Inadmissibility of appeal against final cassation decision regarding clarification of supplemental professional prohibitions in embezzlement conviction

Asupra apelului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 24/CA din data de 16 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală în baza art. 431, 432 C. proc. pen. rap. la art. 426 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a fost admisă contestaţia în anulare formulată de persoana vătămată A. împotriva Deciziei penale nr. 1108/A din 04 octombrie 2017 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţată în Dosarul nr. x/208/2017.

S-a desfiinţat decizia penală contestată şi rejudecând apelul declarat de inculpata B. împotriva Sentinţei penale nr. 139 din 30 mai 2017, pronunţată de Judecătoria Caransebeş în Dosarul nr. x/208/2017:

În baza art. 488 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de inculpata B. împotriva Sentinţei penale nr. 139 din 30 mai 2017, pronunţată de Judecătoria Caransebeş în Dosarul nr. x/208/2017.

S-a desfiinţat sentinţa penală apelată cu privire la conţinutul pedepsei complementare şi accesorii constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen.

S-au menţinut dispoziţiile privind interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) (constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice), b (constând în dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) şi g (constând în dreptul de a ocupa funcţia de contabil şef şi de a exercita profesia de contabil, de care s-a folosit la săvârşirea infracţiunii) din C. pen., ca pedeapsă complementară şi accesorie pe lângă infracţiunea de delapidare şi pe lângă pedeapsa rezultantă.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. s-a dispus plata sumei de 130 lei reprezentând onorariu parţial avocat din oficiu din contul Ministerului Justiţiei în contul Baroului Timiş.

Pentru a pronunţa această hotărâre s-au reţinut următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 139 din 30 mai 2017, pronunţată de Judecătoria Caransebeş în Dosarul nr. x/208/2017, în ceea ce o priveşte pe inculpata B., în baza art. 485 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş cu inculpata B., cercetată pentru săvârşirea infracţiunilor de delapidare, prevăzută de art. 295 C. pen., fals intelectual, prevăzută de art. 321 C. pen., uz de fals, prevăzută de art. 323 C. pen., toate cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 38 alin. (1) C. pen., obiect al cauzei penale nr. x/P/2015.

În baza art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata B. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare.

În baza art. 45 C. pen. şi a art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen. (de la rămânerea definitivă a hotărârii).

În baza art. 45 C. pen. şi a art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

În baza art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual.

În baza art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.

În temeiul dispoziţiilor art. 38 alin. (1) C. pen. şi a art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 5 luni închisoare (pedeapsa cea mai grea, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite: 2 ani + (1 an + 3 luni)/3 = 2 ani şi 5 luni închisoare).

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 alin. (1) C. pen.

În baza art. 45 C. pen. şi art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o perioada de 2 ani, în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen. (de la rămânerea definitivă a hotărârii).

În baza art. 45 C. pen. şi art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere s-a dispus ca inculpata să fie obligată sa se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la sediul Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe în prealabil, orice schimbare de locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii cu documente de natură pentru a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 94 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca datele prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. c)-e) C. pen., să se comunice Serviciului de Probaţiune Caraş-Severin.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus condamnatei să execute următoarea obligaţie: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Caraş-Severin sau organizate în colaborare cu instituţiile din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile în beneficiul Primăriei Comunei Iablaniţa sau la A.J.O.F.M. Caraş-Severin.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat că:

La data de 07 februarie 2017 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Caransebeş sub nr. x/208/2017 acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş cu inculpaţii B., cercetată în stare de libertate pentru săvârşirea infracţiunilor de delapidare, prev. de art. 295 C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen. şi uz de fals, prev. de art. 323 C. pen., toate cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen. şi C., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de delapidare, prev. de art. 295 C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen. şi uz de fals, prev. de art. 323 C. pen., toate cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen., obiect al cauzei penale nr. x/P/2015.

În fapt, s-a reţinut că în perioada 2013-2014, inculpata B., împreună cu inculpatul C., au transferat în mod ilegal diverse sume de bani din conturile D. către conturile de furnizor ale mai multor societăţi comerciale, sume pe care le-au sustras ulterior prin modificarea mai multor documente contabile, scoţând totodată cu titlul de salarii şi sume de bani mai mari decât statul de plată, creând astfel un prejudiciu total de 55.679,67 lei, prejudiciu care a fost integral recuperat.

Prin ordonanţa organelor de cercetare penală din data de 11 decembrie 2015 s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză cu privire la infracţiunea de delapidare, prev. de art. 295 C. pen., reţinându-se că, în perioada 2013 - 2014, inculpata B., împreună cu inculpatul C., au transferat în mod ilegal diverse sume de bani din conturile D. către conturile de furnizor ale mai multor societăţi comerciale, sume pe care le-au sustras ulterior prin modificarea mai multor documente contabile, scoţând totodată cu titlul de salarii şi sume de bani mai mari decât statul de plată, creând astfel un prejudiciu total de 55.679,67 lei, prejudiciu care a fost integral recuperat.

Prin ordonanţa organelor de cercetare penală din data de 30 mai 2016 s-a dispus extinderea urmăririi penale în cauză şi cu privire la săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen. şi uz de fals, prev. de art. 323 C. pen., ambele cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

Prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeş s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspecta B., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de delapidare prev. de art. 295 C. pen., fals intelectual prev. de art. 321 C. pen. şi uz de fals, prev. de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen. şi faţă de C. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de delapidare, prev. de art. 295 C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen. şi uz de fals, prev. de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen.

La data de 25 octombrie 2016, prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeş din data de 25 octombrie 2016 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de B. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de delapidare, prev. de art. 295 C. pen., fals intelectual prev. de art. 321 C. pen. şi uz de fals, prev. de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen. şi faţă de C., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de delapidare prev. de art. 295 C. pen., fals intelectual prev. de art. 321 C. pen. şi uz de fals prev. de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen.

De asemenea, prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeş din data de 13 ianuarie 2017 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care se efectuează urmărirea penală faţă de inculpata B., din delapidare, prev. de art. 295 C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen. şi uz de fals, prev. de art. 323 C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., în delapidare, prev. de art. 295 C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen. şi uz de fals, prev. de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care se efectuează urmărirea penală faţă de inculpatul C. din delapidare, prev. de art. 295 C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen. şi uz de fals, prev. de art. 323 C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., în delapidare, prev. de art. 295 C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen. şi uz de fals, prev. de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen.

Inculpaţii B. şi C. au arătat că recunosc în întregime şi regretă faptele comise.

Inculpata B. a menţionat că este de acord să presteze muncă în folosul comunităţii şi a precizat că a achitat în întregime prejudiciul constatat.

Inculpatul C. a menţionat că este de acord să presteze muncă în folosul comunităţii.

Totodată, s-a precizat că situaţia de fapt anterior expusă a fost stabilită în urma analizei coroborate a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale.

Acordul a cuprins felul şi cuantumul pedepsei aplicate inculpaţilor, respectiv: inculpata B. - 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prev. de art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 321 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prev. de art. 323 C. pen. au aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. În temeiul disp. art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. B) C. pen., s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 5 luni închisoare pedeapsa cea mai grea la care adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite 2 ani (1 an+3 luni)/3 - 2 ani şi 5 luni închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani în condiţiile art. 92 alin. (1) C. pen. şi inculpatul C. - 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prev. de art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 321 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prev. de art. 323 C. pen. au aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. În temeiul disp. art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. urmează a fi aplicată pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 5 luni închisoare pedeapsa cea mai grea la care adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite 2 ani (1 an + 3 luni)/3 - 2 ani şi 5 luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani în condiţiile art. 92 alin. (1) C. pen.

Totodată, a fost înaintat instanţei Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2015.

Analizând acordurile de recunoaştere a vinovăţiei înaintate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş, instanţa de fond a constatat că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 480 - 482 C. proc. pen.

Astfel, analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Comiterea faptelor reţinută în sarcina inculpaţilor rezultă din ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză.

Astfel, din nota de constatare privind verificările efectuate la D. nr. 9959 din 23 noiembrie 2015 întocmită de reprezentanţii A., instanţa de fond a reţinut că, în perioada 01 februarie 2013 - 01 august 2013, au fost efectuate transferuri de garanţii de licitaţii ce trebuiau constituite venit, provenite din contracte reziliate cu o vechime mai mare de trei ani, de la 5 agenţi economici, respectiv SC E., SC F., SC G., SC H., SC I., către 2 agenţi economici - SC J. - suma totală de 33931,25 lei, respectiv SC K. - suma de 33.931, 25 lei. Scopul efectuării acestor transferuri a fost restituirea frauduloasă a acestor sume, prin sustrageri repetate de numerar din casierie.

Astfel, în data de 06 august 2013, a fost sustrasă suma de 2000 lei, pe registrul de casa fiind trecută suma de 26350 lei, iar totalul stalului de plată achitat în ziua respectivă este de 24350, iar suma de 16604 lei ce întregeşte restul de plată din centralizatorul de salarii este achitat în data de 07 august 2013.

În data de 19 august 2013, a fost sustrasă suma de 5000 lei, prin dispoziţia de plată 462 (contravaloare aviz afine) în care este modificată valoarea pe spatele dispoziţiei, din 5000 lei în 10.000 lei, iar în contabilitate este operată ca restituire garanţie la SC J.

În data de 07 octombrie 2013, a fost sustrasă suma de 2000 lei, pe registrul de casa fiind trecută suma de 26500 lei, iar totalul statului de plată este de 28.500 lei, în contabilitate fiind menţionaţi retraşi din contul 46211 - garanţii masă lemnoasă.

În data de 22 octombrie 2013, a fost sustrasă suma de 1000 lei, pe registrul de casa fiind trecută suma de 9550 lei avans salarii octombrie, iar totalul statului de plată este de 8550 lei, în registre contabile fiind evidenţiate ca restituire garanţie la SC J.

În intervalul 01 februarie 2013 - 29 iulie 2013 a fost sustrasă, prin casieria subunităţii, din contul de garanţie al agentului economic SC K. SRL, suma totală de 33900 lei, provenită de la 3 agenţi economici, conform Registrului Jurnal şi înregistrată fictiv pe acesta astfel: în data de 12 februarie 2013, a fost sustrasă suma de 2000 lei, prin majorarea pe registrul de casa a plăţilor salariale aferente lunii ianuarie 2013; în data de 13 februarie 2013 a fost sustrasă suma de 500 lei prin dispoziţie de plată nr. 60 semnată de conducerea subunităţii şi chitanţa nr. 19 de la SC L.

SRL; în data de 12 martie 2013 a fost sustrasă suma de 2000 lei, prin mărirea pe registrul de casa a plăţilor salariale aferente lunii februarie 2013; în data de 10,04.2013 a fost sustrasă suma de 2000 lei, prin mărirea pe registrul de casa a plăţilor salariale aferente lunii martie 2013; în data de 25 aprilie 2013, a fost sustrasă suma de 1000 lei prin mărirea pe registrul de casa a avansurilor salariale aferente lunii aprilie 2013; în data de 13 mai 2013 a fost sustrasă suma de 2000 lei, prin mărirea pe registrul de casa a plăţilor salariale aferente lunii aprilie 2013;

în data de 20 mai 2013 a fost sustrasă suma de 4920 lei prin dispoziţia de plată nr. 225 semnată de conducerea subunităţii şi chitanţa nr. 23 de la SC L. SRL; în data 28 mai 2013 a fost sustrasă suma de 1000 lei, prin mărirea în registrul de casa a avansurilor salariale aferente lunii mai 2013; în data de 11 iunie 2013 a fost sustrasă suma de 1000 lei, prin mărirea pe registrul de casa a plăţilor salariale aferente lunii mai 2013; în data de 17 iunie 2013 a fost sustrasă suma de 5000 lei prin dispoziţia de plată nr. 284 semnată de conducerea subunităţii şi chitanţa nr. 1073 de la SC J.

SRL; în data de 11 iulie 2013 a fost sustrasă suma de 2000 lei, prin mărirea pe registrul de casa a plăţilor salariale pe luna iulie 2013; în data de 25 iulie 2013 a fost sustrasă suma de 1000 lei, prin mărirea pe registrul de casa a avansurilor salariale aferente lunii iulie 2013; în data de 29 iulie 2013 a fost sustrasă suma de 4980 lei, prin dispoziţia de plată nr. 379, semnată de conducerea subunităţii şi chitanţa nr. 521 de la SC J. SRL; în data de 01 iulie 2014, conform fişei jurnal M., s-a constatat transferul garanţiei de 9112,42 lei în contul de furnizări 4011 al SC J.;

în data de 01 august 2014, conform fişei jurnal K., s-a constatat transferul sumei de 800 lei de unde au fost sustraşi prin casieria unităţii prin dispoziţii de plată şi chitanţa de la agentul respectiv.

Din declaraţia inculpatei B. din data de 03 noiembrie 2016 reiese că îşi menţine declaraţiile anterioare date în faţa organelor de urmărire penală. A luat la cunoştinţă de plângerea formulată împotriva sa de A. cu nr. 10221 din 07 decembrie 2015 şi referitor la acestea a precizat că a fost angajată la D. din anul 1987 şi până în data de 08 decembrie 2015, când a încetat raporturile cu aceştia.

Din declaraţia inculpatului C. din data de 11 noiembrie 2016 a rezultat că îşi menţine declaraţiile anterioare date în faţa organelor de urmărire penală. A luat la cunoştinţă de plângerea formulată împotriva sa de A. cu nr. 10221 din 07 decembrie 2015 şi referitor la acestea a precizat că a fost angajat la D. din anul 1984 şi până în data de 08 decembrie 2015 când a încetat raporturile cu aceştia.

Fiind audiată la data de 25 ianuarie 2017, inculpata B. a declarat că recunoaşte comiterea faptelor şi acceptă încadrarea juridică a acestora, astfel cum a fost stabilită prin ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale din data de 25 octombrie 2016.

De asemenea, fiind audiat la data de 25 ianuarie 2017, inculpatul C. a declarat că recunoaşte comiterea faptelor şi acceptă încadrarea juridică a acestora, astfel cum a fost stabilită prin ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale din data de 25 octombrie 2016.

În plus, inculpatul a declarat că, din anul 2010, până în luna decembrie 2015, a fost singurul casier al D., având în principal următoarele atribuţii: opera în registrul de casă toate sumele de bani intrate şi ieşite din casiere, în baza documentelor specifice; scotea bani de la bancă şi îi distribuia către persoane fizice şi juridice în funcţie de documentele contabile existente; achita salariile către colegi în funcţie de sumele înscrise în statele de plată; restituia diverse sume de bani către firmele care aveau de primit bani de la Ocolul Silvic; încasa bani de la persoane fizice şi juridice şi elibera documente de încasare; avea împuternicire de ridicat bani de la bancă, dar nu avea drept de semnătură, drept pe care îl avea doar şeful de ocol şi contabila B.; întocmea dispoziţii de plată şi încasare sume de bani de la şi pentru clienţi sau pentru diverse operaţiuni interne de casă, însă nu le semna deoarece nu avea dreptul; tăia chitanţe pentru toţi banii în numerar primiţi în casierie; prezenta în fiecare zi registrul de casă la contabilul şef B., pentru a verifica corectitudinea înscrierilor în acesta în funcţie de documentele ataşate la registru.

Inculpatul C. a descris pe larg în cuprinsul declaraţiilor date în cursul urmăririi penale, modalitatea de lucru legată de plata salariilor, precum şi modul de modificare a registrului de casă manual şi electronic.

Inculpata B. a precizat, în cuprinsul declaraţiilor date, că în perioada 2010-2015 a fost singura contabilă de la D., calitate în care avea, ca atribuţii, înregistrarea documentelor de evidenţă primară în conturi şi întocmirea balanţelor, a situaţiilor, a raportărilor lunare, întocmirea documentelor de evidenţă primară, avea drept de semnătură în bancă şi astfel întocmea şi semna ordine de plată, file cec şi alte asemenea instrumente de plată, întocmea şi semna dispoziţiile de plată şi încasare de sume de bani de la şi pentru clienţi sau pentru diverse operaţiuni interne de casă, ţinea evidenţa pe conturi şi întocmea diverse situaţii şi raportări aferente acestora. Şi inculpata B. a descris pe larg procedura urmată în ceea ce priveşte plata salariilor, precum şi situaţia garanţiilor depuse de firme.

În drept, fapta inculpatului C. care, în perioada 2013 - 2014, împreună cu inculpata B., a transferat în mod ilegal diverse sume de bani din conturile D. către conturile de furnizor ale mai multor societăţi comerciale, sume pe care le-au sustras ulterior prin modificarea mai multor documente contabile, scoţând totodată titlul de salarii şi sume da bani mai mari decât statul de plată şi creând astfel un prejudiciu total de 55679,67 lei, prejudiciu care a fost recuperat integral, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de delapidare, prev. de art. 295 C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen. şi uz de fals, prev. de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen.

În drept, fapta inculpatei B. care, în perioada 2013 - 2014, împreună cu inculpatul C., a transferat în mod ilegal diverse sume de bani din conturile D. către conturile de furnizor ale mai multor societăţi comerciale, sume pe care le-au sustras ulterior prin modificarea mai multor documente contabile, scoţând totodată titlul de salarii şi sume da bani mai mari decât statul de plată, creând astfel un prejudiciu total de 55.679,67 lei, prejudiciu care a fost recuperat integral, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de delapidare, prev. de art. 295 C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen. şi uz de fals, prev. de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen.

Astfel, elementul material al laturii obiective a infracţiunii de delapidare a constat, în speţă, în însuşirea şi folosirea de către inculpaţi, care aveau calitatea de funcţionari publici (astfel cum este aceasta definită de prevederile art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.), în interes propriu, de sume de bani pe care le administrau, prin transferarea acestor sume, iniţial, în conturile de furnizor ale mai multor societăţi comerciale, pentru ca ulterior aceste sume să fie restituite fraudulos, prin mărirea pe registrul de casă a plăţilor salariale, fiind apoi scoase, cu titlu de salariu, sume mai mari de bani decât cele menţionate în statul de plată.

Urmarea imediată a constat în crearea unui prejudiciu în cuantum de 55.679,67 lei.

Raportul de cauzalitate dintre fapta săvârşită de cei doi inculpaţi şi urmarea produsă rezultă din ansamblul probelor administrate.

Sub aspect subiectiv, fapta a fost săvârşită cu intenţie directă, urmărindu-se crearea prejudiciului cauzat şi astfel mărirea patrimoniului inculpaţilor.

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals intelectual, elementul material al acesteia a constat în falsificarea de către inculpaţii aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a unor documente contabile cu prilejul întocmirii acestora, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului.

Urmarea imediată a constat în crearea unei stări de pericol, iar raportul de cauzalitate rezultă ex re, fiind în prezenţa unei infracţiuni de pericol.

Sub aspect subiectiv, fapta a fost săvârşită cu intenţie directă, infracţiunea de fals intelectual constituind infracţiunea mijloc săvârşită în scopul creării condiţiilor necesare săvârşirii infracţiunii scop - aceea de delapidare.

În fine, în ceea ce priveşte infracţiunea de uz de fals, aceasta a constat, în speţă, în folosirea documentelor contabile falsificate (cunoscând că acestea sunt falsificate, între inculpaţi existând o înţelegere în acest sens), în scopul scoaterii unor sume mai mari de bani decât sumele menţionate în statele de plată cu titlu de salarii.

Urmarea imediată a constat în producerea consecinţelor juridice urmărite de inculpaţi, creându-se astfel o stare de pericol. Raportul de cauzalitate rezultă ex re, iar sub aspect subiectiv, fapta a fost săvârşită cu intenţie directă, făptuitorii prevăzând şi urmărind producerea rezultatului socialmente periculos.

De asemenea, s-a impus reţinerea formei continuate a infracţiunilor, în raport de faptul că activitatea infracţională s-a desfăşurat pe o perioadă lungă de timp - 2013 - 2014, fiind săvârşite acte materiale ce intră în conţinutul aceloraşi infracţiuni, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale.

Faţă de aceste considerente şi apreciind cuantumul pedepselor cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror şi inculpaţi ca fiind suficient pentru atingerea scopului şi îndeplinirea funcţiilor de constrângere, de reeducare şi de exemplaritate ale pedepsei, în baza art. 485 alin. (1) lit. a) rap. la art. 396 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de fond a admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş cu inculpaţii C. şi B.

Împotriva Sentinţei penale nr. 139 din 30 mai 2017, pronunţată de Judecătoria Caransebeş în Dosarul nr. x/208/2017, a formulat apel inculpata B., înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 17 august 2017 sub nr. x/208/2017.

În memoriul cuprinzând motivele de apel, inculpata B. a criticat sentinţa penală atacată, solicitând să se pronunţe o nouă hotărâre prin care să se înlăture interdicţia prev. de art. 66 pct. 1 lit. g) C. pen. sau să se precizeze care dintre cele trei variante se impune a se aplica din acest articol, întrucât acesta are trei componente, în condiţiile în care inculpata a săvârşit infracţiunea în calitate de contabil şef, ea lucrând actualmente ca economist, fără a avea controlul financiar preventiv.

Prin Decizia penală nr. 1108/A din 04 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/208/2017, Curtea de Apel Timişoara în baza art. 488 alin. (4), lit. b) C. proc. pen. a admis apelul declarat de inculpata B. împotriva Sentinţei penale nr. 139 din 30 mai 2017, pronunţată de Judecătoria Caransebeş în Dosar nr. x/208/2017, a desfiinţat sentinţa apelată cu privire la conţinutul pedepsei complementare şi accesorii constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. şi, rejudecând în aceste limite, a menţinut dispoziţiile privind interzicerea, ca pedeapsă complementară şi ca pedeapsă accesorie pe lângă infracţiunea de delapidare şi pe lângă pedeapsa rezultantă a exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. şi a stabilit că acestea au următorul conţinut: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; g) dreptul de a ocupa funcţia de contabil şef şi de a exercita profesia de contabil de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a avut în vedere faptul că instanţa de fond în mod corect a reţinut starea de fapt dedusă judecăţii şi, raportat la ansamblul materialului probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, a constatat că în mod corect a fost admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş cu inculpata B., cercetată pentru săvârşirea infracţiunilor de delapidare, prevăzută de art. 295 C. pen., fals intelectual, prevăzută de art. 321 C. pen., uz de fals, prevăzută de art. 323 C. pen., toate cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 38 alin. (1) C. pen., obiect al cauzei penale nr. x/P/2015.

Curtea a apreciat că sunt fondate criticile din apelul inculpatei, în sensul că prin hotărârea pronunţată nu s-a precizat în privinţa interdicţiei prev. de art. 66 pct. 1 lit. g) C. pen., care dintre cele trei variante din acest articol se aplică.

Astfel, potrivit art. 67 alin. (1) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda şi instanţa constată că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, această pedeapsă este necesară. (2) Aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracţiunea săvârşită.

Prima instanţă, admiţând acordul de recunoaştere a vinovăţiei, a interzis inculpatei, în baza art. 45 C. pen. şi a art. 67 alin. (2) C. pen., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen. (de la rămânerea definitivă a hotărârii).

Potrivit art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre următoarele drepturi: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; g) dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii;

Dispozitivul hotărârii judecătoreşti trebuie să fie clar şi precis, fără a necesita trimiterea la actele dosarului pentru punere în executare. Dacă în privinţa interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. indicarea acestora este suficientă, acestea având conţinutul expres prevăzut de lege, în privinţa interzicerii dreptului prev. de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. este necesară stabilirea exactă a conţinutului dreptului interzis, cu referire la funcţia, profesia, meseria ori activitatea concretă de care s-a folosit inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii, cum rezultă aceasta din probele administrate în cauză. Aceasta deoarece, inculpatul poate avea concomitent mai multe funcţii sau poate exercita mai multe profesii, meserii sau activităţi, fără a se folosi de toate pentru săvârşirea infracţiunii pentru care se dispune condamnarea sau folosindu-se doar de unele dintre acestea.

În cauză, Curtea a reţinut că inculpata B. a săvârşit infracţiunea de delapidare prev. de art. 295 C. pen., constând în aceea că în perioada 2013 - 2014, împreună cu inculpatul C., a transferat în mod ilegal diverse sume de bani din conturile D. către conturile de furnizor ale mai multor societăţi comerciale, sume pe care le-au sustras ulterior prin modificarea mai multor documente contabile, scoţând totodată titlul de salarii şi sume da bani mai mari decât statul de plată, creând astfel un prejudiciu total de 55.679,67 lei.

Potrivit contractului individual de muncă, inculpata exercita profesia de contabil în cadrul D., iar potrivit Deciziei 515 din 12 noiembrie 2009, aceasta a fost numită în funcţia de contabil şef la D. S-a observat astfel, potrivit documentelor de la dosar, că pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare reţinută în sarcina sa, inculpata s-a folosit de profesia de contabil şi funcţia de contabil şef.

Prin urmare, s-a observat că în mod pertinent prima instanţă a constatat îndeplinite condiţiile art. 480 - 482 C. proc. pen. şi a admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş cu inculpata B., acord în care părţile au prevăzut şi pedepsele complementare şi accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., soluţie care se impune a fi păstrată potrivit art. 485 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Cu toate acestea, în condiţiile în care în cuprinsul acordului nu s-a precizat conţinutul interzicerii dreptului prev. de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen., precizare necesară în dispozitivul hotărârii, aceasta se va efectua de către instanţa de control, fără ca prin aceasta să se modifice soluţia cu privire la care s-a ajuns în acord, urmând a fi menţinute dispoziţiile privind interzicerea, ca pedeapsă complementară şi ca pedeapsă accesorie, pe lângă infracţiunea de delapidare şi pe lângă pedeapsa rezultantă, a exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. cu stabilirea însă exactă a conţinutului acestora.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 488 alin. (4), lit. b) C. proc. pen., Curtea a admis apelul declarat de inculpata B. împotriva Sentinţei penale nr. 139 din 30 mai 2017, pronunţată de Judecătoria Caransebeş în Dosar nr. x/208/2017, a fost desfiinţată sentinţa apelată cu privire la conţinutul pedepsei complementare şi accesorii constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. şi, rejudecând în aceste limite, a menţinut dispoziţiile privind interzicerea, ca pedeapsă complementară şi ca pedeapsă accesorie pe lângă infracţiunea de delapidare şi pe lângă pedeapsa rezultantă a exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. şi stabileşte că acestea au următorul conţinut: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; g) dreptul de a ocupa funcţia de contabil şef şi de a exercita profesia de contabil de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii.

Prin contestaţia în anulare înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 11 octombrie 2017 sub nr. x/59/2017, persoana vătămată A. a solicitat desfiinţarea Deciziei penale nr. 1108/A din 04 octombrie 2017 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţată în Dosarul nr. x/208/2017 şi rejudecarea apelului formulat de către inculpata B. împotriva Sentinţei penale nr. 139 din 30 mai 2017, pronunţată de Judecătoria Caransebeş în Dosarul nr. x/208/2017.

În motivarea contestaţiei în anulare formulată persoana vătămată a arătat că soluţionarea cauzei în apel a avut loc fără citarea acesteia, fiind îndeplinite prevederile art. 426 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Analizând contestaţia în anulare formulată din prisma motivelor prevăzute de art. 426 C. proc. pen., s-a constatat că aceasta este admisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 426 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. "împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare: a) când judecata în apel a avut loc. fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate".

S-a reţinut că din conţinutul prevederilor menţionate rezultă caracterul de cale extraordinară de atac al contestaţiei în anulare, care se soluţionează în mai multe etape, prima dintre acestea fiind, conform art. 431 C. proc. pen., admiterea în principiu, etapă în care instanţa verifică cererea sub aspectul regularităţii sale, respectiv al îndeplinirii condiţiilor în care poate fi exercitată referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularii cererii, termenul de introducere.

S-a apreciat că, în cauză sunt îndeplinite prevederile art. 431 C. proc. pen. privind admiterea în principiu a contestaţiei,întrucât acesta vizează o decizie pronunţată în apel, a fost introdusă în termenul prevăzut de lege, de către persoana vătămată şi vizează unul din cazurile prevăzute de art. 426 C. proc. pen.

În ceea ce priveşte fondul contestaţiei, Curtea a constatat că motivul invocat de către persoana vătămată este întemeiat, în condiţiile în care instanţa de apel care a soluţionat Dosarul nr. x/208/2017, pronunţând decizia contestată, nu a dispus citarea persoanei vătămate A., cu toate că aceasta a fost menţionată în citativ, fiind dat cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

De asemenea, s-a reţinut că, în motivarea apelului, inculpata B. a criticat sentinţa penală atacată, solicitând să se pronunţe o nouă hotărâre prin care să se înlăture interdicţia prev. de art. 66 pct. 1 lit. g) C. pen. sau să se precizeze care dintre cele trei variante se impune a se aplica din acest articol, întrucât acesta are trei componente, în condiţiile în care inculpata a săvârşit infracţiunea în calitate de contabil şef, ea lucrând actualmente ca economist, fără a avea controlul financiar preventiv.

Instanţa de apel şi-a însuşit starea de fapt reţinută de prima instanţă, precum şi raţionamentele de interpretare a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală şi judecată şi din care rezultă vinovăţia inculpatei sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de delapidare, prevăzută de art. 295 C. pen., fals intelectual, prevăzută de art. 321 C. pen., uz de fals, prevăzută de art. 323 C. pen., toate cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 38 alin. (1) C. pen.

Totodată, s-a reţinut că starea de fapt, vinovăţia, cuantumul pedepsei principale şi modalitatea de executare nu au fost contestate de către inculpată, acesta uzând de procedura acordului de recunoaştere a vinovăţiei, astfel că prima instanţă în mod corect admiţând acest acord, motiv pentru care instanţa de apel a analizat criticile inculpatei privind aplicarea pedepsei complementare şi accesorii conform art. 66 pct. 1 lit. g) C. pen.

S-a mai reţinut că prima instanţă, admiţând acordul de recunoaştere a vinovăţiei, a interzis inculpatei, în baza art. 45 C. pen. şi a art. 67 alin. (2) C. pen., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen. (de la rămânerea definitivă a hotărârii). În cauză, inculpata B. a săvârşit infracţiunea de delapidare prev. de art. 295 C. pen., constând în aceea că în perioada 2013-2014, împreună cu inculpatul C., a transferat în mod ilegal diverse sume de bani din conturile D. către conturile de furnizor ale mai multor societăţi comerciale, sume pe care le-au sustras ulterior prin modificarea mai multor documente contabile, scoţând totodată titlul de salarii şi sume da bani mai mari decât statul de plată, creând astfel un prejudiciu total de 55.679,67 lei.

De asemenea, s-a reţinut că aşa cum rezultă din contractul individual de muncă, inculpata exercita profesia de contabil în cadrul D., iar potrivit Deciziei 515 din 12 noiembrie 2009, aceasta a fost numită în funcţia de contabil şef la D.. Astfel, s-a apreciat că potrivit documentelor de la dosar, pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare reţinută în sarcina sa, inculpata s-a folosit de profesia de contabil şi funcţia de contabil şef.

Drept urmare, instanţa de apel în privinţa interzicerii dreptului prev. de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. a stabilit conţinutul dreptului interzis, cu referire la funcţia, profesia, meseria ori activitatea concretă de care s-a folosit inculpata pentru săvârşirea infracţiunii, cum rezultă aceasta din probele administrate în cauză, în sensul că a menţinut dispoziţiile privind interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. g) (constând în dreptul de a ocupa funcţia de contabil şef şi de a exercita profesia de contabil, de care s-a folosit la săvârşirea infracţiunii) din C. pen., ca pedeapsă complementară şi accesorie pe lângă infracţiunea de delapidare şi pe lângă pedeapsa rezultantă. Aceasta deoarece inculpatul poate avea concomitent mai multe funcţii sau poate exercita mai multe profesii, meserii sau activităţi, fără a se folosi de toate pentru săvârşirea infracţiunii pentru care se dispune condamnarea sau folosindu-se doar de unele dintre acestea.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel contestatoarea A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 29 ianuarie 2018, dosarul fiind repartizat aleatoriu Completului 8.

Reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei.

Analizând cu prioritate excepţia invocată de reprezentantul Ministerului Public, constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că prin hotărârea atacată, a fost admisă contestaţia în anulare formulată de persoana vătămată A. împotriva Deciziei penale nr. 1108/A din 04 octombrie 2017 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţată în Dosarul nr. x/208/2017, a fost admisă decizia penală contestată şi rejudecând apelul declarat de inculpata B. împotriva Sentinţei penale nr. 139 din 30 mai 2017, pronunţată de Judecătoria Caransebeş în Dosarul nr. x/208/2017 în baza art. 488 alin. (4) lit. b) C. proc. pen.a fost admis apelul declarat de inculpata B., care este definitivă.

Se reţine că în privinţa hotărârii penale atacate, definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac, fiind susceptibile de reformare pe calea apelului exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi a celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României.

Totodată, admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

În cauză, se constată că, contestatoarea A. a formulat apel împotriva unei hotărâri pronunţate având ca obiect o contestaţie în anulare care, potrivit art. 432 alin. (4) C. proc. pen. este definitivă. Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 24/CA din data de 16 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat şi la plata sumei de 2250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către intimata inculpată B..

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului din oficiu pentru intimata inculpată B., în sumă de 260 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 24/CA din data de 16 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu pentru intimata inculpată B., în sumă de 260 lei, rămâne în sarcina statului.

Obligă contestatoarea A. la plata sumei de 2250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către intimata inculpată B..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 martie 2018.

Procesat de GGC - GV