Competence for post-retirement uniform rights: statutory exception for public employee service disputes under Law 188/1999

Deliberând, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 30 mai 2017 sub nr. x/104/2017 pe rolul Tribunalului Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Justiţiei, Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Penitenciarul Bucureşti Rahova, să se dispună obligarea pârâtelor la acordarea dreptului de a purta uniforma specifică de penitenciare, potrivit OMJ nr. 2908/C/2013 privind aprobarea Regulamentului pentru descrierea, compunerea şi modul de purtare a uniformelor şi echipamentului specific pentru funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, precum şi a regulilor de acordare a drepturilor de echipament.

2. Hotărârea Tribunalului Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa nr. 1472/2017 pronunţată în data de 11 octombrie 2017, Tribunalul Olt a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenta de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Penitenciarul Bucureşti Rahova, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Olt a reţinut următoarele:

Reclamantul, fost ofiţer în cadrul Penitenciarului Bucureşti Rahova până la data de 31 decembrie 2016, a solicitat acordarea dreptului de a purta uniformă specifică de penitenciare după data încetării raporturilor de serviciu potrivit OMJ nr. 2908/C/2013 privind aprobarea Regulamentului pentru descrierea, compunerea şi modul de purtare a uniformelor şi echipamentului specific pentru funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, precum şi a regulilor de acordare a drepturilor de echipament.

Temeiul legal al solicitării reclamantului este reprezentat de dispoziţiile art. 32 al Capitolului II - Reguli privind aplicarea normelor de echipament din Anexa 4 la regulamentul anterior indicat, conform cărora ministrul justiţiei deţine competenţa de a stabili, prin ordin al ministrului justiţiei, care sunt funcţionarii publici cu statut special din cadrul sistemului administraţiei penitenciare în privinţa cărora operează excepţia de la interdicţia generală de a mai purta uniforma de serviciu odată cu încetarea raporturilor de serviciu prin pensionare, iar directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor îi revine competenţa de a formula propunerea de acordare a dreptului de a purta uniforma specifică de penitenciare după încetarea raporturilor de serviciu prin pensionare, la cererea scrisă a persoanei interesate.

În speţă, obiectul litigiului este reprezentat de refuzul unei autorităţi administrative centrale, respectiv a ministrului justiţiei de a emite actul administrativ - Ordinul - privind acordarea dreptului de a purta uniforma specifică de penitenciare după încetarea raportului de serviciu prin pensionare la cererea reclamantului, aceasta atrăgând competenţa art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea 554/2004.

Având în vedere dispoziţiile legale precizate, s-a constatat că instanţa competentă pentru soluţionarea cauzei este Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

3. Hotărârea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal

Cauza a fost înregistrată sub nr. x/54/2017 la data de 16 noiembrie 2017 pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Prin Sentinţa nr. 656/2017 pronunţată în data de 6 decembrie 2017, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Penitenciarul Bucureşti Rahova, în favoarea Tribunalului Olt, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, competentă să soluţioneze conflictul şi a suspendat judecata cauzei până la soluţionarea conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că reclamantul a solicitat acordarea dreptului de a purta uniformă specifică de penitenciare după data încetării raporturilor de serviciu potrivit OMJ nr. 2908/C/2013.

Temeiul cererii reclamantului îl constituie aşadar ordinul sus-menţionat şi are la bază raporturile de serviciu ale acestuia, în considerarea cărora se şi acordă dreptul de a purta uniformă specifică de penitenciare (ministrul justiţiei deţine competenţa de a stabili, prin ordin, care sunt funcţionarii publici cu statut special din cadrul sistemului administraţiei penitenciare în privinţa cărora operează excepţia de la interdicţia generală de a mai purta uniforma de serviciu odată cu încetarea raporturilor de serviciu prin pensionare).

Potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, astfel cum a fost modificată prin art. IV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.

Aşadar, prin derogare de la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin lege organică specială s-a stabilit, cu privire la cauzele având ca obiect raporturile de serviciu al funcţionarului public, fără a face distincţie după cum autoritatea publică este locală, judeţeană sau centrală, competenţa de soluţionare în favoarea tribunalului.

În cauza, dreptul de a purta uniformă specifică de penitenciare acordându-se tocmai în considerarea şi în temeiul raporturilor de serviciu ale funcţionarului public, văzând şi disp. art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi se va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul optând pentru instanţa de la domiciliul său.

4. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, sesizată cu pronunţarea regulatorului de competenţă, judecând în conformitate cu dispoziţiile art. 135 C. proc. civ. şi analizând obiectul cauzei deduse judecăţii, precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin acţiunea formulată reclamantul A. a solicitat acordarea dreptului de a purta uniformă specifică de penitenciare după data încetării raporturilor de serviciu (31 decembrie 2016) potrivit OMJ nr. 2908/C/2013 privind aprobarea Regulamentului pentru descrierea, compunerea şi modul de purtare a uniformelor şi echipamentului specific pentru funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, precum şi a regulilor de acordare a drepturilor de echipament.

Litigiul dedus judecăţii are ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, întrucât dreptul de a purta uniformă specifică de penitenciare se acordă tocmai în considerarea acestui raport, atrăgând incidenţa dispoziţiilor art. 32 al Capitolului II - Reguli privind aplicarea normelor de echipament din Anexa 4 la OMJ nr. 2908/C/2013.

Potrivit art. 32 alin. (1) din Anexa 4 la OMJ nr. 2908/2013, după încetarea raporturilor de serviciu, funcţionarii publici nu mai au dreptul de a purta uniforma specifică de penitenciare, cu excepţia personalului căruia i s-a acordat acest drept prin ordin al ministrului justiţiei. Conform alin. (2) din articolului menţionat mai sus, acordarea dreptului de a purta uniforma specifică de penitenciare după încetarea raporturilor de serviciu se face la propunerea directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, în baza unei solicitări scrise din partea persoanei respective.

În conformitate cu dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă: "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Prin urmare, competenţa materială de soluţionare a cauzei se stabileşte în raport cu dispoziţiile legii speciale, respectiv Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, şi nu în raport cu dispoziţiile legii generale, respectiv Legea nr. 554/2004.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Penitenciarul Bucureşti Rahova, în favoarea Tribunalului Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - NN