Agricultural payments agency loses appeal; free-use agreements valid for direct area payments despite register omission

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 6507 din 22.02.2013, precum şi a Deciziei de respingere a contestaţiei nr. 11313 din 30.04.2013, pentru anul 2009.

2. Prin sentinţa nr. 168/F-CONT din 11.12.2014, Curtea de Apel Piteşti a admis contestaţia formulată de reclamantul A., a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 6507 din 22 februarie 2013 şi Decizia nr. 11313 din 30 aprilie 2013, emise de pârâtă, a obligat pârâta la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

3. Calea de atac exercitată

3.1. Împotriva acestei sentinţe, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a formulat recurs, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă invocă aplicarea greşită a prevederilor art. 6, art. 7 alin. (1) lit. c), f) din O.U.G. nr. 125/2006 şi art. 4 alin. (1) din Ordinul M.A.D.R. nr. 704/2007 şi arată că la data depunerii cererii de plată, intimatul-reclamant nu deţinea documente doveditoare ale dreptului de utilizare pentru terenurile pe care le folosea şi care erau în proprietatea altor persoane.

Cu privire la încălcarea disp. art. 21 alin. (14) din O.U.G. nr. 66/2011, recurenta-pârâtă susţine că reclamantul a primit sprijin financiar în baza depunerii unei cereri de plată completată pe proprie răspundere şi emiterii de către A.P.I.A. a unei decizii de plată.

Astfel, reclamantul nu se încadrează în categoria beneficiarilor care au calitatea de "structură verificată", deoarece sprijinul financiar a fost acordat în baza depunerii cererii de sprijin pe proprie răspundere şi nu există obligaţia audierii/consultării acestuia.

Recurenta-pârâtă apreciază că neregula vizează faptul că reclamantul nu a prezentat documente justificative ale dreptului de folosinţă pentru suprafaţa de 20,69 ha, pentru care a primit sprijin financiar necuvenit în sumă de 21.540,30 lei.

În temeiul art. 13 din O.U.G. nr. 125/2006, beneficiarii plăţilor directe în cadrul Schemei de plată unică pe suprafaţă, pot fi persoanele fizice şi/sau juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicită plata în calitate de proprietari, arendași, concesionari, asociaţi administratori în cadrul asociaţiilor în participaţiune, locatari sau alte asemenea.

Sprijinul nu se acordă celui care are o simplă posesie, ci trebuie să se îndeplinească cumulativ mai multe condiţii printre care şi cea a utilizării suprafeţelor declarate într-un cadru legal.

Terenurile folosite trebuie înscrise în registrul agricol, în conformitate cu disp. art. 3 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 28/2008 privind registrul agricol.

Terenurile deţinute/ utilizate de intimatul-reclamant nu erau înscrise în registrul agricol.

Situaţia menţionată de către autoritatea locală atestă faptul că, în registrul agricol al localităţii, la poziţia de rol a reclamantului, nu au fost menţionate suprafeţe agricole pe care acesta le-ar fi folosit cu acordul persoanelor care le deţineau, conform rolului agricol.

3.2. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 17 ianuarie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru, prin încheierea de şedinţă din 3 martie 2017, a admis în principiu recursul formulat şi, potrivit prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a fixat termen de judecată în şedinţa din data de 11 mai 2017, dispunând citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 C. proc. civ.

Analiza motivelor de casare.

Criticile întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 C. proc. civ. nu au fost dezvoltate prin cererea de recurs, iar Înalta Curte este în imposibilitate de a le analiza.

Susţinerile conform cărora reclamantul nu a fost consultat cu ocazia controlului efectuat nu au fost reţinute de prima instanţă drept argument în favoarea admiterii acţiunii, de unde rezultă că acestea nu se pot constitui în critici asupra hotărârii atacate.

Cu privire la aplicarea greşită a normelor de drept material, se reţine că, potrivit disp. art. 6 din O.U.G. nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007 şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiarii plăţilor trebuie să fie persoanele care exploatează terenul agricol.

Calitatea în baza căreia este exploatat terenul agricol nu este enumerată limitativ prin art. 6, se exemplifică doar calităţile de proprietari, arendaşi, concesionari, asociaţi administratori, în cadrul asociaţiilor în participaţiune, locatari şi altele asemenea.

În interpretarea disp. art. 6 din O.U.G. nr. 125/2006 este astfel permisă folosinţa gratuită a acestor terenuri, ceea ce este important, iar art. 7 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 125/2006 întărește condiţia impusă de legiuitor, aceea de exploatare a terenurilor.

Din cuprinsul actelor depuse la dosar reiese îndeplinirea acestei condiţii, pe care şi recurenta-pârâtă o recunoaşte, prin faptul că nu s-a imputat reclamantului că nu exploatează terenurile, ci doar că acele convenţii de folosinţă gratuită nu sunt permise de lege şi nu sunt înscrise în registrul agricol.

Înalta Curte a stabilit deja printr-o decizie anterioară de casare că disp. art. 6 includ şi alte forme de exploatare a terenului, în afara celor enumerate şi că această enumerare este numai exemplificativă.

Recurenta-pârâtă susţine şi nerespectarea disp. art. 7 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 125/2006, conform cărora solicitanții au obligaţia să înscrie, sub sancţiunea legii penale, date reale, complete şi perfect valabile în formularul de cerere de plată directă pe suprafaţă şi în documentele anexate, inclusiv lista suprafeţelor (...).

Or, convențiile prezentate de folosire a terenurilor nu au fost anulate sau declarate false, astfel încât intimatul-reclamant este în drept să le invoce în susţinerea cererii de plată.

Mai mult, se reţine că în speţă a existat şi o plângere penale care s-a încheiat cu dispunerea neînceperii urmăririi penale faţă de reclamant, neexistând întrunite elementele constitutive ale infracţiunii sub aspectul laturii obiective, cum în mod corect a arătat şi prima instanţă.

Cu privire la împrejurarea că înţelegerile/convențiile nu sunt înregistrate în Registrul agricol deţinut de primărie, conform art. 3 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 28/2008 privind registrul agricol, se constată că adeverinţele eliberate de Primăria Comunei Titeşti de la nr. 863 la nr. 876 din data de 26.03.2013, precum şi adeverinţa nr. 2732/08.10.2013 atestă despre menţiunile din registrul agricol în anii 2007-2010, respectiv că rubrica "modul de utilizare a suprafeţei agricole în perioada 2007-2010" nu a fost completată, de unde rezultă că intimatului-reclamant nu i se poate imputa necompletarea registrului agricol.

În speţă primează dovedirea condiţiei exploatării terenurilor în baza unui contract/înţelegere pentru folosirea acestora, neputând fi refuzată cererea de ajutor financiar, doar pentru motivul necompletării registrului agricol pe o anumită perioadă, aceasta din urmă fiind doar o condiţie de formă, care nu este cerută expres prin dispoziţiile O.U.G. nr. 125/2006, ci prin acte administrative subsecvente.

În concluzie, Înalta Curte apreciază că intimatul-reclamant a îndeplinit condiţiile impuse de disp. art. 6 din O.U.G. nr. 125/2006, iar plata a fost respinsă neîntemeiat.

În temeiul art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva sentinţei nr. 168/F-CONT din 11 decembrie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2017.