Execution challenge rejected as inadmissible for challenging substantive removal of ancillary penalties rather than execution ambiguities

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 16 martie 2017, sub nr. x/1/2017 condamnatul A. a formulat contestație la executare împotriva deciziei penale nr. 78/A din 10 martie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/64/2014.

În motivarea contestaţiei, condamnatul a arătat, în esenţă, că, există nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută în sensul că instanța a admis apelul declarat de inculpatul A., fără a face vreo referire la admiterea în parte a căii de atac, aspect ce poate conduce la ideea că apelul a fost admis în tot, astfel cum a fost motivat.

Totodată, a menționat că potrivit minutei pronunțate în cauză, au fost admise atât apelul formulat de inculpat, cât și cel declarat de Ministerul Public, deși acestea au vizat aspecte diferite și nu s-au referit la înlăturarea pedepselor complementare și accesorii aplicate inculpatului A.

În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Examinând contestația formulată, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru motivele arătate în continuare.

Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., împotriva executării unei hotărâri penale se poate face contestaţie când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, care, în conformitate cu dispoziţiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen., trebuie depusă la instanţa care a pronunţat respectiva hotărâre.

Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că, prin sentința penală nr. 9/F din 06 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în Dosarul nr. x/64/2014, numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare (2 ani închisoare, respectiv 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de abuz în serviciu, prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. și 1 an închisoare, respectiv 8 luni închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de fals intelectual, prevăzute de art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.) și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., făcându-se totodată aplicarea art. 65 C. pen. și, dispunând, în baza art. 91 C. pen., suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit în condițiile art. 92 C. pen.

Prin decizia penală nr. 78/A din 10 martie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/64/2014 au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 9/F din 06 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, a fost desființată, în parte, sentința penală atacată și, în rejudecare, au fost înlăturate pedepsele complementare şi accesorii constând în interzicerea dreptului de a exercita profesia de notar, aplicate inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen., precum şi pe lângă pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus desființarea cărții de identitate emise pe numele B. cu nr. x.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii C. şi D. şi de părţile civile D., E., F. şi G. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

A fost respins, ca tardiv, apelul declarat de partea civilă H.

Au fost menținute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

Astfel, deși contestatorul a invocat dispozițiile legale privind contestația la titlu, respectiv art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în realitate ceea ce se contestă este modul de stabilire, în cauză, a soluției dispuse, criticile aduse deciziei nr. 78/A din 10 martie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, vizând exclusiv chestiuni de fond.

Împrejurarea că instanţa de apel a înlăturat pedepsele complementare şi accesorii constând în interzicerea dreptului de a exercita profesia de notar, aplicate inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen., precum şi pe lângă pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare nu este un motiv de împiedicare la executare și nici nu poate fi lămurită pe calea contestației la executare, neprezentând relevanță că inculpatul nu a solicitat în motivele de apel înlăturarea pedepselor complementare și accesorii, instanța având posibilitatea, raportat la caracterul devolutiv al apelului, să se pronunțe, din oficiu, asupra aplicării pedepselor complementare și accesorii, în condițiile în care, în cauză, a declarat apel și Parchetul.

Astfel, pe calea contestației la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. nu se poate modifica ori desființa hotărârea judecătorească definitivă, contestatorul neputându-se referi la aspecte de fond de natură să afecteze hotărârea ce se execută, care formează obiectul exclusiv al judecării în fond a cauzei sau în căile ordinare de atac. Acest caz de contestație la executare se referă doar la nelămuriri ivite cu ocazia punerii în executare a hotărârilor penale, cauzate, în cele mai multe situații, de redactarea greșită a dispozitivului hotărârii sau împiedicări la executare care trebuie să se datoreze unor cauze legale prin care nu se poate pune în executare hotărârea sau nu poate continua executarea hotărârii.

Hotărârile judecătorești penale definitive sunt considerate ca fiind expresia aflării adevărului în cauza care a făcut obiectul judecății și devin executorii, ceea ce înseamnă că din momentul respectiv ele dobândesc autoritate de lucru judecat, împiedicând desfășurarea unui nou proces penal împotriva aceleiași persoane și cu privire la aceeași faptă penală. De asemenea, din același moment, se naște dreptul subiectiv pe baza căruia organele competente trec la executarea dispozițiilor cuprinse în hotărâre. În cazul unei hotărâri de condamnare, autoritatea de lucru judecat în ceea ce privește pe inculpat se manifestă erga omnes, ceea ce înseamnă că într-un eventual proces, civil sau penal, declanșat ulterior procesului penal, existența faptei și vinovăția acestuia sunt în egală măsură constatate pentru toată lumea.

Pe de altă parte, regimul juridic al contestației la executare este acela al unui mijloc procesual prin care se asigură punerea în executare și executarea propriu-zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziții de drept penal și drept procesual penal care se referă exclusiv la executarea unei condamnări penale. Datorită acestei naturi juridice legea prevede mijloacele prin care se asigură aplicarea legii în executarea condamnării, dar exclude posibilitatea ca, pe această cale, să fie afectată autoritatea de lucru judecat. Așadar, prin contestația la executare nu se poate analiza legalitatea sau temeinicia hotărârii penale, ci doar aspectele de nelegalitate constatate în procedura punerii în executare a hotărârii penale definitive.

Ca urmare, având în vedere că împrejurările invocate de contestator vizează strict chestiuni de fond, criticându-se legalitatea și temeinicia unei hotărâri judecătorești definitive, intrată în puterea lucrului judecat, aspecte ce nu se încadrează în motivul de contestație prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și nici în vreunul din celelalte cazuri de contestație la executare expres și limitativ prevăzute de lege, în baza art. 597 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 78/A din 10 martie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/64/2014.

Totodată, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul - condamnat va fi obligat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul - condamnat, până la prezentarea apărătorilor aleşi, în cuantum de 70 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 78/A din 10 martie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/64/2014.

Obligă contestatorul - condamnat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul - condamnat, până la prezentarea apărătorilor aleşi, în cuantum de 70 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 aprilie 2017.