Inadmissibility of cassation against final transfer-of-jurisdiction judgment
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as inadmissible, thereby affirming the lower court's refusal to transfer the jurisdiction of the administrative case. The dispute concerned a party's request to suspend proceedings and transfer the hearing due to alleged impartiality issues, threats, and delays, which the Court of Appeal had previously rejected. The decisive legal basis for the dismissal was the procedural inadmissibility of the appeal, as the challenged judgment was issued pursuant to a motion for transfer of jurisdiction, which under Article 144 of the Code of Civil Procedure must be rendered without reasoning and is final, rendering it not subject to appeal or appeal by cassation.
Legislator headnote
AI generatedart. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 144 C. proc. civ, art. 634 alin. (1) C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Inadmissibility of cassation against final transfer-of-jurisdiction judgment: În conformitate cu dispoziţiile art. 125 alin. (3) şi art. 128 din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Obiectul cererii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin declinare de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/1/2016, petentul A., în calitate de reclamant în Dosarul nr. x/204/2016 al Tribunalului Prahova, a solicitat strămutarea judecării procesului şi suspendarea judecării cauzei, până la soluţionarea cererii de strămutare.
În motivarea cererii, petentul a arătat că nu i-au fost acceptate numeroasele cereri de ajutor public judiciar, iar în cadrul dosarului de contencios administrativ nr. x/105/2015 al Tribunalului Prahova, o astfel de cerere nu a fost corect soluţionată.
A precizat că instrumentarea dosarului penal nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina durează de mai bine de 6 luni, iar Poliţia Municipiului Câmpina nu îi ia în considerare sesizările şi cererile formulate, răspunzând evaziv, fără a cerceta faptele semnalate.
Prin urmare, a susţinut că este îndreptăţit să solicite strămutarea cauzei, pe motiv de bănuială legitimă, precizând că a fost ameninţat cu moartea, iar situaţia este de natură să creeze îndoieli în privinţa imparţialităţii judecătorilor, dată fiind şi tergiversarea soluţionării cauzelor.
Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 83/CC din camera de consiliu din data de 3 octombrie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea de suspendare ca rămasă fără obiect şi s-a respins cererea de strămutare a judecăţii Dosarului nr. x/204/2015 al Tribunalului Prahova, formulată de petentul A., în contradictoriu cu pârâta Şcoala Gimnazială B., ca neîntemeiată.
Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei nr. 83/CC din camera de consiliu din data de 3 octombrie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs petentul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii căii de atac, Înalta Curte reţine următoarele:
În conformitate cu dispoziţiile art. 125 alin. (3) şi art. 128 din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Deci, împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.
Astfel cum se poate observa din actele şi lucrările dosarului, recurentul a exercitat calea de atac a recursului împotriva unei încheieri pronunţate într-o cerere de strămutare.
Potrivit prevederilor art. 144 C. proc. civ.,
"(1) Cererea de strămutare se judeca de urgenţă, în camera de consiliu, cu citarea părţilor din proces.
(2) Hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare şi este definitivă."
Potrivit art. 634 alin. (1) C. proc. civ. sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) C. proc. civ., republicat, hotărârile definitive nu sunt susceptibile de a fi atacate cu apel/recurs.
În concluzie, instanţa de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinţei atacate, pentru că aceasta a fost îndreptată împotriva unei hotărâri definitive, hotărâre care nu face parte din categoria celor supuse recursului.
Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant ca inadmisibil, ţinând seama şi de prevederile art. 499 din acelaşi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 83/CC din 03 octombrie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 iunie 2017.