Necessity of issuing a debt title for pre-payment exclusion of ineligible European fund expenses

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Bioresurse Alimentare - IBA Bucureşti a solicitat obligarea pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritate de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice" să emită şi să comunice titlul/titlurile de creanţă în temeiul cărora a fost respinsă plata pentru suma de 463.315,64 lei şi 82.331,79 lei TVA.

Totodată, a solicitat obligarea pârâtului la plata de penalităţi şi la amenda prevăzută de art. 8 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 554/2004.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 2835 din 3 noiembrie 2015, a admis acţiunea formulată de reclamant, a obligat pârâtul să emită şi să comunice reclamantului titlul de creanţă în temeiul cărora a fost respinsă plata pentru suma de 463.315,64 lei şi 82.331,79 lei TVA, respingând capetele de cerere privind aplicarea de amenzi şi penalităţi.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanţelor Publice, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului său, pârâtul susţine că hotărârea primei instanţe este dată cu greşita aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, făcând referire recurentul în special la dispoziţiile art. 6 şi 9 din actul normativ citat.

Potrivit prevederilor art. 6 din O.U.G. nr. 66/2011, autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia de a exclude integral sau parţial de la rambursarea/plata cheltuielilor efectuate şi declarate de beneficiari acele cheltuieli care nu respectă condiţiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare în vigoare, în situaţia în care - în procesul de verificare a solicitărilor de plată - acestea determină existenţa unor astfel de cheltuieli.

Pentru cheltuielile incluse în solicitările/cererile de plată ale beneficiarilor care nu respectă condiţiile de legalitate, regularitate sau conformitate stabilite prin prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare, identificate de autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene înainte de efectuarea plăţii, nu se aplică procedura de constatare a neregulii, prevăzută de art. 21 din ordonanţă, se arată în cuprinsul art. 9 din actul normativ anterior citat.

În atare context, în mod greşit a apreciat prima instanţă că pentru corecţiile stabilite anterior efectuării plăţii este necesară emiterea unui titlu de creanţă, motiv pentru care recurentul solicită casarea hotărârii, rejudecarea cauzei şi respingerea acţiunii reclamantului.

4. Apărarea intimatului-reclamant

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Bioresurse Alimentare - IBA Bucureşti a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate, fiind temeinică şi legală.

5. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza Încheierii de şedinţă din data de 21 iunie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., pronunţând în acest sens Încheierea de admitere în principiu din data de 9 noiembrie 2017.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând recursul civil de faţă, instanţa, cu majoritate, constată fondate criticile recurentului, hotărârea atacată fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 6 - 9 din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.

Pentru a ajunge la această concluzie, Înalta Curte constată că, în prezenta cauză reclamantul-intimat contestă refuzul recurentului-pârât de a emite unul din titlurile de creanţă prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011, apreciind că, din moment ce acesta a aplicat o corecţie financiară, avea obligaţia de a emite un titlu de creanţă care să susţină o atare sancţiune.

Astfel cum s-a arătat mai sus, prima instanţă a admis în parte acţiunea reclamantului şi a obligat pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritate de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice" să emită şi să comunice titlul/titlurile de creanţă în temeiul cărora a fost respinsă plata pentru suma de 463.315,64 lei şi 82.331,79 lei TVA.

Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului reţine că, din coroborarea dispoziţiilor art. 9, art. 27 alin. (1) şi art. 28 din O.U.G. nr. 66/2011, rezultă că emiterea notei de constatare este obligatorie în cazul în care se constată abateri de la legislaţia privind achiziţiile publice iar pentru sumele refuzate la plată se impune existenţa unui titlu de creanţă, notificarea emisă de pârât, prin care se concretizează refuzul de plată nefiind suficientă.

Constată Înalta Curte faptul că hotărârea primei instanţe a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 6 - 9 din O.U.G. nr. 66/2011, fiind de observat faptul că textele normative menţionate exclud explicit recurgerea la procedura prevăzută de lege pentru emiterea titlului de creanţă.

Astfel, art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 obligă autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene să excludă, integral sau parţial, de la rambursare/plată acele cheltuieli care nu respectă condiţiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare în vigoare, în situaţia în care - în procesul de verificare a solicitărilor de plată - acestea determină existenţa unor astfel de cheltuieli.

În aplicarea prevederilor alin. (1), autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia aplicării de reduceri procentuale din sumele solicitate la plată de către beneficiari, în conformitate cu prevederile anexei care face parte integrată din prezenta ordonanţă de urgenţă, în situaţia în care constată abateri de la aplicarea prevederilor reglementărilor naţionale în vigoare în domeniul achiziţiilor publice.

Pentru cheltuielile incluse în solicitările/cererile de plată ale beneficiarilor care nu respectă condiţiile de legalitate, regularitate sau conformitate stabilite prin prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare, identificate de autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene înainte de efectuarea plăţii, nu se aplică procedura de constatare a neregulii, prevăzută de art. 21 din ordonanţă, se arată în cuprinsul art. 9 din actul normativ anterior citat.

Or, această procedură de constatare a neregulii, reglementată de dispoziţiile art. 21 din ordonanţa amintită, este consfinţită de legiuitor în vederea atingerii scopului menţionat la alin. (13) al aceluiaşi articol, potrivit căruia verificările se finalizează prin întocmirea unui proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare.

Prin urmare, în mod greşit a reţinut prima instanţă că pârâtul are obligaţia de a emite un titlu de creanţă de genul notei de constatare a neregulii şi de stabilire a corecţiei financiare, prevăzute de art. 27 din O.U.G. nr. 66/2011, ori de câte ori constată o abatere de la legalitate, din moment ce autorităţile din sfera de referinţă a O.U.G. nr. 66/2011 sunt exceptate explicit de obligaţia de a parcurge procedura prevăzută de art. 21 din ordonanţă, respectiv activitatea de control în urma căreia se emit titlurile de creanţă menţionate de actul normativ, atunci când constată abateri anterior efectuării plăţii.

Trebuie observat faptul că dispoziţiile art. 27 din O.U.G. nr. 66/2011, invocate de prima instanţă drept temei pentru a impune recurentului obligaţia de emitere a titlului de creanţă, fac parte integrantă din normele referitoare la activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare/corecţiilor financiare, reglementată în ansamblu de Capitolul III în articolele 21-37 din O.U.G. nr. 66/2011, însă această reglementare nu se aplică în cazul soluţionării cererilor de plată analizate în contextul art. 6 - 9 din O.U.G. nr. 66/2011, când, aşa cum s-a arătat mai sus, organismul competent să gestioneze fondurile rambursabile este obligat să procedeze direct la excluderea cheltuielilor care nu respectă condiţiile de legalitate, regularitate sau conformitate, fără a mai recurge la procedura emiterii titlului de creanţă, prevăzută de art. 21 - 37 din O.U.G. nr. 66/2011.

În afara faptului că obligaţia pretinsă de reclamant nu are temei legal, Înalta Curte subliniază faptul că şi interpretarea logică a dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011, cu raportare la conţinutul noţiunii de titlu de creanţă, conduce la acelaşi rezultat, fiind evident că nu poate fi emis un titlu de creanţă, în condiţiile în care nu există o creanţă de recuperat.

În accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 66/2011, prin "creanţe bugetare rezultate din nereguli" se înţelege sumele de recuperat ca urmare a constatării unei nereguli în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.

Această definiţie corespunde celei oferite de Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, trimiterea la acest act normativ fiind pertinentă, din moment ce creanţele bugetare rezultate din nereguli constituie o specie a creanţei bugetare lato sensu, fiind de subliniat că, potrivit dispoziţiilor art. 1 pct. 7 din actul normativ menţionat anterior, creanţa bugetară presupune dreptul la încasarea oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentând creanţa bugetară principală şi creanţa bugetară accesorie.

C. proc. fisc. defineşte şi noţiunea de titlu de creanţă, acesta fiind actul prin care, potrivit legii, se stabileşte şi se individualizează creanţa bugetară (art. 1 pct. 38 C. proc. fisc. ).

Or, fiind în afara oricărei discuţii faptul că un titlu de creanţă bugetară se emite în vederea colectării unei sume care se cuvine unui buget, titlul de creanţă devenind titlu executoriu la data la care se împlineşte scadenţa sau termenul de plată prevăzut de lege, este evident că nu există niciun argument de natură a contura necesitatea emiterii unui atare titlu, când organul fiscal nu are o creanţă ci respinge integral sau parţial o cerere de plată, constatând, anterior plăţii, caracterul nelegal al pretenţiei formulate, cum este cazul situaţiilor reglementate de art. 9 din O.U.G. nr. 66/2011.

Aşadar, în situaţia dedusă judecăţii autoritatea competentă să gestioneze fondurile nerambursabile se manifestă ca un susceptibil debitor al unei creanţe, reprezentată de suma pretinsă de beneficiar şi care devine creanţă numai prin validarea acesteia şi nicidecum ca un creditor bugetar, neavând nicio sumă de recuperat de la beneficiarul finanţării nerambursabile.

Prin urmare, nota de constatare la care face referire art. 27 din O.U.G. nr. 66/2011 se emite numai atunci când autoritatea de gestionare a fondurilor nerambursabile a efectuat deja plăţi dar constată, cu prilejul controlului ex post, existenţa unor abateri de la legalitate pe marginea procedurilor de achiziţie publică derulate de beneficiar ce afectează caracterul eligibil al sumelor decontate şi este firesc să fie aşa, devreme ce autoritatea în discuţie este obligată, în acest caz, să recupereze sprijinul financiar acordat, în tot sau în parte, în funcţie de abaterea concretă.

În acest din urmă caz necesitatea emiterii titlului de creanţă este absolut justificată, întrucât autoritatea competentă să gestioneze fondurile nerambursabile dobândeşte calitatea de creditor cu privire la sumele de recuperat ca urmare a constatării unei nereguli în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora iar activitatea de recuperare a acestora nu se poate desfăşura în lipsa unui titlu executoriu.

Cât priveşte pretinsa încălcare a dreptului de acces la justiţie al reclamantului, în lipsa emiterii unui titlu de creanţă, Înalta Curte constată că o atare temere este nejustificată, cât timp nimic nu împiedică subiectul de sezină să formuleze o acţiune în contencios administrativ îndreptată împotriva refuzului de soluţionare a cererii de plată, acţiune perfect admisibilă din perspectiva dispoziţiilor art. 1 coroborat cu art. 8 din Legea nr. 554/2004.

În fine, urmează a fi înlăturată şi apărarea reclamantului-intimat, în sensul că nu poate fi dispusă o sancţiune pecuniară fără individualizarea unui titlu de creanţă, întrucât corecţiile financiare aplicate în cazul abaterilor de la legalitate, regularitate sau conformitate nu au natura unor sancţiuni ci sunt măsuri administrative, caracteristică prevăzută explicit prin dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. o) din O.U.G. nr. 66/2011.

În acelaşi sens, este de subliniat faptul că problema calificării naturii corecţiilor financiare a format obiectul preocupării Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, relevantă fiind hotărârea din 26 mai 2016 în cauzele conexate C 260/14 şi C 261/14, având ca obiect cereri de decizie preliminară formulate în temeiul art. 267 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene de Curtea de Apel Bacău, în cuprinsul căreia Curtea de Justiţie a Uniunii Europene califică aceste corecţii ca fiind măsuri administrative şi nu sancţiuni.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. (8) C. proc. civ., sentinţa criticată fiind pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011, considerent pentru care hotărârea primei instanţe va fi casată iar în rejudecare, acţiunea reclamantului respinsă ca fiind neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva Sentinţei nr. 2835 din 3 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, în rejudecare, respinge acţiunea ca neîntemeiată.

Cu opinia separată a domnului judecător A., în sensul respingerii recursului.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2018.

OPINIA SEPARATĂ

În dezacord cu opinia majoritară, am considerat că soluţia legală ce se impunea a se da în cauză era aceea de respingere a recursului exercitat de Ministerul Finanţelor Publice în numele şi pentru Ministerul Fondurilor Europene împotriva Sentinţei civile nr. 2853 din 03 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Opţiunea pentru această soluţie este justificată de următoarele argumente:

Instanţa de fond a fost învestită cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect principal obligarea pârâtului Ministerului Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice" de a emite un titlu de creanţă în temeiul căruia a fost respinsă plata pentru suma de 463.315,64 lei şi 82.331,79 lei TVA şi de a fi comunicat reclamantului.

Această solicitare a fost făcută în contextul în care reclamantului Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Bioresurse Alimentare - IBA Bucureşti, în calitate de beneficiar al contractului de finanţare nr. 15 din 01 martie 2009, prin notificarea nr. 9646/221.11.2012 i-a fost respinsă în parte de către organismul intermediar cererea de rambursare nr. 9 din 30 aprilie 2012 (finală) pentru sumele mai sus menţionate, fără ca ulterior organismul intermediar să emită notă de constatare a neregulilor prin care au fost aplicate corecţiile din anexa la această notificare sau să-i comunice titlurile executorii menţionate în anexă.

În cadrul acestei anexe sunt identificate mai multe corecţii aplicate reclamantului, aferente diferitelor cereri de plată depuse pe parcursul derulării contractului de finanţare menţionat, însoţite de menţiunea că sunt în conformitate cu un titlu de creanţă (Notă de constatare nr. 8303 din 24 octombrie 2011, nr. 226061 din 19 februarie 2012 sau procesul-verbal de constatare a neregulilor nr. 8141 din 04 septembrie 2012), însă pentru corecţia de 5% aplicată la contractul de furnizare nr. 67 din 07 iulie 2011 încheiat cu B. GMBH, în cuantum de 88.803,89 lei, pentru neregula de la pct. 1.6 din O.U.G. nr. 66/2011 şi pentru corecţia de 5% aplicată la contractul de furnizare nr. 97 din 18 octombrie 2011 încheiat cu SC C. SRL, în cuantum de 59.352,33 lei şi 14.244,56 lei TVA, pentru neregula de la pct. 1.9, pct. 1.12 din O.U.G. nr. 66/2011 nu este identificat niciun titlu de creanţă.

În acest context, în acord cu judecătorul fondului, am considerat că în sarcina organismului intermediar exista obligaţia legală a emiterii unei note de constatare pentru aplicarea corecţiei de 5% asupra valorii celor două contracte de furnizare şi de comunicare către reclamant a acesteia împreună cu celelalte titluri executorii menţionate în anexă, care se impunea a fi sancţionată.

Refuzul organismului intermediar pârât recurent este justificat în esenţă de împrejurarea că în procedura de verificare administrativă a cererilor de rambursare nu este necesară emiterea unui titlu de creanţă, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011, argumentaţie însuşită de opinia majoritară. În legătură cu obligaţia de comunicare a titlurilor de creanţă menţionate în anexa la notificarea nr. 9646/221.11.2012 nu au fost formulate critici.

Este de menţionat că, O.U.G. nr. 66/2011 reprezintă cadrul general şi exclusiv de reglementare a activităţilor de prevenire, de constatare a neregulilor, de stabilire şi de recuperare a creanţelor bugetare rezultate din neregulile apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, precum şi de raportare a neregulilor către Comisia Europeană sau către alţi donatori internaţionali, aşa cum rezultă din art. 1 al acestui act normativ.

În procedura de verificare administrativă a cererilor de rambursare în temeiul unui contractul de finanţare, organismul intermediar poate refuza o plată prin aplicarea unei corecţii financiare şi recuperarea ei prin mecanismul deducerilor.

Deducerea din plăţile/rambursările ulterioare constă în modalitatea de stingere a creanţelor bugetare, reprezentând corecţii financiare, rezultate din nereguli, de către autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, din plăţi datorate debitorului în baza contractelor/acordurilor/deciziilor/ordinelor de finanţare, cu ocazia primei declaraţii de cheltuieli, după constatarea neregulilor, cu reflectarea corespunzătoare a operaţiunii în evidenţele contabile, aşa cum rezultă din analiza coroborată a art. 2 pct. p şi ş) din O.U.G. nr. 66/2011.

Rezultă că, sumele refuzate la plată sunt creanţe bugetare, care constau într-o corecţie financiară, rezultată din constatarea prealabilă a unei nereguli, cuantumul corecţiei fiind recuperat prin compensarea acestuia cu sumele datorate beneficiarului în temeiul contractului de finanţare încheiat, la prima cerere de plată depusă spre rambursare.

Or, potrivit art. 2 pct. h) din O.U.G. nr. 66/2011 constatarea unei nereguli reprezintă activitatea de control/investigare desfăşurată de autorităţile competente în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă, în vederea stabilirii existenţei unei nereguli, iar prin stabilirea unei creanţei bugetare rezultată din nereguli se înţelege potrivit art. 2 pct. i) din acelaşi act normativ activitatea prin care se stabileşte şi se individualizează obligaţia de plată rezultată din neregula constatată, prin emiterea unui titlu de creanţă.

Aşa fiind, pentru constatarea unei nereguli este necesară derularea unei activităţi de control sau a unei investigaţii, conforme prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, iar creanţa bugetară rezultată din neregula constatată trebuie stabilită şi individualizată într-un titlu de creanţă. În categoria titlurilor de creanţă intră potrivit art. 21 alin. (20) din O.U.G. nr. 66/2011 numai Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare şi Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, acestea fiind emise în vederea stingerii acestei creanţe bugetare, inclusiv prin sistemul deducerilor, conform art. 38 lit. b) din acest act normativ.

Rezultă din cele expuse în precedent, că pentru constatarea unei nereguli şi aplicarea măsurii administrative a corecţiei financiare este obligatorie emiterea unui titlu de creanţă, de natura celor menţionate mai sus, acestea constituind actele administrative care conferă prezumţia de legalitate şi temeinicie aspectelor constatate ca nereguli şi executabilitatea măsurilor administrative aplicate (art. 48 din O.U.G. nr. 66/2011).

Că este aşa rezultă şi dispoziţiile cu caracter special prevăzute la art. 28 din O.U.G. nr. 66/2011, reţinute în justificarea soluţiei şi de judecătorul fondului, conform cărora "(1) Până la emiterea notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, ca măsură tranzitorie, autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene poate plăti/rambursa beneficiarilor sumele solicitate, potrivit prevederilor art. 6 alin. (3).

(2) În aplicarea prevederilor alin. (1), autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene aplică, în mod preventiv, reducerea procentuală maximă aferentă abaterii în aplicarea reglementărilor privind achiziţiile, stabilită, potrivit prevederilor anexei.

(3) Regularizarea sumelor reţinute potrivit prevederilor alin. (2) se face ulterior emiterii notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, cu aplicarea prevederilor art. 38."

Aceste dispoziţii au în sfera lor de aplicare tocmai situaţia particulară a cauzei, şi conferă autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene un drept de opţiune, ca până la emiterea notei de constatare a neregulilor să poate face în continuare plăţile integrale ale cererilor de rambursare sau să efectueze deducerea provizorie a corecţiilor maxime, urmând ca regularizarea sumelor reţinute să se facă ulterior emiterii titlului de creanţă.

În cauză, pârâtul recurent a reţinut cu titlu preventiv corecţiile aplicate reclamantului, refuzând însă să emită notă de constatare a neregulilor reţinute pentru justificarea aplicării acestora, conduita acestuia plasându-se în afara legii, verificarea administrativă a plăţilor şi constatarea existenţei unor nereguli, cu aplicarea corelativă a măsurilor administrative corespunzătoare se concretizează într-o investigaţie neconformă şi nereglementată de O.U.G. nr. 66/2011.

Notificarea comunicată reclamantului nu îndeplineşte condiţiile unui titlu de creanţă în sensul O.U.G. nr. 66/2011, constituind o simplă informare a beneficiarului contractului de finanţare, în legătură cu opţiunea aleasă de autoritatea de management, aşa încât refuzul pârâtului de a emite nota de constatare este manifestat cu exces de putere, conduită ce se impunea a fi sancţionată prin obligarea la emiterea acestui titlu de creanţă şi la comunicarea corespunzătoare a acestuia reclamantului, cum în mod corect a procedat instanţa de fond.

Nu este de prisos a se arăta în final că, potrivit anexei la notificarea contestată pentru anumite corecţii aplicate organul administrativ instrumentator a emis note sau procese-verbale de constatare a neregulilor, pretins a fi necomunicate reclamantului, conduită ce contrazice punctul de vedere al recurentului pârât prin apărările şi susţinerile sale.

Procesat de GGC - CT