Territorial jurisdiction of labor claims filed by trade unions on behalf of public servants

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la 01.09.2016, reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor, în numele membrului său de sindicat A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Târnăveni şi Consiliul Local al Municipiului Târnăveni, obligarea pârâţilor la plata sumelor reprezentând valoarea financiară a normei de hrană, actualizată cu indicele de inflaţie de la data scadenţei până la data plăţii, pentru 7 şi 8 martie 2015, pentru 4, 5, 11, 12, 18, 19 iulie 2015 şi pentru 2, 3, 9, 10, 16, 17 aprilie 2016.

Prin sentinţa civilă nr. 120 din 12 ianuarie 2017, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş.

A reţinut instanţa, în esenţă, că reclamantul, în calitatea sa de funcţionar public-poliţist local, are domiciliul situat în judeţul Mureş, după cum şi pârâţii au sediul în acelaşi judeţ.

A apreciat Tribunalul Bucureşti că nu este aplicabilă decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dată în soluţionarea recursului în interesul legii, pentru că problema de drept dezlegată priveşte interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) C. muncii, republicat, iar nu determinarea competenţei teritoriale în cazul litigiilor privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, pentru care se aplică normele speciale din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici şi art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Tribunalul Mureş, prin sentinţa civilă nr. 244 din 3 aprilie 2017, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Bucureşti.

A reţinut instanţa, în esenţă, că, în cauză, reclamantul-sindicat are sediul în Bucureşti, şi că, în raport cu decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu se poate face abstracţie de obiectul concret al pretenţiilor, care este acelaşi, atât în cazul conflictelor de muncă, cât şi al acţiunilor formulate de către funcţionarii publici.

Constatând ivit conflict negativ de competenţă, Tribunalul Mehedinţi, în baza art. 133 şi art. 134 C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte constată că, în cauză, acţiunea a fost formulată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor, în numele membrului său de sindicat.

Instanţele aflate în conflict s-au constatat necompetente teritorial în raport cu sediul/domiciliul reclamantului.

Problema calităţii procesuale active a organizaţiilor sindicale a fost semnalată prin recursurile în interesul legii declarate în conformitate cu prevederile art. 329 C. proc. civ., modificat prin art. I pct. 32 din Legea nr. 202/2010, de prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov, apreciindu-se că nu există un punct de vedere unitar în cazul acţiunilor în justiţie promovate de organizaţiile sindicale în numele membrilor lor, în temeiul dispoziţiilor art. 28 alin. (1) şi (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, anterior abrogării acestui act normativ prin art. 224 lit. a) din Legea dialogului social nr. 62/2011, practica judiciară având un caracter neunitar sub aspectul stabilirii legitimării procesuale active a organizaţiilor sindicale şi, ca urmare, în ceea ce priveşte determinarea instanţei competente teritorial să judece aceste cereri.

Prin decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea acestor recursuri în interesul legii, publicată în M. Of. , Partea I, nr. 118/01.03.2013, s-a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat şi că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) [fost art. 284 alin. (2) C. muncii], republicat, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Această decizie este obligatorie pentru instanţe de la data publicării în M. Of. al României, Partea I, conform art. 3307 C. proc. civ. de la 1865 (art. 517 noul C. proc. civ.).

În cauză, Înalta Curte apreciază că decizia dată în recursul în interesul legii este pe deplin aplicabilă, avându-se în vedere că acţiunea a fost promovată de organizaţia sindicală, Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor, în numele membrului său de sindicat.

De asemenea, potrivit art. 117 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, dispoziţiile acestei legi se completează cu prevederile legislaţiei muncii, precum şi cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislaţiei specifice funcţiei publice.

Astfel, competenţa de soluţionare a acţiunii în primă instanţă revine Tribunalului Bucureşti, sindicatul reclamant având sediul în circumscripţia acestei instanţe.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Târnăveni şi Consiliul Local al Municipiului Târnăveni, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 iunie 2017.