Request to complete judgment on salary order denied as second claim for retroactive differences is not accessory and requires separate administrative challenge

Asupra cererii de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată, la data de 3 iulie 2014, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Piteşti, modificarea Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 1439/C/2014 în sensul recalculării drepturilor salariale ce i se cuvin prin includerea sporului pentru titlul ştiinţific de doctor şi obligarea pârâţilor la plata drepturilor băneşti rezultate din refuzul de includere în salariu a acestui spor, începând cu data de 19.12.2012 şi până la modificarea actului administrativ contestat.

Prin sentinţa nr. 3322 din 5 decembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

2. Prin decizia nr. 1536 din 27 aprilie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul reclamantei A. formulat împotriva sentinţei nr. 3322/2014 a Curţii de Apel Bucureşti, a casat sentinţa recurată, a admis, în parte, acţiunea reclamantei, a anulat, în parte, Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1439/C/15.04.2014, în ceea ce priveşte neincluderea sporului pentru titlul ştiinţific de doctor şi a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să includă în drepturile salariale ale reclamantei sporul pentru titlul ştiinţific de doctor începând cu data de 15.01.2014 stabilită prin Ordinul nr. 1439/C/15.04.2014.

3. Prin cererea înregistrată la data de 11.05.2017, recurenta A. a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 1536 din 27 aprilie 2017, apreciind că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra celui de-al doilea capăt al cererii de chemare în judecată prin care a solicitat obligarea pârâţilor la plata drepturilor salariale de care a fost lipsită.

Arată că, într-adevăr, pretenţiile sale au fost admise în parte, însă o astfel de pronunţare a avut în vedere momentul de la care s-a dispus includerea sporului pentru titlul ştiinţific de doctor, reţinându-se că acesta este ulterior celui pe care l-a precizat în cererea cu care a învestit instanţa.

Astfel, instanţa de recurs a omis a se pronunţa celui de-al doilea capăt de cerere privind indemnizarea prejudiciului, aspect care determină dificultăţi în acoperirea prejudiciului.

În drept, a invocat art. 444 C. proc. civ.

4. Examinând cererea, în raport cu motivele expuse şi cu normele de drept invocate, Înalta Curte o apreciază ca nefondată, pentru considerentele ce urmează.

4.1. Potrivit art. 444 alin. (1) C. proc. civ.,

"(1) Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare."

4.2. Prin acţiune, reclamanta a solicitat modificarea Ordinului M.J. nr. 1439/C/2014, cu consecinţa recalculării drepturilor salariale, prin includerea sporului pentru titlul ştiinţific de doctor, şi obligarea pârâţilor la plata drepturilor băneşti de care a fost lipsită prin refuzul includerii acestui spor, începând cu data de 19.12.2012 şi până la modificarea actului contestat.

4.3. Instanţa de control judiciar a anulat, în parte, ordinul contestat şi a obligat pârâtul să includă în drepturile salariale ale reclamantei sporul pentru titlul ştiinţific de doctor (sumă compensatorie) începând cu data de 15.01.2014 stabilită prin Ordinul nr. 1439/C/15.04.2014.

4.4. Nu se poate reţine că al doilea capăt de cerere - privind obligarea pârâţilor la plata drepturilor băneşti de care a fost lipsită prin refuzul includerii sporului începând cu data de 19.12.2012 şi până la modificarea ordinului contestat -, ar fi fost lăsat nesoluţionat prin decizia pronunţată în recurs, câtă vreme, după cum rezultă cu claritate din dispozitivul deciziei a cărei completare se solicită, instanţa de recurs a dispus obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să includă sporul pentru titlul ştiinţific de doctor începând cu data de 15.01.2014 stabilită prin Ordinul nr. 1439/C/15.04.2014, ce face obiectul acţiunii.

4.5. Pentru perioada anterioară acestei date, instanţa de recurs, după cum a reţinut în considerentele deciziei, a apreciat că acordarea sporului pentru trecut, de la data obţinerii titlului ştiinţific, începând cu 19.12.2012, excedează controlului judiciar pe care instanţa este chemată să-l efectueze examinând legalitatea ordinului de salarizare contestat.

Astfel, în procedura de contestare a unui ordin de salarizare, instanţa nu este în drept să analizeze condiţiile unei eventuale răspunderi civile a angajatorului pentru neacordarea drepturilor salariale în baza unor ordine anterioare celui contestat, pentru că s-ar ajunge la eludarea procedurii administrative de contestare a ordinelor anterioare de salarizare.

4.6. De asemenea, acordarea eventualelor drepturi, neprevăzute prin ordinele de salarizare anterioare şi necontestate până la data emiterii ultimului ordin de salarizare, nu poate fi calificată drept un capăt de cerere accesoriu celui privind anularea ultimului ordin de salarizare, fiecare ordin stabilind drepturi cuvenite pentru perioada la care se referă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge cererea formulată de A. de completare a dispozitivului deciziei nr. 1536 din 27 aprilie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 iunie 2017.