Execution appeal against organized crime conviction inadmissible for challenging res judicata; finality upheld

Asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 43 din 12.04.2017 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a declinat competenţa soluţionării contestaţiei la executare formulată de condamnatul A., în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, avându-se în vedere faptul că la data de 23.03.2017, condamnatul a formulat contestaţie la executare, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., precizând faptul că nelămurirea invocată vizează sentinţa penală nr. 47 din 5 februarie 2016 a Înaltei Curţi.

Astfel, la data de 13.06.2017, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, când s-a stabilit termen pentru soluţionare la data de 12.09.2017, ocazie cu care, în temeiul art. 111 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, pentru argumentele expuse în încheierea de şedinţă de la acea dată, cauza a fost trimisă completului C10 care a pronunţat hotărârea a cărei lămurire se cerere.

În cauză s-a fixat termen pentru soluţionare la data de 13.10.2017, pentru când s-a dispus ataşarea Dosarului nr. x/32/2013 în care s-a pronunţat hotărârea împotriva căreia s-a formulat contestaţie la executare, precum şi citarea contestatorului condamnat A. aflat în stare de deţinere, care a transmis la dosar cerere de judecare a cauzei în lipsă.

Cu prilejul dezbaterilor, la termenul din data de 13.10.2017, apărătorul desemnat din oficiu pentru contestator a solicitat admiterea contestaţiei astfel cum a fost formulată, în temeiul cazului prevăzut de art. 598 lit. c) C. proc. pen., arătând că prin neredactarea hotărârii de condamnare în termenul prevăzut de lege, condamnatul a fost pus în imposibilitate de a se adresa la C.E.D.O.

Examinând contestaţia la executare formulată în cauză împotriva deciziei penale nr. 47 din 05.02.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din Dosarul nr. x/32/2013, Înalta Curte o apreciază ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

În cauză, contestatorul A., alături de alţi inculpaţi, a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 45 din 31.03.2014 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, în Dosarul nr. x/32/2013, după schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată, astfel că, prin sentinţa anterior menţionată inculpatul A. a fost condamnat pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

a) constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 35 alin. (1) din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., la pedeapsa principală de 10 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi l) C. pen., respectiv dreptul de fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a se afla în municipiul Piatra Neamţ, jud. Neamţ;

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi l) C. pen., respectiv, dreptul de fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a se afla în municipiul Piatra Neamţ, jud. Neamţ;

b) art. 32 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 535/2004 nemodificată prin Legea nr. 187/2012, raportat la art. 25, raportat la art. 20 alin. (1), raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) - art. 175 alin. (1) lit. a) şi e) şi alin. (2) C. pen. de la 1969 şi cu art. 5 alin. (1) din noul C. pen., la pedeapsa principală de 12 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi l) C. pen., respectiv dreptul de fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a se afla în municipiul Piatra Neamţ, jud. Neamţ;

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi l) C. pen., respectiv dreptul de fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a se afla în municipiul Piatra Neamţ, jud. Neamţ;

c) art. 32 alin. (1) lit. c) şi art. 34 alin. (1) din Legea nr. 535/2004, modificată prin Legea nr. 187/2012, raportat la art. 47, raportat la art. 32 alin. (1), raportat la art. 253 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 286/2009 privind noul C. pen. al României şi cu art. 5 alin. (1) din noul C. pen., la pedeapsa principală de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi l) C. pen., respectiv dreptul de fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a se afla în municipiul Piatra Neamţ, jud. Neamţ;

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi l) C. pen., respectiv dreptul de fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a se afla în municipiul Piatra Neamţ, jud. Neamţ.

d) art. 32 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 535/2004, modificată prin Legea nr. 187/2012, raportat la art. 346 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen. al României şi cu art. 5 alin. (1) din noul C. pen., la pedeapsa principală de 12 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi l) C. pen., respectiv dreptul de fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a se afla în municipiul Piatra Neamţ, jud. Neamţ.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi l) C. pen., respectiv dreptul de fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a se afla în municipiul Piatra Neamţ, jud. Neamţ.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. de la 1969 şi art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009, au fost contopite pedepsele principale aplicate inculpatului de la pct. 1 lit. a)-d) şi a pedepsei principale de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 664 din data de 11.12.2012, pronunţată de Judecătoria Oneşti, aşa cum a fost modificată prin decizia penală nr. 665 din data de 13.06.2013, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în pedeapsa principală cea mai grea, cea de 12 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 3 ani închisoare, urmând să execute pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 286/2009, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi l) C. pen., respectiv dreptul de fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a se afla în municipiul Piatra Neamţ, jud. Neamţ, pe o durată de 5 ani.

În temeiul art. 45 alin. (4), raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 286/2009, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi l) C. pen., respectiv dreptul de fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a se afla în municipiul Piatra Neamţ, jud. Neamţ.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestului preventiv luată împotriva inculpatului.

În baza art. 72 alin. (1) din Legea nr. 286/2009, a fost dedusă din pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului perioada executată prin reţinere şi arest preventiv, începând cu data de 12.02.2013, la zi.

S-a dispus anularea formelor de executare emise în baza sentinţei penale nr. 664 din data de 11.12.2012, pronunţată de Judecătoria Oneşti, aşa cum a fost modificată prin decizia penală nr. 665 din data de 13.06.2013, pronunţată de Curtea de Apel Bacău şi emiterea unor noi forme de executare în baza prezentei hotărâri.

Împotriva sentinţei de fond pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, în Dosarul nr. x/32/2013, s-au declarat apeluri de către inculpaţi şi partea civilă, printre care şi de inculpatul A.

Prin decizia penală nr. 47 din data de 05 februarie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/32/2013, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A., B., C., D. şi de partea civilă E. împotriva sentinţei penale nr. 45 din 31 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.

Împotriva acestei decizii, contestatorul condamnat a formulat prezenta contestaţie la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., potrivit cărora contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

În esenţă, prin cererea formulată, contestatorul condamnat A., în temeiul cazului de contestaţie prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a criticat faptul că a existat o întârziere în motivarea hotărârii împotriva căreia a formulat contestaţie, ceea ce l-a pus în imposibilitatea de a transmite la C.E.D.O. motivarea hotărârii penale "pentru a arăta şi evidenţia faptul că nu a beneficiat de un proces echitabil şi obiectiv şi de o judecată fundamentată pe simple afirmaţii şi nicidecum bazată pe probe concrete, concludente (...) pertinente soluţionării cauzei din care să reiasă adevărul".

Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

În raport de dispoziţiile legale anterior menţionate, Înalta Curte constată că motivele invocate de contestatorul condamnat A. nu pot constitui un temei pentru exercitarea contestaţiei la executare împotriva hotărârii penale de condamnare, din conţinutul contestaţiei la executare formulată în cauză nerezultând neclarităţi care să împiedice punerea în executare a deciziei penale, pentru a putea rezulta incidenţa vreunui motiv dintre cele prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 598 C. proc. pen.

Contestaţia la executare reprezintă o procedură jurisdicţională de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii definitive, iar pe această cale se pot invoca numai aspecte care privesc exclusiv executarea hotărârilor, nu se pot pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea şi nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive.

Or, analizând cererea de contestaţie la executare de faţă, în raport de aspectele menţionate de condamnatul contestator A., Înalta Curte constată că motivele invocate de acesta nu constituie o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută sau vreo împiedicare la executare, astfel cum prevăd dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Înalta Curte constată că, în ceea ce priveşte critica contestatorului referitoare la termenul de motivare al deciziei împotriva căreia a formulat prezenta contestaţie, nu se încadrează în niciunul dintre motivele prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 598 C. proc. pen.

În ceea ce priveşte afirmaţiile contestatorului condamnat în sensul că nu a beneficiat de un proces echitabil şi obiectiv, că judecata s-a bazat pe afirmaţii şi nu pe probe concrete şi concludente, de asemenea, nu constituie nelămuriri cu privire la hotărârea penală care se execută sau vreo împiedicare la executare, în sensul dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., fiind în realitate critici care privesc legalitatea şi temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea, ceea ce nu este permis pe calea contestaţiei la executare, neputându-se ajunge la modificarea hotărârii rămase definitive, întrucât astfel s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat.

În concluzie, constatând că motivele invocate de contestatorul condamnat nu constituie o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută sau vreo împiedicare la executare, nefiind incident niciunul dintre cazurile prevăzute de dispoziţiile art. 598 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 47 din 05 februarie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/32/2013.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit alin. (6) al aceluiaşi articol, onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 47 din data de 05 februarie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/32/2013.

Obligă condamnatul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 130 lei, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 13 octombrie 2017.