în temeiul unor contracte individuale de muncă.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social conflict individual de muncă este definit ca fiind conflictul de muncă ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii care decurg din contractele individuale şi colective de muncă ori din acordurile colective de muncă şi raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, precum şi din legi sau din alte acte normative.

Conform art. 208 din acelaşi act normativ:

"

Conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal.

De asemenea, art. 210 stabileşte următoarele:

"

Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."

Înalta Curte are în vedere faptul că reclamanţii au dedus judecăţii soluţionarea unui conflict individual de muncă cu referire la exercitarea drepturilor acestora legate de modul de stabilire a drepturilor salariale cuvenite în calitatea acestora de muncitori calificaţi, deţinând un contract individual de muncă.

De asemenea, Înalta Curte mai constată că obiectul acţiunii cuprinde două capete de cerere principale, ambele de competenţa materială în primă în instanţă a tribunalului, neavând relevanţă nivelul ierarhic al pârâtei ANSVSA şi faptul că aceasta este o autoritate publică la nivel central, ci doar natura raporturilor juridice deduse judecăţii, prezentul demers procesual implicând analiza refuzului angajatorului reclamanţilor de a stabili şi de a plăti în mod corespunzător nivelul drepturilor salariale care constituie obiectul acţiunii.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii Sindicatul Liber Independent din I.D.S.A., A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. şi N. şi pe pârâţii Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi Pentru Siguranţa Alimentelor şi Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM