Inadmissibility of criminal trial reopening for foreign judgment recognition where no domestic merits adjudication occurred

Asupra apelului de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 167 din 16 octombrie 2017, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în baza art. 469 alin. (4) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, cererea de redeschidere a procesului penal formulată de petentul condamnat A. cu privire la dosar penal nr. x/33/2017 al Curţii de Apel Cluj - sentinţa penală nr. 72 din 20.04.2017, definitivă prin neapelare.

În baza art. 272 C. proc. pen. a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 260 lei, onorariu apărător din oficiu, ce se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei pentru avocat B.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petentul condamnat să plătească 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin cererea înregistrată la 02 octombrie 2017, petentul condamnat A. (aflat în Penitenciarul Rahova) a solicitat redeschiderea procesului penal, în care s-a pronunţat faţă de el sentinţa penală nr. 72 la 20.04.2017, definitivă prin neapelare la 07.06.2017 în Dosarul nr. x/33/2017 al Curţii de Apel Cluj.

În susţinerea orală a cererii, petentul condamnat a arătat că este nemulţumit de pedeapsa stabilită prin această hotărâre, în sensul că pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată de autorităţile judiciare din Cehia nu a fost adaptată conform legislaţiei române.

A mai reţinut instanţa de fond că în cauza a cărei redeschidere s-a solicitat de petentul condamnat, nu a avut loc o judecată pe fondul cauzei, ci, o recunoaştere a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare pronunţată de autorităţile judiciare din Cehia, în cadrul unei proceduri speciale reglementate de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală; judecarea petentului condamnat, finalizată cu condamnarea acestuia, fiind realizată, cu titlu definitiv de autorităţile judiciare din Cehia.

Pe de altă parte, văzând motivul nemulţumirii petentului (modul în care instanţa română a recunoscut hotărârea străină, în sensul că nu a adaptat pedeapsa conform legislaţiei române), nu s-a apreciat incidentă nici o eventuală recalificare a cererii acestuia, într-o cerere de apel, dat fiind că, în dosarul care a avut ca obiect recunoaşterea hotărârii străine, petentul condamnat a renunţat la dreptul de a apela hotărârea, mai sus menţionată, conform înscrisului transmis de autorităţile cehe şi, cum de altfel, în prezenta cauză el a recunoscut, că în afară de cererea ce face obiectul prezentei, nu a mai formulat nicio cale de atac în faţa instanţelor române.

Împotriva sus-menţionatei sentinţe a declarat apel condamnatul A. solicitând, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi, în rejudecare, admiterea cererii de redeschidere a procesului penal, având în vedere că a înţeles că trebuie să declare apel doar după ce i se comunică hotărârea în România, când este adus în ţară, arătând că a precizat că nu face contestaţie împotriva soluţiei prin care s-a dispus transferarea sa în România, dar că face apel împotriva soluţiei de condamnare.

Examinând apelul declarat de condamnatul A. prin prisma textelor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 466 alin. (1) C. proc. pen. "persoana condamnată definitiv, care a fost judecată în lipsă, poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună, din ziua în care a luat cunoştinţă, prin orice notificare oficială, că s-a desfăşurat un proces penal împotriva sa".

Verificând actele aflate la dosar, Înalta Curte constată că prin sentinţa penală nr. 72 din 20 aprilie 2017, definitivă prin neapelare la 07.06.2017 - pronunţată în Dosarul nr. x/33/2017 al Curţii de Apel Cluj, s-a admis sesizarea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi în baza art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus:

- recunoaşterea şi executarea pedepsei de 4 ani închisoare (1.460 zile) aplicată condamnatului A. - prin sentinţa nr. 9 T 9/2016 din data de 29.04.2016, pronunţată de către Judecătoria Sectorului 1 Praga, rămasă definitivă prin hotărârea nr. 67 To 196/2016 a Curţii Municipale din Praga, din data de 14.07.2016 pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt, prev. de art. 205 alin. (1), alin. (4) lit. c) cu aplicarea art. 23 C. pen. din Cehia, având ca şi corespondent în legislaţia română art. 228 raportat la art. 48 C. pen.

- transferarea persoanei condamnate A. dintr-un penitenciar din Cehia într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 4 ani închisoare, sub condiţia respectării regulii specialităţii prev. de art. 157 din Legea nr. 302/2004.

- emiterea mandatului de executare a pedepsei în acest sens.

- deducerea din pedeapsa aplicată a timpului executat conform, art. 73 C. pen., începând cu data de 22.09.2015 până la zi.

În baza acestei hotărâri definitive, s-a emis mandatul de executare a pedepsei nr. 83 din 22 iunie 2017.

Petentul condamnat a fost preluat de autorităţile române de la autorităţile din Cehia la 13.09.2017 şi înmatriculat la Penitenciarul Bucureşti - Rahova.

Se reţine, de asemenea, că petentul condamnat a renunţat la dreptul de a apela hotărârea mai sus menţionată, conform înscrisului transmis de autorităţile cehe.

În această succesiune logico-juridică, în acord cu prima instanţă, Înalta Curte constată că printre condiţiile de admisibilitate a unei cereri de redeschidere a procesului penal, este şi aceea ca, cererea să fi fost formulată în termen şi de către o persoană dintre cele prevăzute la art. 466 C. proc. pen., adică o persoană condamnată defintiv, care a fost judecată în lipsă.

Pe cale de consecinţă, conform acestor dispoziţii legale, pentru redeschiderea procesului penal este necesar, în primul rând, să existe o hotărâre definitivă de condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, deci, a unei hotărâri definitive, prin care s-a soluţionat fondul cauzei.

Or, în cauza a cărei redeschidere se solicită de petentul condamnat, nu a avut loc. o judecată pe fondul cauzei, care să se fi finalizat cu una dintre soluţiile anterior menţionate ci, o recunoaştere a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare pronunţată de autorităţile judiciare din Cehia, în cadrul unei proceduri speciale reglementate de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

Judecarea petentului condamnat, care s-a finalizat cu condamnarea acestuia, a fost realizată, cu titlu definitiv de autorităţile judiciare din Cehia.

În acest context, pe de altă parte, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţa de fond văzând motivul nemulţumirii petentului (modul în care instanţa română a recunoscut hotărârea străină, în sensul că nu a adaptat pedeapsa conform legislaţiei române), nu a apreciat incidentă nici o eventuală recalificare a cererii acestuia, într-o cerere de apel, dat fiind că, în dosarul care a avut ca obiect recunoaşterea hotărârii străine, petentul condamnat a renunţat la dreptul de a apela hotărârea, mai sus menţionată, conform înscrisului transmis de autorităţile cehe şi, cum de altfel, în prezenta cauză el a recunoscut, că în afară de cererea ce face obiectul prezentei, nu a mai formulat nicio cale de atac în faţa instanţelor române.

În considerarea argumentelor de fapt şi de drept anterior evocate, Înalta Curte constată că motivul de apel invocat de apelantul condamnat A., în sensul că a înţeles că trebuie să declare apel doar după ce i se comunică hotărârea în România, când este adus în ţară şi că apelul său vizează doar soluţia de condamnare, este nefondat.

Prin urmare, cum în calea de atac a apelului, apelantul condamnat A. nu a invocat niciun alt motiv pentru care hotărârea atacată să fie nelegală sau netemeinică, se constată că soluţia prin care cererea petentului a fost respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 469 alin. (4) C. proc. pen., este corectă şi se impune a fi menţinută.

Aşa fiind, pentru toate considerentele anterior expuse, apelul declarat de condamnatul A. fiind nefondat, Înalta Curte, în baza art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. urmează a-l respinge ca atare.

Văzând şi disp. art. 275 alin. (2) şi alin. (6) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de către condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 167 din 16 octombrie 2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă apelantul condamnat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul condamnat, în sumă de 260 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 07 decembrie 2017.