Liability for culpable non-execution of a civil judgment requiring appointment of an appraiser, negated by statutory suspension of compensation procedures

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 02 iulie 2014 pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C. au chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună admiterea acţiunii, în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în sensul obligării pârâtei la plata în favoarea reclamanţilor a despăgubirilor datorate pentru repararea prejudiciului cauzat acestora prin nepunerea culpabilă în executare a dispozitivului sentinţei civile nr. 48 din 27 ianuarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, de la data de 22 martie 2012 şi până la executarea efectivă, precum şi obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamanţilor a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Prin precizarea şi extinderea de acţiune, reclamanţii au extins acţiunea introductivă şi faţă de pârâtul Preşedintele Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, solicitând totdodată şi obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata în favoarea reclamanţilor a despăgubirilor datorate pentru repararea prejudiciului cauzat acestora prin nepunerea culpabilă în executare a dispozitivului sentinţei civile nr. 48 din 27.01.2011 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, la data de 15 mai 2013 şi până la data de 20 mai 2013, data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.

S-a solicitat obligarea pârâtului Preşedintele Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor la plata în favoarea lor a despăgubirilor datorate pentru repararea prejudiciului cauzat acestora prin nepunerea culpabilă în executare a dispozitivului sentinţei civile nr. 48 din 27.01.2011 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, la data de 15 mai 2013 şi până la executarea efectivă, precum şi obligarea pârâţilor în solidar la plata în favoarea reclamanţilor a cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul D., în calitate de preşedinte al Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului cu privire la plata despăgubirilor pentru întârziere, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 616 din 05 decembrie 2014, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea pentru Restituirea Proprietăţilor şi a respins acţiunea precizată faţă de aceasta.

A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Preşedintele Comisiei Naţionale Pentru Compensarea Imobilelor - D.

A admis acţiunea formulată şi precizată de reclamanţii A., B. şi C. împotriva pârâţilor Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor Bucureşti şi Preşedintele Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor - D. şi, în consecinţă, a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata în favoarea reclamanţilor a despăgubirilor datorate pentru repararea prejudiciului cauzat pentru neexecutarea culpabilă a sentinţei civile nr. 48 din 27 ianuarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Cluj sub forma unei penalităţi de 100 lei stabilită pe zi de întârziere în conformitate cu disp. art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 rap. la art. 905 C. proc. civ., de la data de 15 mai 2013 şi până la data de 20 mai 2013, data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.

A aplicat conducătorului autorităţii publice - pârâtul Preşedintele Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere calculată pe perioada 27 iunie 2013 - 30 septembrie 2014.

A obligat pârâţii în solidar la plata în favoarea reclamanţilor a cheltuielilor de judecată în sumă de 3202 lei reprezentând taxă timbru şi onorariu avocat.

Cererea de recurs

Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond au formulat recurs pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi pârâtul D., în calitate de preşedinte al Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor.

Recurenţii solicită, în esenţă, admiterea recursurilor, casarea sentinţei recurate şi, rejudecând pe fond, să se respingă acţiunea, ca nefondată.

1. În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, în calitate de continuatoare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, arată că instanţa de fond, în virtutea rolului activ, avea obligaţia de a stabili cadrul procesual, confundând Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor cu Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, cele două instituţii fiind diferite, iar atribuţiile fiecăreia fiind stabilite prin acte normative distincte.

Pe fondul cauzei, se arată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu încălcarea legii în materia restituirii proprietăţilor, Legea nr. 165/2013, modificând şi completând Legea nr. 368/2013.

Astfel, instanţa a obligat în mod greşit Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor la plata de penalităţi în sumă de 100 lei/zi de la data de 15.05.2013 până la data de 20.05.2013, fără să ţină cont că prin O.U.G. nr. 4/2012 a fost suspendată emiterea deciziilor privind titlul de despăgubiri până la data de 15.03.2013, iar imediat, respectiv de la data de 16.03.2013, preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a convocat membrii pentru şedinţa în care s-a discutat punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile.

De asemenea, imediat după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor a iniţiat demersurile necesare pentru funcţionarea C.N.S.D. şi imediat după constituirea legală, comisia a luat act de existenţa a peste 700 de hotărâri judecătoreşti iar şedinţa din 20 iunie 2013 s-a hotărât, în temeiul dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 165/2013, emiterea titlurilor de despăgubire.

Referitor la dosarul de despăgubire nr. 33073/CC, se arată că a fost discutat în şedinţa din 3.10.2013, iar în temeiul dispoziţiilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, s-a hotărât completarea dosarului cu înscrisurile necesare, sens în care a fost emisă adresa nr. 33073/CC din 15.10.2013, iar după completarea dosarului, a fost emisă Decizia de compensare nr. 1865 din 30 septembrie 2014.

Relevantă este, în opinia recurentei, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului care a nuanţat modalitatea de punere în executare a hotărârii judecătoreşti, dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 554/2004 fiind aplicabile ca sancţiune a stării de inerţie dar în cauza de faţă, din probatoriul administrat, rezultă demersurile legale făcute pentru punerea în executare a hotărârii judecătoreşti.

În mod greşit a fost admisă cererea privind cheltuielile de judecată reprezentând taxă de timbru şi onorariu avocat în condiţiile în care acţiunea promovată a fost scutită de la plata taxei de timbru iar cuantumul onorariului de avocat trebuie să fie rezonabil, având în vedere practica Curţii Europene.

Şi recurentul D. a criticat sentinţa pronunţată de prima instanţă, prin raportare la dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., arătând, în esenţă, că în cauză au fost încălcate normele legale aplicabile în materia restituirii proprietăţii.

Astfel, pentru punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a decis, în şedinţa din data de 20.06.2013, să emită titluri de despăgubiri, conform art. 4 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 165/2013.

Soluţionarea dosarului de despăgubire nr. 33073/CC s-a făcut cu respectarea strictă a ordinii în care au rămas irevocabile hotărârile judecătoreşti, acesta fiind introdus pe ordinea de zi din 3.10.2013, iar decizia de compensare nr. 1865 din 30 septembrie 2014 a fost emisă după completarea dosarului fără a se putea reţine culpa recurenţilor.

În cauză au fost luate toate măsurile legale pentru punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti iar instanţa de fond în mod greşit a reţinut atitudinea culpabilă şi pasivitatea recurentului D., fără a lua în considerare diligenţele depuse pentru punere cât mai rapidă în executare a hotărârilor judecătoreşti.

În susţinerea recursurilor s-au depus la dosar acte şi practică judiciară.

Intimaţii A., C. şi B., au depus întâmpinare la recursurile formulate în cauză, prin care au solicitat, în esenţă, respingerea recursurilor ca nefondate, ambii recurenţi având o culpă în neexecutarea hotărârii judecătoreşti iar prin criticile formulate nu se face altceva decât să se justifice prin invocarea propriilor culpe.

Susţinerile făcute în sensul că activitatea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost suspendată, nu pot fi avute în vedere întrucât după data de 15 mai 2013 şi până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor avea obligaţia de a se conforma celor stabilite prin sentinţa civilă nr. 48/2011.

Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a formulat întâmpinare la recursurile formulate de recurenţii-pârâţi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi D., prin care se arată, în esenţă, că Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor nu este învestită cu emiterea deciziilor de compensare, acestea fiind atributul exclusiv al Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, neavând calitate procesuală în prezenta cauză.

Recurenta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a depus la dosar note de şedinţă prin care a invocat excepţia rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, cu motivarea că sentinţa civilă nr. 48/2011 a Curţii de Apel Cluj a fost pusă în executare prin emiterea deciziei nr. 1865 din 30 septembrie 2014.

Au fost depuse şi noi acte.

Recurentul D. a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de intimaţii-reclamanţi, arătând, în esenţă, că hotărârea judecătorească pentru a cărei neexecutare a fost amendat, a fost pusă în executare şi, în calitate de preşedinte al Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite în sarcina sa.

Şi recurenta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de intimaţii-reclamanţi.

Procedura de filtru

În procedura de filtru a recursului, reglementată de dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., pe baza recursurilor formulate, a întâmpinărilor şi răspunsurilor la întâmpinări, s-a întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, raport ce a fost comunicat părţilor.

În şedinţa din data de 17.01.2017 au fost admise în principiu recursurile declarate şi, ca urmare, excepţiile invocate au fost respinse, iar în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., s-a dispus citarea părţilor în şedinţă publică.

Având în vedere că pe parcursul derulării recursurilor au decedat intimaţii-reclamanţi A., respectiv E., în şedinţa publică din data de 15.03.2013 s-a dispus introducerea în cauză a moştenitorilor persoanelor decedate.

În şedinţa din 10 mai 2017, în raport de cererile formulate şi probatoriul administrat, s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de intimaţi, a moştenitorilor.

Hotărârea instanţei de recurs

Analizând sentinţa recurată în limita criticilor formulate de recurenţi, ţinând cont de apărările formulate prin întâmpinare, a răspunsurilor la întâmpinare dar şi de dispoziţiile legale incidente, se constată că recursurile sunt fondate, pentru următoarele considerente.

Prin acţiunea ce a format obiectul Dosarului nr. x/33/2010 al Curţii de Apel Cluj în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 48/2011, reclamanţii A., C., B. au solicitat instanţei, în principal, să dispună obligarea pârâţilor să emită decizia privind titlul de despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, iar în subsidiar au solicitat obligarea pârâtei Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor să numească un evaluator autorizat pentru efectuarea raportului de evaluare în vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor pentru imobilele teren şi construcţie.

Prin sentinţa civilă nr. 48/2011 a Curţii de Apel Cluj, irevocabilă prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 910 din 22 februarie 2012, instanţa a admis în parte acţiunea, respectiv capătul subsidiar, Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind obligat ca în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, să numească un evaluator autorizat în vederea stabilirii despăgubirilor.

Ca urmare, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a fost obligată, aşa cum a reţinut instanţa de fond, să emită decizia de despăgubiri ci, ca etapă premergătoare emiterii deciziei de despăgubiri, să numească un evaluator autorizat conform H.G. nr. 527/2006 şi a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 şi a Normelor de aplicare a acestui titlu, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005.

Sentinţa civilă nr. 48/2011 a Curţii de Apel Cluj a rămas irevocabilă la data de 22 februarie 2012 ca urmare a respingerii recursurilor, dispusă prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 910.

Termenul de 30 de zile stabilit de instanţă, a început să curgă de la data de 23 februarie 2012, dar la data de 15.03.2012 a fost publicată în Monitorul Oficial O.U.G. nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Titlul VII - Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietăţii şi justiţiei precum şi unele măsuri adiacente, prin care s-a suspendat emiterea titlurilor de despăgubiri, a titlurilor de conversie precum şi procedura privind evaluarea imobilului pentru care se acordă despăgubiri prevăzute de Titlul VII "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv" din Legea nr. 247/2005 cu modificările şi completările ulterioare, actul normativ menţionat suspendând succesiv emiterea titlurilor până la data de 15.03.2013 ca efect al modificărilor aduse prin Legea nr. 117/2012.

Nu trebuie omis nici faptul că ulterior a intrat în vigoare Legea nr. 165/2013, act normativ ce reglementează măsurile de restituire, în natură sau prin echivalent şi care, conform art. 3, se aplică tuturor cauzelor aflate pe rolul entităţilor învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a legii.

Intimaţii-reclamanţi au învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, solicitând obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, să plătească despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat prin neexecutarea sentinţei civile nr. 48/2011, începând cu data de 22.03.2012 dar omite dispoziţiile O.U.G. nr. 4/2012 care a suspendat emiterea titlurilor de despăgubire şi a procedurilor de evaluare.

De asemenea, s-a solicitat amendarea preşedintelui pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti dar din probatoriul administrat rezultă că imediat după încetarea suspendării dispusă prin O.U.G. nr. 4/2012, recurentul-pârât a luat măsurile necesare pentru punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti, fără a se putea reţine atitudinea culpabilă de care face vorbire prima instanţă.

Astfel, prin procesul-verbal de şedinţă încheiat la data de 22.05.2013, se constată că membrii Comisie Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor au fost convocaţi pentru şedinţă în data de 16.05.2013, urmând a se discuta punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti.

Răspunderea juridică reglementată de dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 906 C. proc. civ., este condiţionată de îndeplinirea mai multor condiţii cumulative, între aceastea fiind: fapta culpabilă şi vinovăţia celui care a cauzat prejudiciul.

În cauza de faţă, lipseşte culpa recurenţilor în executarea hotărârii judecătoreşti, în condiţiile în care în termenul de 30 de zile stabilit pentru executarea sentinţei a intervenit suspendarea emiterii deciziilor de despăgubire şi a procedurii privind evaluarea imobilelor respectiv până la data de 15 mai 2013, iar la data de 16 mai 2013 a fost convocată şedinţa membrilor Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor.

La data de 15 mai 2013 a intrat în vigoare Legea nr. 165/2013, astfel că în raport de situaţia factuală ce rezultă din probatoriul administrat şi faţă de succesiunea legilor enunţate, se constată că în mod greşit instanţa de fond a reţinut în sarcina pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a culpei pentru perioada 15 mai 2013-20 mai 2013.

De asemenea, în mod greşit a reţinut conduita culpabilă a recurentului D., care în calitate de conducător al autorităţii publice a luat măsurile necesare pentru punerea în executare a hotărârii judecătoreşti, în limitele dispoziţiilor legale incidente.

Astfel, la iniţiativa sa, după expirarea termenului de suspendare succesivă reglementat de O.U.G. nr. 4/2012, s-a dispus convocarea membrilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, dar prin intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 41 alin. (1) din actul normativ anterior menţionat.

După constituirea legală şi aprobarea regulamentului de funcţionare, Compensarea Naţională pentru Compensarea Imobilelor a analizat situaţia hotărârilor judecătoreşti, iar în şedinţa din data de 27.06.2013 a fost aprobată emiterea titlurilor de despăgubiri pentru dosarele în care prin hotărâre judecătorească a fost stabilit cuantumul despăgubirilor.

Trebuie menţionat că prin sentinţa civilă a cărei neexecutare a fost invocată în prezenta cauză, nu a fost stabilit cuantumul despăgubirilor iar în temeiul art. 21 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 în şedinţa comisiei din 3.10.2013 s-a dispus completarea Dosarului nr. x/CC cu date privind imobilele, pentru a se putea face evaluarea, fapt ce rezultă din adresa nr. 33073/CC din 15.10.2013 şi actele de la dosar, respectiv adresa din 21.07.2014.

La data de 30.09.2014 s-a dispus emiterea deciziei de compensare nr. 1865, după completarea dosarului conform dispoziţiilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, dispoziţii obligatorii pentru recurenţii-pârâţi.

Din probatoriul administrat, rezultă că Dosarul nr. x/CC a figurat la poziţia 328, fiind analizat în şedinţa din data de 3.10.2013, culpa recurentului-pârât D. fiind reţinută greşit de prima instanţă, în raport de intreaga situaţie expusă.

Este adevărat că obligaţia de executare a hotărârii judecătoreşti în termenul prevăzut de lege se poate circumscrie noţiunii de faptă culpabilă dar în raport de situaţia factuală expusă şi de succesiunea dispoziţiilor legale evocate, în cauză nu se poate reţine că recurenţii-pârâţi au avut o atitudine culpabilă de pasivitate.

Nu trebuie omisă nici Decizia Curţii Constituţionale nr. 1566/1999 care prin considerente arată că aplicarea amenzii prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004 este condiţionată de neexecutarea culpabilă a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile.

De asemenea, în cauza Focioc împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului cu referire la cauza Sanglier împotriva Franţei, şi Scallo împotriva Italiei, s-a reţinut că autorităţile sunt obligate să execute o hotărâre judecătorească dar nu o execută, pentru aplicarea unei sancţiuni trebuie avute în vedere circumstanţele fiecărei cauze precum şi atitudinea autorităţilor respectiv inerţia acestora.

Faţă de situaţia factuală expusă, ţinând cont de probatoriul administrat în cauză, raportat la dispoziţiile legale incidente se constată că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004, culpa recurenţilor-pârâţi fiind reţinută greşit de prima instanţă.

În consecinţă, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursurile declarate de pârâţii Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi D. - Preşedinte al Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, împotriva sentinţei civile nr. 616 din 05 decembrie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi va respinge acţiunea formulată de reclamanţi, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâţii Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi D. - Preşedinte al Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinţei civile nr. 616 din 05 decembrie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată.

Respinge acţiunea formulată de reclamanţi, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 iunie 2017.