Public service suspension by operation of law for elected local officials precludes concurrent employment incompatibility under Romanian transparency legislation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti la data de 12.02.2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, desfiinţarea în întregime a Raportului de evaluare nr. 3251/G/II/26.01.2015, întocmit de pârâtă în lucrarea nr. 14159/S/II/01.04.2014, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 76/F-cont din data de 18 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul A., privind anularea Raportului de evaluare nr. 3251/G/II/26.01.2015, întocmit în lucrarea nr. 14159/S/II/01.04.2014 de către pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

II. Recursul

1. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea cererii de recurs a arătat, în ceea ce priveşte calitatea de consilier superior în cadrul Consiliului Judeţean Vâlcea, că la momentul validării sale în calitatea de consilier local raportul de serviciu era unul pe perioadă determinată.

Astfel, prin Dispoziţia nr. 479 din 12 octombrie 2011 a Preşedintelui Consiliului Judeţean Vâlcea a fost încadrat pe perioadă determinată, începând cu data de 17.10.2011 în funcţia publică de execuţie, temporar vacantă, de consilier, gradul profesional superior, gradaţia a 3-a, clasa de salarizare 57, în cadrul Direcţiei Programe şi Relaţii Externe din cadrul Consiliului Judeţean Vâlcea.

La data de 29.10.2012, prin Dispoziţia Preşedintelui Consiliului Judeţean Vâlcea nr. 367 din 29 octombrie 2012, raportul său de serviciu a încetat de drept.

Consideră că raportul de evaluare contestat a rămas fără obiect, întrucât raportul de serviciu în cursul căruia s-a constatat pretinsa incompatibilitate nu mai exista la momentul iniţierii cercetărilor de către A.N.I.

Faptul că, ulterior, a intrat într-un alt raport de serviciu, pe perioadă nedeterminată, nu poate conduce la concluzia că A.N.I. a realizat cercetările în mod legal şi având obiect, pentru că pretinsa situaţie de incompatibilitate se verifică prin raportare la situaţia sa concretă din perioada 29.06.2012-20.09.2012.

În această situaţie A.N.I. poate face cel mult constatări, dar care sunt rămase fără obiect, neputând produce efecte juridice, pentru că se referă la un raport juridic care a încetat de drept.

Recurentul reclamant susţine că raportul nu are obiect şi prin prisma dispoziţiilor art. 77 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 şi a faptului că între intervalul de timp în care se pretinde că s-ar fi aflat în incompatibilitate şi data finalizării raportului este un termen mai mare de 2 ani, drept pentru care acest raport nu mai poate produce vreun efect, în sensul aplicării unei sancţiuni disciplinare.

Au fost invocate disp. art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 menţionându-se că la momentul soluţionării prezentul recurs este împlinit termenul de prescripţie a aplicării sancţiunii disciplinare, având în vedere data la care se pretinde că ar fi fost săvârşită fapta.

De asemenea, se susţine că nu s-a aflat niciun moment în incompatibilitate, având în vedere dispoziţiile art. 97 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 161/2003 conform cărora "Raportul de serviciu al funcţionarului public se suspendă: b) până la încetarea funcţiei eligibile sau a funcţiei de demnitate publică, în cazul în care funcţionarul public a fost ales sau numit".

Din formularea acestei norme este evident că legiuitorul a avut în vedere o suspendare de drept a raporturilor de serviciu şi nu una voluntară, la iniţiativa uneia din părţi, aşa cum instanţa de fond interpretează, greşit, această dispoziţie.

Dacă legiuitorul ar fi prevăzut o suspendare la iniţiativa uneia din părţi ar fi formulat într-un mod din care să rezulte, fără echivoc, acest lucru.

Faptul că în situaţia sa a fost dispusă reluarea raportului de serviciu începând cu data de 13.06.2012 nu poate avea niciun efect juridic, deoarece Dispoziţia Preşedintelui Consiliului Judeţean Vâlcea nu poate produce efecte împotriva unui act normativ, respectiv Legea nr. 161/2003.

În situaţia de faţă raportul de serviciu a fost suspendat de drept de la data validării funcţiei de consilier local şi până la data demisiei din această funcţie, astfel că nu se poate pretinde că ar fi existat situaţia de exercitare concomitentă a celor două funcţii: cea de consilier superior în cadrul Consiliului Judeţean Vâlcea şi cea de consilier local în cadrul Consiliului Local al comunei Goleşti, jud. Vâlcea.

Până la data demisiei, raportul de serviciu cu Consiliul Judeţean Vâlcea a fost suspendat de drept, astfel că prevederile art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 nu îşi găsesc aplicabilitate în speţă, pretinsa situaţie de incompatibilitate neexistând în cazul său.

2. Apărările intimatei

Intimata pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului arătând că argumentele pe care recurentul şi-a fundamentat cererea de recurs sunt identice cu cele prezentate în faţa primei instanţe de judecată şi care au fost analizate în totalitate, instanţa pronunţându-se cu privire la aceste argumente prin hotărârea recurată.

Reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate încălcând prevederile art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, întrucât în perioada 29.06.2012-20.09.2012 a exercitat concomitent funcţia publică de consilier superior în cadrul Consiliului Judeţean Vâlcea şi calitatea de consilier local în cadrul Consiliului Local al comunei Goleşti, jud. Vâlcea.

Susţinerile recurentului sunt nefondate întrucât, conform dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, prin derogare de la dispoziţiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancţiunea poate fi aplicată în termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare potrivit prevederilor legale, iar în cazul în care starea de incompatibilitate a încetat înainte de sesizarea Agenţiei, sancţiunea disciplinară poate fi aplicată în termen de 3 ani de la încetarea cauzei de incompatibilitate, dacă legea nu dispune altfel.

Raportul de evaluare contestat nu este definitiv, astfel că sancţiunea prevăzută de art. 25 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 urmează să se aplice în termen de cel mult 6 luni de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare şi nici nu este împlinit termenul de 3 ani de la încetarea cauzei de incompatibilitate.

Referitor la disp. art. 97 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 161/2003 a susţinut că în perioada 07.05.2012-12.06.2012, prin Dispoziţia Preşedintelui Consiliului Judeţean Vâlcea nr. 143 din 07 mai 2012, a fost suspendat raportul de serviciu la cererea recurentului, în temeiul art. 95 alin. (1) lit. d) şi alin. (4) din Legea nr. 188/1999.

Prin Dispoziţia Preşedintelui Consiliului Judeţean Vâlcea nr. 192 din 13 iunie 2012 s-a dispus reluarea activităţii de serviciu de către recurent, din conţinutul Dispoziţiei nr. 143 din 07 mai 2012 rezultând că suspendarea raportului de serviciu a intervenit la cererea expresă a recurentului şi a vizat doar perioada campaniei electorale, situaţie prevăzută de art. 95 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 (forma în vigoare la acea dată).

Din probatoriul depus la dosar rezultă că suspendarea raportului de serviciu al recurentului a fost o suspendare la cerere şi nu de drept şi a intervenit în perioada 07.05.2012-12.06.2012, în timp ce situaţia de incompatibilitate constatată prin raportul de evaluare este cuprinsă într-o altă perioadă de timp, respectiv, 29.06.2012-20.09.2012.

Legiuitorul a stabilit foarte clar care sunt incompatibilităţile funcţionarilor publici, necondiţionat de perioade de timp, starea de incompatibilitate fiind reţinută prin simpla deţinere concomitent a celor două calităţi.

3. Răspunsul la întâmpinare

Recurentul reclamant a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului pentru argumentele menţionate în cererea de recurs.

De asemenea, a depus la dosar concluzii scrise prin care a invocat, în temeiul art. 489 alin. (3) C. proc. civ., nulitatea raportului de evaluare contestat, pentru încălcarea normelor imperative care protejează interesele publice şi drepturile fundamentale ale omului, pentru nerespectarea regimului juridic al datelor cu caracter personal.

În acest sens a invocat disp. art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 677/2001, prevederile Directivei 95/46/CE privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, precum şi Hotărârea C.J.U.E. în cauza Bara şi alţii susţinând că pârâta şi ceilalţi operatori de date cu caracter personal au încălcat atât obligaţia internă, cât şi pe cea comunitară, furnizând şi prelucrând date cu caracter personal fără ca reclamantul să fi fost avizat în prealabil, ceea ce conduce la nulitatea raportului contestat.

4. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 10.02.2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 07.04.2017 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

5. Soluţia Înaltei Curţi

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivului de recurs invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat, faţă de următoarele considerente:

Prin Raportul de evaluare nr. 3251/G/II/26.01.2015 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate s-a constatat că reclamantul A. s-a aflat în stare de incompatibilitate, încălcând prevederile art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, întrucât în perioada 29.06.2012-20.09.2012 a exercitat concomitent funcţia publică de consilier superior în cadrul Consiliului Judeţean Vâlcea şi calitatea de consilier local în cadrul Consiliului Local al comunei Goleşti, judeţul Vâlcea.

La data de 29.06.2012, reclamantul a fost validat în funcţia de consilier local în cadrul Consiliului Local al comunei Goleşti, judeţul Vâlcea, conform Hotărârii Consiliului Local Goleşti nr. 2 din 29 iunie 2012, funcţie pe care a deţinut-o în perioada 29.06.2012-20.09.2012, când această calitate a încetat, potrivit Hotărârii Consiliului Local Goleşti nr. 14 din 20 septembrie 2012.

Reclamantul a înregistrat la Primăria Goleşti cererea de demisie din calitatea de consilier local cu nr. 3421 din 29 august 2012.

În perioada exercitării calităţii de consilier local în cadrul Consiliului Local Goleşti, reclamantul a exercitat şi funcţia publică de consilier superior în cadrul Consiliului Judeţean Vâlcea, Direcţia Programe, Relaţii Externe, conform Dispoziţiei Preşedintelui Consiliului Judeţean Vâlcea nr. 192 din 13 iunie 2012.

Înalta Curte reţine că, prin Dispoziţia nr. 479 din 12 octombrie 2011 a Preşedintelui Consiliului Judeţean Vâlcea, reclamantul a fost numit, începând cu data de 17 octombrie 2011 pe perioadă determinată, în funcţia publică de execuţie, temporar vacantă, de consilier, gradul professional superior, gradaţia a 3-a, clasa de slarizare 57, în cadrul Direcţiei Programe şi Relaţii Externe - Unitatea de Management şi Implementare a Proiectelor cu Finanţare POS - Mediu.

Prin Dispoziţia Preşedintelui Consiliului Judeţean Vâlcea nr. 143 din 7 mai 2012, în temeiul art. 95 alin. (1) lit. d) şi alin. (4) din Legea nr. 188/1999, cu modificările şi completările ulterioare, s-a suspendat, la cerere, pe perioada 7 mai 2012 - 12 iunie 2012, raportul de serviciu al reclamantului, consilier în cadrul Direcţiei Programe şi Relaţii Externe - Unitatea de Management şi Implementare a Proiectelor cu Finanţare POS - Mediu.

Prin Dispoziţia Preşedintelui Consiliului Judeţean Vâlcea nr. 192 din 13 iunie 2012, începând cu data de 13 iunie 2012, reclamantul, funcţionar public numit pe durată determinată pe un post temporar vacant în cadrul Direcţiei Programe şi Relaţii Externe îşi reia activitatea (…).

Instanţa de fond a reţinut că, după cum rezultă din cuprinsul Dispoziţiei Preşedintelui Consiliului Judeţean Vâlcea nr. 143 din 7 mai 2012, măsura suspendării raportului de serviciu a intervenit în urma formulării unei solicitări exprese a reclamantului şi a vizat doar perioada campaniei electorale - caz prevăzut de art. 95 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, forma în vigoare la acea dată, când suspendarea, potrivit dispoziţiilor art. 95 alin. (1), intervenea la iniţiativa funcţionarului public.

Apreciază prima instanţă că suspendarea raportului de serviciu al reclamantului cu Consiliul Judeţean Vâlcea a fost o suspendare la cerere, nu de drept, şi că ea a intervenit doar pe perioada 07.05.2012-12.06.2012, în condiţiile în care incompatibilitatea reţinută este situată temporal în perioada 29.06.2012-20.09.2012.

Nici art. 97 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, care face referire la suspendarea raportului de serviciu al funcţionarului public - pe durata campaniei electorale, până în ziua ulterioară alegerilor, dacă nu este ales - respectiv până la încetarea funcţiei eligibile sau a funcţiei de demnitate publică, în cazul în care funcţionarul public a fost ales sau numit, nu prevede o suspendare de drept, iar în lipsa unei solicitări a reclamantului şi a unei dispoziţii în acest sens, nu se poate vorbi de o suspendare a acestui raport de serviciu.

Înalta Curte constată că nu poate fi reţinută critica vizând lipsa de obiect a raportului de evaluare, invocată prin prisma faptului că la data iniţierii cercetărilor de către A.N.I. nu mai exista pretinsa stare de incompatibilitate.

Faptul că la momentul iniţierii şi desfăşurării procedurii de evaluare reclamantul nu se mai afla în situaţia care, în opinia intimatei pârâte a atras starea de incompatibilitate, nu împiedica inspectorul de integritate să verifice sesizarea cu care a fost învestit, deoarece, conform art. 11 din Legea nr. 176/2010, (…) activitatea de evaluare a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor se efectuează atât pe durata exercitării funcţiilor ori demnităţilor publice, cât şi în decursul a 3 ani după încetarea acestora, text de lege respectat de pârâtă în raport de data primirii sesizării, cum în mod corect a reţinut instant de fond.

Înalta Curte constată că sunt întemeiate criticile care se referă la fondul cauzei, în sensul că în mod greşit prima instanţă a reţinut că legiuitorul nu a reglementat suspendarea de drept a raportului de serviciu al funcţionarului public până la încetarea funcţiei eligibile sau a funcţiei de demnitate publică, în cazul în care funcţionarul public a fost ales sau numit într-o asemenea funcţie.

În acest sens sunt avute în vedere disp. art. 97 din Legea nr. 161/2003 potrivit cărora: (1) Funcţionarul public poate candida pentru o funcţie eligibilă sau poate fi numit într-o funcţie de demnitate publică.

(2) Raportul de serviciu al funcţionarului public se suspendă: a) pe durata campaniei electorale, până în ziua ulterioară alegerilor, dacă nu este ales; b) până la încetarea funcţiei eligibile sau a funcţiei de demnitate publică, în cazul în care funcţionarul public a fost ales sau numit.

Acest text de lege trebuie coroborat cu disp. art. 94 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999, în forma în vigoare în perioada pentru care s-a reţinut starea de incompatibilitate a reclamantului, conform cărora "(1) Raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcţionarul public se află în una dintre următoarele situaţii: a) este numit sau ales într-o funcţie de demnitate publică, pentru perioada respectivă, cu excepţiile prevăzute la art. 34".

Art. 34 din acelaşi act normativ stabileşte că "(1) Funcţionarii publici pot fi aleşi sau numiţi într-o funcţie de demnitate publică, în condiţiile legii.

(2) Înalţii funcţionari publici şi funcţionarii publici de conducere pot fi numiţi în funcţii de demnitate publică numai după încetarea, în condiţiile legii, a raporturilor de serviciu.

(3) Înalţii funcţionari publici şi funcţionarii publici de conducere pot candida pentru funcţii de demnitate publică numai după încetarea, în condiţiile legii, a raporturilor de serviciu."

Aşadar, art. 34 din Legea nr. 188/1999 reglementează situaţia înalţilor functionari publici şi a funcţionarilor publici de conducere, reclamantul nefăcând parte din aceste categorii de functionari publici, astfel încât îi sunt pe deplin aplicabile disp. art. 94 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999, anterior menţionate, care reglementează suspendarea de drept a raportului de serviciu al funcţionarului public numit sau ales într-o funcţie de demnitate publică, pentru perioada respectivă.

În consecinţă, nu era necesară formularea de către reclamant a unei solicitări de suspendare a raportului său de serviciu pentru perioada pentru care a fost ales în funcţia de de consilier local în cadrul Consiliului Local al comunei Goleşti, jud. Vâlcea.

Conform art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, calitatea de funcţionar public este incompatibilă cu orice altă funcţie publică decât cea în care a fost numit, precum şi cu funcţiile de demnitate publică, iar potrivit disp. art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, un consilier local nu poate fi în acelaşi timp funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă (…) în aparatul propriu al consiliului judeţean ori al prefecturii din judeţul respectiv.

Instanţa de recurs constată că nu poate fi reţinută încălcarea în cauză a acestor prevederi legale, din moment ce raportul de serviciu al reclamantului pentru perioada pentru care a fost ales în funcţia de consilier local era suspendat de drept.

Având în vedere această constatare, nu se mai impune examinarea criticii vizând lipsa de obiect a raportului de evaluare, invocată prin prisma faptului că între intervalul de timp în care se pretinde că s-a aflat în stare de incompatibilitate şi data finalizării raportului de evaluare sunt mai mult de doi ani, astfel că, în raport cu disp. art. 77 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, raportul nu mai poate produce vreun efect în sensul aplicării unei sancţiuni disciplinare.

Prin concluziile scrise depuse la dosar pentru termenul stabilit pentru analizarea raportului asupra admisibilităţii recursului, recurentul reclamant a invocat, în temeiul art. 489 alin. (3) noul C. proc. civ., nulitatea absolută a raportului de evaluare pentru că la întocmirea acestuia au fost încălcate norme imperative care protejează interesele publice şi drepturile fundamentale ale omului, sens în care a invocat art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 677/2001, Convenţia 108 pentru protejarea persoanelor faţă de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal, Directiva 95/46/CE privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date şi Hotărârea C.J.U.E. pronunţată în cauza Bara, C-201/14.

Potrivit art. 489 alin. (3) noul C. proc. civ., dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în şedinţa publică.

Se constată că acest text de lege instituie posibilitatea, şi nu obligaţia instanţei de a invoca din oficiu un motiv de casare de ordine publică.

Pentru a stabili dacă un motiv de casare este sau nu de ordine publică este necesar să se determine caracterul imperativ sau dispozitiv al normei încălcate.

În cauză nu este vorba despre un asemenea motiv de casare, normele a căror încălcare se invocă neavând caracter imperativ, nerespectarea acestora nefiind sancţionată cu nulitatea absolută şi, în plus, numai partea interesată - recurentul reclamant este în drept să invoce această critică privind neasigurarea protecţiei persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal.

Motivul de casare întemeiat pe o nulitate relativă nu poate fi invocat din oficiu de instanţa de recurs, astfel că în prezenta cauză nu va fi analizată această critică ce nu constituie un motiv de casare de ordine publică.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând, va admite acţiunea şi va anula Raportul de evaluare nr. 3251/G/II/26.01.2015 emis de pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 76/F-cont din data de 18 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând:

Admite acţiunea reclamantului A.

Anulează Raportul de evaluare nr. 3251/G/II/26.01.2015 emis de pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2017.