Absorption of fraud by EU funds fraud under Law 78/2000 Art. 181 in agricultural subsidy claims

Asupra cauzei penale de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 95 din 16 octombrie 2014 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/39/2013 a fost admisă cererea inculpatului A. şi, pe cale de consecinţă, a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care acesta a fost trimis în judecată din infracţiunile de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (campania 2007), fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (campania 2007), înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (campania 2007), folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000 (campania 2008), fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. (campania 2008), înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. (campania 2008), folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000 (campania 2009), fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. (campania 2009), înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. (campania 2009), folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000 (campania 2010), fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. (campania 2010), înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. (campania 2010), înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (campaniile 2007 şi 2008) şi fals în declaraţii, prev. de art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (campaniile 2007 şi 2008), în infracţiunile de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 (campaniile din 2007, 2008, 2009 şi 2010, persoană vătămată fiind Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură), de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 (campaniile din 2007, 2008, 2009 şi 2010), de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 (campaniile din 2007, 2008, 2009 şi 2010, persoană vătămată fiind Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură) de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 (persoană vătămată fiind Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Botoşani) şi fals în declaraţii, prev. de art. 292 din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit.

a) din C. pen. din 1969.

2. În baza art. 396 alin. (1) şi (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen. şi art. 741 alin. (2) din C. pen. din 1969 a încetat procesul penal privind pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen. (persoană vătămată fiind Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Botoşani).

În baza art. 741 alin. (2) teza finală din C. pen. din 1969 corob. cu art. 91 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen. a aplicat inculpatului A. sancţiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1.000 lei, şi a dispus să fie înregistrată în cazierul judiciar.

A condamnat pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 74 lit. a) din C. pen. din 1969 raportat la art. 76 lit. c) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare (campaniile din 2007, 2008, 2009 şi 2010).

A condamnat pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 74 lit. a) din C. pen. din 1969 raportat la art. 76 lit. e) teza I din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen. la pedeapsa de 2 luni închisoare (campaniile din 2007, 2008, 2009 şi 2010).

A condamnat pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 74 lit. a) din C. pen. din 1969 raportat la art. 76 lit. c) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare (campaniile din 2007, 2008, 2009 şi 2010).

În baza art. 292 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 74 lit. a) din C. pen. din 1969 raportat la art. 76 lit. e) teza I din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969, art. 34 lit. b) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului A. în prezenta cauză, urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 71 alin. (1), (2) din C. pen. din 1969 a interzis inculpatului A., cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.

În baza art. 861 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicate inculpatului A.

În temeiul art. 862 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. a stabilit un termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 863 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. a obligat pe inculpatul A., ca pe durata termenului de încercare să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Botoşani, organ desemnat cu supravegherea sa, la datele fixate de această instituţie;

b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În temeiul art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului A. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

A atras atenţia inculpatului A. cu privire la dispoziţiile art. 83 şi art. 84 şi art. 864 alin. (2) din C. pen. din 1969 referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

3. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. (campania din anul 2007).

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. (campania din anul 2007).

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. (campania din anul 2007).

4. În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpata C. pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese, prev. de art. 2531 din C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen. (campania din anul 2007).

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpata C. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prev. de art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 181 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen. (campania din anul 2007 privind SC D. SRL Botoşani).

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpata C. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 215 alin. (1), (2) din C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen. (campania din anul 2007 privind SC D. SRL Botoşani).

5. În temeiul art. 404 alin. (4) lit. i) C. proc. pen. rap. la art. 25 alin. (3) C. proc. pen. a dispus anularea următoarelor înscrisuri:

- cererea nr. 4 din 30.08.2007, înregistrată la Centrul Judeţean A.P.I.A. Truşeşti - formulată de numitul A.;

- cererea nr. 59 din 30 august 2007, depusă la Centrul Local A.P.I.A. Săveni - formulată de numitul A.;

- contract de arendă nr. 814 din 23 august 2007, înregistrat la Primăria Hăneşti, sub nr. 144 din 22 august 2007, încheiat cu E.;

- contract de arendă nr. 800 din 23 august 2007, încheiat cu F.;

- cererea de plată nr. 9 din 07 martie 2007, pentru scheme de sprijin pe suprafaţă pentru anul 2007, înregistrată la Centrul Judeţean A.P.I.A. Botoşani formulată de numitul A.;

- cererea de plată nr. 1 din 11 martie 2008, pentru schemele de sprijin pe suprafaţă înregistrată la Centrul Judeţean A.P.I.A. Botoşani;

- cererile nr. 1142 din 19 februarie 2008 şi nr. 5635 din 19 decembrie 2008, înregistrate la Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Botoşani;

- cererea unică de plată nr. 25469 din 15 aprilie 2009, înregistrată la Centrul Judeţean A.P.I.A. Botoşani;

- contractul de arendă nr. 750 din 03 decembrie 2009 încheiat cu G.;

- contract de arendă nr. 18 din 10 februarie 2008 încheiat cu H.;

- cererile nr. 8295 din 16 martie 2009 şi nr. 12611 din 20 mai 2009 înregistrate la Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Botoşani;

- cererea unică de plată pentru suprafaţă nr. 27917 din 28 aprilie 2010 înregistrată la Centrul Judeţean A.P.I.A. Botoşani;

- contractul de arendare nr. 138 din 27.11.2000, cu numitul I., din com. Dângeni, jud. Botoşani;

- contractele nr. 139 din 27 noiembrie 2000, nr. 1358 din 01 iunie 2004 şi nr. 17 din 10 februarie 2008, încheiate cu numiţii J. şi K.

6. În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. a menţinut sechestrul asigurator instituit prin ordonanţa nr. 74/P/2009 din 13 decembrie 2012 a D.N.A. - Serviciul Teritorial Suceava asupra imobilului - apartamentul nr. 7, situat în mun. Botoşani, str. x, nr. 8 (fost nr. 4), jud. Botoşani, dobândit conform contractului nr. 21 din 27.12.1991, cu valoare de impunere de 136.699 lei, aparţinând inculpatului A., până la concurenţa sumei de 122.818,90 lei.

7. A luat act că persoana vătămată Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Botoşani nu s-a constituit parte civilă în cauză.

8. A obligat pe inculpatul A., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC L. SRL Botoşani, să plătească părţii civile Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură suma de 106.784,15 lei cu titlu de daune materiale, la care se vor calcula accesorii fiscale prevăzute de lege până la data stingerii efective a debitului.

9. A respins acţiunea civilă promovată de partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură faţă de inculpatul B.

10. A respins acţiunea civilă promovată de partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură faţă de inculpata C.

11. A obligat pe inculpatul Huţanu să plătească statului suma de 4.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut că prin rechizitoriul

Prin rechizitoriul nr. 74/P/2009 din data de 11 ianuarie 2011 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor A. trimis în judecată pentru comiterea infracţiunilor de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 (campania 2007), fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 (campania 2007), înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 (campania 2007), folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000 (campania 2008), fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 din C. pen. din 1969 (campania 2008), înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969 (campania 2008), folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000 (campania 2009), fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 din C. pen. din 1969 (campania 2009), înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969 (campania 2009), folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000 (campania 2010), fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 din C. pen. din 1969 (campania 2010), înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969 (campania 2010), înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 (campaniile 2007 şi 2008) şi de fals în declaraţii, prev. de art. 292 din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 (campaniile 2007 şi 2008), C. trimisă în judecată pentru comiterea infracţiunilor de conflict de interese, prev. de art. 2531 din C. pen. din 1969 (campania 2007), complicitate la infracţiunea de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prev. de art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 181 din Legea nr. 78/2000 (campania 2007) şi de complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. (campania 2007) şi B. trimis în judecată pentru comiterea infracţiunilor de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000 (campania 2007), de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 din C. pen. din 1969 (campania 2007) şi de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969 (campania 2007).

În fapt, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A., instanţa a reţinut că SC L. SRL Botoşani, cu sediul în municipiul Botoşani, str. x, nr. 4, jud. Botoşani, este o societate comercială având drept principal obiect de activitate activităţi în domeniul agricol. Până în anul 2008 SC L. SRL Botoşani a avut drept administrator pe inculpatul A., ulterior administrator devenind fiul acestuia M.

La data de 30.08.2007 SC L. SRL Botoşani, prin administratorul său, inculpatul A. a depus la Centrul Local Truşeşti al A.P.I.A., cererea de plată nr. 4, pentru sprijin financiar prin bonuri valorice pentru subvenţionarea motorinei şi a altor resurse materiale pentru suprafaţa de 120 ha teren. Cererea şi înscrisurile însoţitoare au fost completate şi semnate personal de către inculpatul A.

Ulterior, finalizând verificările, angajaţii din cadrul Centrului Local A.P.I.A. Truşeşti, în legătură cu cererea amintită, au emis decizia de plată pentru suma totală de 54.000 lei (12.450 lei pentru motorină, 16.422 lei pentru seminţe, 9.000 lei pentru pesticide şi 16.128 lei pentru îngrăşăminte).

Procedând la verificarea legalităţii acordării sprijinului financiar acordat SC L. SRL Botoşani pentru campania agricolă din anul 2007, Direcţia Antifraudă, Control Intern şi Supracontrol din cadrul A.P.I.A. - aparat central (proces-verbal de constatare nr. 2068 din 21 octombrie 2011 şi anexele sale) a constatat că societatea comercială administrată de inculpatul A. a primit sprijin financiar necuvenit pentru suprafaţa de 75,78 ha.

Practic, în cuprinsul cererii de plată în cauză, inculpatul A., deşi nu avea documente justificative ale dreptului de folosinţă, cu privire la 75,78 ha, a procedat la înscrierea acestora în suprafaţa declarată, funcţionarii A.P.I.A. Truşeşti fiind astfel induşi în eroare (din centralizatorul contractelor de arendă nr. 3215 din 30 august 2007 depus la dosarul de subvenţie al SC L. SRL Botoşani a rezultat că această societate a avut contracte de arendă încheiate doar pentru suprafaţa de 44,22 ha de teren pe raza comunei Truşeşti, jud. Botoşani, pentru restul suprafeţei declarate depunând nişte procuri de administrare ce nu pot fi considerate documente valabile pentru dovedirea folosinţei terenurilor).

La data de 30.08.2007 SC L. SRL Botoşani, prin administratorul său, inculpatul A. a depus la Centrul Local Săveni al A.P.I.A., cererea de plată nr. 59, pentru sprijin financiar prin bonuri valorice pentru subvenţionarea motorinei şi a altor resurse materiale pentru suprafaţa de teren de 10 ha situată pe raza comunei Hăneşti, jud. Botoşani, cultivată cu rapiţă. Cererea şi înscrisurile însoţitoare au fost completate şi semnate personal de către inculpatul A.

Ulterior, finalizând verificările, angajaţii din cadrul Centrului Local A.P.I.A. Săveni, în legătură cu cererea amintită, au emis decizia de plată pentru suma totală de 4.000 lei.

Procedând la verificarea legalităţii acordării sprijinului financiar acordat SC L. SRL Botoşani pentru campania agricolă din anul 2007, Direcţia Antifraudă, Control Intern şi Supracontrol din cadrul A.P.I.A. - aparat central (proces-verbal de constatare nr. 2068 din 21 octombrie 2011 şi anexele sale) a constatat că societatea comercială administrată de inculpatul A. a primit sprijin financiar necuvenit pentru suprafaţa de 10 ha de teren motivat de faptul că SC L. SRL Botoşani nu a făcut dovada achitării arendei pentru anul 2006, iar E. a arendat cu 0,96 ha teren mai mult decât deţinea în proprietate.

Instanţa a reţinut că în cuprinsul cererii de plată în cauză, inculpatul A., deşi nu avea documente justificative legale ale dreptului de folosinţă, cu privire la cele 10 ha de teren, a procedat la înscrierea acestora în suprafaţa declarată, funcţionarii A.P.I.A. Truşeşti fiind astfel induşi în eroare (aşa cum rezultă din declaraţiile inculpatului în faţa instanţei de judecată contractele de arendă nr. 143 din 22 august 2007 încheiat cu F. şi nr. 144 din 22 august 2007 încheiat cu E. sunt false, în sensul că au fost întocmite doar de inculpat, persoanele ce figurau ca arendatori nefiind prezente; inculpatul a arătat că el a fost cel care a semnat contractele în cauză şi pentru arendatori, cu o semnătură diferită de a sa uzuală).

La data de 07.03.2007 SC L. SRL Botoşani, prin administratorul său, inculpatul A. a depus la Centrul Judeţean Botoşani al A.P.I.A., cererea de plată nr. 9, pentru suprafaţa de 170,30 ha teren (145,11 ha pe raza comunei Dângeni, jud. Botoşani, 4,00 ha pe raza municipiului Botoşani, 11,19 ha pe raza comunei Curteşti, jud. Botoşani, şi 10,00 ha pe raza comunei Hăneşti, jud. Botoşani), solicitând sprijin financiar pentru SAPS (plată unică pe suprafaţă), PNDC1 (plată naţională complementară) şi adiţional PNDC (soia modificată genetic).

Cererea şi înscrisurile însoţitoare au fost completate şi semnate personal de către inculpatul A. (cererea a fost însoţită de următoarele înscrisuri: certificat de înregistrare, act dovedire cont bancar, declaraţie de suprafaţă şi hărţi ortofotoplan).

După depunerea cererii fermierul SC L. SRL Botoşani, prin administrator, inculpatul A., şi-a modificat suprafaţa iniţial declarată (prin completarea formularului M2 - completare declaraţie de suprafaţă pe anul 2007, fermierul a adăugat următoarele suprafeţe: 1,6 ha pe raza comunei Dângeni, jud. Botoşani, în BF nr. 186; 5,65 ha pe raza comunei Curteşti, jud. Botoşani, în BF nr. 346; 7,00 ha pe raza comunei Curteşti, jud. Botoşani, în BF nr. 359).

Ulterior, finalizând verificările, angajaţii din cadrul Centrului Judeţean A.P.I.A. Botoşani, în legătură cu cererea amintită, au emis decizia de plată nr. 1519123 din 06 mai 2008, de acordare a plăţilor în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă aferente campaniei agricole din 2007, pentru suma totală de 55.151,18 lei (SAPS - plată unică pe suprafaţă, 31.197,11 lei, pentru suprafaţa de 184,55 ha; PNDC1 - plată naţională complementară, 23.954,69 lei, pentru suprafaţa de 152,41 ha).

Procedând la verificarea legalităţii acordării sprijinului financiar acordat SC L. SRL Botoşani pentru campania agricolă din anul 2007, Direcţia Antifraudă, Control Intern şi Supracontrol din cadrul A.P.I.A. - aparat central (în baza delegaţiei nr. 39371 din 17 decembrie 2010, aprobată de către directorul general al A.P.I.A.) a constatat că societatea comercială administrată de inculpatul A. a primit sprijin financiar necuvenit pentru suprafaţa de 26,08 ha, în cuantum de 37.180,71 lei (23.308,67 lei din bugetul comunităţii europene şi 13.871,99 lei din bugetul naţional).

Practic, în cuprinsul cererii de plată în cauză, inculpatul A., deşi nu avea documente justificative ale dreptului de folosinţă, cu privire la 26,08 ha, a procedat la înscrierea acestora în suprafaţa declarată, funcţionarii A.P.I.A. fiind astfel induşi în eroare (contractul de arendare nr. 21 din 10 februarie 2008, înregistrat la Primăria Comunei Dângeni, jud. Botoşani, sub nr. 522 din 13 februarie 2008, încheiat de SC L. SRL Botoşani cu N., în calitate de arendator, pentru suprafaţa de 5,72 ha, teren agricol situat în BF 346, nu poate fi considerat document justificativ al dreptului de folosinţă asupra terenului declarat, întrucât acest contract este încheiat după data depunerii cererii pentru plată; în BF nr. 278 situat în comuna Dângeni, jud. Botoşani, SC L. SRL Botoşani a declarat suprafaţa de 23,18 ha, însă din adresa nr. 2720 din 05 iulie 2011 a Primăriei Comunei Dângeni, jud. Botoşani, rezultă că în acest bloc fizic societatea amintită folosea doar suprafaţa de 16,82 ha; pe raza municipiului Botoşani, SC L. SRL Botoşani a declarat că foloseşte suprafaţa de 4,00 ha, însă din adresa nr. 2866 din 16 februarie 2011 a Primăriei Municipiului Botoşani rezultă că societatea nu figurează în registrul agricol cu nicio suprafaţă de teren în perioada 2007-2010; de asemenea, contractele de arendare nr. 799 din 23 august 2007, înregistrat la Primăria Comunei Hăneşti, jud. Botoşani cu nr. 143 din 22 august 2007, încheiat cu F., pentru suprafaţa de 5,00 ha şi nr. 814 din 23 august 2007, înregistrat la Primăria Comunei Hăneşti, jud. Botoşani cu nr. 144 din 22 august 2007, încheiat cu E. pentru suprafaţa de 5,00 ha, nu pot fi considerate documente justificative ale dreptului de folosinţă a terenurilor pentru societate în condiţiile în care au fost încheiate ulterior depunerii cererii de sprijin; mai mult, aşa cum s-a arătat mai sus cele două contracte au fost întocmite în fals de către inculpat).

La data de 11.03.2008 SC L. SRL Botoşani, prin administratorul său, inculpatul A. a depus la Centrul Judeţean Botoşani al A.P.I.A., cererea de plată nr. 1, pentru suprafaţa de 299,15 ha teren (255,30 ha pe raza comunei Dângeni, jud. Botoşani, 4,00 ha pe raza municipiului Botoşani, 31,85 ha pe raza comunei Curteşti, jud. Botoşani şi 10,00 ha pe raza comunei Hăneşti, jud. Botoşani), solicitând sprijin financiar pentru SAPS (plată unică pe suprafaţă), PNDC1 (plată naţională complementară) şi pentru culturi energetice.

Cererea şi înscrisurile însoţitoare au fost completate şi semnate personal de către inculpatul A. (cererea a fost însoţită de următoarele înscrisuri: act dovedire cont bancar, declaraţie de suprafaţă şi hărţi ortofotoplan).

După depunerea cererii fermierul SC L. SRL Botoşani, prin administrator, inculpatul A., şi-a modificat suprafaţa iniţial declarată (prin completarea formularului M3 - retragere parţială a declaraţiei de suprafaţă pe anul 2008, fermierul a retras din declaraţia iniţială următoarele suprafeţe: 2,00 ha pe raza comunei Dângeni, jud. Botoşani, în BF nr. 278; 0,10 ha pe raza comunei Curteşti, jud. Botoşani, în BF nr. 397).

Ulterior, finalizând verificările, angajaţii din cadrul Centrului Judeţean A.P.I.A. Botoşani, în legătură cu cererea amintită, au emis decizia de plată nr. 2302884 din 15 iunie 2009, de acordare a plăţilor în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă aferente campaniei agricole din 2008, pentru suma totală de 142.378,79 lei (SAPS - plată unică pe suprafaţă, 66.501,98 lei, pentru suprafaţa de 297,05 ha; PNDC1 - plată naţională complementară, 44.912,32 lei, pentru suprafaţa de 257,00 ha; culturi energetice: rapiţă - 9.793,41 lei pentru suprafaţa de 58,17 ha, floarea soarelui - 1.851,94 lei pentru suprafaţa de 11,00 ha, soia -19.319,14 lei pentru suprafaţa de 114,75 ha).

Procedând la verificarea legalităţii acordării sprijinului financiar acordat SC L. SRL Botoşani pentru campania agricolă din anul 2008, Direcţia Antifraudă, Control Intern şi Supracontrol din cadrul A.P.I.A. - aparat central a constatat că societatea comercială administrată de inculpatul A. a primit sprijin financiar necuvenit pentru suprafaţa de 23,83 ha, în cuantum de 34.878,54 lei (29.620,18 lei din bugetul comunităţii europene şi 5.258,35 lei din bugetul naţional).

Practic, în cuprinsul cererii de plată în cauză, inculpatul A., deşi nu avea documente justificative ale dreptului de folosinţă, cu privire la 23,83 ha, a procedat la înscrierea acestora în suprafaţa declarată, funcţionarii A.P.I.A. fiind astfel induşi în eroare (contractul de arendare nr. 26 din 11 februarie 2008, înregistrat la Primăria Comunei Curteşti, jud. Botoşani sub nr. 5 din 12 februarie 2008, încheiat de SC L. SRL Botoşani cu O., în calitate de arendator, pentru suprafaţa de 1,50 ha, teren situat în BF 359, nu poate fi considerat document justificativ al dreptului de folosinţă asupra întregului teren declarat, întrucât arendatorul a devenit proprietarul asupra a 0,5 ha teren ulterior încheierii contractului de arendă, iar pentru suprafaţa de 1,00 ha teren nu a prezentat niciun act doveditor; contractul de arendare nr. 27 din 11 februarie 2008, înregistrat la Primăria Comunei Curteşti, jud.

Botoşani sub nr. 6 din 12 februarie 2008, încheiat de SC L. SRL Botoşani cu P., în calitate de arendator, pentru suprafaţa de 1,20 ha, teren agricol situat în BF 397, nu poate fi considerat document justificativ al dreptului de folosinţă asupra terenului declarat, întrucât arendatorul figura în evidenţele primăriei doar cu suprafaţa de 0,50 ha livezi; în BF nr. 432 de pe raza comunei Curteşti, jud. Botoşani, SC L. SRL Botoşani, a solicitat şi primit sprijin financiar şi pentru suprafaţa de 4,31 ha (livezi), însă din adresa nr. 1057 din 02 februarie 2011 a Primăriei Comunei Curteşti, jud.

Botoşani, rezultă faptul că societatea nu deţine teren în acest bloc fizic; în BF nr. 278 situat în comuna Dângeni, jud. Botoşani, SC L. SRL Botoşani a declarat suprafaţa de 29,18 ha, însă din adresa nr. 2720 din 05 iulie 2011 a Primăriei Comunei Dângeni, jud. Botoşani, rezultă că în acest bloc fizic societatea amintită folosea doar suprafaţa de 16,82 ha; pe raza municipiului Botoşani, SC L. SRL Botoşani a declarat că foloseşte suprafaţa de 4,00 ha, însă din adresa nr. 2866 din 16 februarie 2011 a Primăriei Municipiului Botoşani rezultă că societatea nu figurează în registrul agricol cu nicio suprafaţă de teren în perioada 2007-2010; de asemenea, contractul de arendare nr. 814 din 23 august 2007, înregistrat la Primăria Comunei Hăneşti, jud.

Botoşani, cu nr. 144 din 22 august 2007, încheiat cu E. pentru suprafaţa de 5,00 ha, nu poate fi considerat document justificativ al dreptului de folosinţă a terenului pentru societate în condiţiile în care E., conform titlului de proprietate nr. 92396/1999 a primit în proprietate doar suprafaţa de 4,04 ha şi nu de 5,00 ha; mai mult, aşa cum rezultă din declaraţiile inculpatului în faţa instanţei de judecată contractele de arendă nr. 143 din 22 august 2007 încheiat cu F. şi nr. 144 din 22 august 2007 încheiat cu E. sunt false, în sensul că au fost întocmite doar de acesta, persoanele ce figurau ca arendatori nefiind prezente; inculpatul a arătat că el a fost cel care a semnat contractele în cauză şi pentru arendatori, cu o semnătură diferită de a sa uzuală).

La data de 15.04.2009 SC L. SRL Botoşani, prin reprezentantul său (delegat), inculpatul A. (administrator de drept fiind numit între timp fiul inculpatului pe nume Q.) a depus la Centrul Judeţean Botoşani al A.P.I.A., cererea de plată nr. 25469, pentru suprafaţa de 303,02 ha teren (257,12 ha pe raza comunei Dângeni, jud. Botoşani, 4,00 ha pe raza municipiului Botoşani, 31,90 ha pe raza comunei Curteşti, jud. Botoşani, şi 10,00 ha pe raza comunei Hăneşti, jud. Botoşani), solicitând sprijin financiar pentru SAPS (plată unică pe suprafaţă), PNDC1 (plată naţională complementară) şi pentru culturi energetice.

Cererea şi înscrisurile însoţitoare au fost completate şi semnate personal de către inculpatul A. (cererea a fost însoţită de următoarele înscrisuri: certificat de înregistrare, act dovedire cont bancar, declaraţie de suprafaţă şi hărţi ortofotoplan).

Ulterior, finalizând verificările, angajaţii din cadrul Centrului Judeţean A.P.I.A. Botoşani, în legătură cu cererea amintită, au emis decizia de plată nr. 3573492 din 11 iunie 2010, de acordare a plăţilor în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă aferente campaniei agricole din 2009, pentru suma totală de 145.243,92 lei (SAPS - plată unică pe suprafaţă, 84.538 lei, pentru suprafaţa de 303,02 ha; PNDC1 - plată naţională complementară, 48.390,92 lei, pentru suprafaţa de 257,00 ha; culturi energetice: rapiţă - 12.314,87 lei pentru suprafaţa de 64,88 ha).

Procedând la verificarea legalităţii acordării sprijinului financiar acordat SC L. SRL Botoşani pentru campania agricolă din anul 2008, Direcţia Antifraudă, Control Intern şi Supracontrol din cadrul A.P.I.A. - aparat central a constatat că societatea comercială administrată de inculpatul A. a primit sprijin financiar necuvenit pentru suprafaţa de 29,80 ha, în cuantum de 34.724,90 lei (27.436 lei din bugetul comunităţii europene şi 7.288,65 din bugetul naţional).

Practic, în cuprinsul cererii de plată în cauză, inculpatul A., deşi nu avea documente justificative ale dreptului de folosinţă, cu privire la 29,80 ha, a procedat la înscrierea acestora în suprafaţa declarată, funcţionarii A.P.I.A. fiind astfel induşi în eroare (contractul de arendare nr. 26 din 11 februarie 2008, înregistrat la Primăria Comunei Curteşti, jud. Botoşani, sub nr. 5 din 12 februarie 2008, încheiat de SC L. SRL Botoşani cu O., în calitate de arendator, pentru suprafaţa de 1,50 ha, teren agricol situat în BF 359, nu poate fi considerat document justificativ al dreptului de folosinţă asupra terenului declarat, întrucât arendatorul nu a dovedit cu acte că este proprietarul a 1,00 ha teren din cele 1,50 ha teren arendate; contractul de arendare nr. 27 din 11 februarie 2008, înregistrat la Primăria Comunei Curteşti, jud.

Botoşani, sub nr. 6 din 12 februarie 2008, încheiat de SC L. SRL Botoşani cu P., în calitate de arendator, pentru suprafaţa de 1,20 ha, teren agricol situat în BF 397, nu poate fi considerat document justificativ al dreptului de folosinţă asupra terenului declarat, întrucât arendatorul figura în evidenţele primăriei doar cu suprafaţa de 0,50 ha livezi; în BF nr. 432 de pe raza comunei Curteşti, jud. Botoşani, SC L. SRL Botoşani, a solicitat şi primit sprijin financiar şi pentru suprafaţa de 4,31 ha (livezi), însă din adresa nr. 1057 din 02 februarie 2011 a Primăriei Comunei Curteşti, jud.

Botoşani, rezultă faptul că societatea nu deţine teren în acest bloc fizic; în BF 214 situat în comuna Dângeni, jud. Botoşani, SC L. SRL Botoşani a declarat în campania din anul 2008 suprafaţa de 8,53 ha, iar în anul 2009, în acelaşi bloc fizic a declarat suprafaţa de14,35 ha fără a avea acte justificative pentru suprafaţa declarată în plus (de 5,82 ha); în BF nr. 278 situat în comuna Dângeni, jud. Botoşani, SC L. SRL Botoşani a declarat suprafaţa de 29,18 ha, însă din adresa nr. 2720 din 05 iulie 2011 a Primăriei Comunei Dângeni, jud.

Botoşani, rezultă că în acest bloc fizic societatea amintită folosea doar suprafaţa de 16,82 ha; pe raza municipiului Botoşani, SC L. SRL Botoşani a declarat că foloseşte suprafaţa de 4,00 ha, însă din adresa nr. 2866 din 16 februarie 2011 a Primăriei Municipiului Botoşani rezultă că societatea nu figurează în registrul agricol cu nicio suprafaţă de teren în perioada 2007-2010; de asemenea, contractul de arendare nr. 814 din 23 august 2007, înregistrat la Primăria Comunei Hăneşti, jud. Botoşani cu nr. 144 din 22 august 2007, încheiat cu E. pentru suprafaţa de 5,00 ha, nu poate fi considerat document justificativ al dreptului de folosinţă a terenului pentru societate în condiţiile în care E., conform titlului de proprietate nr. 92396/1999 a primit în proprietate doar suprafaţa de 4,04 ha şi nu de 5,00 ha; mai mult, aşa cum rezultă din declaraţiile inculpatului în faţa instanţei de judecată contractele de arendă nr. 143 din 22 august 2007 încheiat cu F.

şi nr. 144 din 22 august 2007 încheiat cu E. sunt false, în sensul că au fost întocmite doar de acesta, persoanele ce figurau ca arendatori nefiind prezente; inculpatul a arătat că el a fost cel care a semnat contractele în cauză şi pentru arendatori, cu o semnătură diferită de a sa uzuală).

La data de 28.04.2010 SC L. SRL Botoşani, prin reprezentantul său (delegat), inculpatul A. (administrator de drept fiind numit între timp fiul inculpatului pe nume Q.) a depus la Centrul Judeţean Botoşani al A.P.I.A., cererea de plată nr. 27917, pentru suprafaţa de 424,45 ha teren (pe raza comunei Dângeni, jud. Botoşani, a municipiului Botoşani, a comunei Curteşti, jud. Botoşani, şi a comunei Hăneşti, jud. Botoşani), solicitând sprijin financiar pentru SAPS (plată unică pe suprafaţă) şi PNDC1 (plată naţională complementară).

Cererea şi înscrisurile însoţitoare au fost completate şi semnate personal de către inculpatul A. (cererea a fost însoţită de următoarele înscrisuri: act dovedire cont bancar, declaraţie de suprafaţă şi copie C.I.).

După depunerea cererii fermierul SC L. SRL Botoşani, prin reprezentantul său, inculpatul A., şi-a modificat suprafaţa iniţial declarată (suprafaţa determinată a culturii fiind de 423,75 ha).

Ulterior, finalizând verificările, angajaţii din cadrul Centrului Judeţean A.P.I.A. Botoşani, în legătură cu cererea amintită, au emis decizia de plată nr. 2598325 din 15 martie 2011, de acordare a plăţilor în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă aferente campaniei agricole din 2010, pentru suma totală de 218.707,53 lei (SAPS - plată unică pe suprafaţă, 136.519,55 lei, pentru suprafaţa de 423,75 ha; PNDC1 - plată naţională complementară, 82.187,98 lei, pentru suprafaţa de 379,93 ha).

Procedând la verificarea legalităţii acordării sprijinului financiar acordat SC L. SRL Botoşani pentru campania agricolă din anul 2010, Direcţia Antifraudă, Control Intern şi Supracontrol din cadrul A.P.I.A. - aparat central a constatat că societatea comercială reprezentată de inculpatul A. a primit sprijin financiar necuvenit pentru suprafaţa de 20,11 ha, în cuantum de 16.034,84 lei (12.436,22 lei din bugetul comunităţii europene şi 3.521 lei din bugetul naţional).

Practic, în cuprinsul cererii de plată în cauză (şi în anexele acesteia), inculpatul A., deşi nu avea documente justificative ale dreptului de folosinţă, cu privire la 20,11 ha teren, a procedat şi la înscrierea acestora în suprafaţa declarată, funcţionarii A.P.I.A. fiind astfel induşi în eroare (contractul de arendare nr. 26 din 11 februarie 2008, înregistrat la Primăria Comunei Curteşti, jud. Botoşani, sub nr. 5 din 12 februarie 2008, încheiat de SC L. SRL Botoşani cu O., în calitate de arendator, pentru suprafaţa de 1,50 ha, teren agricol situat în BF 359, nu poate fi considerat document justificativ al dreptului de folosinţă asupra terenului declarat, întrucât arendatorul nu a dovedit cu acte că este proprietarul a 1,00 ha teren din cele 1,50 ha teren arendate; contractul de arendare nr. 27 din 11 februarie 2008, înregistrat la Primăria Comunei Curteşti, jud.

Botoşani, sub nr. 6 din 12 februarie 2008, încheiat de SC L. SRL Botoşani cu P., în calitate de arendator, pentru suprafaţa de 1,20 ha, teren agricol situat în BF 397, nu poate fi considerat document justificativ al dreptului de folosinţă asupra terenului declarat, întrucât arendatorul figura în evidenţele primăriei doar cu suprafaţa de 0,50 ha livezi; în BF 214 situat în comuna Dângeni, jud. Botoşani, SC L. SRL Botoşani a declarat în campania din anul 2008 suprafaţa de 8,53 ha, iar în anii 2009 şi 2010, în acelaşi bloc fizic a declarat suprafaţa de14,35 ha fără a avea acte justificative pentru suprafaţa declarată în plus (de 5,82 ha);

în BF nr. 278 situat în comuna Dângeni, jud. Botoşani, SC L. SRL Botoşani a declarat suprafaţa de 24,45 ha, însă din adresa nr. 2720 din 05 iulie 2011 a Primăriei Comunei Dângeni, jud. Botoşani, rezultă că în acest bloc fizic societatea amintită folosea doar suprafaţa de 16,82 ha; pe raza municipiului Botoşani, SC L. SRL Botoşani a declarat că foloseşte suprafaţa de 4,00 ha, însă din adresa nr. 2866 din 16 februarie 2011 a Primăriei Municipiului Botoşani rezultă că societatea nu figurează în registrul agricol cu nicio suprafaţă de teren în perioada 2007-2010; de asemenea, contractul de arendare nr. 814 din 23 august 2007, înregistrat la Primăria Comunei Hăneşti, jud.

Botoşani, cu nr. 144 din 22 august 2007, încheiat cu E. pentru suprafaţa de 5,00 ha, nu poate fi considerat document justificativ al dreptului de folosinţă a terenului pentru societate în condiţiile în care E., conform titlului de proprietate nr. 92396/1999 a primit în proprietate doar suprafaţa de 4,04 ha şi nu de 5,00 ha; mai mult, aşa cum rezultă din declaraţiile inculpatului în faţa instanţei de judecată contractele de arendă nr. 143 din 22 august 2007 încheiat cu F. şi nr. 144 din 22 august 2007 încheiat cu E. sunt false, în sensul că au fost întocmite doar de acesta, persoanele ce figurau ca arendatori nefiind prezente; inculpatul a arătat că el a fost cel care a semnat contractele în cauză şi pentru arendatori, cu o semnătură diferită de a sa uzuală).

Cu toate acestea, pentru campania 2010, aşa cum reiese din adresa nr. 3118 din 18 martie 2014 a Direcţiei Economice - Serviciul Recuperare Debite, din cadrul A.P.I.A., înregistrată la Direcţia Juridică cu nr. l.166 din 19 martie 2014, debitul a fost stins în totalitate prin deducere din plăţile următoare, cu Nota de compensare nr. 216020 din 21 octombrie 2012. Pentru neachitarea debitului reprezentând creanţa principală, în interiorul perioadei de scadenţă, au fost calculate accesorii în valoare de 112,69 lei, care au fost stinse în totalitate prin Nota de compensare nr. 217883 din 21 octombrie 2012.

În campaniile agricole din anii 2007 şi 2008 (aşa cum rezultă din procesul-verbal din 18.03.2010 al Gărzii Financiare Botoşani şi înscrisurile anexate acestuia) inculpatul A., în calitatea sa de administrator al SC L. SRL Botoşani, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la date diferite de timp, a completat şi semnat în faţa funcţionarilor publici din cadrul Direcţiei pentru Agricultură Judeţene Botoşani cereri de plată a subvenţiei pentru producţia marfă livrată la produsele agricole (nr. 1142 din 19 februarie 2008, nr. 5635 din 19 decembrie 2008, nr. 8295 din 16 martie 2009 şi nr. 12611 din 20 mai 2009) în care a inserat, cu intenţie, date nereale, cu privire la producţia de soia obţinută în cadrul firmei sale în anii amintiţi. Practic, pentru anul 2007 inculpatul a declarat o producţie proprie de soia mai mare cu 28.310 kg decât cea reală (pentru care a încasat nejustificat o subvenţie de 6.624 lei), iar pentru anul 2008 a declarat o producţie proprie de soia mai mare cu 91.556 kg decât cea reală (pentru care a încasat nejustificat o subvenţie de 27.466,8 lei).

Curtea nu a apreciat întemeiată apărarea inculpatului A. în sensul că a folosit efectiv suprafeţele de teren trecute în declaraţiile de suprafaţă aferente dosarelor de subvenţie pe anii 2007, 2008, 2009 şi 2010 (în baza unor titluri justificative: contracte de arendă, procuri de administrare, contracte de mandat), astfel că a apreciat că nu se poate reţine caracterul nereal al celor declarate şi, implicit, obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetul naţional.

Faptul că inculpatul A. a cunoscut caracterul nereal al suprafeţelor declarate ca fiind utilizate (de SC L. SRL Botoşani) şi că a urmărit tocmai inducerea în eroare a funcţionarilor A.P.I.A. şi obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene şi din bugetul naţional, rezultă din anumite împrejurări de fapt ale cauzei reţinute pe baza probelor administrate (declaraţiile inculpatului, coroborate cu dosarele de subvenţie ale SC L. SRL Botoşani în original, cu procesele-verbale de control încheiate de Direcţia Antifraudă, Control Intern şi Supracontrol din cadrul A.P.I.A. - aparat central şi înscrisurile anexate acestora şi cu procesul-verbal din 18.03.2010 al Gărzii Financiare Botoşani şi înscrisurile anexate acestuia), respectiv: din faptul că inculpatul cunoştea foarte bine configuraţia şi modul de amplasare al parcelelor de teren declarate (lucra de mult timp în agricultură în zonele amintite, astfel că nu putea face declaraţii nereale din eroare); din împrejurarea că unele contracte de arendă au fost încheiate după data depunerii cererii de plată (spre exemplu, contractele de arendă încheiate cu numiţii, E. şi F. depuse la dosarul de subvenţie pentru campania agricolă din 2007); din împrejurarea că unele contracte au fost întocmite în fals de către inculpat (cum este cazul celor două contracte de arendă încheiate cu numiţii E. şi F.); din împrejurarea că unii arendatori nu aveau acte de proprietate cu privire la terenurile arendate, în tot sau în parte, iar o astfel de situaţie era foarte uşor de depistat (spre exemplu contractul de arendă încheiat cu E. depus în dosarele de subvenţie pentru anii 2008, 2009 şi 2010 - acesta avea în proprietate conform TP nr. 92396/1999 doar suprafaţa de 4,04 ha şi nu 5,00 ha cât a arendat); contractul de arendă încheiat cu numitul O. - acesta nu a dovedit cu acte că este proprietarul a 1,00 ha teren din cele 1,50 ha teren arendate);

împrejurarea că a declarat suprafeţe de teren cu privire la care în evidenţele primăriilor în cauză societatea sa nu figura cu ele în proprietate, posesie sau folosinţă (este vorba de cele 4 ha teren de pe raza municipiului Botoşani, despre terenurile din blocul fizic 278 situat în comuna Dângeni, jud. Botoşani); din împrejurarea că a continuat să folosească drept documente justificative unele procuri de administrare a terenurilor deşi ştia, din discuţiile cu funcţionarii A.P.I.A. că acestea nu ar avea un astfel de caracter (a se vedea în acest sens declaraţia inculpatului din faţa instanţei de judecată).

Drept urmare, nu poate fi reţinută ca fiind incidentă cauza de împiedicare a exercitării acţiunii penale prev. de art. 16 alin. (1) lit.

a) C. proc. pen. "fapta nu există".

A arătat inculpatul A., în apărarea sa, că unele terenuri declarate ca fiind folosite în cele patru campanii agricole (pentru obţinerea subvenţiilor) aparţineau membrilor familiei sale (4 ha pe raza municipiului Botoşani aparţinând inculpaţilor A. şi C.; 7 ha pe raza comunei Dângeni, jud. Botoşani, aparţinând numitului M., fiul celor doi inculpaţi amintiţi, etc.), au fost efectiv folosite şi, cu toate acestea nu au fost luate în considerare de organele de control din cadrul A.P.I.A. Ori, câtă vreme terenurile în cauză au fost declarate ca fiind folosite de SC L. SRL Botoşani şi nu există niciun document care să dovedească titlul în baza căreia societatea le-a primit în folosinţă ori folosit (patrimoniile inculpatului A. şi al membrilor familiei sale fiind distincte de cel al societăţii comerciale amintite), în mod corect s-a apreciat, în cazul acestor suprafeţe de teren că nu există documente justificative ale dreptului de folosinţă.

Inculpatul A. a mai invocat în apărarea sa că nu s-a ţinut cont de faptul că a folosit efectiv unele terenuri, în campaniile agricole amintite, în baza unor procuri de administrare (primite de la proprietarii terenurilor încă din 2005).

Conform art. 7 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 125 din 21 decembrie 2006 pentru aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007 "pentru a beneficia de acordarea de plăţi în cadrul schemelor de plată unică pe suprafaţă, solicitanţii trebuie (…) f) să prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de folosinţă şi să poată face dovada că utilizează terenul pentru care s-a depus cererea".

Potrivit art. 4 din Ordinul M.A.D.R. nr. 704/2007 (în vigoare începând cu 03.09.2007) "documentele doveditoare solicitate producătorului agricol, conform art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006, privind utilizarea terenului agricol sunt, după caz, titlu de proprietate, contract de arendare, contract de concesionare, contract de închiriere, adeverinţă de la primăria locală care să ateste înscrierea în Registrul agricol ca utilizator al terenului respectiv, chitanţa/bon fiscal pentru achitarea taxei de păşunat, contract de păşunat şi, după caz, adeverinţa eliberată de consiliul local din care să reiasă suprafaţa utilizată pentru păşunat în funcţie de taxa achitat".

Potrivit art. 4 din Ordinul M.A.D.R. nr. 246/2008 (în vigoare începând cu 25.04.2008) "documentele doveditoare solicitate producătorului agricol, conform art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006, privind utilizarea terenului agricol sunt, după caz, titlul de proprietate sau alte acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului, contractul de arendare, contractul de concesiune, contractul de asociere în participaţiune, contractul de închiriere sau altele asemenea" [acest ordin a fost modificat, începând cu data de 06.03.2009 art. 4 având următorul cuprins:

" documentele doveditoare solicitate producătorului agricol, conform art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006, privind dreptul de folosinţă a terenului agricol sunt, după caz, titlul de proprietate sau alte acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului, contractul de arendare, contractul de concesiune, contractul de asociere în participaţiune, contractul de închiriere sau altele asemenea"].

Prin urmare, ulterior intrării în vigoare a Ordinului M.A.D.R. nr. 704/2007 (03.09.2007), procurile de administrare invocate de inculpatul A. cu privire la unele terenuri trecute în declaraţiile de suprafaţă nu întrunesc condiţiile legale pentru a fi considerate documente justificative ale dreptului de folosinţă (nu se regăsesc în enumerările prev. de art. 4 din Ordinul nr. 704/2007 şi de art. 4 din Ordinul nr. 246/2008 şi nici nu pot fi incluse în categoria "altele asemenea" conform tezei finale din ultimul act normativ invocat, în condiţiile în care în acesta se face trimitere doar la unele categorii de contracte - acte juridice bilaterale; procurile nu întrunesc această condiţie). O interpretare similară a textului rezultă şi din analiza art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006 care stabileşte persoanele ce pot beneficia de plăţile directe în cadrul Schemei de plată unică pe suprafaţă ca fiind persoanele fizice şi/sau persoanele juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicită plata, în calitate de proprietari, arendaşi, concesionari, asociaţi administratori în cadrul asociaţiilor în participaţiune, locatari sau altele asemenea. Cel ce foloseşte un teren în baza unei procuri de administrare cu privire la un teren nu se poate încadra în enumerarea mai sus amintită (sintagma alte asemenea vizează o parte dintr-un contract - act juridic bilateral, nu orice persoană fizică sau juridică).

În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului A. de înlăturare a actelor materiale prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000 şi de art. 215 alin. (1), (2) din C. pen. din 1969, din campania agricolă din anul 2010, motivat de incidenţa cauzei de nepedepsire prev. de art. 741 alin. (2) din C. pen. din 1969, instanţa a considerat-o neîntemeiată.

Într-adevăr, potrivit alin. (2) din textul mai sus amintit, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la soluţionarea cauzei în prima instanţă, inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat (de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale), se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.

Practic, pentru a beneficia de această cauză de nepedepsire inculpatul trebuie să acopere integral prejudiciul de până la 50.000 euro (ce presupune un act, o iniţiativă sau o acţiune de plată, din partea sa).

Ori, în speţă, instanţa a arătat că, referitor la campania agricolă din 2010, prejudiciul a fost într-adevăr reparat în cursul urmăririi penale, însă prin deducere din plăţi ulterioare (compensare), la iniţiativa exclusivă a părţii civile, astfel că nu se poate vorbi de o acoperire integrală a prejudiciului din partea inculpatului A.

Cu privire la infracţiunea de fals în declaraţii, prev. de art. 292 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 reţinută în sarcina inculpatului A., apărările acestuia, în sensul că a înscris în cererile de acordare a subvenţiilor amintite şi cantităţi de soia ce nu proveneau din producţia proprie din cauza interpretării eronate a legii, s-a apreciat că nu pot fi reţinute, în condiţiile în care dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1576/2007 şi ale art. 1 alin. (1) şi art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1387/2008 sunt lipsite de echivoc cu privire la faptul că subvenţia se acorda doar pentru producţia de soia efectiv realizată de solicitant.

Faţă de intrarea în vigoare la data de 01.02.2014 a C. pen. adoptat prin Legea nr. 286/2009 instanţa a apreciat că se impune a se face în cauză aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen., privind aplicarea legii penale mai favorabile inculpatului până la judecarea definitivă a cauzei.

Conform art. 5 alin. (1) C. pen., în cazul în care, de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Determinarea caracterului "mai favorabil" are în vedere o serie de elemente, cum ar fi: cuantumul sau conţinutul pedepselor, condiţiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură răspunderea penală, influenţa circumstanţelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă, concurs, etc.

Criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere, aşadar, atât condiţiile de incriminare şi de tragere la răspundere penală, cât şi condiţiile referitoare la pedeapsă.

În cauză, inculpatul A. a fost trimis în judecată (după legea penală veche) pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, campania din 2007 (sancţionată cu închisoarea de la 2 la 7 ani), de art. 290 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, campania din 2007 (sancţionată cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă), de art. 215 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, campania din 2007 (sancţionată cu închisoarea de la 3 la 15 ani), de art. 181 din Legea nr. 78/2000, campania din 2008 (sancţionată cu închisoarea de la 2 la 7 ani), de art. 290 din C. pen. din 1969, campania din 2008 (sancţionată cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă), de art. 215 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969, campania din 2008 (sancţionată cu închisoarea de la 3 la 15 ani), de art. 181 din Legea nr. 78/2000, campania din 2009 (sancţionată cu închisoarea de la 2 la 7 ani), de art. 290 din C. pen. din 1969, campania din 2009 (sancţionată cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă), de art. 215 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969, campania din 2009 (sancţionată cu închisoarea de la 3 la 15 ani), de art. 181 din Legea nr. 78/2000, campania din 2010 (sancţionată cu închisoarea de la 2 la 7 ani), de art. 290 din C. pen. din 1969, campania din 2010 (sancţionată cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă), de art. 215 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969, campania din 2010 (sancţionată cu închisoarea de la 3 la 15 ani), de art. 215 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, campaniile 2007 şi 2008 (sancţionată cu închisoarea de la 3 la 15 ani) şi de art. 292 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, campaniile 2007 şi 2008 (sancţionată cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă).

Aceste fapte constituie, după legea penală nouă, infracţiunile prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., campania din 2007 (sancţionată cu închisoarea de la 2 la 7 ani), de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., campania din 2007 (sancţionată cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă), de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. din 1969, campania din 2007 (sancţionată cu închisoarea de la 1 la 5 ani), de art. 181 din Legea nr. 78/2000, campania din 2008 (sancţionată cu închisoarea de la 2 la 7 ani), de art. 322 C. pen., campania din 2008 (sancţionată cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă), de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., campania din 2008 (sancţionată cu închisoarea de la 1 la 5 ani), de art. 181 din Legea nr. 78/2000, campania din 2009 (sancţionată cu închisoarea de la 2 la 7 ani), de art. 322 C. pen., campania din 2009 (sancţionată cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă), de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., campania din 2009 (sancţionată cu închisoarea de la 1 la 5 ani), de art. 181 din Legea nr. 78/2000, campania din 2010 (sancţionată cu închisoarea de la 2 la 7 ani), de art. 322 C. pen., campania din 2010 (sancţionată cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă), de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., campania din 2010 (sancţionată cu închisoarea de la 1 la 5 ani), de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., campaniile 2007 şi 2008 (sancţionată cu închisoarea de la 1 la 5 ani) şi de art. 326 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., campaniile 2007 şi 2008 (sancţionată cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă).

Cu privire la faptele reţinute în sarcina inculpatului A., comparând legile penale succesive, mai sus amintite, instanţa a reţinut că legea penală mai favorabilă este cea veche.

Astfel, în condiţiile în care instanţa (faţă de lipsa antecedentelor penale şi conduita bună anterioară plasării în sfera ilicitului penal), a apreciat că se impune reţinerea în favoarea inculpatului A. a circumstanţei atenuante judiciare facultative, prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 (cu consecinţa aplicării pedepselor închisorii sub minimele speciale amintite conform art. 76 din C. pen. din 1969), pentru sancţionarea concursului de infracţiuni nu a apreciat a fi necesară aplicarea vreunui spor, iar executarea pedepsei rezultante a închisorii ce se va aplica va fi suspendată sub supraveghere, în mod lipsit de echivoc, legea penală mai favorabilă în cazul inculpatului A. este legea penală în vigoare la data săvârşirii faptelor (legea penală veche).

În ceea ce priveşte cererea inculpatului A. de schimbarea a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată, din infracţiunile de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (campania 2007), fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (campania 2007), înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (campania 2007), folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000 (campania 2008), fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. (campania 2008), înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. (campania 2008), folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000 (campania 2009), fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. (campania 2009), înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. (campania 2009), folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000 (campania 2010), fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. (campania 2010), înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. (campania 2010), înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (campaniile 2007 şi 2008) şi fals în declaraţii, prev. de art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (campaniile 2007 şi 2008), în infracţiunile de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 (campaniile din 2007, 2008, 2009 şi 2010, persoană vătămată fiind Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură), de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 (campaniile din 2007, 2008, 2009 şi 2010), de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 (campaniile din 2007, 2008, 2009 şi 2010, persoană vătămată fiind Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură) de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 (persoană vătămată fiind Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Botoşani) şi fals în declaraţii, prev. de art. 292 din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit.

a) din C. pen. din 1969, instanţa a arătat că aceasta este întemeiată.

Astfel, având în vedere similitudinea modului de operare al inculpatului A. în campaniile agricole din anii 2007, 2008, 2009 şi 2010, împrejurarea că în fiecare dintre cele patru campanii agricole a declarat că a folosit aproximativ aceleaşi suprafeţe de teren, împrejurarea că pentru anii amintiţi la dosarul de subvenţie aproximativ aceleaşi documente, împrejurarea că faptele au fost comise patru ani consecutivi, precum şi faptul că au fost săvârşite în dauna sau în legătură cu aceeaşi persoană vătămată se poate afirma că inculpatul A. a acţionat având reprezentarea în linii generale a acţiunilor proiectate. Prin urmare, se impune această schimbare a încadrării juridice, în sensul reţinerii formei continuate, conform art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, în cazul infracţiunilor de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000 (campaniile agricole din anii 2007, 2008, 2009 şi 2010, persoană vătămată fiind Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură), de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 din C. pen. din 1969 (campaniile agricole din anii 2007, 2008, 2009 şi 2010) şi de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969 (campaniile agricole din anii 2007, 2008, 2009 şi 2010, persoană vătămată fiind Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură), inculpatul săvârşind fiecare dintre acestea în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale.

În drept, acţiunile inculpatului A., mai sus descrise, întrunesc, sub aspect obiectiv şi subiectiv, conţinutul constitutiv al infracţiunilor de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen. (campaniile agricole din 2007, 2008, 2009 şi 2010), de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen. (campaniile agricole din 2007, 2008, 2009 şi 2010), de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen. (campaniile agricole din 2007, 2008, 2009 şi 2010) şi de fals în declaraţii, prev. de art. 292 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969, pentru care urmează a răspunde penal.

La individualizarea pedepselor, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 din C. pen. din 1969 (în condiţiile în care s-a stabilit că legea penală mai favorabilă inculpatului este legea penală veche), respectiv limitele de pedeapsă fixate de normele de incriminare (închisoarea de la 3 la 15 ani în cazul infracţiunii prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda, în cazul infracţiunii prev. de art. 290 din C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., închisoarea de la 6 luni la 12 ani, în cazul infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2) din C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen. şi închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă, în cazul infracţiunii prev. de art. 292 din C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.), gradul relativ ridicat de pericol social concret dedus din împrejurările comiterii faptelor şi valoarea mare a prejudiciilor produse, circumstanţele personale ale inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale şi faptul că a avut o conduită corespunzătoare în societate anterior săvârşirii faptei, precum şi faptul că nu a recunoscut săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost judecat.

Faţă de lipsa antecedentelor penale ale inculpatului A., faţă de faptul că inculpatul a avut o conduită corespunzătoare în societate anterior săvârşirii faptelor, având în vedere şi împrejurarea că inculpatul este bine integrat în familie şi societate, instanţa a dat eficienţă dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen. [pentru infracţiunile prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi de art. 215 alin. (1), (2) din C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969] şi art. 76 alin. (1) lit. e) teza I din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. [pentru infracţiunile prev. de art. 290 din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi de art. 292 din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969], şi a aplicat inculpatului A. pedepse cu închisoarea sub cuantumurile minimelor speciale pentru infracţiunile arătate.

În funcţie de toate aceste circumstanţe reale şi personale, instanţa a apreciat că o pedeapsă cu închisoarea aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 74 lit. a) din C. pen. din 1969 raportat la art. 76 lit. c) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen. (campaniile agricole din 2007, 2008, 2009 şi 2010), într-un cuantum de 2 ani şi 6 luni închisoare, o pedeapsă cu închisoarea aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 74 lit. a) din C. pen. din 1969 raportat la art. 76 lit. c) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen. (campaniile agricole din 2007, 2008, 2009 şi 2010), într-un cuantum de 2 ani şi 6 luni închisoare, o pedeapsă cu închisoarea aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 74 lit. a) din C. pen. din 1969 raportat la art. 76 lit. e) teza I din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen. (campaniile agricole din 2007, 2008, 2009 şi 2010), într-un cuantum de 2 luni închisoare şi o pedeapsă cu închisoarea aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 292 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 74 lit. a) din C. pen. din 1969 raportat la art. 76 lit. e) teza I din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen. într-un cuantum de 2 luni închisoare, sunt măsuri de constrângere, dar şi mijloace de reeducare eficiente, apte de a răspunde astfel dezideratelor înscrise în art. 52 din C. pen. din 1969.

În baza art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969, art. 34 lit. b) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului A. în prezenta cauză, urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 71 alin. (1), (2) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. i-a interzis inculpatului A., pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Instanţa nu i-a interzis dreptul de a alege în autorităţile publice prevăzut teza I a art. 64 lit. a) din C. pen. din 1969 întrucât prin Hotărârea Hirst c. Marii Britanii pronunţată de Marea Cameră la 06.10.2005, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit faptul că deţinuţii, în general, continuă să se bucure de toate drepturile şi libertăţile fundamentale garantate de Convenţie, cu excepţia dreptului la libertate. Art. 3 al Protocolului nr. 1 al C.E.D.O. stabileşte obligaţia statelor membre de a organiza la intervale rezonabile alegeri libere prin scrutin secret în condiţii în care să asigure libertatea de exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ, nu este un drept absolut, statele bucurându-se de o largă marjă de apreciere în organizarea sistemului electoral, astfel încât să înglobeze propria viziune asupra democraţiei. Corelativ obligaţiei pozitive a statului, cetăţenii statelor membre au dreptul de a-şi exprima voinţa în cadrul alegerilor legislative şi de a nu fi împiedicaţi în mod nejustificat să îşi exercite acest drept. Acestui drept îi pot fi aduse limitări, care nu trebuie, însă, să aducă atingere substanţei dreptului ocrotit, astfel încât să priveze individul de exercitarea lui efectivă, trebuie să urmărească un scop legitim, iar mijloacele folosite nu trebuie să fie disproporţionale (cauza Mathieu - Mohin).

Curtea Europeană a apreciat că orice restricţie a acestor drepturi trebuie să fie justificată şi să urmărească un scop legitim: consideraţii de securitate, în special prevenţia infracţiunilor şi apărarea ordinii publice, ce decurg, în mod inevitabil din condiţiile detenţiei (cauza Silver şi alţii). Curtea a statuat că interzicerea automată a dreptului de participa la alegerile legislative, aplicabilă tuturor deţinuţilor condamnaţi la executarea unei pedepse cu închisoarea, deşi urmăreşte un scop legitim, nu respectă principiul proporţionalităţii, reprezentând în aceste condiţii o încălcare a art. 3 al Protocolului nr. 1 din Convenţie.

În raport de această hotărâre, instanţa a apreciat că natura infracţiunilor săvârşite de inculpatul A. nu îl face nedemn de a a-şi exercita dreptul de a alege.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a modalităţii de executare a pedepsei principale rezultante de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicate inculpatului A., având în vedere întrunirea cumulativă a condiţiilor legale pentru aplicarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, şi anume cuantumul pedepsei rezultante principale aplicate, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, precum şi aprecierea instanţei că scopul educativ al pedepsei respectiv, reintegrarea în societate, poate fi atins şi fără executarea pedepsei în regim de detenţie, instanţa, în baza art. 861 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei rezultante principale aplicate în cauză pe o durată de 2 ani şi 6 luni, la care a adăugat şi durata pedepsei principale rezultante ce va fi aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre (în total 5 ani), termen stabilit în condiţiile art. 862 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., acest termen fiind apreciat de instanţă ca fiind de natură să asigure îndreptarea inculpatului.

Condiţia prevăzută la art. 861 alin. (2) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. instanţa a apreciat-o ca fiind întrunită, în cauză fiind aplicată o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru un concurs de infracţiuni.

În ceea ce priveşte condiţia prevăzută la lit. b) alin. (1) al art. 861 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., şi anume lipsa unei condamnări anterioare la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, instanţa a reţinut, conform fişei de cazier judiciar a inculpatului, că acesta nu are antecedente penale.

Aprecierea instanţei că "scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia" conform dispoziţiilor prevăzute la lit. c) alin. (1) al art. art. 861 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. se întemeiază pe considerente privind împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, precum şi persoana inculpatului. Instanţa a reţinut cu privire la persoana inculpatului A. lipsa antecedentelor penale, conduita bună anterioară săvârşirii faptei şi faptul că acesta este bine integrat în familie şi societate.

În baza art. 863 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. a obligat pe inculpatul A., ca pe durata termenului de încercare, să respecte unele măsuri de supraveghere (să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Botoşani, organ desemnat cu supravegherea sa, la datele fixate de această instituţie; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă).

În temeiul art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului A. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

A atras atenţia inculpatului A. cu privire la dispoziţiile art. 83 şi 84 şi art. 864 alin. (2) din C. pen. din 1969 referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. i) C. proc. pen. rap. la art. 25 alin. (3) C. proc. pen. instanţa a dispus anularea următoarelor înscrisuri: cererea nr. 4 din 30.08.2007, înregistrată la Centrul Judeţean A.P.I.A. Truşeşti - formulată de numitul A.; cererea nr. 59 din 30 august 2007, depusă la Centrul Local A.P.I.A. Săveni - formulată de numitul A.; contract de arendă nr. 814 din 23 august 2007, înregistrat la Primăria Hăneşti, sub nr. 144 din 22 august 2007, încheiat cu E.; contract de arendă nr. 800 din 23 august 2007, încheiat cu F.; cererea de plată nr. 9 din 07 martie 2007, pentru scheme de sprijin pe suprafaţă pentru anul 2007, înregistrată la Centrul Judeţean A.P.I.A. Botoşani formulată de numitul A.; cererea de plată nr. 1 din 11 martie 2008, pentru schemele de sprijin pe suprafaţă înregistrată la Centrul Judeţean A.P.I.A. Botoşani; cererile nr. 1142 din 19 februarie 2008 şi nr. 5635 din 19 decembrie 2008, înregistrate la Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Botoşani; cererea unică de plată nr. 25469 din 15 aprilie 2009, înregistrată la Centrul Judeţean A.P.I.A. Botoşani; contractul de arendă nr. 750 din 03 decembrie 2009 încheiat cu G.; contract de arendă nr. 18 din 10 februarie 2008 încheiat cu H.; cererile nr. 8295 din 16 martie 2009 şi nr. 12611 din 20 mai 2009 înregistrate la Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Botoşani; cererea unică de plată pentru suprafaţă nr. 27917 din 28 aprilie 2010 înregistrată la Centrul Judeţean A.P.I.A. Botoşani; contractul de arendare nr. 138 din 27.11.2000, cu numitul I., din com. Dângeni, jud. Botoşani; contractele nr. 139 din 27 noiembrie 2000, nr. 1358 din 01 iunie 2004 şi nr. 17 din 10 februarie 2008, încheiate cu numiţii J. şi K.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. instanţa a menţinut sechestrul asigurator instituit prin ordonanţa nr. 74/P/2009 din 13 decembrie 2012 a D.N.A. - Serviciul Teritorial Suceava asupra imobilului - apartamentul nr. 7, situat în mun. Botoşani, str. x, nr. 8 (fost nr. 4), jud. Botoşani, dobândit conform contractului nr. 21 din 27.12.1991, cu valoare de impunere de 136.699 lei, aparţinând inculpatului A., până la concurenţa sumei de 122.818,90 lei.

În ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen. (persoană vătămată fiind Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Botoşani) pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată, instanţa a reţinut că este incidentă cauza de împiedicare a exercitării acţiunii penale prev. de art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen.

Într-adevăr, rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei (procesul-verbal de control din data de 18.03.2010 întocmit de Garda Financiară Botoşani împreună cu actele contabile şi înscrisurile anexate acestuia) că în campaniile agricole din anii 2007 şi 2008, inculpatul A., în calitatea sa de administrator al SC L. SRL Botoşani, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la date diferite de timp, prin întocmirea şi depunerea la Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Botoşani a unor înscrisuri conţinând date nereale (cereri de plată a subvenţiei pentru producţia marfă livrată la produsele agricole nr. 1142 din 19 februarie 2008, nr. 5635 din 19 decembrie 2008, nr. 8295 din 16.03.2009 şi nr. 12611 din 20 mai 2009), a indus în eroare funcţionarii publici care au instrumentat cererile de plată a subvenţiei pentru producţia marfă livrată la produsele agricole şi astfel a obţinut pe nedrept suma totală de 34.090,8 lei din bugetul naţional. Practic, pentru anul 2007 inculpatul a declarat o producţie proprie de soia mai mare cu 28.310 kg decât cea reală (pentru care a încasat nejustificat o subvenţie de 6.624 lei), iar pentru anul 2008 a declarat o producţie proprie de soia mai mare cu 91.556 kg decât cea reală (pentru care a încasat nejustificat o subvenţie de 27.466,8 lei). Susţinerile inculpatului A., în sensul că a înscris în cererile de acordare a subvenţiilor amintite şi cantităţi de soia ce nu proveneau din producţia proprie din cauza interpretării eronate a legii, instanţa nu le-a putut reţine, în condiţiile în care dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1576/2007 şi ale art. 1 alin. (1) şi art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1387/2008 sunt suficient de clare cu privire la faptul că subvenţia se acorda doar pentru producţia de soia efectiv realizată de solicitant.

Cu toate acestea, aşa cum rezultă din adresa nr. 324 din 26 martie 2013 a Direcţiei pentru Agricultură Judeţeană Botoşani şi înscrisurile anexate acesteia, acest prejudiciu (34.090,8 lei din bugetul naţional) a fost integral reparat, prin plată, de către inculpat încă din cursul urmăririi penale, mai exact la data de 20.05.2010 (debitul principal), respectiv 24.06.2010 (accesoriile fiscale prevăzute de lege).

Reţinând vinovăţia inculpatului A. pentru infracţiunea amintită, faptul că acesta a achitat integral prejudiciul cauzat persoanei vătămate până la soluţionarea cauzei, având în vedere şi faptul că s-a stabilit conform art. 5 C. pen. că legea penală mai favorabilă inculpatului este legea penală veche, instanţa a reţinut că în cauză sunt aplicabile, prevederile art. 13 din C. pen. din 1969 privind aplicarea legii penale mai favorabile, întrucât ulterior comiterii faptei au intrat în vigoare prevederile art. 741 din C. pen. din 1969 (introduse prin pct. 2 al art. XX din Legea nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în M. Of. nr. 714/26.10.2010 şi declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 573 din 3 mai 2011, publicată în M. Of. nr. 363/25.05.2011).

Legea mai favorabilă este varianta din C. pen. din 1969 care cuprinde şi art. 741 dacă se are în vedere faptul că prevede o cauză de înlocuire a răspunderii penale aplicabilă în speţa de faţă din moment ce inculpatul a reparat prejudiciul cauzat înainte de soluţionarea dosarului în primă instanţă.

Potrivit art. 741 din C. pen. din 1969:

" în cazul săvârşirii infracţiunilor de gestiune frauduloasă, înşelăciune, delapidare, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice, abuz în serviciu în forma calificată şi neglijenţă în serviciu, prevăzute în prezentul cod, ori a unor infracţiuni economice prevăzute în legi speciale, prin care s-a pricinuit o pagubă, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la soluţionarea cauzei în prima instanţă, învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate [alin. (1)]; dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amenda; dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar [alin. (2)]".

Prin urmare, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 741 alin. (2) teza finală din C. pen. din 1969 potrivit cărora dacă prejudiciul cauzat este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă care se înregistrează în cazier.

În consecinţă, în baza art. 396 alin. (1) şi 6 C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen. şi art. 741 alin. (2) din C. pen. din 1969 a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen. (persoană vătămată fiind Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Botoşani), iar în baza art. 741 alin. (2) teza finală din C. pen. din 1969 corob. cu art. 91 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen. a aplicat inculpatului A. sancţiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1.000 lei, care va fi înregistrată în cazierul judiciar.

În ceea ce priveşte infracţiunile de folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. (campania din anul 2007), de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. (campania din anul 2007) şi de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. (campania din anul 2007) pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B., instanţa a apreciat că este incidentă cauza de împiedicare a exercitării acţiunii penale, prev. de art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. "nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea".

Astfel, prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut în mod eronat că inculpatul B. în calitate de reprezentant al SC D. SRL Botoşani, în campania agricolă din anul 2007 a formulat şi a depus cererea înregistrată sub nr. 49 din 14 mai 2007 la centrul judeţean A.P.I.A. Botoşani, cerere în conţinutul căreia a înscris date false sau inexacte şi în baza cărora a obţinut pe nedrept suma de 118.765,34 lei din bugetul comunităţii europene, că a întocmit în fals şi a depus la centrul judeţean A.P.I.A. Botoşani documente prin care atesta în mod fictiv dreptul de folosinţă asupra unor terenuri cu o suprafaţă mult mai mare decât cele deţinute în realitate, având drept consecinţă obţinerea în campania din 2007 a unor fonduri importante atât din bugetul naţional, cât şi din bugetele comunităţii europene şi că în aceeaşi campanie agricolă, prin întocmirea şi depunerea la centrul judeţean A.P.I.A. Botoşani a unor înscrisuri conţinând date nereale a indus în eroare funcţionarii publici care au instrumentat cererile de plată pe suprafaţă şi a obţinut pe nedrept suma de 34.039,06 lei din bugetul naţional.

Instanţa de fond a arătat că mijloacele de probă administrate în cauză (atât în cursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti) nu confirmă situaţia de fapt amintită.

Într-adevăr, aşa cum rezultă din relaţiile depuse la dosarul cauzei de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Botoşani inculpatul B. avea în anul 2007 calitatea de administrator de drept al SC D. SRL Botoşani. De asemenea, din cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 25816 din 16 august 2012, întocmit de Direcţia Antifraudă, Control Intern şi Supracontrol, din cadrul A.P.I.A. (precum şi din înscrisurile anexate acestuia) rezultă că pentru campania agricolă din anul 2007, SC D. SRL Botoşani, aferent cererii de plată nr. 283 din 15 mai 2007, depusă la Centrul Judeţean A.P.I.A. Botoşani a primit sprijin financiar necuvenit pentru suprafaţa de 257,15 ha în sumă de 157.772,84 lei (compus din contribuţie UE în sumă de 118.765,35 lei din care FEGA-SAPS 90.413,33 lei şi FEADR-PNDC1: 28.352,02 lei şi contribuţie publică naţională de la bugetul de stat în sumă de 39.007,49 lei din care buget naţional (BN-PNDC1) 31.919,50 lei şi buget naţional aferent FEADR (BN1-PNDC1) 7.087,99 lei).

Cu toate acestea aşa cum rezultă din cuprinsul cererii de plată nr. 283 din 15 mai 2007, pentru scheme de sprijin pe suprafaţă pentru anul 2007, înregistrată la Centrul Judeţean A.P.I.A. Botoşani, formulată în numele SC D. SRL Botoşani aceasta nu a fost întocmită ori semnată de inculpatul B.

În primul rând, din compararea semnăturilor olografe ce apar pe cererea de plată nr. 283 din 15 mai 2007, pentru scheme de sprijin pe suprafaţă pentru anul 2007, cu semnăturile olografe ale inculpatului B. (de pe declaraţiile date în cauză ca învinuit şi inculpat, precum şi de pe înscrisul de la dosar urmărire penală), se poate observa cu uşurinţă că acestea diferă (fără echivoc). De altfel, inculpatul B. a negat, în mod constant, faptul că ar fi semnat cererea mai sus amintită.

În al doilea rând, din declaraţiile martorului R. din cursul urmăririi penale rezultă că acesta a fost persoana care a depus cererea pentru scheme de sprijin pe suprafaţă pentru anul 2007 în numele SC D. SRL Botoşani la Centrul Judeţean A.P.I.A. Botoşani; acelaşi martor a declarat că el a semnat cererea amintită, precum şi declaraţia de suprafaţă (prin care societatea în cauză îşi asuma folosinţa asupra întregii suprafeţe de teren declarate).

Este de remarcat faptul că martorul R. nu era în anul 2007 angajatul SC D. SRL Botoşani, ci al SC S. SRL Botoşani (unde administrator era T., fratele inculpatului B.) şi al SC T. SRL Botoşani.

Mai mult, cu privire la hărţile ortofotoplan depuse în acelaşi timp cu cererea pentru scheme de sprijin pe suprafaţă pentru anul 2007, martorul R. a arătat că pe acestea "s-a aplicat ştampila SC D. SRL şi probabil au fost semnate şi de B.; nu reţin prea multe amănunte legate de un singur dosar de subvenţie, respectiv cel al SC D. SRL, întrucât în campania 2007, s-au mai depus cereri de plată şi pentru SC S. şi SC Ţ., societăţi la care administratori erau T. şi respectiv U.".

A mai arătat acelaşi martor că "toate formularele de schimbare a declaraţilor de suprafaţă (M1, M2 şi M3), sunt în mare parte completate de mine, semnate de mine la sediul A.P.I.A. Botoşani" deoarece a avut împuternicire să reprezinte societăţile fraţilor Ş. şi U.

În faţa instanţei de judecată martorul R. a arătat că "B. nu se prea ocupa cu agricultura, sau se ocupa foarte puţin; acesta se ocupa mai mult cu comercializarea materialelor de construcţii; declaraţiile de suprafaţă şi tabelele anexă (…) au fost făcute de mine personal; unele dintre ele erau semnate de B.; eu i le duceam la semnat; acesta nu avea cum să verifice realitatea celor trecute de mine, deoarece erau probleme prea tehnice".

În sensul că inculpatul, deşi administrator de drept la SC D. SRL Botoşani, nu se ocupa de activităţile din agricultură, ci de activităţi de transport şi de comercializarea de materiale de construcţii, sunt şi declaraţiile martorilor V., W. şi X. (cu toţii făcând referiri la numitul T. ca fiind cel care se ocupa de activităţile legate de agricultură).

Martorul Y. declară, în cursul urmăririi penale, că l-a cunoscut pe inculpatul B. atunci când a depus cererea de plată pe anul 2007 în numele SC D. SRL Botoşani.

În faţa instanţei de judecată acelaşi martor arată că "tot eu am primit în anul 2007 şi cererea pentru acordarea ajutorului formulată de SC D. SRL Botoşani; la mine s-a prezentat un reprezentant al acestei societăţi, pe nume R., care s-a ocupat de întocmirea dosarului, iar la sfârşit pentru semnare a venit domnul ...; nu îi ştiu prenumele…".

Cum această din urmă declaraţie se coroborează perfect cu cele ale martorului R. mai sus amintite şi cu declaraţiile inculpatului B., instanţa va da prevalenţă acestora.

De altfel, martora Z., cea care s-a ocupat în cadrul Centrului Judeţean A.P.I.A. Botoşani de dosarul de subvenţie al SC D. SRL Botoşani, după primirea cererii de către martorul Y., a declarat că "nu cunosc nicio persoană cu numele B.…; cunosc însă faptul că SC D. SRL Botoşani era reprezentată de un inginer pe nume R., care ştiu că după depunerea cererii de plată, era reprezentant al societăţii".

Martora AA., care a lucrat în dosarul de subvenţie al SC D. SRL Botoşani a declarat că nu îl cunoaşte pe inculpatul B.

Martora BB. care, de asemenea, a lucrat în dosarul de subvenţie al SC D. SRL Botoşani, a declarat că nu îl cunoaşte pe inculpatul B., că nu l-a văzut niciodată la A.P.I.A. Botoşani şi că în dosarul amintit societatea a fost reprezentată de R.

Practic, din declaraţiile de martori la care s-a făcut referire mai sus, coroborate cu declaraţiile inculpatului B., rezultă că acesta din urmă, în anul 2007, deşi era administrator de drept la SC D. SRL Botoşani, nu era şi administratorul de fapt al acestei societăţi, de activităţile legate de agricultură ocupându-se efectiv T., fratele său şi martorii R. şi X.

O hotărâre de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăţie, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunţe o soluţie de achitare, situaţie care este aplicabilă şi în prezenta cauză.

Având în vedere că, la pronunţarea unei condamnări, instanţa trebuie să-şi întemeieze convingerea vinovăţiei inculpatului pe bază de probe sigure, certe şi întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranţe în privinţa vinovăţiei inculpatului, se impune a se da eficienţă regulii potrivit căreia "orice îndoială este în favoarea inculpatului" (in dubio pro reo).

Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie, un principiu instituţional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susţinerea vinovăţiei celui acuzat conţin o informaţie îndoielnică tocmai cu privire la vinovăţia făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autorităţile judecătoreşti penale nu-şi pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine şi, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăţiei acuzatului şi să-l achite.

Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt. Înfăptuirea justiţiei penale cere ca instanţele judecătoreşti să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunţă, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii).

Numai aşa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii) este, fără echivoc, cea pe care o înfăţişează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.

Având în vedere lipsa unor mijloace de probă care să demonstreze că inculpatul B., în calitate sa de administrator al SC D. SRL Botoşani, în campania agricolă din anul 2007 ar fi completat şi depus cererea înregistrată sub nr. 49 din 14 mai 2007 la centrul judeţean A.P.I.A. Botoşani (sau că aceasta s-ar fi făcut cu acordul ori ştiinţa sa), sau că ar fi falsificat vreun înscris şi nici că ar fi indus în eroare funcţionari din cadrul aceleiaşi instituţii, instanţa nu a putut reţine că infracţiunile de folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. (campania din anul 2007), de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. (campania din anul 2007) şi de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. (campania din anul 2007) reţinute în sarcina inculpatului, au fost săvârşite de către acesta.

Astfel, aşa cum s-a precizat anterior pentru a se stabili că o faptă prevăzută de legea penală a fost săvârşită de un inculpat este necesar să existe probe certe şi concludente în acest sens, probe care în cauza de faţă lipsesc.

În ceea ce priveşte infracţiunea de conflict de interese, prev. de art. 2531 din C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen. pentru care a fost trimisă în judecată inculpata C., instanţa a apreciat că este incidentă cauza de împiedicare a exercitării acţiunii penale, prev. de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. "fapta nu este prevăzută de legea penală".

Infracţiunea de conflict de interese, prev. de art. 2531 din C. pen. din 1969 presupune, ca funcţionarul public, în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, să îndeplinească un act (care de regulă este o acţiune personală) sau să participe la luarea unei decizii (care de regulă este o acţiune colectivă), în urma cărora să realizeze, direct sau indirect un folos material, pentru el însuşi sau pentru soţul său, o rudă ori afin până la gradul II, sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură.

Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că inculpata C. în campania agricolă din anul 2007, în calitate de şef serviciu IACS şi director coordonator în cadrul Centrului Judeţean A.P.I.A. Botoşani a îndeplinit mai multe acte ce au avut drept consecinţă obţinerea unui folos material de către SC L. SRL Botoşani, la care asociat unic şi administrator era soţul său A..

În concret însă nu s-a arătat în rechizitoriu care ar fi actele întocmite de inculpată în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu şi în ce constau acestea.

Nici mijloacele de probă administrate în cauză (atât în cursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti) nu au scos în evidenţă acţiuni personale ale inculpatei care să se circumscrie elementului material al infracţiunii de conflict de interese.

Practic, inculpata, nu a intervenit în nici un fel, decizional şi în mod determinant, în circuitul cererii de plată nr. 9 din 07 martie 2007, pentru scheme de sprijin pe suprafaţă pentru anul 2007, înregistrată la Centrul Judeţean A.P.I.A. Botoşani, formulată de soţul său, inculpatul A. (nu a înregistrat-o, nu a efectuat controlul vizual formal al acesteia, nu a efectuat controale administrative şi nici nu a semnat fişa privind calculul sumelor de plată şi decizia de acordare a plăţii, cu privire la aceasta), după cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul original de subvenţie privind SC L. SRL Botoşani.

Într-adevăr, cu privire la cererea amintită inculpata C. a semnat solicitarea de clarificare nr. 177959 din 11 octombrie 2014 a Centrului Judeţean A.P.I.A. Botoşani în calitate de şef serviciu IACS. Acest înscris (formular tipizat) însă nu are un rol determinant în circuitul decizional de soluţionare a cererii de plată nr. 9 din 07 martie 2007, pentru scheme de sprijin pe suprafaţă pentru anul 2007, formulată pentru SC L. SRL Botoşani, de soţul său, inculpatul A., având rolul unei simple notificări a fermierului de a se prezenta la Centrul Judeţean A.P.I.A. Botoşani la o anumită dată pentru a da unele lămuriri cu privire la cererea sa. Prin urmare semnarea solicitării de clarificare amintite nu poate fi asimilată noţiunii de îndeplinire a unui act (în sens administrativ), ca element material al infracţiunii de conflict de interese.

De asemenea, numele inculpatei C. apare pe un număr de 3 rapoarte de control administrativ (formular P1) din 19.02.2008, din 02.12.2007 şi din 11.10.2007.

Cu toate acestea, instanţa a observat că niciunul dintre rapoartele de control administrativ amintite nu este semnat de inculpata C. (ci de martora CC.).

Mai mult, aşa cum rezultă din declaraţiile inculpatei C., coroborate cu cele ale martorilor DD. şi EE., acesta din urmă având ca atribuţii gestionarea sistemului informatic al Centrului Judeţean A.P.I.A. Botoşani, controalele administrative P1 erau controale de masă, comanda acestora fiind dată de A.P.I.A. Bucureşti (structura centrală), de regulă pe user name-ul şefului serviciului judeţean IACS (acesta fiind motivul apariţiei numelui său pe rapoartele mai sus amintite).

Prin urmare, instanţa a apreciat că nu se poate reţine că inculpata a efectuat cele trei controale administrative P1 amintite.

În ceea ce priveşte infracţiunile de complicitate la folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prev. de art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 181 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen. (campania din anul 2007 privind SC D. SRL Botoşani) şi de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 215 alin. (1), (2) din C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen. (campania din anul 2007 privind SC D. SRL Botoşani) pentru care a fost trimisă în judecată inculpata C., instanţa a apreciat că este incidentă cauza de împiedicare a exercitării acţiunii penale, prev. de art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. "fapta nu există".

Ceea ce caracterizează complicitatea - indiferent de modalitatea în care se realizează - în raport cu celelalte forme de participaţie penală este caracterul ei de contribuţie indirectă, de ajutorare sau înlesnire, în orice mod la săvârşirea actelor de executare propriu-zise.

Complicitatea, ca şi celelalte forme de participaţie, presupune condiţia săvârşirii unei fapte prevăzute de legea penală, întrucât numai prin comiterea acesteia devine o activitate relevantă penal.

În lipsa săvârşirii faptei de către autor, activitatea realizată în calitate de complice nu cade sub incidenţa legii penale, afară de situaţia când prin ea însăşi constituie o faptă cu semnificaţie penală proprie, caz în care făptuitorul răspunde ca autor al acelei fapte şi nu în calitate de complice (situaţie ce nu este dată în cauză).

Cum în speţă, faţă de infracţiunile folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. (campania din anul 2007) şi de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. (campania din anul 2007), pentru care inculpatul B., în calitatea sa de administrator la SC D. SRL Botoşani a fost trimis în judecată, s-a reţinut că nu au fost săvârşite de acesta [art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.], s-a apreciat că nu se mai poate reţine existenţa complicităţii la acestea din partea inculpatei C.

În consecinţă, în baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpata C. pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese, prev. de art. 2531 din C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen. (campania din anul 2007), în baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpata C. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prev. de art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 181 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen. (campania din anul 2007 privind SC D. SRL Botoşani), iar în baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat pe aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 215 alin. (1), (2) din C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen. (campania din anul 2007 privind SC D. SRL Botoşani).

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanţa a constatat următoarele:

În ceea ce priveşte prejudiciul creat de inculpatul A. persoanei vătămate Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Botoşani, prin săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., aşa cum rezultă din adresa nr. 324 din 26 martie 2013 a acestei instituţii şi înscrisurile anexate, acesta a fost integral reparat, prin plată, de către inculpat la data de 20.05.2010, respectiv 24.06.2010, situaţie în care această persoană vătămată a înţeles să nu se mai constituie parte civilă în cauză.

Fată de această împrejurare instanţa, în temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., a luat act că persoana vătămată Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Botoşani nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A respins acţiunile civile promovate de partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, faţă de inculpaţii C. şi B., având în vedere soluţia dispusă faţă de aceştia pe latură penală.

În ceea ce priveşte acţiunea penală promovată de partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, faţă de inculpatul A., instanţa a constatat că în cauză aceasta s-a constituit parte civilă cu suma de 106.784,15 lei cu titlu de daune materiale, solicitând totodată şi accesoriile fiscale prevăzute de lege până la data stingerii efective a debitului.

Potrivit art. 998 din vechiul C. civ., în vigoare la data săvârşirii faptelor "orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara".

Instanţa a arătat că potrivit art. 1169 din acelaşi cod, care prevede că "cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească", astfel că sarcina probei daunelor materiale revine părţii civile.

În ceea ce priveşte daunele materiale solicitate de partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, faţă de inculpatul A., instanţa a reţinut că potrivit art. 998 din vechiul C. civ. persoana care, prin fapta sa ilicită a produs o pagubă sau un prejudiciu unei persoane, este obligată să îl repare în întregime.

Rezultă astfel că pentru a opera răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiţii: să existe o faptă ilicită, adică o acţiune sau inacţiune prin care se aduce atingere drepturilor subiective sau intereselor legitime ale persoanei vătămate; un prejudiciu, acele consecinţe dăunătoare de natură patrimonială sau nepatrimonială, efecte ale încălcării drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane; legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu; vinovăţia autorului faptei ilicite.

În speţă, instanţa a apreciat că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie în persoana inculpatului A. Astfel, materialul probator administrat în cauză a dovedit existenţa faptei ilicite a inculpatului şi a vinovăţiei lui.

Prin urmare, analizând probatoriul administrat prin raportare la soluţia pe latură penală a cauzei şi la criteriile şi elementele care au stat la baza acesteia, instanţa a constatat că partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a suferit un prejudiciu material prin inserarea de date false şi inexacte în cuprinsul cererilor de plată pentru scheme de sprijin pe suprafaţă pentru anii 2007, 2008, 2009 şi 2010 depuse de inculpat structurile A.P.I.A. din judeţul Botoşani şi prin inducerea în eroare a funcţionarilor din structurile A.P.I.A. din judeţul Botoşani cu privire la suprafeţele de teren utilizate în aceeaşi perioadă de timp, în urma acestor acţiuni obţinând, pe nedrept, sume de bani de la bugetele comunităţii europene şi naţional.

De asemenea, instanţa a reţinut că legătura de cauzalitate dintre faptele ilicită şi prejudiciu este dovedită de întreg ansamblul probator administrat în cauză.

Pentru angajarea răspunderii părţii responsabile civilmente în procesul penal este necesară îndeplinirea condiţiilor prevăzute de legea civilă pentru a răspunde pentru fapta altei persoane (în speţă este vorba despre răspunderea comitentului pentru fapta prepusului). Pentru angajarea răspunderii comitentului în baza art. 1000 alin. (3) din vechiul C. civ., se cer a fi întrunite două condiţii specifice: existenţa raportului de prepuşenie şi prepusul să fi săvârşit fapta în funcţiile ce i-au fost încredinţate.

Referitor la partea responsabilă civilmente SC L. SRL Botoşani instanţa a reţinut că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 1000 alin. (3) din vechiul C. civ. Inculpatul, în cauză a acţionat în calitatea sa de administrator (angajat) al acestei societăţi, în funcţiile ce i-au fost încredinţate prin actul constitutiv.

În ceea ce priveşte cuantumul prejudiciului suferit de partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, acesta rezultă din cuprinsul proceselor-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare întocmite de Direcţia Antifraudă, Control Intern şi Supracontrol, din cadrul A.P.I.A., precum şi din înscrisurile anexate acestora.

Prin urmare a obligat pe inculpatul A., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC L. SRL Botoşani, să plătească părţii civile Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură suma de 106.784,15 lei cu titlu de daune materiale, la care se vor calcula accesorii fiscale prevăzute de lege până la data stingerii efective a debitului.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. instanţa l-a obligat pe inculpatul A. la plata către stat a sumei de 4.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava, inculpatul A., partea responsabilă civilmente SC L. SRL Botoşani, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

Parchetul a criticat soluţia instanţei pentru nelegalitate în ceea ce priveşte achitarea inculpaţilor B. şi C. şi pentru netemeinicie în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a sancţiunilor, considerând prea blânde pedepsele aplicate inculpatului A.

Apelanta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a criticat soluţia pentru netemeinicie, solicitând obligarea inculpaţilor A. şi C. şi a părţii responsabile civilmente SC L. SRL Botoşani la 106.784,15 lei reprezentând creanţa principală stabilită prin titlurile de creanţă de organele de control pentru campania 2007, 2008, 2009, sumă la care se adaugă dobânzile şi penalităţile calculate de la data efectuării fiecărei plăţi şi până la data achitării efective a debitului, respectiv obligarea inculpaţilor B. şi C. şi a părţii responsabile civilmente SC D. SRL Botoşani la suma de 157.772,84 lei, reprezentând creanţa principală stabilită prin titlul de creanţă al organelor de control pentru campania din 2007, sumă la care se adaugă dobânzile şi penalităţile calculate de la data efectuării plăţii şi până la data achitării efective a debitului.

Inculpatul A. a criticat hotărârea primei instanţe ca netemeinică şi nelegală arătând că a fost condamnat în mod greşit pentru infracţiunea prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în formă continuată, fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. (C. pen. din 1969) şi pentru infracţiunea de înşelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. 1969 considerându-se că nu a folosit toate suprafeţele de teren care apăreau în actele depuse la A.P.I.A., deoarece în mod greşit instanţa a apreciat că printr-o înţelegere verbală sau o "procură de administrare" nu se poate transmite în mod valabil dreptul de folosinţă către SC L. SRL Botoşani. În realitate nu a existat intenţia inculpatului de a frauda, iar terenurile declarate au fost efectiv lucrate.

Chiar dacă actele încheiate nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru a fi considerate valabile, obţinerea fondurilor nu s-a realizat aşa cum prevede art. 181 din legea nr. 78/2000 "pe nedrept", întrucât folosirea unor înscrisuri false inexacte sau incomplete nu atrage implicit caracterul "nedrept" al obţinerii fondurilor menţionate. De aceea a solicitat achitarea pentru infracţiunea prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000 în baza art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Inculpatul a arătat, de asemenea, că reţinerea în concurs a infracţiunii prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000 cu infracţiunea de înşelăciune [art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1969] este nelegală, impunându-se reţinerea doar a infracţiunii prevăzute de de art. 181 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), pentru campaniile din 2007, 2008, 2009, 2010, conform practicii Înaltei Curţi stabilite prin decizia nr. 1831 din 30.05.2012.

În subsidiar, a apreciat ca fiind nelegală respingerea de către instanţa de fond a aplicării art. 741 alin. (2) din C. pen. din 1969 conform căreia trebuia dispusă încetarea procesului penal pentru infracţiunea prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000, respectiv art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. ca urmare a intervenirii stingerii pretinsului prejudiciu aferent campaniei din 2010 prin compensare.

Inculpatul a solicitat reformarea sentinţei şi sub aspectul constatării că din suma de 122.818,90 lei asupra căreia s-a instituit măsura sechestrului asigurător, prejudiciul aferent campaniei din 2010 a fost compensată.

Cum prejudiciul stabilit de instanţă este în sumă de 106.784,15 lei şi sechestrul asigurător trebuia să se instituie asupra aceleiaşi sume.

În final, inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei în cazul în care instanţa va constata vinovăţia sa şi a solicitat aplicarea unei pedepse de cel mult 2 ani cu aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.

La termenul din 7 mai 2015 a fost admisă solicitarea Parchetului de a administra proba testimonială constând în audierea martorilor X., R. şi Y. şi a fost respinsă reaudierea martorului FF.

Pentru inculpatul A. s-a admis proba cu înscrisuri constând în copia certificată a registrului agricol al Primăriei Dângeni.

Intimatul inculpat A. şi intimata inculpată C. au solicitat reaudierea unor martori, instanţa încuviinţând reaudierea martorilor G. şi EE., respingând solicitarea de reaudiere a martorilor P. şi AA.

Instanţa a respins administrarea probei testimoniale constând în reaudierea martorului W., probă solicitată de inculpatul B.

La 18.06.2015 au fost depuse la dosar chitanţa din 1.04.2005 prin care A. a făcut o plată pentru GG., o chitanţă din 1.04.2005 care atestă plata făcută de A. către E., o chitanţă din 1.02.2006 prin care se atestă o plată către E., o chitanţă din 1.02.2006 care atestă o plată către A., o chitanţă din 12.04.2007 pentru rol unic 1533, 1534, o chitanţă din 6.03.2008 pentru rol nominal unic 1533, o chitanţă din 6.03.2008 pentru rol nominal unic 1534, o chitanţă din 2.07.2009 ce atestă o plată către E., o chitanţă din 2.07.2009 care atestă o plată către GG., o chitanţă din 25.02.2010 către E., o chitanţă din 25.02.2015 către F.

În şedinţa din 17 septembrie 2015 au fost audiaţi martorii G. şi R.

La termenul din 29 octombrie 2015 au fost audiaţi martorii X., EE.

Martorul Y. a fost audiat în şedinţa publică din 10 decembrie 2015, când instanţa a acordat termen pentru a da posibilitatea părţilor să pună concluzii, inclusiv pe schimbările de încadrare juridică propuse de instanţă şi de inculpatul A.

La 18.03.2016 inculpatul A. a depus la dosar: contractul de arendare nr. 120 din 20 martie 2006 încheiat cu N., 5,72 ha pe raza comunei Dângeni prin intermediul delegatului acesteia HH. şi factura fiscală privind plata în natură a arendei aferente anului 2006; procura de administrare pentru J. (8,45 ha pe raza comunei Dângeni) şi copie de pe contractul de arendare încheiat la 12.04.2007, precum şi chitanţele pentru sumele de 1.000 lei transmise acesteia prin mandat poştal în 2005, 850 lei transmisă în 2007 aferentă arendei din 2006, suma de 90 lei aferentă arendei din 2007, 1.000 lei pentru arenda din 2008; contractul de arendă încheiat cu numitul I. (pentru 1 ha) şi factura fiscală din 2015 pentru 300 kg grâu, mandatul poştal din 20.09.2006 trimis de inculpat numitei II., fiica numitei H., constând în 500 lei pentru arenda terenului de 5,30 ha de pe raza comunei Dângeni, dovada terenurilor deţinute în comuna Dângeni: 5 ha aparţinând lui A., 92 ha aparţinând lui Q., C. şi M.

Au fost depuse de asemenea tabele centralizatoare ale contractelor de arendă şi procedurile de administrare aferente celor 4 campanii agricole - 2007, 2008, 2009 şi 2010.

La 15.04.2016 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a formulat o cerere de schimbare a încadrării juridice pentru C. trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de conflict de interese prev. de art. 2531 C. pen. şi complicitate la infracţiunea prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000 şi complicitate la infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 în infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen. din 1969.

Parchetul a arătat că în calitatea sa de funcţionar public, inculpata C. (şef serviciu IACS) avea, ca principale atribuţii de serviciu pe linia gestionării dosarelor de subvenţie din fonduri europene: organizarea şi coordonarea activităţii de primire a cererilor de sprijin de plată şi introducerea acestora în baza de date informatică, soluţionarea neregulilor şi notificarea fermierilor în acest sens, realizarea controalelor administrative şi încrucişate în baza de date pentru dosarele depuse la Centrul Judeţean A.P.I.A. Botoşani, autorizarea acestora în plată. Inculpata, îndeplinindu-şi defectuos atribuţiile de serviciu, a creat A.P.I.A. un prejudiciu total de 157.772,84 lei, prin nerespectarea instrucţiunilor generale din 20.12.2007 şi neverificând la timp dosarul de subvenţie a SC D. SRL, cu toate că fermierul intrase în supradeclarare de suprafaţă cu alţi 531 fermieri, pentru ca la data de 17.01.2009 să întocmească formulatul A1 - proces-verbal pentru supracontrol administrativ al cererii de plată pentru schemele de sprijin pe suprafaţa din 2007, în care a menţionat "am verificat dosarul beneficiarului, nu am identificat indicii evidente ale unei posibile manipulări şi nu am suspiciuni în ceea ce priveşte prelucrarea adevărată a documentelor".

De asemenea, inculpata a dat dispoziţii de completare a dosarului SC D. SRL cu acte justificative privind dreptul de a utiliza suprafeţele de teren agricol, deşi conform procedurilor de lucru, acest lucru nu mai era posibil.

Parchetul a mai arătat că după selectarea dosarului de subvenţie a fermierului pentru prezentare în cadrul unei misiuni de audit extern, s-a implicat în soluţionarea favorabilă a rapoartelor de control administrativ şi emiterea deciziilor de plată către fermier.

După reîntoarcerea dosarului de subvenţie al SC D. SRL de la control, în anul 2009, fără a chema fermierul pentru clarificări, l-a inclus pe listele de plată, pe care inculpata C. le-a semnat.

În şedinţa publică din 5 mai 2016 s-au pus concluzii pe fondul cauzei, inclusiv pe cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Parchet pentru inculpata C. şi pe schimbarea de încadrare juridică pusă în discuţie din oficiu de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi anume:

- pentru inculpatul A. - a) din infracţiunile prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru campania din anul 2007 în infracţiunea prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000 pentru campania din anul 2007; b) din infracţiunile prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000 şi art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. pentru fapta pretins săvârşită în anul 2008, în infracţiunea prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000 pentru campania din anul 2008; c) din infracţiunile prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000 şi art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. pentru faptele din campania din anul 2009 în infracţiunea prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000 pentru campania din anul 2009; d) din infracţiunile prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000 şi art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. pentru campania din anul 2010 în infracţiunea prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000 pentru campania din anul 2009;

- pentru inculpatul B. - din infracţiunile prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000 şi art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. pentru campania din anul 2007 în infracţiunea prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000 pentru campania din anul 2007;

- pentru inculpata C. din infracţiunile prev. de art. 26 raportat la art. 181 din Legea nr. 78/2000 şi art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. pentru campania din anul 2007 în art. 26 raportat la art. 181 din Legea nr. 78/2000 pentru campania din anul 2007.

Concluziile au fost rezumate în încheierea de şedinţă din 5 mai 2016, care face parte integrantă din actuala hotărâre, motiv pentru care nu vor mai fi reluate în considerente.

Înalta Curte, analizând cererile de apel formulate prin prisma probatoriului administrat în faza de urmărire penal, în faţa primei instanţe cât şi în faţa instanţei de apel constată următoarele:

Prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, stabilind în mod judicios în ce mod poate fi incidentă răspunderea penală a inculpaţilor trimişi în judecată.

În ceea ce priveşte pe inculpatul A., Înalta Curte constată că acesta, deşi nu avea documente justificative privind dreptul de folosinţă pentru unele suprafeţe de teren a procedat la includerea acestora în suprafaţa declarată, obţinând astfel fonduri mult mai mari de la A.P.I.A. pentru lucrările efectuate de SC L. SRL decât cele care puteau fi obţinute prin respectarea dispoziţiilor legale.

În mod justificat a apreciat prima instanţă că anumite stări de fapt precum: aspectul că unele contracte de arendă au fost încheiate după depunerea cererii de plată (spre exemplu cele încheiate cu numiţii E. şi F., pentru campania agricolă din 2007), aspectul că unele contracte au fost falsificate de către inculpat, care a contrafăcut semnătura proprietarilor F. şi E., faptul că a încheiat contracte de arendă pentru suprafeţe mai mari de teren decât cele deţinute de arendatori (de exemplu, în cazul contractului de arendă încheiat cu O.), faptul că a continuat să utilizeze drept documente justificative procuri de administrare deşi ştia, aşa cum rezultă din propria declaraţie, că acestea nu ar avea un asemenea caracter probează că inculpatul a prezentat sau folosit cu intenţie documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete care au avut ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţii Europene sau din bugetele administrate de acestea.

Apărările invocate de inculpat şi anume că în suprafaţa totală pentru care s-au cerut fonduri europene în campaniile agricole din 2007, 2008, 2009 şi 2010 au fost incluse şi terenurile pe care le deţinea familia sa (4 ha pe raza municipiului Botoşani, proprietari fiind A. şi C.; 7 ha pe raza comunei Dângeni, jud. Botoşani, proprietar fiind M.) şi de aceea suprafaţa totală este mai mare decât cea pentru care existau contracte de arendare nu pot fi primite, atâta vreme cât în dosarele constituite de inculpat pentru accesarea acestor fonduri nu se face nicio referire, nu există documente justificative conform cărora aceste terenuri ar fi fost date în folosinţă SC L. SRL Botoşani.

Un alt argument adus de inculpat a fost acela că nu are studii juridice şi că de aceea a considerat că mai important este ca aceste terenuri să se afle efectiv în folosinţa decât să facă dovada cu anumite documente că le are în folosinţă, motiv pentru care în unele situaţii o simplă înţelegere verbală cu proprietarul terenului privind administrarea parcelei a considerat-o suficientă pentru existenţa dreptului de folosinţă. Înalta Curte consideră că nici această apărare nu îl poate exonera de răspundere pe inculpat care conducea o societate la vremea aceea şi ca atare trebuia să fie mai diligent decât o altă persoană care nu desfăşoară în mod obişnuit acte de comerţ. Un profesionist nu poate invoca necunoaşterea legii pentru a dovedi lipsa de vinovăţie.

De altfel, în cauză nu este vorba de o altă denumire dată unor contracte care îi permiteau să realizeze un drept de folosinţă asupra terenurilor pentru care solicita subvenţii. Probele administrate în cauză (în special cele primite de la primăriile pe teritoriul cărora susţinea că se aflau loturile, adrese care atestau fie că SC L. SRL nu avea loturi în blocurile înscrise în registrul agricol al localităţii, fie suprafeţele înscrise sunt mai mici decât cele declarate de inculpat în dosarul de la A.P.I.A.), dovedesc faptul că inculpatul făcuse declaraţii neadevărate. Aspectul că nu a fost în eroare, ci cu bună-ştiinţă a prezentat o situaţie ce nu corespundea adevărului este confirmat de faptul că lucra de multă vreme în zonă, era un profesionist şi cunoştea foarte bine configuraţia şi modul de amplasare al parcelelor de teren declarate. De altfel, despre buna sa credinţă referitoare la acest aspect este relevant faptul că din probele administrate nu rezultă şi situaţia corelativă, în care acesta să fi declarat în dosarul depus la A.P.I.A. suprafeţe mai mici decât cele folosite în realitate, aşa cum ar fi firesc, dacă ar fi adevărată susţinerea sa că nelegalităţile constatate erau în realitate o reflectare a lipsei de rigurozitate cu care erau delimitate în acea perioadă blocurile fizice de teren existente în fiecare comună.

Ca atare, constatările făcute de prima instanţă, în sensul existenţei vinovăţiei inculpatului în ceea ce priveşte depunerea unor declaraţii care nu reflectă adevărul şi a unor înscrisuri falsificate sunt juste.

Înalta Curte constată însă că, deşi situaţia de fapt a fost corect reţinută de prima instanţă, încadrarea juridică a faptelor nu este corectă.

Pentru subvenţiile obţinute de la A.P.I.A. în campaniile agricole din 2007, 2008, 2009 şi 2010 prima instanţă a considerat că inculpatul A. se face vinovat atât de săvârşirea infracţiunii prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, persoană vătămată fiind Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, cât şi a celei de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, persoană vătămată fiind aceeaşi instituţie. Instanţa a reţinut această încadrare probabil pentru motivul că o parte din sumele primite ca subvenţie proveneau din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta, ca atare trebuie reţinută infracţiunea prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000, iar o cotă parte din subvenţiile primite (cofinanţarea) era asigurată din fondul bugetului de stat, motiv pentru care trebuia reţinută în concurs ideal şi infracţiunea de înşelăciune.

Înalta Curte apreciază că este lipsit de relevanţă faptul că din suma totală primită de inculpat cu titlu de subvenţie o parte a fost plătită din bugetul de stat, iar o parte din bugetul Uniunii Europene, sau din bugetele administrate de aceasta sau în numele acesteia, deoarece a existat o unică acţiune de prezentare de documente ori declaraţii inexacte ce a avut ca rezultat obţinerea pe nedrept, de fonduri, acţiune desfăşurată în raport de o unică autoritate contractantă - Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

Ambele infracţiuni, şi cea prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000 şi cea de înşelăciune (art. 215 din C. pen. din 1969) sunt infracţiuni de rezultat şi presupun producerea unei pagube, însă încadrarea juridică în sensul reţinerii unei unice infracţiuni sau a unui concurs ideal de infracţiuni nu poate fi determinată de numărul patrimoniilor afectate prin intermediul faptei.

Acţiunea de inducere în eroare fiind unică, se va reţine o singură infracţiune, chiar dacă din punct de vedere civil, mai multe entităţi au fost afectate, în sensul producerii unui prejudiciu.

De altfel, cel mai probabil, sub aspect subiectiv nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate pentru reţinerea ambelor infracţiuni, deoarece inculpatul, desfăşurând raporturi doar cu autoritatea contractantă şi cunoscând că este vorba de fonduri europene, nu avea obligaţia să cunoască faptul că o cotă parte din sumele primite provin de la bugetul de stat (cofinanţarea).

Raportul dintre infracţiunea prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000 şi cea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1969 este cel dintre o normă specială şi una generală.

Ca atare, în toate situaţiile în care se vor folosi documente sau declaraţii inexacte pentru obţinerea pe nedrept de fonduri de la autorităţile contractante, se va reţine norma specială (art. 181 din Legea nr. 78/2000) şi nu cea generală [art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1969] conform principiului "specialia generalibus derogant".

De altfel, această problemă de drept a fost tranşată şi prin decizia nr. 4/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dată într-un recurs în interesul legii prin care s-a stabilit că "fapta de a folosi, în cadrul autorităţii contractante, printr-o acţiune a autorului, documente ori declaraţii inexacte, ce a avut ca rezultat obţinerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum şi din fonduri din bugetul naţional întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii unice, prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, indiferent dacă legea penală mai favorabilă este legea nouă sau legea veche".

În ceea ce priveşte raportul dintre infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi infracţiunile de fals, Înalta Curte apreciază că deşi conţinutul infracţiunii din legea specială face referire la "folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care au ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor", infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi cea de fals în declaraţii nu sunt absorbite în această infracţiune. Singura infracţiune de fals care nu ar putea fi reţinută în concurs cu cea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 ar fi cea de uz de fals, deoarece expresia "prezentarea sau folosirea de documente ori declaraţii false" pledează pentru caracterizarea acestei infracţiuni ca fiind una complexă care absoarbe uzul de fals.

Aşa cum am arătat anterior, infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 este o formă specială, atipică de înşelăciune.

Dacă în cazul infracţiunii de înşelăciune folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se aplică regulile privind concursul de infracţiuni dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, tot aşa, în cazul infracţiunii prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 infracţiunile de fals nu vor fi absorbite în acestea, ci or intra în concurs.

Inculpatul a mai criticat faptul că prin hotărârea primei instanţe nu i-a fost ridicat sechestrul asigurător instituit până la concurenţa sumei de 122.818,90 lei, deşi prejudiciul aferent campaniei din 2010 a fost compensată.

Înalta Curte constată că sechestrul asigurător a fost instituit de Parchet asupra unui apartament cu valoare de impunere de 136.699 lei. Deşi prima instanţă a constatat că o parte din prejudiciu este acoperit, l-a obligat pe inculpat la plata către partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a sumei de 106.784,15 lei la care se vor calcula accesoriile fiscale prevăzute de lege până la data stingerii efective a debitului.Ca atare instanţa nu putea să precizeze suma pentru care rămâne instituit sechestrul deoarece la acest moment certă este doar suma care reprezintă daunele materiale, nu şi cea privind accesoriile fiscale care va putea fi determinată doar la data stingerii debitului. De aceea menţinerea măsurii sechestrului asupra apartamentului, aşa cum a fost instituită iniţial este corectă.

Ca urmare a celor analizate, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. va admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 95 din 16 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/39/2013, va desfiinţa în parte sentinţa penală şi rejudecând:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor.

În baza art. 386 C. proc. pen. va schimba încadrarea juridică pentru inculpatul A. din infracţiunile prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 pentru campaniile din 2007, 2008, 2009 şi 2010, persoană vătămată fiind Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi cea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 pentru campaniile din 2007, 2008, 2009 şi 2010 în infracţiunea prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din 1969 (campaniile din 2007-2010).

Instanţa îl va condamna pe inculpat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) din C. pen. din 1969.

La individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere pericolul social concret al faptelor comise, cuantumul prejudiciului şi faptul că o parte din prejudiciu a fost acoperit.

Instanţa va menţine condamnările aplicate în primă instanţă pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată [art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969] şi fals în declaraţii [art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969] fapte săvârşite în campaniile din 2007-2010, constatând că sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate, iar sancţiunile aplicate, ca urmare a incidenţei dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) teza I C. pen. sunt adecvate gravităţii faptei şi periculozităţii inculpatului.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., instanţa va contopi pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea de fals în declaraţii şi cu pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare.

Lipsa antecedentelor penale, comportamentul adecvat în societate a inculpatului a determinat instanţa să considere că scopul sancţiunii poate fi atins şi fără executarea efectivă în condiţii de detenţie a pedepsei, suspendarea sub supraveghere fiind de natură să satisfacă exigenţele de prevenţie generală dar şi pe cele de prevenţie specială. Termenul de încercare, pe durata căruia inculpatul va fi obligat să respecte mai multe măsuri de supraveghere va fi de 5 ani.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 71 alin. (1), (2) C. pen. din 1969 va interzice inculpatului A. cu titlu de pedeapsă accesorie exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. din 1969, urmând ca în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. să suspende executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În ceea ce priveşte faptele pentru care a fost trimisă în judecată inculpata C., Înalta Curte constată că aprecierile primei instanţe sunt juste, iar probele administrate în faţa instanţei de apel nu sunt de natură să conducă la o altă concluzie.

Astfel, privitor la infracţiunea de conflict de interese prevăzută de art. 2531 C. pen. sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate atunci când funcţionarul public, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, îndeplineşte un act ori participă la luarea unei decizii prin care se realizează direct sau indirect un folos material pentru sine sau pentru soţul său.

Deşi în rechizitoriu se susţine că inculpata C. a îndeplinit în calitate de şef de serviciu IACS şi director coordonator în cadrul Centrului Judeţean A.P.I.A. Botoşani mai multe acte ce au avut drept consecinţă obţinerea unui folos material de către SC L. SRL Botoşani, la care administrator şi asociat unic era soţul său, A., nu au fost indicate actele întocmite de aceasta sau decizia luată care să fi determinat realizarea unui folos.

Aspectul că inculpata lucra în aceeaşi instituţie care a acordat fonduri europene societăţii al cărui administrator şi asociat unic era soţul său nu reprezintă un temei pentru reţinerea conflictului de interese, atâta vreme cât aceasta nu a avut putere de decizie în ceea ce priveşte acordarea de plăţi pentru SC L. SRL.

Martorul EE. a declarat în faţa instanţei de apel că deşi avea calitatea de şef Birou I.T. şi nu desfăşura activităţi legate de activitatea de acordare fonduri europene a aprobat plata unor astfel de sume deoarece s-au făcut demersuri de către directorul A.P.I.A. Botoşani la structura centrală pentru ca martorul EE. să poată semna acele liste. Directorul i-a adus la cunoştinţă că doamna Huţanu era incompatibilă să semneze acele liste, dar martorul nu a avut nicio discuţie cu aceasta.

Mai rezultă din declaraţia martorului că listele cu numele societăţilor care puteau intra la plată era generată în mod aleatoriu de calculator, dintr-o listă mai mare, că era preaprobată la centru, în Bucureşti, şi apoi se întorcea la centrul judeţean pentru semnare.

În ceea ce priveşte complicitatea la infracţiunea de folosirea sau prezentarea de documente false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţii Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, precum şi complicitatea la infracţiunea de înşelăciune (deşi o schimbare a încadrării juridice din cele două infracţiuni în una singură operată pentru autor ar fi incidentă şi în cazul complicelui) Înalta Curte constată că nu există la dosar probe că inculpata ar fi înlesnit sau ajutat în vreun fel la obţinerea în 2007 a fondurilor europene de către societatea la care soţul său era unic acţionar. Simplul fapt că soţia lucra ca angajat la instituţia publică de unde A. a obţinut pentru societatea sa aceste fonduri nu este un motiv suficient pentru a reţine o complicitate la infracţiunile reţinute în sarcina acestuia.

De asemenea, din probatoriul administrat în cauză nu rezultă în ce modalitate inculpata l-ar fi ajutat sau sprijinit să obţină fonduri europene pentru societatea comercială D. SRL pe inculpatul B.

Complicitatea presupune ca ajutorul sau înlesnirea să fie prealabilă sau concomitentă cu fapta reţinută în sarcina autorului. Or, nicăieri în actul de sesizare nu se face vorbire despre o înţelegere intervenită între cei doi în baza căreia C. ar fi ajutat societatea inculpatului să obţină astfel de fonduri.

De altfel, şi în concluziile orale susţinute în faţa instanţei, procurorul de şedinţă a solicitat schimbarea încadrării juridice din complicitate la infracţiunea prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1969 în infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen. din 1969, arătând că inculpata şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, creând A.P.I.A. un prejudiciu de 157.772,84 lei prin nerespectarea instrucţiunilor generale din 20.12.2007 şi neverificarea la timp a dosarului de subvenţie a SC D. SRL, cu toate că fermierul intrase în supradeclarare de suprafaţă cu alţi 531 fermieri şi de asemenea că a dat dispoziţii de completare a dosarului SC D. SRL cu acte justificative privind dreptul de a utiliza suprafeţele de teren agricol, deşi, conform procedurilor de lucru, după efectuarea controlului din teren, acest lucru nu mai era posibil.

Toate aceste aspecte, sunt activităţi subsecvente consumării acţiunilor ce intră în tipicitatea infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, de aceea ele nu pot constitui o complicitate la infracţiunea presupus comisă de B.

Mai mult, situaţia de fapt cu care a fost sesizată instanţa diferă de acţiunile sau inacţiunile ce sunt imputate inculpatei prin intermediul concluziilor depuse în apel şi care sunt invocate pentru a justifica o schimbare de încadrare juridică.

Încadrarea juridică reprezintă corespondenţa dintre fapta materială şi norma sau normele legale ce i se aplică acestei situaţii obiective.

Instanţa de judecată se mărgineşte, conform dispoziţiilor art. 371 C. proc. pen. "la faptele şi la persoanele arătate în actul de sesizare a instanţei".

Instanţa nu este ţinută de calificarea juridică a faptelor dată prin rechizitoriu, de aceea, dacă apreciază că faptele nu îndeplinesc condiţiile de tipicitate proprii infracţiunii reţinute în actul de sesizare a instanţei poate dispune o schimbare de încadrare juridică.

Instanţa nu poate însă să modifice obiectul judecăţii, adică să analizeze alte fapte decât cele reţinute prin actul de trimitere în judecată.

În prezenta cauză, Parchetul nu solicită instanţei de apel să dea doar o nouă încadrare juridică faptelor reţinute în sarcina inculpatei prin actul de inculpare, ci înfăţişează noi fapte, neenunţate în actul de sesizare care ar urma să fie calificate drept infracţiune de abuz în serviciu.

Date fiind restricţiile impuse de dispoziţiile art. 371 C. proc. pen., Înalta Curte consideră că nu se poate ca pe calea unei cereri de schimbare de încadrare juridică să fie supuse analizei fapte noi, care nu sunt descrise în actul de sesizare.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că soluţia de achitare pronunţată de prima instanţă în raport de faptele reţinute în sarcina inculpatei C. este corectă şi drept urmare apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava formulat cu privire la această soluţie este nefondat.

Şi în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B., soluţia de achitare pronunţată de prima instanţă este corectă.

Deşi în faţa instanţei de apel au fost audiaţi martorii X. şi R. nu au fost constatate elemente noi care să sprijine acuzarea inculpatului B.

A reieşit din cele două declaraţii că deşi B. era administratorul de drept al SC D. SRL, conducerea în fapt a societăţii era asigurată de fratele său, T. care se ocupa de agricultură, în timp ce inculpatul se ocupa de materiale de construcţii, având şi o firmă cu acest obiect. A rezultat de asemenea că actele şi declaraţiile nu au fost depuse la A.P.I.A. de inculpat, ci de martorul R., angajat al societăţii S. Botoşani, aparţinând lui T.

Având în vedere aceste aspecte, soluţia de achitare pronunţată de prima instanţă cu privire la acest inculpat este corectă, motiv pentru care apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava, sub acest aspect, este nefondat.

În ceea ce priveşte apelul declarat de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură prin care solicită obligarea în solidar a inculpaţilor A. şi C., respectiv a părţii SC L. SRL Botoşani la plata sumei totale de 106.784,15 lei reprezentând creanţa principală stabilită prin titlurile de creanţă reprezentate de procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 21982 din 13 iulie 2012 pentru campania 2007, procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 21980 din 13 iulie 2012 pentru campania 2008, respectiv procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 21981 din 13 iulie 2012 pentru campania 2009, întocmite de Direcţia Antifraudă, Control Intern şi Supracontrol, din cadrul A.P.I.A. aparat central, sumă la care se adaugă dobânzile şi penalităţile calculate de la data efectuării fiecărei plăţi şi până la data achitării efective a debitului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a-l respinge ca nefondat, dat fiind soluţia de achitare pronunţată în cazul inculpatei C., urmând a menţine soluţia primei instanţe cu privire la acest aspect.

De asemenea, va respinge ca nefondată solicitarea aceleiaşi părţi civile de obligare a inculpaţilor B. şi C. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D. SRL Botoşani pentru suma totală de 157.772 lei reprezentând creanţa principală stabilită prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 25816 din 16 august 2012 întocmit de Direcţia Antifraudă, Control Intern şi Supracontrol, din cadrul A.P.I.A. - aparat central, aferent campaniei 2007, sumă la care se adaugă dobânzile şi penalităţile calculate de la data efectuării plăţii până la achitarea efectivă a debitului, dată fiind soluţia de achitare pronunţată pentru aceştia.

În ceea ce priveşte apelul declarat de partea responsabilă civilmente SC L. SRL prin care solicită ca acţiunea A.P.I.A. să fie lăsată nesoluţionată [în temeiul art. 25 alin. (5) C. proc. pen.] sau să se dispună respingerea ei ca neîntemeiată în măsura în care inculpatul A. urmează a fi achitat, Înalta Curte apreciază că trebuie respins ca nefondat, în baza art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

În mod corect instanţa de fond, constatând vinovăţia inculpatului pentru producerea unei pagube patrimoniului A.P.I.A., l-a obligat atât pe inculpat cât şi pe partea responsabilă civilmente SC L. SRL la acoperirea în solidar a prejudiciului produs.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 pct. 4 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 95 din 16 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/39/2013.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală atacată şi, rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului A. prin sentinţa penală atacată în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 386 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică pentru inculpatul A. din infracţiunile de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) (campaniile din 2007, 2008, 2009 şi 2010, persoană vătămată fiind Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură), şi de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) (campaniile din 2007, 2008, 2009 şi 2010, persoană vătămată fiind Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură) în infracţiunea de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) (campaniile din 2007, 2008, 2009 şi 2010, persoană vătămată fiind Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură).

Condamnă pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 lit. a) C. pen. (1969) raportat la art. 76 lit. c) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare (campaniile din 2007, 2008, 2009 şi 2010).

Contopeşte această pedeapsă cu pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 lit. a) C. pen. (1969) raportat la art. 76 lit. e) teza I C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. (campaniile din 2007, 2008, 2009 şi 2010) şi cu pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea de fals în declaraţii prevăzută de art. 292 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 lit. a) C. pen. (1969) raportat la art. 76 lit. e) teza I C. pen. (1969) şi art. 5 C.pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. inculpatul A. urmează să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 71 alin. (1), (2) C. pen. (1969) interzice inculpatului A., cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. (1969).

În baza art. 861 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicate inculpatului A.

În temeiul art. 862 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen. stabileşte un termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen. obligă pe inculpatul A., pe durata termenului de încercare, la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Botoşani, organ desemnat cu supravegherea sa, la datele fixate de această instituţie;

b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului A. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

Atrage atenţia inculpatului A. cu privire la dispoziţiile art. 83 şi 84 şi art. 864 alin. (2) C. pen. (1969) referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava, partea civilă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi de partea responsabilă civilmente SC L. SRL Botoşani împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Cheltuielile ocazionate cu soluţionarea apelurilor declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava şi de inculpatul A. rămân în sarcina statului.

Obligă apelanta parte civilă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi apelanta parte responsabilă civilmente SC L. SRL Botoşani la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat A., intimaţii inculpaţi C. şi B. până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 90 lei, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 30 iunie 2016.