Decriminalization by constitutional removal of "sample collection" timing condition in DUI statute; retroactive BAC requirement and probation

Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 77 din 22 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a constatat că legea penală mai favorabilă în ansamblul ei este noul C. pen.

În baza art. 396 alin. (1), (4) şi (10) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. s-a stabilit pedeapsa de un an închisoare în sarcina inculpatului A. pe un termen de supraveghere de 2 ani, prevăzut de art. 84 C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 85 alin. (2) lit. g) C. pen., pe durata termenului de supraveghere s-a impus inculpatului A. obligaţia de a nu conduce nicio categorie de autovehicule.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c)-e) să se comunice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 88 C. pen. privind revocarea amânării aplicării pedepsei în cazul nerespectării ori neexecutării cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere, precum şi în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni pe parcursul termenului de supraveghere.

A obligat inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/P/2015 din data de 17.12.2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus, în temeiul art. 327 lit. a) C. proc. pen., trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

Ascultat în şedinţa publică din 14 februarie 2014 în prezenţa apărătorului ales, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei pentru care a fost trimis în judecată şi a solicitat judecarea cauzei conform procedurii simplificate prevăzută de art. 374 alin. (4) rap. la art. 375 C. proc. pen.

Deşi cererea de judecare a cauzei conform procedurii simplificate a fost admisă de către Curte, odată cu acordarea cuvântului pe fond, inculpatul a solicitat achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen., cu motivarea că fapta este dezîncriminată.

Curtea şi-a format convingerea că legea penală mai favorabilă este cea în vigoare la momentul judecării prezentei cauze, date fiind în principal limitele de pedeapsă, pedeapsa alternativă a amenzii şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 732 din 16 decembrie 2014.

Cum starea de fapt nu a fost contestată în cauză, judecata fiind făcută conform procedurii simplificate, prima instanţă a reţinut în fapt, inculpatul, la data de 10 iulie 2011, în jurul orei 04.00, a condus autoturismul pe drumurile publice având o alcoolemie teoretică de 1,70 g‰, săvârşind astfel infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (legea penală mai favorabilă).

Prima instanţă a respins solicitarea inculpatului de achitare pentru infracţiunea dedusă judecăţii raportat la Decizia Curţii Constituţionale nr. 732 din 16 decembrie 2014 prin care s-a stabilit numai că sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispoziţiilor art. 336 alin. (1) C. pen., este neconstituţională, infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe nefiind dezîncriminată prin decizia Curţii Constituţionale.

Instanţa de fond a stabilit că sunt îndeplinite condiţiile existenţei infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen., atât sub aspectul laturii obiective, cât şi sub aspectul laturii subiective.

Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului A., prima instanţă a stabilit în sarcina acestuia pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului prev. de art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. combinat cu art. 396 alin. (1), (4) şi (10) C. proc. pen., apreciind că sunt îndeplinite condiţiile strict şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 83 C. pen. şi că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Împotriva sentinţei penale nr. 77 din 22 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a declarat apel inculpatul A.

Inculpatul, prin apărătorul său, în esenţă a solicitat, admiterea căii de atac exercitate, desfiinţarea hotărârii judecătoreşti apelate şi achitarea sa, în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., având în vedere dispoziţiile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 732 din 16 decembrie 2014, care în opinia inculpatului a dezîncriminat infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată.

În subsidiar, a solicitat schimbarea modalităţii de executare a pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 80 C. pen., care reglementează instituţia renunţării la aplicarea pedepsei.

În susţinerea acestui motiv de apel inculpatul a invocat circumstanţele sale personale care îi sunt favorabile, respectiv lipsa antecedentelor penale, atitudinea sa procesuală sinceră, recunoaşterea şi regretul manifestat faţă de fapta săvârşită, situaţia profesională şi familială.

Înalta Curte, examinând sentinţa apelată în raport de criticile formulate, de actele şi lucrările dosarului dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., constată că apelul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Instanţa de fond a reţinut în mod corect şi complet situaţia de fapt, care de altfel nu a fost contestată de către inculpatul A., acesta solicitând judecarea cauzei conform procedurii simplificate prevăzută de art. 374 alin. (4) rap. la art. 375 C. proc. pen., declarând că înţelege să-şi însuşească probele administrate în faza de urmărire penală.

În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului de a fi achitat, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, cu motivarea că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 732/2014, fapta a fost dezincriminată, instanţa de control judiciar constată că această solicitare este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Prin noul C. pen., legiuitorul a incriminat fapta de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului, în varianta simplă, în art. 336 alin. (1), potrivit căruia "conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă".

Art. 336 alin. (1) C. pen. nu a preluat identic textul art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, ci a modificat condiţiile de încriminare în ceea ce priveşte momentul la care este necesară existenţa îmbibaţiei alcoolice în sânge pentru a se putea constata întrunirea elementului material al laturii obiective a infracţiunii.

Dacă din reglementarea anterioară se desprindea cerinţa ca îmbibaţia alcoolică în sânge, peste limita prevăzută de lege, să existe la momentul conducerii autovehiculului, noua reglementare prevede condiţia ca autorul faptei să aibă o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge la momentul prelevării mostrelor biologice.

Cu privire la intervalul de timp în care trebuie efectuată recoltarea probelor biologice, C. proc. pen. stabileşte în art. 190 alin. (8) că "în cazul conducerii unui vehicul de către o persoană aflată sub influenţa băuturilor alcoolice sau a altor substanţe, recoltarea de probe biologice se efectuează din dispoziţia organelor de constatare şi cu consimţământul celui supus examinării, de către un medic, asistent medical sau de o persoană cu pregătire medicală de specialitate, în cel mai scurt timp, într-o instituţie medicală, în condiţiile stabilite de legile speciale."

Din expunerea de motive a noului C. pen. rezultă că, prin modificarea conţinutului infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, legiuitorul a urmărit eliminarea posibilităţii unei estimări retroactive a alcoolemiei, în scopul evitării inconvenienţelor create de această estimare.

Soluţia legislativă prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 impunea calculul retroactiv al alcoolemiei, care consta în determinarea îmbibaţiei de alcool existente la momentul conducerii autovehiculului şi necesita recoltarea a două probe de sânge pentru stabilirea fazei intoxicaţiei etilice (absorbţie sau eliminare) şi a ratei de eliminare individuală, în perspectiva solicitării expertizei de estimare retroactivă a alcoolemiei.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin decizia nr. 3 din 12 mai 2014, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 392/28.05.2014, a stabilit că, în aplicarea art. 336 alin. (1) C. pen., în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice, rezultatul alcoolemiei cu relevanţă penală este cel dat de prima prelevare, reţinând că în noua reglementare legiuitorul a optat să dea relevanţă penală valorii alcoolemiei la momentul prelevării primei mostre biologice, moment situat în timp imediat, consecutiv acţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 732 din 16 decembrie 2014 s-a stabilit că sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispoziţiilor art. 336 alin. (1) C. pen., este neconstituţională.

S-a reţinut de către instanţa de contencios constituţional că îmbibaţia alcoolică se determină prin analiza toxicologică a mostrelor biologice recoltate la un moment mai mult sau mai puţin îndepărtat de momentul săvârşirii infracţiunii care este cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului şi astfel condiţia ca îmbibaţia alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează consumarea infracţiunii la un moment ulterior săvârşirii ei, în condiţiile în care de esenţa infracţiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârşirii lor.

S-a considerat în acest sens că stabilirea gradului de îmbibaţie alcoolică şi implicit încadrarea în sfera ilicitului penal în funcţie de momentul prelevării mostrelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârşirii faptei, constituie un criteriu aleatoriu şi exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicţie cu normele constituţionale şi convenţionale de sănătate.

Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, apreciază că, din punct de vedere al normelor de incriminare prin înlăturarea sintagmei "la momentul prelevării mostrelor biologice" se revine la vechea soluţie legislativă (constituind infracţiune fapta de a conduce pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce are o îmbibaţie mai mare de 0,80 g/l alcool pur în sânge), obligaţia organelor de cercetare penală fiind aceea de a administra probe pentru a stabili o alcoolemie conducătorului auto la momentul conducerii pe drumurile publice a unui autovehicul şi nicidecum nu poate fi vorba despre o "dezîncriminare" a faptei.

Declararea de către instanţa de contencios constituţional ca neconstituţională a sintagmei "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispoziţiilor art. 336 alin. (1) C. pen., nu constituie o dezincriminare a infracţiunii, aşa cum susţine inculpatul, deoarece sintagma se referă la una din condiţiile incriminării şi anume a acelei părţi care prevede data la care infracţiunea înregistrează momentul consumativ şi nu la însăşi existenţa infracţiunii.

Conform Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 1512 din 12 decembrie 2013, pentru determinarea alcoolemiei se recoltează două mostre de sânge în cantitate de câte 10 ml, aşa cum s-a procedat şi în situaţia inculpatului A.

Rezultatul buletinului de analiză toxicologică nr. 806 din 11 iulie 2011 emis de Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici" şi rezultatul expertizei medico-legale nr. 1001/i/2015 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, au stabilit dincolo de orice dubiu rezonabil, că inculpatul a avut o alcoolemie de 1,50 g‰ (prima probă recoltată), o alcoolemie de 1,30 g‰ (a doua probă recoltată) şi o alcoolemie de 1,70 g‰ la momentul depistării în trafic. Prin urmare alcoolemia relevantă din punct de vedere penal, respectiv cea avută la momentul conducerii autoturismului pe drumurile publice, conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 732 din 16 decembrie 2014, este cea de 1,70 g‰.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., atât sub aspectul laturii obiective, cât şi sub aspectul laturii subiective astfel că nu poate fi primită susţinerea inculpatului privind achitarea sa.

Întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii mai-sus menţionate rezultă din interpretarea probelor administrate în faza de urmărire penală inclusiv din declaraţia de recunoaştere a faptei formulată de inculpat.

Inculpatul A. a recunoscut atât la urmărirea penală, cât şi l-a instanţa de fond consumul "conţinutului a cinci-şase beri de 0,33 ml", declaraţie care se coroborează cu rezultatul testării alcooltest din data de 10.07.2011, când a înregistrat o alcoolemie în aerul respirat de 1,70 mg/l alcool pur în aerul expirat, cu rezultatul buletinului de analiză toxicologică nr. 806 din 11 iulie 2011 emis de Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici", precum şi cu rezultatul expertizei medico-legale nr. 1001/i/2015 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei care au stabilit, dincolo de orice dubiu rezonabil că inculpatul a avut o alcoolemie de 1,70 g‰ la momentul depistării în trafic.

Sub aspectul laturii subiective, Înalta Curte reţine că inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie în modalitatea prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. b) C. pen., întrucât a avut reprezentarea consecinţelor acţiunii sale şi acceptat să pună în pericol siguranţa circulaţiei chiar dacă nu a urmărit producerea acestui rezultat (intenţie indirectă).

În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului vizând schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, întrucât acesta apreciază că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 80 C. pen. privind renunţarea la aplicarea pedepsei, Înalta Curte, de asemenea, constată că această solicitare este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

În cuprinsul dispoziţiilor art. 80 alin. (1) C. pen., legiuitorul a prevăzut condiţiile care trebuie îndeplinite pentru ca instanţa să poată dispune renunţarea la aplicarea pedepsei şi anume: a) infracţiunea săvârşită prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura şi întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul şi împrejurările în care a fost comisă, motivul şi scopul urmărit; b) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecinţelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.

Renunţarea la aplicarea pedepsei este o instituţie introdusă prin noul C. pen., care constituie o alternativă la pedepsele privative de libertate, având drept temei încrederea mai întâi a legiuitorului care o instituie şi apoi a judecătorilor care o aplică la cazurile concrete - în posibilitatea de îndreptare a persoanei care a săvârşit o infracţiune, fără a i se aplica o pedeapsă.

Renunţarea la pedeapsă nu este un drept al inculpatului ci o facultate a instanţei, care va lua această măsură numai dacă va constata îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de lege şi va aprecia că există elemente suficiente de a ajunge la concluzia că cel în cauză se va îndrepta chiar fără aplicarea unei pedepse şi că nu există pericolul ca acesta să săvârşească ă nouă infracţiune.

Sub aspectul stării de pericol creată pentru valoarea ocrotită, instanţa de control judiciar arată că infracţiunea prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen. nu este o infracţiune de rezultat ci una de pericol pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, iar raportul de cauzalitate dintre elementul material al infracţiunii şi urmarea imediată rezultă din însăşi săvârşirea faptei.

Înalta Curte reţine că fapta săvârşită de inculpat prezintă un grad de pericol social ridicat, relevat de împrejurările comiterii infracţiunii, respectiv conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibaţie alcoolică de 1,70 g‰, relaţiile sociale referitoare la siguranţa circulaţiei pe drumurile publice fiind incomparabile cu conducerea sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile aplicării dispoziţiilor art. 80 C. pen. pentru a se dispune renunţarea la aplicarea pedepsei, solicitarea inculpatului formulată în acest sens fiind neîntemeiată.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului, respectiv un an închisoare şi a modalităţii sale de executare, instanţa de fond a valorificat corespunzător criteriile generale prevăzute de art. 74 C. pen., ţinând seama de modul de săvârşire a infracţiunii, scopul urmărit şi realizat, actele în circumstanţiere depuse, vârsta, lipsa antecedentelor penale, conduita inculpatului după săvârşirea infracţiunii, situaţia sa familială, nivelul de educaţie (inculpatul fiind avocat în cadrul Baroului Bucureşti) şi nu în ultimul rând atitudinea de recunoaştere şi regret a faptei săvârşite.

Totodată, instanţa de fond în mod justificat a constatat că în raport de persoana inculpatului de statutul său social şi profesional, de comportamentul avut anterior săvârșirii faptei, în cauză sunt îndeplinite condiţiile strict şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 83 C. pen. referitoare la amânarea executării pedepsei, apreciind că există elemente suficiente pentru a ajunge la concluzia că inculpatul s-ar putea îndrepta chiar fără aplicarea imediată a unei pedepse şi că nu există pericolul ca acesta să săvârșească o nouă infracţiune, dar se impune supravegherea conduitei inculpatului A. pentru o perioadă determinată.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conform dispoziţiilor art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 77 din 22 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 65 lei, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 77 din 22 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 65 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 01 iulie 2016.