Decizia nr. 39/A/2018 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 156 din 15 noiembrie 2017, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, în baza art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. a stabilit pedeapsa de 1 (un) an închisoare în sarcina inculpatului A., cetăţean român, căsătorit, studii superioare, fără obligaţii militare, notar public în cadrul Biroului Notarial "A." sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. a stabilit pedeapsa de 1 (un) an închisoare în sarcina inculpatului A., cetăţean român, căsătorit, studii superioare, fără obligaţii militare, notar public în cadrul Biroului Notarial "A." sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prev. art. 336 alin. (1) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) C. pen. a stabilit în sarcina inculpatului o pedeapsă rezultantă de 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 83 alin. (1) lit. a) C. pen. a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuia să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Buzău, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c)-e) se comunică Serviciului de Probaţiune Buzău.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. a atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că prin Rechizitoriul nr. x/P/2015 din 28 aprilie 2017 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, întocmit în Dosarul nr. x/P/2016 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. sub aspectul infracţiunilor de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. (1) C. pen. şi conducere unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prev. art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen.

În drept, s-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că faptele inculpatului A. de a conduce pe drumurile publice, pe raza satului Caragele, com. Luciu, jud. Buzău, ATV-ul cu numărul de înmatriculare B. fără a poseda permis de conducere şi fiind sub influenţa băuturilor alcoolice - rezultat testare aparat alcooltest 0,83 mg/l, având o alcoolemie de 1,65 gr.‰ (proba 1) şi 1,80 gr.‰ (proba 2) întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de conducere a unui vehicul fără permis de conducere şi conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prev. de art. 335 alin. (1) C. pen. şi art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen.

S-a arătat că situaţia de fapt a fost reţinută în actul de sesizare a instanţei pe baza mijloacelor de probă administrate de la data începerii urmăririi penale şi până la data deschiderii procedurii de cameră preliminară, respectiv: proces-verbal de sesizare din oficiu; proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante din data de (...); ordonanţa de începere a urmăririi penale; declaraţie martor C., cazierul judiciar al numitului A.; adresa Camerei Notarilor Publici Ploieşti; buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 412 din 01 iulie 2015; rezultat testare aparat alcooltest; declaraţie martor C.; declaraţii suspect/inculpat A., adresa nr. 4645 din 15 martie 2017 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor.

Din declaraţiile date de inculpat în cursul urmăririi penale a rezultat că la data de 27 iunie 2015 a consumat băuturi alcoolice (aproximativ 1 litru vin şi 1 litru bere) şi s-a plimbat cu ATV-ul pe islazul din vecinătatea localităţii Caragele, şi ulterior, l-a condus pe drumurile publice pe raza localităţii.

Prin încheierea de şedinţă pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti - Judecător de camera preliminară, la termenul din 09 iunie 2017, în baza art. 346 C. proc. pen. s-a constatat competenţa şi legalitatea sesizării instanţei de judecată cu rechizitoriul nr. x/P/2015 din 28 aprilie 2017 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, privind pe inculpatul A., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. (1) C. pen. şi conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţa prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

A constatat legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.

După finalizarea procedurii de cameră preliminară, s-a acordat termen pentru judecarea cauzei dispunându-se citarea inculpatului cu menţiunea că poate recurge la serviciile unui apărător ales, în cauză, asistenţa juridică nefiind prevăzută de legea procesuală sub sancţiunea nulităţii absolute.

Inculpatul A. s-a prezentat în faţa instanţei, asistat de apărătorul ales, arătând că nu are alte cereri sau excepţii prealabile, solicitând ca judecarea cauzei să opereze în baza procedurii bazate pe recunoaşterea învinuirii.

În timpul cercetării judecătoreşti instanţa a procedat la audierea inculpatului, declaraţia fiind consemnată şi ataşată la dosar sub forma de proces-verbal, fiind încuviinţată solicitarea de judecare a cauzei în temeiul procedurii prevăzute de art. 375 C. proc. pen.

Potrivit art. 374 alin. (4) C. proc. pen., instanţa de fond a reţinut că, în cazurile în care acţiunea penală nu vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă, preşedintele pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc. numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, dacă recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa, aducându-i la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

De asemenea, că art. 375 alin. (1) C. proc. pen. arată că, dacă inculpatul solicită ca judecata să aibă loc. în condiţiile prevăzute la art. 374 alin. (4), instanţa procedează la ascultarea acestuia, după care, luând concluziile procurorului şi ale celorlalte părţi, se pronunţă asupra cererii, iar dacă admite cererea, instanţa întreabă părţile şi persoana vătămată dacă propun administrarea de probe cu înscrisuri [art. 375 alin. (2) C. proc. pen.].

Potrivit art. 375 alin. (3) din noul C. proc. pen., dacă respinge cererea, instanţa procedează potrivit art. 374 alin. (5)-(10).

În litigiul supus analizei instanţei, au fost aduse la cunoştinţă inculpatului dispoziţiile art. 374 alin. (4) şi art. 375 C. proc. pen., cu asigurarea tuturor garanţiilor procesuale privind dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare.

După audierea sa, inculpatul A. nu a solicitat administrarea altor mijloace de probă.

Examinând actele şi lucrările dosarului în raport de dispoziţiile art. 335 alin. (1) C. pen. şi ale art. 336 alin. (1) C. pen., instanţa a reţinut în fapt, că la data de 27 iunie 2015, în jurul orei 17:45, organele de poliţie aflate în exercitarea atribuţiilor de serviciu pe raza localităţii Caragele, jud. Buzău, pe strada a IV-a în dreptul imobilului nr. 369, au oprit pentru control un ATV cu numărul de înmatriculare B.. Acesta era condus de inculpatul A. care le-a comunicat lucrătorilor de poliţie că nu posedă permis de conducere.

Întrucât emana halenă alcoolică, în prezenţa martorului C., inculpatul A. a fost testat cu aparatul alcooltest rezultând o valoare de 0,83 mg/l. În aceste condiţii inculpatul a fost condus la spital, unde la orele 18:50 şi 19:50, i-au fost recoltate două probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

Din Buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 412 din 01 iulie 2015, rezultă că A. a avut o alcoolemie de 1,65 gr.‰ ( proba 1) şi 1,80 gr.‰ (proba 2).

Din adresa nr. 4645 din 15 martie 2017 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Buzău, a rezultat că A. nu posedă permis de conducere, autovehiculul tip ATV marca (...) figurând înmatriculat în evidenţele acestui serviciu, ca aparţinând Biroul Notari Publici Asociaţi D. şi A., cu nr. B..

Având în vedere că autovehiculul ATV marca (...), serie saşiu (...), înmatriculat cu numărul B. are masa proprie de 312 kg şi putere motor de 13 kw, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 195/2001 cu modificările şi completările ulterioare, putea fi condus cu permis de conducere categoria B1.

Instanţa de fond a reţinut că din declaraţiile inculpatului a rezultat că la data de 27 iunie 2015 a consumat băuturi alcoolice (aproximativ 1 litru vin şi 1 litru bere) şi s-a plimbat cu ATV-ul pe islazul din vecinătatea localităţii Caragele, şi ulterior, l-a condus pe drumurile publice pe raza localităţii.

Din declaraţiile martorului C. a rezultat că inculpatul a condus ATV-ul pe strada pe care martorul îşi are domiciliul, a fost oprit de organele de poliţie în faţa imobilului nr. 369, a fost testat cu aparatul alcooltest şi apoi condus la spital pentru recoltarea probelor de sânge, iar ATV-ul a rămas parcat în curtea martorului până a doua zi, când inculpatul, însoţit de o altă persoană a venit şi l-a luat.

Audiat în faţa instanţei sesizate cu judecarea cauzei penale, inculpatul A. a adoptat o poziţie sinceră şi cooperantă, învederând că recunoaşte şi regretă comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, solicitând aplicarea procedurii de judecată bazate pe recunoaşterea învinuirii. În cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a susţinut că nu posedă permis de conducere pentru autovehiculul respectiv, însă acest autovehicul era folosit doar pentru deplasări în interiorul gospodăriei sale sau pe un teren agricol, nu pe drumurile publice. La data de 27 iunie 2015, ca urmare a unui episod de violenţă petrecut între două persoane de sex femeiesc, incident care a necesitat sosirea la faţa locului a unui echipaj de poliţie, din curiozitate, inculpatul a părăsit drumul nepublic pe care conducea ATV-ul şi s-a înscris pe drumul public pentru a vedea ce anume s-a întâmplat, ocazie cu care a fost depistat de organele de poliţie prezentând halenă alcoolică.

Mijloacele de probă administrate în cauză de la data începerii urmăririi penale şi până la data deschiderii procedurii de cameră preliminară au fost confirmate prin declaraţia dată de inculpat în faţa instanţei de judecată şi demonstrează dincolo de orice dubiu rezonabil implicarea inculpatului în comiterea celor două infracţiuni relative la regimul siguranţei circulaţiei rutiere pe drumurile publice.

În continuare, s-a arătat că Legea nr. 203/2012 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice a fost publicată în 12 noiembrie 2012 în Monitorul Oficial şi a intrat în vigoare începând de sâmbătă, din 19 ianuarie 2013. Ca urmare, începând de la această dată, persoanele care nu deţin permise de conducere din nicio categorie nu mai pot conduce mopede, scutere, ATV-uri şi alte autovehicule dotate cu motoare de capacitate mică a căror viteză nu depăşeşte 45 de kilometri pe oră, iar capacitatea cilindrică nu este mai mare de 50 de centimetri cubi, decât după ce susţin un examen teoretic şi unul practic pentru obţinerea permiselor din categoria "AM" "A1" şi "B1".

Cum în cauză faptele au fost comise de inculpat la data de 27 iunie 2015, având în vedere modificarea şi completarea O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice din 12 noiembrie 2012, pentru conducerea ATV-ului pe drumurile publice, inculpatul A. ar fi trebuit să fie titularul unui permis de conducere. Or, conform adresei nr. 4645 din 15 martie 2017 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Buzău, rezultă că A. nu posedă permis de conducere.

În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului A. constând în aceea că a condus pe drumurile publice, pe raza satului Caragele, com. Luciu, jud. Buzău, ATV-ul cu numărul de înmatriculare B. fără a poseda permis de conducere şi fiind sub influenţa băuturilor alcoolice -rezultat testare aparat alcooltest 0,83 mg/l., având o alcoolemie de 1,65 gr.‰ (proba 1) şi 1,80 gr.‰ (proba 2) întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de conducere a unui vehicul fără permis de conducere şi conducere unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prev. de art. 335 alin. (1) C. pen. şi art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen.

Din punct de vedere al laturii subiective, instanţa a dedus din circumstanţele reale ale săvârşirii, că faptele au fost comise de inculpat cu vinovăţie sub forma intenţiei, întrucât a prevăzut şi urmărit consecinţele acţiunilor sale.

Pentru a reţine starea de fapt obiectivă şi subiectivă mai sus menţionată, instanţa s-a întemeiat pe toate probele administrate în faza de urmărire penală şi nu a exclus niciuna.

Astfel, din declaraţiile de recunoaştere date de inculpat, concordante cu procesul-verbal de flagrant şi cu declaraţiile martorului audiat în cursul urmăririi penale, rezulta acţiunea de conducere pe drumurile publice, efectuată de inculpatul aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, acesta recunoscând consumul de bere şi de vin anterior depistării sale.

În ce priveşte individualizarea pedepselor, ţinând cont de gravitatea presupuselor infracţiuni şi periculozitatea inculpatului, după criteriile prev de art. 74 C. pen. s-au reţinut următoarele:

Din perspectiva art. 74 C. pen., gravitatea faptei şi periculozitatea inculpatului au rezultat, în principiu, în funcţie de: împrejurările săvârşirii - ora la care inculpatul s-a înscris pe drumul public, respectiv pe un drum judeţean de pe raza unei comune; modul de săvârşire, fără precauţii; periclitarea siguranţei circulaţiei pe drumurile publice, rezultând din lipsa certificării abilităţilor de conducere conform legii; motivul avut şi mobil urmărit de inculpat, deplasarea cu ATV-ul cu nerespectarea regulilor de circulaţie, care prevăd obligativitatea deţinerii permisului; inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, este adult matur, studii superioare de lungă durată, de profesie notar public la momentul săvârşirii, fiind căsătorit.

În acelaşi timp s-a mai reţinut că acesta a mai fost cercetat tot pentru săvârşirea aceluiaşi gen de fapte în Dosarul nr. x/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, iar prin ordonanţa nr. x/P/2012 din data de 12 ianuarie 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti s-a dispus neînceperea urmăririi penale şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ faţă de A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată. (s-a reţinut în sarcina acestuia că a condus pe drumurile publice, pe raza loc. Caragele ATV-ul cu nr. de înmatriculare B.).

În consecinţă, ţinând seama şi de distanţa redusă parcursă de inculpat pe drumul judeţean, de faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale de natură a constitui primul termen al unei forme de pluralitate infracţională ca şi de vârsta inculpatului, ţinând cont de reducerea cu 1/3 a limitelor speciale, între 8 luni şi 3 ani şi 4 luni închisoare, instanţa de fond a apreciat că pedeapsa principală de 1 an închisoare pentru săvârşirea fiecăreia dintre cele două infracţiuni reţinute, este adecvată sub toate aspectele.

Deşi în apărare s-a solicitat pronunţarea unei soluţii de renunţare la aplicarea pedepsei, instanţa a reţinut că inculpatul are totuşi tangenţe cu legea penală, fiind sancţionat administrativ anterior, tot pentru comiterea unei infracţiuni relative la regimul siguranţei circulaţiei rutiere pe drumurile publice. Or, chiar conducând pe o distanţă foarte mică pe drumul public în luna iunie 2015, inculpatul a demonstrat lipsa oricărui rol educativ al sancţiunii administrative aplicate prin Ordonanţa nr. x/P/2012 din data de 12 ianuarie 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.

În condiţiile comiterii unei pluralităţi infracţionale formate din două infracţiuni: conducere fără permis şi având o îmbibaţie alcoolică în sânge peste limita legală, instanţa a considerat că faptele reţinute în sarcina inculpatului nu sunt de o gravitate redusă, astfel cum stabileşte condiţia prevăzută de la art. 80 alin. (1) lit. a) C. pen.

De asemenea, s-a arătat că maximul special al incriminărilor este mai mic de 7 ani închisoare, natura pedepsei principale stabilite este închisoarea mai mică de 2 ani, în privinţa antecedentelor penale ale inculpatului acestea sunt reprezentate de o sancţiune cu caracter administrativ aplicată în anul 2012, acesta nu s-a sustras de la judecată şi nu a încercat zădărnicirea adevărului, conduita sa anterioară ca şi cea ulterioară infracţiunii, inclusiv procesuală sunt pozitive, posibilităţile sale de îndreptare sunt reale, cu atât mai mult în condiţiile supravegherii şi în final, acesta şi-a exprimat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii.

Inculpatul a fost surprins pe un drum judeţean din localitatea de domiciliu, drum mai puţin circulat pe timp de zi, iar pe timp de noapte aproape lipsit de trafic rutier, acesta conducând o porţiune de aproximativ 50 de metri, iar conducerea sub influenţa băuturilor alcoolice nu a avut ca rezultat nici accidentarea unei persoane şi nici producerea vreunei pagube materiale.

Fiind întrunite cumulativ antemenţionatele condiţii, de legalitate şi oportunitate, instanţa de fond a apreciat că nu este necesară aplicarea pedepselor principale stabilite şi cu atât mai puţin executarea acestora, impunându-se amânarea aplicării acesteia, în condiţiile art. 83 şi urm. C. pen., neimpunându-se stabilirea în sarcina inculpatului a vreuneia dintre obligaţiile facultative prevăzute de art. 85 alin. (2) C. pen.

Instanta a făcut aplicarea în cauză a unei instituţii noi prevăzute de C. pen., anume amânarea aplicării pedepsei, care nu constituie o soluţie de condamnare, producând efecte diferite de cele ale condamnării în cazul în care pe durata termenului de supraveghere stabilit, inculpatul respecta măsurile de supraveghere impuse şi nu săvârşeşte noi infracţiuni.

În termen legal împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul A..

În motivarea cererii de apel acesta a susţinut că pedeapsa aplicată nu este în consonanţă cu gravitatea faptei şi pericolul social al acesteia, instanţa de fond reţinând eronat că ar fi condus un ATV pe un drum judeţean, aspect ce nu corespunde realităţii, întrucât drumul pe care a intrat din islaz, pe o porţiune de circa 50 metri este un drum de ţară situat la extremitatea localităţii.

A mai arătat că la aplicarea pedepsei instanţa a apreciat gravitatea faptei şi periculozitatea acesteia raportându-se la un drum judeţean care este circulat, motiv pentru care a aplicat o pedeapsă exagerată raportat la situaţia de fapt.

De asemenea, a solicitat instanţei de control să aibă clemenţă, raportat la faptul că până la împlinirea vârstei de pensionare mai are aproximativ trei ani, iar pedeapsa aplicată presupune încetarea activităţii ca notar, deşi în plan profesional are rezultate foarte bune.

A solicitat admiterea apelului, cu consecinţa aplicării dispoziţiilor art. 80 C. pen. sau aplicarea unei pedepse cu amenda.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi la data de 6 decembrie 2017, fiind repartizată aleatoriu completului C6.

Examinând apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei pronunţate de prima instanţă, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma dispoziţiilor art. 420 alin. (8)-(10) C. proc. pen., Înalta Curte constată apelul inculpatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Prioritar, Înalta Curte reţine că inculpatul s-a prevalat de dispoziţiile art. 375 C. proc. pen., privind recunoaşterea vinovăţiei.

Analizând sentinţa supusă controlului judiciar, sub toate aspectele, în baza art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că situaţia de fapt a fost stabilită în mod corect de instanţa de judecată, evaluându-se corespunzător mijloacele de probă aflate la dosarul cauzei, conform celor expuse în sentinţa apelată, ducând la certitudinea existenţei faptei descrise precum şi la săvârşirea acesteia de către inculpat.

De altfel, această situaţia nu a fost contestată de inculpat, care a solicitat judecata conform procedurii în cazul recunoaşterii învinuirii, iar încadrarea juridică dată faptelor este corectă, realizând conţinutul infracţiunilor prev. de art. 335 alin. (1) C. pen. şi art. 336 alin. (1) C. pen.

De asemenea, Înalta Curte constată că operaţiunea de individualizare a pedepselor aplicate inculpatului a fost just realizată de instanţa de fond, pedeapsa închisorii în cuantum de 1 an aplicată inculpatului pentru fiecare dintre infracţiunile comise reflectând, în mod corespunzător, criteriile stabilite de dispoziţiile art. 74 C. pen.

Înalta Curte constată că pentru infracţiunea de conducere a unui autovehicul fără permis de conducere prevăzută de disp. art. 335 alin. (1) C. pen. limitele de pedeapsă cu închisoarea sunt între 1 an şi 5 ani, iar pentru infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen. limitele sunt între 1 an şi 5 ani închisoare sau amendă.

În speţă, instanţa de fond a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an închisoare pentru fiecare infracţiune, minimul special stabilit de lege, având în vedere şi circumstanţele personale ale acestuia, respectiv lipsa antecedentelor penale, conduita anterioară şi ulterioară săvârşirii infracţiunii

Totodată, se reţine că inculpatul A. a mai fost cercetat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată în Dosarul nr. x/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, iar prin ordonanţa nr. x/P/2012 din data de 12 ianuarie 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti s-a dispus neînceperea urmăririi penale şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.

Nu pot fi evidenţiate împrejurările de fapt invocate de inculpat, respectiv că ar fi condus o distanţă mică pe un drum de ţară, relativ la situaţia de fapt, în condiţiile în care acesta a recunoscut fapta, singura critică ce poate fi analizată fiind cea referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepselor, prevăzute de dispoziţiile art. 74 C. pen.

Ca atare, Înalta Curte apreciază că nu se impune renunţarea la aplicarea pedepsei şi faţă de împrejurarea că anterior, inculpatul a fost cercetat pentru infracţiuni similare, pedeapsa rezultantă de 1 an şi 4 luni închisoare cu privire la care s-a dispus amânarea aplicării fiind una just individualizată.

Având în vedere considerentele expuse anterior, în baza dispoziţiilor art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat de către inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 156 din data de 15 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/42/2017.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de către inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 156 din data de 15 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/42/2017.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 19 februarie 2018.

Procesat de GGC - GV