Tax evasion conviction: Cassation review bars re-evaluation of factual prejudice amount and legal qualification as disguised merits

Asupra recursului în casaţie de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 181 din 23 martie 2017 pronunţată de Tribunalul Galaţi, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului A. din infracţiunile de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi uz de fals în formă continuată prevăzută de art. 291 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior şi art. 5 alin. (1) C. pen. actual în infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu reţinerea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi cu aplicarea art. 5 C. pen.

A fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa principală de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 (forma în vigoare la data săvârşirii faptei), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. din 1969 (fapte săvârşite în perioada 2010-2012).

În baza art. 71 C. pen. din 1969 s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. din 1969.

În baza art. 861 C. pen. 1969 s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 (patru) ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 6 (şase) ani, stabilit în condiţiile art. 862 C. pen. din 1969.

Pe durata termenului de încercare, s-a dispus că inculpatul A. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte o dată pe lună la Serviciul de Probaţiune Galaţi;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului A. asupra consecinţelor prevăzute de art. 864 C. pen. din 1969, în cazul săvârşirii, cu intenţie, în interiorul termenului de încercare, a unei alte infracţiuni.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare de 6 (şase) ani.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus desfiinţarea facturilor fiscale şi a chitanţelor de plată în numerar aflate la Dosarul nr. x/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi.

În baza art. 25 şi art. 397 C. proc. pen. în referire la art. 1349 şi art. 1357 C. civ., a fost obligat inculpatul A. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC B. SRL Toflea prin administrator judiciar special C. să plătească părţii civile Statul Român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Regională Generală a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi, suma de 1.405.644 RON reprezentând prejudiciul cauzat bugetului general consolidat al statului, sumă compusă din: 14.205 RON - impozit pe profit şi 1.391.439 RON - TVA, la care s-au adăugat accesoriile datorate, în condițiile C. proc. fisc. (dobânzi, penalități și, după caz, majorări de întârziere), până la achitarea integrală a debitului, cu titlu de despăgubiri civile.

S-a constatat că inculpatul a achitat din totalul prejudiciului suma de 45.000 RON conform ordinului de plată din 21 septembrie 2015.

În baza art. 12 din Legea nr. 241/2005 s-a constatat incidenţa cazurilor de nedemnitate faţă de inculpatul A.

În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, s-a dispus înregistrarea cuvenitelor menţiuni în Registrul Comerţului, urmând a se comunica hotărârea, după rămânerea definitivă, la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.

Împotriva sentinţei penale menţionate au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpatul A.

Prin decizia penală nr. 684/A din 13 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi împotriva sentinţei penale nr. 181 din 23 martie 2017 pronunţată de Tribunalul Galaţi.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, în rejudecare, s-au înlăturat dispoziţiile referitoare la suspendarea pedepselor sub supraveghere şi s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa principală de 4 ani închisoare în regim de detenţie.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva aceleiaşi sentinţe penale şi a fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 70 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva deciziei penale nr. 684/A din 13 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, inculpatul A. a formulat cerere de recurs în casaţie, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Cu prilejul examinării admisibilităţii, în principiu, a cererii de recurs în casaţie, prin încheierea din camera de consiliu din data de 27 septembrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus admiterea, în principiu, a cererii de recurs în casaţie şi trimiterea cauzei în vederea judecării acesteia completului competent, pentru judecarea pe fond a recursului în casaţie, conform dispoziţiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că este nefondat pentru următoarele considerente:

Recursul în casaţie, în reglementarea C. proc. pen. intrat în vigoare la 01 februarie 2014, este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, reprezentând un ultim nivel de jurisdicţie în care părţile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurilor de casare prevăzute expres şi limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen.

Prin intermediul acestei căi extraordinare de atac, a cărei soluţionare este dată numai în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, este analizată conformitatea hotărârilor definitive atacate cu regulile de drept, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege. Acestea pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deşi au fost invocate, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.

În calea extraordinară a recursului în casaţie nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac aprecieri asupra hotărârii date şi dacă ea corespunde sau nu legii. Recursul în casaţie reprezintă un mijloc de a repara ilegalităţile şi nu are, în consecinţă, drept obiect rezolvarea unei cauze penale, ci sancţionarea deciziilor necorespunzătoare, în scopul respectării legislaţiei şi a uniformităţii jurisprudenţei. Această cale extraordinară de atac nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor sau a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare jude­cătorească nesatisfăcătoare.

Aşadar, spre deosebire de contestaţia în anulare, care vizează îndreptarea erorilor de procedură, sau de revizuire, cale de atac de fapt care urmăreşte îndreptarea erorilor de judecată, recursul în casaţie are ca scop verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel şi de Înalta Curte, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

În conformitate cu art. 442 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prev. de art. 438 C. proc. pen. invocate în cererea de recurs în casaţie.

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Prin dispoziţiile art. 436 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. se arată că inculpatul poate formula cerere de recurs în casaţie în ceea ce priveşte latura penală și latura civilă, împotriva hotărârilor prin care s-a dispus condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei ori încetarea procesului penal.

Conform art. 448 alin. (2) C. proc. pen., dacă recursul în casaţie vizează greşita soluţionare a laturii civile, instanţa, după admiterea recursului, înlătură nelegalitatea constatată sau dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost casată, în condiţiile alin. (1) pct. 2 lit. b).

Din cuprinsul motivelor de recurs în casaţie, subscrise de recurentul inculpat A. cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta, în esenţă, a arătat că nu a fost stabilit cu exactitate prejudiciul adus bugetului de stat, că acesta a fost stabilit având ca bază suplimentul de expertiză, ceea ce a condus la reţinerea în mod greșit a încadrării juridice, considerând că, prin suplimentul la raportul de expertiză, nu a fost stabilit TVA-ul cu care ar fi fost prejudiciat bugetul de stat, ci doar TVA colectat. Mai mult, a menționat apărarea recurentului că, în ceea ce privește constituirea de parte civilă a Statului Român prin A.N.A.F., aceasta a vizat numai suma de 250.368 RON.

S-a indicat că în raport de prejudiciul ce ar fi trebuit reținut în încadrarea juridică dată faptei s-au reținut greșit dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 care prevăd limite de pedeapsă mai mari decât art. 9 alin. (1) din aceeași lege.

Pornind de la consideraţiile de ordin teoretic expuse şi de la dispoziţiile legale enunţate, Înalta Curte constată că instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, în limita cazurilor de casare prevăzute expres şi limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen., hotărârea atacată este corespunzătoare.

Prin urmare, nu pot fi supuse cenzurii instanţei de recurs în casaţie incidenţa, în cauză, a dispoziţiilor referitoare la schimbarea încadrării juridice sau modul discreţionar de soluţionare a laturii civile. Motivele recursului în casaţie vizează chestiuni de fapt stabilite cu titlu definitiv de instanţa de apel pe baza materialului probator administrat, elemente de fapt ce nu pot fi cenzurate prin prezenta cale de atac.

Or, aşa cum s-a arătat, prin critica invocată, inculpatul tinde la modificarea situaţiei de fapt, care este stabilită cu caracter definitiv prin decizia instanţei de apel, astfel că Înalta Curte nu poate proceda la un asemenea examen, nu poate analiza conţinutul mijloacelor de probă, nu poate da o nouă apreciere materialului probator şi nu poate stabili o altă situaţie de fapt, acestea fiind atributul exclusiv al instanţei de fond şi instanţei de apel.

Susţinând nelegala reţinere a cuantumului prejudiciului adus bugetului de stat, recurentul a solicitat o reapreciere a probelor administrate în cauză în faţa instanţelor de fond şi apel şi stabilirea unei alte situaţii de fapt decât cea stabilită de instanţa de apel. O asemenea cerere excede competenţei instanţei de recurs în casaţie, prezenta calea extraordinară de atac fiind reglementată ca un remediu procesual prin care este analizată conformitatea hotărârilor definitive atacate cu regulile de drept. Nu constituie atributul instanţei de recurs remedierea aprecierii probelor de către curtea de apel, ci doar examinarea legalității deciziei pronunţate în apel în limita cazurilor de casaţie expres prevăzute de art. 438 C. proc. pen.

Limitarea obiectului judecăţii în recursul în casaţie la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanţiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege, iar criticile recurentului nu se încadrează cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Raportat la motivele recursului în casaţie, Înalta Curte mai constată că aspectele menţionate de recurentul inculpat sunt critici care nu pot fi valorificate în contextul niciunuia dintre cazurile de casare expres şi limitativ reglementate de art. 438 C. proc. pen.

Prin urmare, în mod formal, recurentul inculpat a indicat cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., deoarece, deși se face trimitere la limitele de pedeapsă prevăzute de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 care devin incidente în funcție de valoarea prejudiciului, în realitate, se critică încadrarea juridică și situația de fapt reținută, inclusiv sub aspectul prejudiciului cauzat, chestiuni ce exced obiectului judecății în recurs în casație.

De asemenea, este de notat că soluţia prevăzută de art. 448 C. proc. pen. privind casarea hotărârii atacate şi trimiterea spre rejudecare de către instanţa de apel implică cu necesitate constatarea incidenţei unuia dintre cazurile de casare expres şi limitativ prev. de art. 438 C. proc. pen. În acest sens sunt dispoziţiile art. 442 alin. (2) C. proc. pen. potrivit cu care instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prev. de art. 438 C. proc. pen., precum şi dispoziţiile art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) şi cele ale art. 448 alin. (2) C. proc. pen. care fac trimitere la cazurile de casare prev. de art. 438 C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 684/A din 13 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 65 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 684/A din 13 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 65 RON rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 noiembrie 2017.