Penalty calculation error: failure to apply recidivism merger rules instead of intermediate plurality for concurrent offenses.

Deliberând asupra recursului în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 49 din data de 02.02.2015, pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost admisă solicitarea de schimbare a încadrării juridice pusă în discuţie din oficiu şi pe cea formulată de reprezentantul Ministerului Public şi, pe cale de consecinţă, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor, astfel:

- pentru inculpatul A. - din infracţiunile prevăzute de art. 48 noul C. pen. raportat la art. 228 alin. (1) noul C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) vechiul C. pen., art. 271 alin. (4) vechiul C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) vechiul C. pen., fiecare cu aplicarea art. 5 noul C. pen. în infracţiunile prevăzute de art. 48 noul C. pen. raportat la art. 228 alin. (1) noul C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) noul C. pen. cu referire la art. 43 alin. (1) noul C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., art. 288 alin. (1) noul C. pen. cu aplicarea art. 44 alin. (1) noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) noul C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) noul C. pen.

În temeiul art. 48 noul C. pen. raportat la art. 228 alin. (1) noul C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) noul C. pen. cu referire la art. 43 alin. (1) noul C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de furt (fapta din 21.11.2010).

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 65 alin. (1), (3) noul C. pen., a fost interzisă inculpatului - de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii - exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) (dreptul de a se afla în mun. Bucureşti) noul C. pen.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 67 alin. (1) noul C. pen., a fost interzisă inculpatului - pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii - exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) (dreptul de a se afla în mun. Bucureşti) noul C. pen.

În temeiul art. 104 alin. (2) noul C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiţionate acordată inculpatului, prin sentinţa penală nr. 203 din 26 martie 2010 pronunţată de Judecătoria Slobozia pentru restul neexecutat de 646 zile de închisoare din pedeapsa rezultantă a închisorii de 8 ani şi 6 luni aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1038 din 30 iulie 2009 pronunţată de Judecătoria Giurgiu, în Dosarul nr. x/236/2009, definitivă prin nerecurare la 17.08.2009.

În temeiul art. 104 alin. (2) noul C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) noul C. pen., s-a adăugat la pedeapsa aplicată în speţă, de 2 ani închisoare, restul neexecutat de 646 zile închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa închisorii de 2 ani şi 646 de zile.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 65 alin. (1), (3) noul C. pen., a fost interzisă inculpatului - de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii - exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) (dreptul de a se afla în mun. Bucureşti) noul C. pen.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 67 alin. (1) noul C. pen., a fost interzisă inculpatului - pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii - exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) (dreptul de a se afla în mun. Bucureşti) noul C. pen.

În temeiul art. 288 alin. (1) noul C. pen. cu aplicarea art. 44 alin. (1) noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) noul C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârşirea infracţiunii de neexecutare a sancţiunilor penale (fapta din 21.11.2010).

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 65 alin. (1), (3) noul C. pen., a fost interzisă inculpatului - de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii - exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) (dreptul de a se afla în mun. Bucureşti) noul C. pen.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 67 alin. (1) noul C. pen., a fost interzisă inculpatului - pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii - exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) (dreptul de a se afla în mun. Bucureşti) noul C. pen.

În temeiul art. 44 alin. (1) noul C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) noul C. pen., a fost contopită pedeapsa aplicată în speţă, de 1 an închisoare, cu pedeapsa rezultantă a închisorii de 8 ani şi 6 luni aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1038 din 30 iulie 2009 pronunţată de Judecătoria Giurgiu în Dosarul nr. x/236/2009, definitivă prin nerecurare la 17.08.2009, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani şi 10 luni închisoare.

În temeiul art. 72 alin. (1) noul C. pen., s-a scăzut, din pedeapsa aplicată, perioada executată, de la 16.06.200 la 09.05.2003, de la 01.11.2003 la 11.10.2005, de la 09.05.2008 la 30.03.2012.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 45 alin. (5) noul C. pen., art. 65 alin. (1), (3) noul C. pen., a fost interzisă inculpatului, de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) (dreptul de a se afla în mun. Bucureşti) noul C. pen.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 45 alin. (1) noul C. pen., art. 67 alin. (1) noul C. pen., a fost interzisă inculpatului, pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) (dreptul de a se afla în mun. Bucureşti) noul C. pen.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în cauză, respectiv: - pedeapsa închisorii de 8 ani şi 10 luni, pedeapsa închisorii de 2 ani şi 646 de zile - urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa închisorii de 9 ani, 6 luni şi 215 zile.

În temeiul art. 72 alin. (1) noul C. pen., s-a scăzut, din pedeapsa aplicată, perioada executată, de la 16.06.2002 la 09.05.2003, de la 01.11.2003 la 11.10.2005, de la 09.05.2008 la 30.03.2012.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 45 alin. (5) noul C. pen., art. 65 alin. (1), (3) noul C. pen., a fost interzisă inculpatului, de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) (dreptul de a se afla în mun. Bucureşti) noul C. pen.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 45 alin. (1), art. 67 alin. (1) noul C. pen., a fost interzisă inculpatului - pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii - exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) (dreptul de a se afla în mun. Bucureşti) noul C. pen.

În temeiul art. 397 alin. (1) noul C. proc. pen., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă S.N.T.F.C. C.F.R. Călători SA - R.T.F.C. Bucureşti împotriva inculpaţilor şi, pe cale de consecinţă, au fost obligaţi inculpaţii, în solidar la plata sumei de 2.750,69 lei, cu titlul de daune materiale.

În temeiul art. 274 alin. (1), (2) noul C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de câte 300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat (ce nu includ onorariile apărătorilor din oficiu).

Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătorul fondului a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 21 noiembrie 2010, inculpaţii B. şi A. au pătruns în incinta Reviziei de vagoane Bucureşti-Obor, dinspre Piaţa Obor, s-au deplasat printre liniile 8 şi 9 şi, în dreptul unui vagon, inculpatul B. a observat o piesă metalică care semăna cu un motor, apoi a introdus-o într-o geantă de voiaj, cu intenţia de a o vinde la un centru de colectare fier vechi, în acest timp inculpatul A. asigurându-se că nu sunt observaţi de angajaţi ai C.F.R. sau alte persoane.

Pentru a reţine această situaţie de fapt, instanţa de fond a înlăturat, ca nefondate, susţinerile inculpatului A. în sensul că s-a întâlnit întâmplător cu inculpatul B. şi a observat cum acesta a sustras distribuitorul de aer, introducându-l în geanta de voiaj, pe care o avea asupra sa fără a participa în niciun fel la comiterea faptei întrucât

S-a avut în vedere că varianta prezentată de inculpatul A. sunt infirmate de mijloacele de probă administrate în cauză, iar pe de altă parte, s-a apreciat că susţinerile acestuia sunt neverosimile, întrucât accesul în zonă fiind interzis.

Sub aspectul circumstanţelor personale, judecătorul fondului a constatat că ambii inculpaţi sunt cunoscuţi cu antecedente penale, precum şi s-au sustras cercetării judecătoreşti.

Sub aspectul încadrării juridice a faptelor, instanţa de fond a apreciat, prin raportare la limitele de pedeapsă, faptul că legea penală nouă este mai favorabilă.

Solicitarea formulată de inculpatul A., prin notele scrise, de schimbare a încadrării juridice a fost respinsă, întrucât potrivit art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice poate fi solicitată până la finalizarea cercetării judecătoreşti.

În raport de aceste aspecte, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost admisă solicitarea de schimbare a încadrării juridice pusă în discuţie din oficiu şi pe cea formulată de reprezentantul Ministerului Public şi, pe cale de consecinţă, instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice, astfel cum s-a reţinut în dispozitivul sentinţei.

Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului A. - care, la data de 21.11.2010, împreună cu inculpatul B. a pătruns în incinta Reviziei de vagoane Bucureşti-Obor, dinspre Piaţa Obor, ignorând semnele şi panourile care interzic accesul în locul respectiv, după care s-au deplasat printre liniile 8 şi 9 şi în dreptul unui vagon, unde inculpatul B. a observat o piesă metalică care semăna cu un motor, pe care a introdus-o într-o geantă de voiaj, cu intenţia de a o vinde la un centru de colectare fier vechi, timp în care inculpatul A. s-a asigurat că nu sunt observaţi de angajaţi ai C.F.R. sau alte persoane - întruneşte, sub aspect obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de furt, prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 228 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) noul C. pen. cu referire la art. 43 alin. (1) noul C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

Fapta inculpatului A. - care, la data de 21.11.2010, a pătruns în incinta Reviziei de vagoane Bucureşti-Obor, dinspre Piaţa Obor, deşi prin sentinţa penală nr. 486/2008 pronunţată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti în Dosarul nr. x/301/2008 i se interzisese dreptul de a se afla în mun. Bucureşti ca măsură de siguranţă pentru 2 ani de la executarea pedepsei - întruneşte, sub aspect obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de neexecutare a sancţiunilor penale, prevăzute de art. 288 alin. (1) noul C. pen. cu aplicarea art. 44 alin. (1) noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) noul C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpaţilor, pentru fiecare faptă în parte, judecătorul fondului a avut în vedere criteriile legale prevăzute la art. 74 C. pen.: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Astfel, s-a constatat că inculpaţii au săvârşit fapta într-o zonă de siguranţă a circulaţiei pe căile ferate, a sustras o componentă a unui vagon, comiţând fapta împreună cu o altă persoană.

Cu privire la inculpatul A., instanţa de fond a reţinut că a avut o atitudine nesinceră şi necooperantă în timpul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, că are antecedente penale şi se află în stare de recidivă postcondamnatorie, ceea ce confirmă persistenţa infracţională.

Un alt element pe care instanţa de fond l-a avut în vedere a fost faptul că inculpaţii nu au un loc. de muncă.

Judecătorul fondului a aplicat inculpaţilor pedepse cu închisoarea pentru săvârşirea fiecărei infracţiuni, astfel cum au fost constatate mai sus, care să fie apte să răspundă scopurilor urmărite de legiuitor prin incriminarea faptelor, urmând a conduce la reeducarea inculpaţilor şi formarea de către aceştia a unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială.

În raport cu natura şi gravitatea infracţiunilor, astfel cum au fost reţinute, având în vedere împrejurările cauzei şi persoana fiecărui inculpat, instanţa de fond a apreciat necesară aplicarea de pedepse accesorii şi complementare.

A fost clarificată situaţia juridică a fiecărui inculpat.

Procedând la soluţionarea laturii civile a cauzei, judecătorul fondului - apreciind că prin fapta comisă inculpaţii au produs cu intenţie un prejudiciu părţii civile (cuantumul acestuia fiind dovedit prin actele depuse la dosar de partea civilă), fiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale - a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă S.N.T.F.C. C.F.R. Călători SA - R.T.F.C. Bucureşti împotriva inculpaţilor şi, pe cale de consecinţă, a obligat pe inculpaţi, în solidar, către partea civilă, la plata sumei de 2.750,69 lei, cu titlul de daune materiale.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 2 Bucureşti şi inculpatul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul greşitei soluţionări a laturii penale a cauzei.

Prin decizia penală nr. 940 din 30 iunie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 2 Bucureşti şi de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 49 din data de 2.02.2015, pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, în Dosarul nr. x/300/2014.

A fost obligat inculpatul apelant la plata a 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

Onorariul avocatului din oficiu s-a dispus să fie plătit din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate, prin prisma criticilor invocate, precum şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept conform art. 417 şi art. 418 C. proc. pen., prima instanţă de control judiciar a constatat că apelurile declarate sunt nefondate, urmând să fie respinse, ca atare, apreciind că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, în considerarea următoarelor argumente:

Prima instanţă de control judiciar a constatat că instanţa de fond, respectând dispoziţiile legale ce garantează aflarea adevărului, precum şi pe cele ce asigură respectarea drepturilor procesuale ale părţilor, a reţinut, în mod corect, existenţa faptelor şi vinovăţia inculpaţilor, adoptând - sub acest aspect - o soluţie legală ce a fost confirmată şi de instanţa de apel.

S-a apreciat că situaţia de fapt nu comportă critici, întrucât a fost corect reţinută pe baza unui amplu material probator, administrat în ambele faze ale procesului (urmărire penală şi cercetare judecătorească), care a condus la identificarea persoanelor care au săvârşit infracţiunile, probe care se coroborează între ele.

S-a reţinut că nici procurorul şi nici inculpaţii nu au contestat situaţia de fapt, astfel încât instanţa de apel şi-a însuşit motivarea primei instanţe şi a analizat punctual criticile formulate în calea de atac.

În dezacord cu opinia procurorului, instanţa de apel a constatat că s-a făcut aplicarea disp. art. 45 C. pen., aşa cum rezultă din ultimul paragraf al dispozitivului.

Schimbarea încadrării juridice a fost corect realizată, în condiţiile în care, prin rechizitoriu, încadrarea juridică era vădit nelegală, combinându-se dispoziţiile C. pen. nou [art. 228 alin. (1) C. pen.], cu dispoziţiile C. pen. anterior [art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. 1968].

S-a reţinut că se impunea, reţinerea dispoziţiilor art. 41 alin. (1) rap. la art. 43 alin. (5) din noul C. pen., legea nouă fiind legea mai favorabilă, faţă de limitele de pedeapsă reduse substanţial în cazul infracţiunii de furt.

În ceea ce priveşte contopirea pedepselor faţă de inculpatul A., s-a apreciat că simpla neinserare a menţiunii disp.art. 43 alin. (2) C. pen. poate fi îndreptată pe calea unei încheieri de îndreptare a erorii materiale.

S-a mai apreciat că nemenţionarea liberării condiţionate este o opţiune legală a primei instanţe faţă de stăruinţele infracţionale depuse de inculpatul apelant A., astfel încât critica acestuia pe acest aspect, este una nefondată.

S-a mai observat de asemenea că inculpatul A. a solicitat, prin motivele de apel, aplicarea combinată a dispoziţiilor C. pen. nou, cu dispoziţiile C. pen. anterior, referitoare la recidivă, instanţa de control judiciar apreciind că această solicitare este vădit nefondată, interpretarea legii pe instituţii autonome fiind considerată drept neconstituţională.

Împotriva deciziei penale nr. 940 din 30 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, cu privire la inculpatul A.

Reprezentantul Ministerului Public solicitat admiterea recursului în casaţie cu privire la inculpatul A., motivul invocat fiind prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele legale".

Cu privire la primul obiect al recursului în casaţie, respectiv, stabilirea pedepselor pentru infracţiunile concurente de furt săvârşite în stare de recidivă postcondamnatorie şi neexecutare a sancţiunilor penale, săvârşite în stare de pluralitate intermediară, a apreciat că aceste pedepse au fost nelegal stabilite de instanţele de judecată.

Referitor la cel de-al doilea obiect al prezentului recurs în casaţie, respectiv, pedeapsa rezultantă, ca urmare a aplicării concursului de infracţiuni, a apreciat că, de asemenea, este nelegală.

A arătat că instanţele de fond au aplicat inculpatului o pedeapsă de 2 ani pentru furt la care au adăugat restul de pedeapsă rămas de executat de 646 zile închisoare rezultând pedeapsa de 2 ani şi 646 zile închisoare şi, de asemenea au aplicat o pedeapsă de 1 an închisoare pentru neexecutarea sancţiunilor penale pe care au contopit-o cu pedeapsa rezultantă din care inculpatul fusese liberat condiţionat, respectiv 8 ani şi 6 luni închisoare .

A apreciat că pedepsele au fost stabilite nelegal întrucât nu au fost avute în vedere dispoziţiile art. 43 alin. (2) C. pen. care prevăd că atunci când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată şi sunt săvârşite mai multe infracţiuni concurente din care cel puţin una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni.

Astfel procurorul a apreciat că cele două pedepse de 2 ani şi 646 zile închisoare şi de 8 ani şi 10 luni închisoare, sunt nelegale şi se impune ca prin admiterea recursului să se stabilească o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru infracţiunea de furt şi o pedeapsă de 1 an închisoare pentru infracţiunea de neexecutare a sancţiunilor penale, rezultanta urmând să fie pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare.

De asemenea, a apreciat că pedeapsa rezultantă de 9 ani, 6 luni şi 215 zile închisoare este nelegală.

Pe cale de consecinţă a apreciat că instanţele trebuiau să adauge la pedeapsa rezultantă a concursului de infracţiuni, de 2 ani şi 4 luni închisoare restul de pedeapsă rămas neexecutat de 646 zile de închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa de 2 ani, 4 luni şi 646 zile închisoare.

Concluzionând, procurorul a solicitat în temeiul art. 448 pct. 2 C. proc. pen., admiterea recursului în casaţie, casarea în parte a deciziei penale nr. 940 din 30 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, şi aplicarea unei pedepse în limitele legale, fără deducerea vreunei perioade de prevenţie.

În şedinţa publică din 26 februarie 2016, reprezentantul Ministerului Public a precizat faptul că înţelege să nu mai susţină motivul de recurs în casaţie formulat în scris de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, vizând aplicarea legii penale mai favorabile, întrucât apreciază că aceasta nu se încadrează în cazul de casare prev. de art. 438 C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 26.11. 2015.

Prin încheierea nr. 46/RC din data de 12 februarie 2016, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi în consecinţă a trimis cauza în vederea judecării recursului în casaţie la completul nr. 5, fixând termen la data de 26 februarie 2016, completul nr. 5, cu citarea părţilor.

Examinând cauza în temeiul art. 442-444 C. proc. pen. şi prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este fondat.

Înainte de analiza concretă a criticilor formulate de procuror, se impun anumite consideraţii teoretice asupra căii extraordinare de atac a recursului în casaţie.

Eventualele erori intervenite în activitatea de judecată, fie în privinţa stabilirii faptelor, fie în ceea ce priveşte aplicarea legii, pot fi înlăturate în urma exercitării controlului judiciar, prin intermediul căilor de atac ordinare sau extraordinare.

Potrivit noului C. proc. pen., recursul a devenit o cale extraordinară de atac (reglementată sub denumirea de "recurs în casaţie" - Partea specială, Titlul III, Capitolul V, Secţiunea a 2-a), prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat şi care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 C. proc. pen., pe calea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate. Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat şi excede cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., o hotărâre este supusă casării în situaţia în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat în recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, este corespondentul fostului art. 3859 alin. (1) pct. 14 din C. proc. pen. anterior astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013. Drept urmare, jurisprudenţa referitoare la acest caz de casare poate fi valorificată pentru a stabili incidenţa cazului de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Din această perspectivă, se constată că pot fi încadrate în dispoziţiile legale menţionte, erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei prin stabilirea unei pedepse neprevăzută de lege sau prin depăşirea limitelor legale.

Potrivit interpretării date de doctrină şi practica judiciară, prin pedepse aplicate în alte limite decât cele prevăzute de lege, trebuie să se înţeleagă, în primul rând, pedeapsa ce este inferioară sau depăşeşte limitele de sancţionare prevăzute în norma de incriminare.

În egală măsură, pedeapsa este nelegală şi atunci când ea nesocoteşte celelalte prevederi legale ce influenţează în mod direct şi obligatoriu aplicarea lor.

Astfel, de exemplu, aplicarea prevederilor legale referitoare la recidivă sau concursul de infracţiuni care se reţin dar nu se regăsesc în aplicarea pedepsei dispuse de instanţa de judecată, duc la pronunţarea unei hotărâri nelegale, întrucât pedeapsa rezultantă nu este una legală, fiind nesocotit principiul legalităţii sancţiunilor de drept penal reglementat de art. 2 C. pen.

Eventuala interpretare conform căreia prin "pedeapsă în limite legale" ar trebui să se înţeleagă doar pedeapsa ale cărei limite sunt situate în prevederile normei de incriminare fără luarea în considerare a cauzelor legale şi obligatorii de atenuare sau agravare a regimului sancţionator, nu poate fi acceptată, aceasta fiind restrictivă, de natură a limita în mod nepermis incidenţa recursului în casaţie şi de a afecta discriminatoriu inculpaţii care pot fi astfel obligaţi să execute pedepse nelegale.

Conform art. 41 alin. (1) C. pen., există recidivă, când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an şi până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie depăşită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.

Art. 43 alin. (1) C. pen. prevede că dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru acesta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.

Conform art. 43 alin. (2) C. pen., când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârşite mai multe infracţiuni concurente, dintre care cel puţin una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni, iar pedeapsa rezultantă se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas de executat din aceasta.

Potrivit dispoziţiilor art. 104 alin. (2) C. pen., dacă după acordarea liberării cel condamnat a săvârşit o nouă infracţiune care a fost descoperită în termenul de supraveghere şi pentru care s-a pronunţat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă liberarea şi dispune executarea restului de pedeapsă.

Pedeapsa pentru noua infracţiune se stabileşte şi se execută, după caz, potrivit dispoziţiilor de la recidivă sau pluralitate intermediară.

Art. 39 C. pen. reglementând pedeapsa principală în caz de concurs de infracţiuni, la alin. (1) lit. b) stabileşte că, în situaţia în care s-au aplicat numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Raportând cauzei textele de lege mai sus evocate, Înalta Curte reţine că inculpatul A. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 49 din data de 02.02.2015, pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de furt (fapta din 12.11.2010), prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 228 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 43 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

Prin sentinţa penală nr. 203 din 26 martie 2010 pronunţată de Judecătoria Slobozia inculpatul a fost liberat condiţionat din executarea pedepsei de 8 ani şi 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 1038 din 30 iulie 2009 pronunţată de Judecătoria Giurgiu, în Dosarul nr. x/236/2009, definitivă prin nerecurare la 17.08.2009, rămânând un rest de pedeapsă neexecutat de 646 zile închisoare.

Având în vedere situaţia juridică a inculpatului, instanţa de fond, prin aplicarea dispoziţiilor art. 104 alin. (2) C. pen. în vigoare, raportat la art. 43 alin. (1) C. pen. în vigoare, a adăugat la pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită în cauză, restul neexecutat de 646 zile închisoare, dispunând ca inculpatul A. să execute pedeapsa închisorii de 2 ani şi 646 de zile.

De asemenea, în speţă, inculpatul a mai fost condamnat la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de neexecutare a sancţiunilor penale prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea şi art. 5 alin. (1) C. pen., iar instanţa de fond, reţinând în mod greşit incidenţa în cauză a regulilor pluralităţii intermediare, a făcut aplicarea art. 44 alin. (1) C. pen. în vigoare, raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. în vigoare şi a procedat la contopirea acestei pedepse cu pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1038 din 30 iulie 2009 pronunţată de Judecătoria Giurgiu în Dosarul nr. x/236/2009, definitivă prin nerecurare la 17.08.2009, dispunând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani şi 10 luni închisoare.

Instanţa de fond a stabilit în mod greşit incidenţa pluralităţii intermediare întrucât, raportat la dispoziţiile art. 41 alin. (1) C. pen. în vigoare (lege ce s-a stabilit ca fiind mai favorabilă în cauză) şi această a doua infracţiune reţinută în cauză era comisă tot în stare de recidivă întrucât pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

Nereţinerea stării de recidivă la încadrarea juridică a faptei nu mai poate fi însă îndreptată de către Înalta Curte prin intermediul recursului în casaţie, decât numai în ceea ce priveşte efectele pe care această aplicare greşită a legii le-a produs asupra pedepsei.

Prin urmare, pedeapsa de 8 ani şi 10 luni închisoare este nelegală întrucât, în mod normal, constatând că ambele infracţiuni, săvârşite de inculpatul A. în data de 21.11.2010 sunt comise în stare de recidivă, erau incidente dispoziţiile art. 43 alin. (2) C. pen. astfel că instanţa ar fi trebuit să contopească pedeapsa stabilită pentru prima infracţiune cu pedeapsa stabilită pentru cea de-a doua infracţiune, conform regulilor impuse de art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.

Această pedeapsă, calculată greşit, a determinat, în urma procesului de contopire conform art. 39 alin. (1) C. pen., a pedepselor de 8 ani şi 10 luni şi de 2 ani şi 646 de zile închisoare, cu aplicarea sporului obligatoriu, stabilirea pentru inculpat a unei pedepse de executat de 9 ani, 6 luni şi 215 zile închisoare, aceasta fiind o pedeapsă stabilită în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. şi în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 940 din 30 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Va casa în parte sentinţa penală nr. 49 din 2 februarie 2015 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti şi decizia penală nr. 940 din 30 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, numai în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A., va înlătura greşita aplicare a legii privind latura penală a cauzei şi va dispune:

I.În temeiul art. 48 noul C. pen. raportat la art. 228 alin. (1) noul C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) noul C. pen. cu referire la art. 43 alin. (1) noul C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen. va condamna pe inculpatul A la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de furt (fapta din 12.11.2010).

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 65 alin. (1), (3) noul C. pen. va interzice inculpatului, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) (dreptul de a se afla în mun. Bucureşti) noul C. pen.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 67 alin. (1) noul C. pen. va interzice inculpatului pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) (dreptul de a se afla în mun. Bucureşti) noul C. pen.

În temeiul art. 104 alin. (2) noul C. pen. va revoca liberarea condiţionată acordată inculpatului, prin sentinţa penală nr. 203 din 26 martie 2010 pronunţată de Judecătoria Slobozia pentru restul neexecutat de 646 zile de închisoare din pedeapsa rezultantă a închisorii de 8 ani şi 6 luni aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1038 din 30 iulie 2009 pronunţată de Judecătoria Giurgiu în Dosarul nr. x/236/2009, definitivă prin nerecurare la 17.08.2009.

Având în vedere că fapta de complicitate la infracţiunea de furt a fost săvârşită de inculpat înainte de a se considera ca executată pedeapsa din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiţionat, se constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru reţinerea stării de recidivă postcondamnatorie şi în conseciţă, în temeiul art. 104 alin. (2) noul C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) noul C. pen. se va adauga la pedeapsa aplicată în prezenta cauză, de 2 ani închisoare, restul neexecutat de 646 zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii de 2 ani şi 646 de zile.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 65 alin. (1), (3) noul C. pen. va interzice inculpatului, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) (dreptul de a se afla în mun. Bucureşti) noul C. pen.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 67 alin. (1) noul C. pen. va interzice inculpatului pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) (dreptul de a se afla în mun. Bucureşti) noul C. pen.

II. În temeiul art. 288 alin. (1) noul C. pen. cu aplicarea şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. va condamna pe inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârşirea infracţiunii de neexecutare a sancţiunilor penale (fapta din 12.11.2010).

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 65 alin. (1), (3) noul C. pen. interzice inculpatului, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) (dreptul de a se afla în mun. Bucureşti) noul C. pen.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 67 alin. (1) noul C. pen. interzice inculpatului pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) (dreptul de a se afla în mun. Bucureşti) noul C. pen.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) noul C. pen. va dispune contopirea pedepselor aplicate în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 646 de zile la care va adăuga un spor de pedeapsă de 4 luni urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani 4 luni şi 646 de zile.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 45 alin. (5) noul C. pen., art. 65 alin. (1), (3) noul C. pen. va interzice inculpatului, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) (dreptul de a se afla în mun. Bucureşti) noul C. pen.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 45 alin. (1), art. 67 alin. (1) noul C. pen. va interzice inculpatului pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) (dreptul de a se afla în mun. Bucureşti) noul C. pen.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.

Va dispune anularea formelor de executare emise în baza împotriva deciziei penale nr. 940 din 30 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A. şi emiterea de noi forme în baza prezentei decizii.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie formulat de parchet vor rămâne în sarcina statului.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 940 din 30 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I Penală .

Casează în parte sentinţa penală nr. 49 din 2 februarie 2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului II Bucureşti şi decizia penală nr. 940 din 30 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti,Secţia I Penală numai în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A., şi în înlăturarea greşitei aplicări a legii privind latura penală a cauzei dispune:

I. În temeiul art. 48 noul C. pen. raportat la art. 228 alin. (1) noul C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) noul C. pen. cu referire la art. 43 alin. (1) noul C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen. condamnă pe inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de furt (fapta din 12.11.2010).

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 65 alin. (1), (3) noul C. pen. interzice inculpatului, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) (dreptul de a se afla în mun. Bucureşti) noul C. pen.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 67 alin. (1) noul C. pen. interzice inculpatului pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) (dreptul de a se afla în mun. Bucureşti) noul C. pen.

În temeiul art. 104 alin. (2) noul C. pen. revocă liberarea condiţionată acordată inculpatului, prin sentinţa penală nr. 203 din 26 martie 2010 pronunţată de Judecătoria Slobozia pentru restul neexecutat de 646 zile de închisoare din pedeapsa rezultantă a închisorii de 8 ani şi 6 luni aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1038 din 30 iulie 2009 pronunţată de Judecătoria Giurgiu în Dosarul nr. x/236/2009, definitivă prin nerecurare la 17.08.2009.

În temeiul art. 104 alin. (2) noul C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) noul C. pen. adaugă la pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, de 2 ani închisoare, restul neexecutat de 646 zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii de 2 ani şi 646 de zile.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 65 alin. (1), (3) noul C. pen. interzice inculpatului, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) (dreptul de a se afla în mun. Bucureşti) noul C. pen.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 67 alin. (1) noul C. pen. interzice inculpatului pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) (dreptul de a se afla în mun. Bucureşti) noul C. pen.

II. În temeiul art. 288 alin. (1) noul C. pen. cu aplicarea şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. condamnă pe inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârşirea infracţiunii de neexecutare a sancţiunilor penale (fapta din 12.11.2010).

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 65 alin. (1), (3) noul C. pen. interzice inculpatului, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) (dreptul de a se afla în mun. Bucureşti) noul C. pen.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 67 alin. (1) noul C. pen. interzice inculpatului pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) (dreptul de a se afla în mun. Bucureşti) noul C. pen.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă în pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 646 de zile pe care o sporeşte cu 4 luni urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani 4 luni şi 646 de zile.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 45 alin. (5) noul C. pen., art. 65 alin. (1), (3) noul C. pen. interzice inculpatului, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) (dreptul de a se afla în mun. Bucureşti) noul C. pen.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 45 alin. (1), art. 67 alin. (1) noul C. pen. interzice inculpatului pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), l) (dreptul de a se afla în mun. Bucureşti) noul C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.

Dispune anularea formelor de executare emise în baza împotriva deciziei penale nr. 940 din 30 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I Penală în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A. şi emiterea de noi forme în baza prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchet rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 februarie 2016.