Sentence merger under new Penal Code; remand for failure to examine underlying convictions for concurrent offenses

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 73 din 16 mai 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a hotărât astfel:

În baza art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnata A., fiica lui B. şi C., născută în Bucureşti, domiciliată în Bucureşti, sector 6 şi cu reşedinţa în Bucureşti, sector 6, în prezent deţinută în Penitenciarul de Femei Târgşor, judeţul Prahova, şi în consecinţă:

I) S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, pedeapsa accesorie prev. art. 64 lit. a), teza II, b) şi c) (dreptul de a exercita funcţia de notar) C. pen. 1969, pe durata executării pedepsei principale şi pedeapsa complementară, prev. art. 64 lit. a), teza II, b) şi c) (dreptul de a exercita funcţia de notar) C. pen. 1969, pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale, aplicată prin Sentinţa penală nr. 147 din 10 august 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 464 din 29 noiembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, inculpatei A., în pedepsele componente de:

- două pedepse de câte 4 ani închisoare fiecare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de abuz în serviciu în formă calificată, prev. art. 2481 C. pen. din 1969, rap. la art. 246 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen., rap. la art. 76 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.;

- două pedepse de câte 5 ani închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de complicitate la înşelăciune, prev. art. 26 C. pen. din 1969, rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen., rap. la art. 76 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen. şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza II, b) şi c) (dreptul de a exercita funcţia de notar) C. pen. din 1969, cu titlu de pedeapsă complementară.

1) S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată prin Sentinţa penală nr. 52 pronunţată la data de 24 februarie 2014 de Curtea de Apel Ploieşti, definitivă prin Decizia penală nr. 960 din 17 martie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, şi au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente, astfel:

- două pedepse a câte 5 ani închisoare fiecare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de complicitate la înşelăciune;

- 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor;

- 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor;

- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual;

- 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual;

- sporul de 3 ani şi 6 luni închisoare, majorat la 5 ani închisoare prin Sentinţa penală nr. 147 din 10 august 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 464 din 29 noiembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

II) S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 9 ani şi 2 luni închisoare, aplicată inculpatei A. prin Sentinţa penală nr. 16 din 23 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. x/42/2016, definitivă la 21 septembrie 2016 prin Decizia penală nr. 1.184 din 21 septembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, după cum urmează:

1) S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 539 din 22 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 927 din 18 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, astfel cum a fost modificată prin Sentinţa penală nr. 52 din 24 februarie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, în aplicarea art. 6 din Noul C. pen., în pedepsele componente de:

- 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. art. 246 C. pen. anterior;

- 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. art. 246 C. pen. anterior;

- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prev. art. 289 C. pen. anterior;

- 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prev. art. 289 C. pen. anterior;

- 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev. art. 26 rap. la art. 215 alin. (1)-(3) C. pen. anterior;

- 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev. art. 26 rap. la art. 215 alin. (1)-(3) C. pen. anterior, redusă la 5 ani, conform Sentinţei penale nr. 52 din 24 februarie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, în aplicarea art. 6 din Noul C. pen.

2) S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an şi 4 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 74/F din 22 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 17 din 3 decembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în pedepsele componente de:

- 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, prev. art. 367 alin. (1) C. pen.;

- 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tentativă la înşelăciune, prev. art. 48 rap.la art. 32 şi art. 244 alin. (2) C. pen.

S-a constatat că infracţiunile pentru care A. a fost condamnată, mai sus menţionate, sunt concurente şi că aceasta a beneficiat de aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 6 din Noul C. pen. (Sentinţa penală nr. 56 din 23 iunie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti), astfel că se impune aplicarea tratamentului penal al concursului de infracţiuni din Noul C. pen.

În baza art. 40 rap. la art. 39 lit. b) Noul C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin: Sentinţa penală nr. 147 din 10 august 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 464 din 29 noiembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală; Sentinţa penală nr. 539 din 22 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 927 din 18 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, astfel cum a fost modificată prin Sentinţa penală nr. 52 din 24 februarie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 960 din 17 martie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală; Sentinţa penală nr. 16 din 23 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. x/42/2016, definitivă la 21 septembrie 2016 prin Decizia penală nr. 1.184 din 21 septembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, numai cu privire la Sentinţa penală nr. 74/F din 22 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 17 din 3 decembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, urmând ca A. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care se va adăuga 1/3 din totalul celorlalte pedepse (total: 35 de ani şi 6 luni: 3 = 11 ani şi 10 luni), în final, pedeapsa rezultantă de 16 ani şi 10 luni închisoare (5 ani + 11 ani şi 10 luni).

S-au menţinut pedepsele complementare şi accesorii, precum şi restul dispoziţiilor sentinţelor penale - mai sus menţionate - ale căror pedepse au fost contopite.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă de 16 ani şi 10 luni închisoare, perioada executată de la 19 martie 2013 la zi.

Au fost anulate mandatele de executare emise în baza sentinţelor penale sus menţionate şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare al pedepsei închisorii.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate către stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

La data de 15 decembrie 2016 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, cererea formulată de petenta-condamnată A., în prezent deţinută în Penitenciarul de Femei Târgşor, judeţul Prahova, având ca obiect contestaţie la executare cu privire la Sentinţa penală nr. 147/F din 10 august 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. x/2/2015 şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 464 din 29 noiembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, motivat de faptul că s-a produs o greşeală evidentă cu privire la contopirea pedepselor.

La termenul de judecată din 20 ianuarie 2017 contestatoarea prin apărător a arătat că de fapt obiectul dosarului este contopire pedepse şi nu contestaţie la executare şi a solicitat în conformitate cu disp. art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., contopirea pedepselor menţionate în Sentinţa penală nr. 56 din 23 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, cu cele menţionate în Sentinţa penală nr. 147/F din 10 august 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, întrucât sunt infracţiuni concurente.

Prin Sentinţa penală nr. 11/F din 20 ianuarie 2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Bucureşti cu privire la soluţionarea cauzei nr. x/2/2016 având ca obiect cerere de contopire a pedepselor, formulată de petenta condamnată A. şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, cu motivarea că petenta-condamnată se află în stare de detenţie la Penitenciarul de Femei Târgşor, judeţul Prahova, situat în circumscripţia Curţii de Apel Ploieşti.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Ploieşti a constatat următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 147 din 10 august 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 464 din 29 noiembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, A. a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, pedeapsa accesorie prev. art. 64 lit. a), teza II, b) şi c) (dreptul de a exercita funcţia de notar) C. pen. 1969, pe durata executării pedepsei principale şi pedeapsa complementară, prev. art. 64 lit. a), teza II, b) şi c) (dreptul de a exercita funcţia de notar) C. pen. 1969, pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale, compusă din: două pedepse de câte 4 ani închisoare fiecare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de abuz în serviciu în formă calificată, prev. art. 2481 C. pen. din 1969, rap. la art. 246 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen., rap. la art. 76 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.; două pedepse de câte 5 ani închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de complicitate la înşelăciune, prev. art. 26 C. pen. din 1969, rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen., rap. la art. 76 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen. şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza II, b) şi c) (dreptul de a exercita funcţia de notar) C. pen. din 1969, cu titlu de pedeapsă complementară.

Prin aceeaşi sentinţă s-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată prin Sentinţa penală nr. 52 pronunţată la data de 24 februarie 2014 de Curtea de Apel Ploieşti, definitivă prin Decizia penală nr. 960 din 17 martie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, şi au fost repuse în individualitatea lor, pedepsele componente, după cum urmează: două pedepse a câte 5 ani închisoare fiecare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de complicitate la înşelăciune; 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor; 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor; 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual; 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual; sporul de 3 ani şi 6 luni închisoare, majorat la 5 ani închisoare prin Sentinţa penală nr. 147 din 10 august 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 464 din 29 noiembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Prin Sentinţa penală nr. 16 din 23 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. x/42/2016, definitivă la 21 septembrie 2016 prin Decizia penală nr. 1.184 din 21 septembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, A. a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 9 ani şi 2 luni închisoare, după cum urmează:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 539 din 22 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 927 din 18 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, astfel cum a fost modificată prin Sentinţa penală nr. 52 din 24 februarie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, în aplicarea art. 6 din Noul C. pen., în pedepsele componente de: 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. art. 246 C. pen. anterior; 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. art. 246 C. pen. anterior; 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prev. art. 289 C. pen. anterior; 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prev. art. 289 C. pen. anterior; 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev. art. 26 rap. la art. 215 alin. (1)-(3) C. pen. anterior; 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev. art. 26 rap. la art. 215 alin. (1)-(3) C. pen. anterior, redusă la 5 ani, conform Sentinţei penale nr. 52 din 24 februarie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, în aplicarea art. 6 din Noul C. pen.

Prin aceeaşi sentinţă penală, s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an şi 4 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 74/F din 22 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 17 din 3 decembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în pedepsele componente de: 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, prev. art. 367 alin. (1) C. pen.; 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tentativă la înşelăciune, prev. art. 48 rap. la art. 32 şi art. 244 alin. (2) C. pen.

Analizând infracţiunile pentru care A. a fost condamnată, precum şi data rămânerii definitive a hotărârilor mai sus menţionate, Curtea a constatat că aceste infracţiuni sunt concurente şi că A. a beneficiat de aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 6 din Noul C. pen. (a se vedea Sentinţa penală nr. 56 din 23 iunie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, când s-a redus pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea de înşelăciune din Vechiul C. pen., la 5 ani închisoare din Noul C. pen.), situaţie în care a apreciat că se impune aplicarea tratamentului penal al concursului de infracţiuni din Noul C. pen.

În raport de cele arătate mai sus, Curtea a apreciat că se impune ca în baza art. 40 rap. la art. 39 lit. b) Noul C. pen., să contopească pedepsele aplicate prin: Sentinţa penală nr. 147 din 10 august 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 464 din 29 noiembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală; Sentinţa penală nr. 539 din 22 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 927 din 18 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, astfel cum a fost modificată prin Sentinţa penală nr. 52 din 24 februarie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 960 din 17 martie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală; Sentinţa penală nr. 16 din 23 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. x/42/2016, definitivă la 21 septembrie 2016 prin Decizia penală nr. 1.184 din 21 septembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, numai cu privire la Sentinţa penală nr. 74/F din 22 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 17 din 3 decembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, urmând ca A. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care se va adăuga 1/3 din totalul celorlalte pedepse (total: 35 de ani şi 6 luni: 3 = 11 ani şi 10 luni), în final, pedeapsa rezultantă de 16 ani şi 10 luni închisoare (5 ani + 11 ani şi 10 luni).

Împotriva Sentinţei penale nr. 73 din 16 mai 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat contestaţie condamnata A., solicitând desfiinţarea sentinţei, ca nelegală şi netemeinică, susţinând, în esenţă, că în mod greşit au fost contopite pedepsele la care a fost condamnată.

Examinând contestaţia, prin prisma motivelor invocate şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este fondată, urmând a fi admisă, pentru considerentele următoare:

Prin cererea formulată de condamnata A. s-a solicitat instanţei, în temeiul dispoziţiilor art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., contopirea pedepselor aplicate prin Sentinţa penală nr. 56 din 23 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, cu cele aplicate prin Sentinţa penală nr. 147/F din 10 august 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, apreciind că infracţiunile pentru care a fost condamnată prin hotărârile menţionate sunt concurente.

Din examinarea actelor dosarului, se constată că instanţa de fond s-a pronunţat cu privire la cererea condamnatei A. în lipsa înscrisurilor necesare justei soluţionări a cauzei, întrucât nu au fost ataşate dosarele în care s-au pronunţat hotărârile judecătoreşti prin care au fost aplicate pedepsele a căror contopire s-a solicitat.

Deşi, la termenele de judecată din 21 martie 2017 şi din 6 aprilie 2017, instanţa de fond a dispus ataşarea la dosarul cauzei a hotărârilor judecătoreşti de condamnare cu menţiunea rămânerii definitive, cauza a fost soluţionată la data de 16 mai 2017 în baza unor copii de pe mandatele de executare a pedepselor închisorii aplicate condamnatei A. şi de pe fişa de cazier judiciar al acesteia.

Or, aplicarea dispoziţiilor legale privitoare la contopirea pedepselor impune examinarea hotărârilor judecătoreşti prin care s-au aplicat pedepsele a căror contopire se solicită, pentru a se verifica datele la care au fost comise infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea şi datele la care hotărârile judecătoreşti de condamnare au rămas definitive.

Totodată, se impunea examinarea de către instanţa de fond a hotărârilor judecătoreşti prin care a fost condamnată A., pentru a se aprecia cu privire la incidenţa în cauză a Deciziei nr. 29 din 19 noiembrie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, conform căreia, în procedura de modificare a pedepsei prevăzută de art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în cadrul operaţiunii de contopire a unei pedepse cu închisoarea aplicată în temeiul C. pen. anterior pentru o infracţiune săvârşită sub imperiul acestei legi cu o pedeapsă cu închisoarea aplicată în temeiul noului C. pen. pentru o infracţiune săvârşită sub C. pen. anterior, se impune determinarea legii penale mai favorabile condamnatului conform art. 5 C. pen.

Se constată că, lipsa de la dosarul instanţei de fond a încrisurilor necesare justei soluţionări a cauzei, face imposibilă exercitarea controlului judiciar, în calea de atac a contestaţiei, care impune verificarea legalităţii şi temeiniciei soluţiei pronunţate de prima instanţă.

Pentru considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., se va admite contestaţia formulată de condamnata A. împotriva Sentinţei penale nr. 73 din 16 mai 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Se va desfiinţa sentinţa penală atacată şi se va trimite cauza, spre rejudecare, la Curtea de Apel Ploieşti.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de condamnata A. împotriva Sentinţei penale nr. 73 din 16 mai 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Desfiinţează sentinţa penală atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la Curtea de Apel Ploieşti.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 septembrie 2017.

Procesat de GGC - ED