Annulment of tax appeal for insufficient judicial stamp duty on substantive fiscal claims

Asupra admisibilităţii în principiu a recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SRL, a chemat în judecată pârâta A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, formulând acţiune în contencios fiscal împotriva Deciziei nr. 863 din 28 noiembrie 2014, privind soluţionarea contestaţiei înregistrata sub nr. 31812 din 26 iunie 2014 împotriva Deciziei de impunere nr. F-CJ 535 din 30 mai 2014 privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală, emisă în baza constatărilor cuprinse în Raportul de Inspecţie Fiscala nr. F-CJ 541 din 30 mai 2014 solicitând admiterea acţiunii, anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei şi pe cale de consecinţa, în principal, constatarea nulităţii Deciziei de impunere mai sus indicata, anularea in întregime a debitelor principale, respectiv a majorărilor şi penalităţilor aferente debitelor principale, astfel cum au fost stabilite prin decizia mai sus indicată;

în subsidiar, desfiinţarea deciziei de impunere nr. F-CJ 535 din 30 mai 2014, în sensul: anulării în întregime a debitului principal format din: 515.259 lei reprezentând impozit pe profit, 917.323 lei reprezentând TVA, 23.340 lei reprezentând impozit pe veniturile din salarii şi asimilate salariilor, 47.404 lei reprezentând contribuţia de asigurări sociale datorate de angajator, 23.942 lei reprezentând contribuţia individuală de asigurări sociale reţinută de la asiguraţi, 11.852 lei reprezentând contribuţia pentru asigurări de sănătate datorată de angajator, 12.557 lei reprezentând contribuţia de asigurări de sănătate reţinută de la asiguraţi, 1.937 lei reprezentând contribuţia pentru asigurări de sănătate calculată pentru concediile medicale care se deduce din contribuţia de asigurări sociale datorată de angajator, 1.139 lei reprezentând contribuţia de asigurări pentru şomaj datorată de angajator, 1.163 lei reprezentând contribuţia individuală de asigurări pentru şomaj reţinută de la asiguraţi, 571 lei reprezentând contribuţia angajatorilor la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale, 802 lei reprezentând fond de risc şi 769.583 lei reprezentând impozit pe veniturile din dividende distribuite persoanelor fizice, stabilite suplimentar prin Decizia de impunere contestată; anularea în întregime a majorărilor şi penalităţilor aferente impozitelor stabilite suplimentar, respectiv: 99.858 lei şi 73.037 lei reprezentând accesorii impozit pe profit, 184.662 lei şi 124.067 lei reprezentând accesorii TVA, 5.743 lei şi 3.501 lei reprezentând accesorii impozit pe veniturile din salarii şi asimilate salariilor, 11.669 lei şi 7.111 lei reprezentând accesorii la contribuţia de asigurări sociale datorate de angajator, 5.893 lei şi 3.591 lei reprezentând accesorii la contribuţia individuală de asigurări sociale reţinuta de la asiguraţi, 2.917 lei şi 1.778 lei reprezentând accesorii la contribuţia pentru asigurări de sănătate datorată de angajator, 3.096 lei şi 1.887 lei reprezentând accesorii la contribuţia de asigurări de sănătate reţinută de la asiguraţi, 477 lei şi 291 lei reprezentând accesorii la contribuţia pentru asigurări de sănătate calculata pentru concediile medicale care se deduce din contribuţia de asigurări sociale datorată de angajator, 280 lei şi 171 lei reprezentând accesorii la contribuţia de asigurări pentru şomaj datorată de angajator, 286 lei şi 174 lei reprezentând accesorii la contribuţia individuala de asigurări pentru şomaj reţinuta de la asiguraţi, 141 lei şi 86 lei reprezentând accesorii la contribuţia angajatorilor la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale, 197 lei şi 120 lei reprezentând accesorii la fond de risc şi 156.986 lei şi 106.281 lei reprezentând accesorii la impozit pe veniturile din dividende distribuite persoanelor fizice, stabilite suplimentar prin Decizia de impunere.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 276 din 12 mai 2015 Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 276 din 12 mai 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. SRL - în insolvenţă - prin administrator special B., solicitând admiterea recursului, (i) în principal, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, (ii) în subsidiar, casarea sentinţei recurate, cu reţinerea cauzei spre rejudecare, cu consecinţa admiterii acţiunii şi anularea deciziei nr. 863 din 28 noiembrie 2014 şi a deciziei de impunere nr. F-CJ 541 din 30 mai 2014.

În susţinerea criticilor subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă susţine că instanţa de fond a procedat la soluţionarea cauzei fără a administra alte probe, respectiv expertiza contabilă fiscală solicitată prin acţiune şi că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază. În consecinţă, nu se poate aprecia că s-a procedat în mod efectiv la judecarea în fond a acţiunii.

În susţinerea criticilor subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă susţine că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material (în ceea ce priveşte impozitul pe profit stabilit suplimentar, taxa pe valoare adăugată, contribuţiile la fondurile de asigurări sociale, precum şi impozitul pe dividende).

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-pârâte la data de 24.09.2015.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 30.10.2015, intimata-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj în reprezentarea Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Cluj-Napoca a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei la data de 06.11.2015, care nu a depus răspuns la întâmpinare.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Raportul întocmit în cauză în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 22 februarie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Părţile nu au formulat un punct de vedere cu privire la raportul întocmit asupra admisibilităţii recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate condiţiile de admisibilitate ale recursului, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ.:

"

La cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii (...)".

În cauză sunt incidente şi dispoziţiile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, conform cărora recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 lei dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 C. proc. civ., precum şi cele ale alin. (2) din acelaşi articol, potrivit cărora în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 lei; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 lei.

Prin Raportul asupra admisibilităţii recursului, magistratul raportor a apreciat că, dat fiind motivele de recurs invocate, se impunea achitarea de către recurentă a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 200 lei, din care aceasta a achitat doar suma de 100 lei, astfel că a opinat în sensul soluţiei de anulare a recursului, în principal ca insuficient timbrat şi, în măsura în care taxa judiciară de timbru va fi achitată până la data analizării în completul de filtru a admisibilităţii în principiu a recursului, a apreciat recursul ca fiind admisibil în principiu, în raport cu dispoziţiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Raportul asupra admisibilităţii recursului a fost comunicat recurentei-reclamante la data de 27.03.2017, potrivit dovezii de înmânare aflate la fila 51 din dosar, aceasta neformulând un punct de vedere şi nedepunând dovada achitării taxei judiciare de timbru până la termenul stabilit pentru analizarea recursului de către completul de filtru.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă A. SRL - în insolvenţă - prin administrator special B. nu a respectat obligaţia legală a achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stipulat de art. 9 lit. d) din O.U.G. nr. 80/2013, respectiv de 200 lei, deşi această obligaţie i-a fost adusă la cunoştinţă, inclusiv prin comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Înalta Curte constată că recursul nu este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, iar la dosar nu a fost depusă, de către recurenta-reclamantă, o cerere de acordare a ajutorului public judiciar, potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 51/2008.

Consecinţa neachitării integrale a taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., sancţiunea fiind nulitatea recursului insuficient timbrat.

Prin urmare, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (2) şi (3) şi art. 493 alin. (5) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune anularea recursului declarat de reclamanta A. SRL - în insolvenţă - prin administrator special B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. SRL - în insolvenţă - prin administrator special B. împotriva sentinţei civile nr. 276 din 12 mai 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 iunie 2017.