Malware convictions upheld as annulment appeals dismissed for challenging evidence, not legality

Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 87 din data de 09 mai 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, s-au dispus următoarele:

I.1. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice prev. de art. 365 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen.

2. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de acces ilegal la un sistem informatic prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 360 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.

3. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de transfer neautorizat de date informatice prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 364 C. pen.

4. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă tentată prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

5. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen.

În baza art. 67 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. de la rămânerea definitivă până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 alin. (1) C. pen. a aplicat pedeapsa cea mai grea de 6 ani la care a adăugat o treime din totalul celorlalte pedepse de 5 ani, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 11 ani şi 4 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 72 C. pen. a dedus prevenţia de la 11.02.2015 la zi.

6. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpatul A. sub aspectul complicităţii la săvârşirea infracţiunii de spionaj în formă tentată prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32C. pen. rap. la art. 400 C. pen.

7. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpatul A. sub aspectul complicităţii la săvârşirea infracţiunii de interceptare ilegală a unei transmisii de date informatice prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 C. pen. rap. la art. 361 C. pen.

II.1. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul B., la pedeapsa de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice prev. de art. 365 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen.

2. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de acces ilegal la un sistem informatic prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 360 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.

3. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de transfer neautorizat de date informatice prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 364 C. pen.

4. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă tentată prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

5. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen.

În baza art. 67 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. de la rămânerea definitivă până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 alin. (1) C. pen. a aplicat pedeapsa cea mai grea de 5 ani la care a adăugat o treime din totalul celorlalte pedepse de 4 ani, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 9 ani şi 4 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării la domiciliu a inculpatului.

În baza art. 72 C. pen. a dedus prevenţia de la 10.02.2015 la zi.

6. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe B. sub aspectul complicităţii la săvârşirea infracţiunii de spionaj în formă tentată prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 C. pen. rap. la art. 400 C. pen.

7. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpatul B. sub aspectul complicităţii la săvârşirea infracţiunii de interceptare ilegală a unei transmisii de date informatice prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 C. pen. rap. la art. 361 C. pen.

III.1. În baza art. 396 alin. (2), (10) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul C., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă tentată prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

2. În baza art. 396 alin. (2), (10) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul C. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen.

În baza art. 67 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după rămânerea definitive a hotărârii.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 alin. (1) C. pen. a aplicat pedeapsa cea mai grea de 1 an la care adaugă o treime din pedeapsa de 9 luni, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare şi 1 an interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 91 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de supraveghere de 2 ani.

Pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuia să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul urma să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 120 de zile, la una din următoarele două entităţi: Administraţia Domeniului Public - Sector 4 sau Administraţia Domeniului Public - Sector 5, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului că, în cazul în care, pe parcursul termenului de supraveghere, nu respectă, cu rea-credinţă, măsurile de prevedere şi obligaţia impusă de instanţă, precum şi în cazul săvârşirii de noi infracţiuni, se va dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi executarea pedepsei.

IV. În baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen. a dispus confiscarea specială a celor 3 stick-uri ataşate dosarului.

V. În baza art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpaţii A. şi B. la plata sumei de 32.000 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare către stat şi pe inculpatul C. la plata sumei de 13.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul interpretului de limba ebraica s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

II. Prin decizia penală nr. 416/A, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 27 octombrie 2016, în Dosarul nr. x/2/2015, s-au admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, inculpaţii A., B. şi C. împotriva sentinţei penale nr. 87 din 09 mai 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, numai în ceea ce priveşte:

- Greşita achitare a inculpaţilor A. şi B. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la săvârşirea infracţiunii de interceptare ilegală a unei transmisii de date informatice prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 C. pen. rap. la art. 361 C. pen.;

- Greşita condamnare a inculpaţilor A., B. şi C. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de complicitate la săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în forma tentativei prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

Pedeapsa rezultantă de executat pentru fiecare inculpat,

A desfiinţat sentinţa apelată sub aspectele arătate şi a reţinut cauza spre rejudecare şi în fond:

I. A repus în individualitatea sa pedeapsa rezultantă de 11 ani şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului A. în pedepsele componente:

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice prev. de art. 365 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen.,

- 6 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de acces ilegal la un sistem informatic prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 360 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.,

- 4 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de transfer neautorizat de date informatice prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 364 C. pen.,

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen.,

- 4 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă tentată prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

A înlaturat sporul de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 C. pen. rap. la art. 361 C. pen. sub aspectul complicităţii la săvârşirea infracţiunii de interceptare ilegală a unei transmisii de date informatice a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 67 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. de la rămânerea definitivă până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 alin. (1) C. pen. a refăcut concursul de infracţiuni şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare rezultată ca efect al noii reindividualizări al pedepselor la care a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse de 4 ani şi 8 luni, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 9 ani şi 8 luni închisoare şi 4 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 72 C. pen. a dedus prevenţia de la 11.02.2015 la zi.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpatul A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în forma tentativei prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

II. A repus în individualitatea sa pedeapsa rezultantă de 9 ani şi 4 luni închisoare aplicata inculpatului B. în pedepsele componente:

- 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice prev. de art. 365 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen.;

- 4 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de acces ilegal la un sistem informatic prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 360 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.;

- 4 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de transfer neautorizat de date informatice prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 364 C. pen.;

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă tentată prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

A înlăturat sporul de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 C. pen. rap. la art. 361 C. pen. sub aspectul complicităţii la săvârşirea infracţiunii de interceptare ilegală a unei transmisii de date informatice a condamnat pe inculpatul B. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 67 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. de la rămânerea definitivă până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 alin. (1) C. pen. a refăcut concursul de infracţiuni şi a aplicat pedeapsa cea mai grea, rezultată ca efect al noii reindividualizări de 5 ani, la care a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse de 4 ani, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 9 ani închisoare şi 4 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării la domiciliu a inculpatului.

În baza art. 72 C. pen. a dedus prevenţia de la 10.02.2015 la zi.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpatul B. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă tentată prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

III. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpatul C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă tentată prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

A menţinut pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată inculpatului C. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen. şi a înlăturat sporul de 3 luni închisoare ca efect al înlăturării concursului de infracţiuni.

În baza art. 67 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după rămânerea definitive a hotărârii.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. ca pedeapsa accesorie.

În baza art. 91 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de supraveghere de 2 ani.

Pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuia să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va avea de prestat o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 120 de zile, la una din următoarele două entităţi: Administraţia Domeniului Public - Sector 4 sau Administraţia Domeniului Public - Sector 5, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului că, în cazul în care, pe parcursul termenului de supraveghere, nu respectă, cu rea-credinţă, măsurile de prevedere şi obligaţia impusă de instanţă, precum şi în cazul săvârşirii de noi infracţiuni, se va dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi executarea pedepsei.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Pentru a hotărî în acest sens a reţinut următoarele:

Analizând toate mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv procesele-verbale întocmite de S.R.I.; ordonanţa nr. 596/P/D/2014; declaraţiile inculpaţilor A., B. şi C.; declaraţiile martorilor D. şi E.; procesele-verbale de efectuare a percheziţiilor domiciliare; referate medicale; înscrisuri bancare; procese-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate; rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică de recuperare şi identificare date stocate pe suport optic; păşind la o analiză în drept a celor concret reţinute, este, cu certitudine, de consemnat că:

Fapta inculpatului B. de a primi în perioada noiembrie 2014 - februarie 2015, de la utilizatorul postului telefonic nr. x, alias "cel deştept", deţine şi transmite către inculpatul A. în acelaşi interval de timp un număr de cel puţin 3 dispozitive electronice ce conţineau o aplicaţie tip "malware" având capabilităţi de accesare neautorizată a oricărui sistem informatic la care accesul este restricţionat sau blocat, de culegere de date şi informaţii necesare preluării de la distanţă a controlului deplin asupra reţelei informatice atacate, prin substituirea în drepturile administratorului de sistem, în scopul valorificării acestor capabilităţi prin facilitarea accesului fără drept, de la distanţă, a membrilor grupării infracţionale organizate la sisteme informatice aparţinând infrastructurii bancare naţionale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice prev. de art. 365 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului A. de a primi de la inculpatul B. în intervalul noiembrie 2014 - februarie 2015, deţine şi transmite colaboratorului E. la datele de 26.11.2014, 16.12.2014 şi 09.01.2015 în vederea introducerii în sisteme informatice aparţinând infrastructurii bancare, un număr de 3 dispozitive electronice ce conţineau o aplicaţie tip "malware" având capabilităţi de accesare neautorizată a oricărui sistem informatic la care accesul este restricţionat sau blocat, de culegere de date şi informaţii necesare preluării de la distanţă a controlului deplin asupra reţelei informatice atacate, prin substituirea în drepturile administratorului de sistem, în scopul valorificării acestor capabilităţi prin facilitarea accesului fără drept, de la distanţă, a membrilor grupării infracţionale organizate la sisteme informatice aparţinând respectivei infrastructuri bancare naţionale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice prev. de art. 365 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen.

Fapta inculpaţilor A. şi B. de a facilita în intervalul 16 decembrie 2014 - 9 februarie 2015, prin intermediul aplicaţiei "malware" deţinută şi distribuită anterior cu încălcarea legii, accesul fără drept, de la distanţă, a atacatorului aflat în spatele domeniului de comandă şi control blabla123.noip.me la sisteme informatice aparţinând F. Bank la care accesul este interzis pentru categoria de utilizatori din care făcea parte atacatorul, în scopul obţinerii de date informatice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de acces ilegal la un sistem informatic (săvârşită de atacator n.n.) prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 360 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.

Fapta inculpaţilor A. şi B. de a înlesni, în perioada 16 decembrie 2014 - 9 februarie 2015, prin intermediul aplicaţiei "malware" deţinută şi distribuită anterior cu încălcarea legii, transferul neautorizat, operat de atacatorul aflat în spatele domeniului de comandă şi control blabla123.noip.me, de date din sistemele informatice aparţinând F. Bank accesate anterior fără drept, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la transferul neautorizat de date informatice prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 364 C. pen.

Actul de sesizare face trimitere şi la fapta inculpaţilor A. şi B. de a facilita, în perioada noiembrie 2014 - februarie 2015, reprezentanţilor unei organizaţii străine localizate pe teritoriul statului Israel, prin primirea, deţinerea şi distribuirea, în vederea introducerii în sisteme informatice aparţinând infrastructurii bancare naţionale, de dispozitive electronice conţinând o aplicaţie tip "malware" cu capabilităţi de multiplicare a efectelor produse în sistem prin răspândirea progresivă pe lanţul de conexiuni informatice către un număr nerestricţionat de sisteme informatice aparţinând sistemului bancar naţional a unui virus având capabilităţi de genul celor anterior menţionate, de dublare a accesului nelegal şi controlului nelegitim obţinut de persoane ostile în modalitatea descrisă mai sus asupra datelor şi informaţiilor stocate şi vehiculate în sistemul informatic bancar, respectiv de supraveghere şi control a informaţiilor vehiculate în mediul ambiental urmare transformării fiecărui sistem infectat într-un dispozitiv ilegal de interceptare, accesul la un ansamblu de date şi informaţii clasificate în legislaţia naţională ca secrete de stat, ce ar întruni elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la tentativa de spionaj, săvârşită de autorii din Israel ai programului informatic maliţios, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 412 C. pen. cu referire la art. 400 C. pen.

Instanţa de apel a consemnat însă că, constituie infracţiunea de trădare prin transmitere de informaţii secrete de stat, potrivit art. 395 C. pen. - infracţiunea de bază ce stă la temelia întregii construcţii juridice vizând spionajul - actul transmiterii de informaţii secrete de stat unei puteri sau organizaţii străine ori agenţilor acestora, precum şi procurarea de date ce constituie informaţii secrete de stat de către cei care nu au calitatea de a le cunoaşte, în scopul transmiterii lor unei puteri sau organizaţii străine ori agenţilor acestora.

Aşadar, ca prim aspect, informaţiile pretins a fi transmise trebuie să intre în categoria informaţiilor clasificate ca secrete de stat.

Potrivit art. 178 alin. (1) C. pen., informaţiile secrete de stat sunt informaţiile clasificate astfel, potrivit legii.

În conformitate cu dispoziţiile art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 182/2002 - privind protecţia informaţiilor clasificate, informaţiile secrete de stat sunt informaţiile care privesc securitatea naţională, prin a căror divulgare se pot prejudicia siguranţa naţională şi apărarea ţării.

Prin securitatea naţională a României se înţelege, printre altele, potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 51/1991 - privind securitatea naţională a României, starea de echilibru şi stabilitate economică necesară existenţei şi dezvoltării statului naţional român.

În conformitate cu dispoziţiile art. 17 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 182/2002 intră în categoria informaţiilor secrete de stat informaţiile ce privesc activităţile economice care prezintă importanţă deosebită pentru interesele economice ale României.

Potrivit Legii nr. 182/2002, pentru a fi informaţii clasificate secret de stat, datele trebuie incluse intr-o astfel de categorie, pe niveluri de secretizare prev. de art. 18, de persoane împuternicite să atribuie unul dintre nivelurile de secretizare a informaţiilor cu prilejul elaborării lor şi prev. de art. 19 din lege.

Potrivit art. 22 din Legea nr. 182/2002, autorităţile publice întocmesc liste proprii cuprinzând categoriile de informaţii secrete de stat în domeniile lor de activitate, listele cuprinzând informaţiile secrete de stat pe niveluri de secretizare, elaborate sau deţinute de autorităţile ori de instituţiile publice, fiind aprobate şi actualizate prin hotărâre a Guvernului.

Or, în actul de sesizare s-a reţinut cu titlu general că activitatea bancară constituie din perspectivă legală o astfel de activitate economică ce prezintă importanţă deosebită pentru interesele economice ale României, securitatea bancară reprezentând din acest punct de vedere o componentă importantă în demersul de asigurare a securităţii naţionale, astfel încât din perspectiva globală a factorului de stabilitate pe care funcţionarea normală a sistemului bancar îl asigură ţării noastre, suma informaţiilor privitoare la respectivul domeniu de activitate, de natură a permite, odată ajunse în posesia unor persoane ostile, preluarea controlului şi manipularea sistemului cu consecinţe în planul securităţii naţionale, intră sub incidenţa protecţiei informaţiilor clasificate secrete de stat prev. de art. 17 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 182/2002 şi implicit a prevederilor art. 395 C. pen.

Instanţa de apel a apreciat că o includere a tuturor informaţiilor referitoare la operaţiuni bancare ale unei unităţi bancare pentru a susţine această acuzaţie nu poate complini stricteţea textului de lege, în absenţa unor documente, informaţii calificate astfel, care să fi fost transmise sau accesate de vreo persoană.

De altfel, din declaraţia martorului cu identitate protejată G. şi adresa F. Bank a rezultat că sistemele informatice atacate nu aveau acces nici măcar la baza de date centrală cu privire la datele clienţilor şi operaţiunile bancare, făcând parte din sistemul IT al băncii.

Totodată, instanţa a constatat ca acuzarea nu a probat că accesarea sistemelor informatice ale băncii s-a făcut în scopul transmiterii de date unei puteri sau organizaţii străine ori agenţilor acestora, fiind probat exclusiv că au fost transferate date unor persoane cu care inculpaţii luau legătura pe numere de telefon din Israel.

Instanţa de apel a constatat că în mod corect s-a dispus achitarea inculpaţilor cu privire la această infracţiune în baza art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., nefiind îndeplinite toate condiţiile de existenţă ale infracţiunii.

În continuare răspunzând apelului Parchetului, este de consemnat că inculpaţii A. şi B. au fost trimişi în judecată şi pentru fapta de a mijloci în perioada 16 decembrie 2014 - 9 februarie 2015, prin intermediul aplicaţiei "malware" deţinută şi distribuită anterior cu încălcarea legii, demersul atacatorului, aflat în spatele domeniului de comandă şi control blabla123.noip.me, de a intercepta fără drept, prin mijlocirea programelor maliţioase descărcate în sistem, transmisii nepublice de date informatice efectuate prin intermediul respectivelor sisteme informatice aparţinând F. Bank, accesate anterior fără drept, ce ar constitui complicitate la tentativa de interceptare ilegală a unei transmisii de date informatice prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 366 C. pen. cu referire la art. 361 C. pen.

Infracţiunea prevăzută de art. 361 C. pen. se diferenţiază de infracţiunea de acces, fără drept, la un sistem informatic, prin faptul că acţiunea de interceptare se realizează în procesul de transmitere a acestor date de la un sistem informatic la altul. Ambele infracţiuni sunt săvârşite cu scopul de a obţine ilegal date informatice (de regulă, folosite ulterior pentru comiterea infracţiunii contra patrimoniului), interceptarea comportând, însă, un caracter dinamic, în timp ce accesul ilegal la un sistem informatic are un caracter static.

Mai mult, infracţiunea de interceptare ilegală a datelor informatice poate constitui un mijloc de comitere a accesului, fără drept, la un sistem informatic. Spre exemplificare, folosirea unui program de tip troian, aşa cum este în cazul de faţă, se obţin numele de user şi parola de acces la un cont de e-mail şi, utilizând aceste date, se accesează fără drept contul respectiv pentru obţinerea unor date personale.

În aceste condiţii, infracţiunea de interceptare ilegală a unei transmisii de date informatice este văzută ca incriminare completatoare în raport cu accesul, fără drept, la un sistem informatic, în numeroase situaţii putând exista între cele două infracţiuni o legătură convenţională.

Prin urmare, întrucât inculpaţii A. şi B. au interceptat, fără drept, prin mijlocirea programelor menţionate descărcate în sistem, transmisii nepublice de date informatice (logările utilizatorilor, operaţiunile efectuate de aceştia etc.) accesate anterior fără drept, fiind astfel realizată o interceptare de la sursă, urmează să fie condamnaţi şi pentru săvârşirea acestor fapte.

Admiţând apelul Parchetului sub aceste aspecte instanţa de apel nu este susceptibilă de reclamaţie în violarea vreunor drepturi ce ţin de derularea unui proces echitabil (neadministrarea de probe în apel) în contextul în care s-a rezumat doar a interpreta legea penală în materie fără a fi modificată în vreun fel starea de fapt incidentă.

Separat, după cum s-a observat, inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru activităţi de spălare de bani, reţinându-se implicarea inculpaţilor A., B. şi C., în perioada noiembrie 2014 - februarie 2015, în activităţi concrete de intermediere (cazul inculpaţilor A. şi B.), respectiv de sprijinire din punct de vedere logistic (cazul inculpatului C.) a unor operaţiuni de spălare de bani având ca obiect fonduri de provenienţă ilicită, provenienţă a cărei cunoaştere de A., B. şi C. este dedusă din circumstanţele faptice obiective în care s-au succedat evenimentele materializate probator, însă, în cauză, având în vedere lipsa unui probatoriu de natură a confirma finalizarea acestor operaţiuni şi materializa activităţile desfăşurate de persoanele aflate la cele două capete ale lanţului de spălare a banilor, fapta reţinută în sarcina inculpaţilor a fost acea de complicitate la tentativa persoanelor implicate direct în activitatea de disimulare a originii ilicite a fondurilor tranzacţionate, de săvârşire a infracţiunii de spălare de bani prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

În cauză s-a dovedit că inculpatul A. încerca intermedierea schimbului unor sume de bani şi s-a deplasat în străinătate împreună cu ceilalţi inculpaţi cu sume mari de bani în circumstanţe de fapt nu totdeauna extrem de clare, însă aspectele menţionate nu confirmă deplin originea ilicită a acestora şi faptul că inculpaţii au avut reprezentarea că proveneau din activităţi infracţionale (inclusiv interceptarea convorbirilor telefonice nu confirmă împrejurarea că inculpaţii ar fi fost interesaţi şi înştiinţaţi în concret de provenienţa sumelor).

Pe de altă parte, aşa-zisa activitate de «plăsmuire de înscrisuri pentru conferirea unei aparenţe de legalitate operaţiunilor de transport în cash respectivelor sume de bani» utilizată de instanţa de fond, dincolo de faptul că nu a fost dezvoltată în niciun fel, nici nu are acoperire - inculpatul A. a dat explicaţii verosimile pe tot parcursul procesului penal privind sursa şi destinaţia banilor respectivi confirmând astfel o origine pretins licită a acestora.

Prin urmare, acuzarea nu a dovedit că banii respectivi aveau origine ilicită, cunoscută de inculpaţi [proba fiind făcută potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 656/2002], iar inculpaţii chiar au încercat a face proba contrară, prin mijloace de probă care să confirme provenienţa licită a acestora. În acest sens au fost depuse documente din care rezultă provenienţa sumelor respective, există şi o adresă emisă de Inspectoratul pentru Lupta Împotriva Drogurilor şi a Spălării Banilor din Israel (instituţie similară cu Oficiul de spălare a banilor din România) care atestă faptul că acei bani au fost verificaţi şi este vorba de 1.500.000 euro, iar inculpatul A. a explicat că una dintre activităţile pe care le realiza cu bani personali era aceea de intermediere în anumite afaceri şi lua comisioane.

În raport cu aceste considerente, instanţa de apel a apreciat că nu au fost dovedite, dincolo de orice îndoială rezonabilă, elementele constitutive ale infracţiunii şi a dispus achitarea acestora pentru actele de suport material săvârşite: în cazul inculpatului A. intermedierea prin identificarea unor posibile persoane care să efectueze în mod concret schimbul şi stabilirea unor posibile locaţii de întâlnire, transmiterea dovezilor cu privire la existenta materială a banilor, al inculpatului B. preluarea de la persoane străine şi predarea către inculpatul A. a unor genţi cu bani, iar în cazul inculpatului C. prin suportul logistic oferit- închirierea şi conducerea autoturismelor necesare deplasărilor în străinătate.

Nu în ultimul rând, în sarcina inculpaţilor A., B. şi C. s-a reţinut ca au aparţinut în perioada noiembrie 2014 - februarie 2015, la un grup infracţional organizat specializat în operaţiuni de spălare de bani, infracţiuni contra securităţii naţionale şi a siguranţei şi integrităţii sistemelor şi datelor informatice în componenţa căruia pe palierele ierarhic superioare se aflau persoane din Israel identificate cu apelativele "doamna", "cel deştept", "regele" şi "religiosul cu zăpadă", persoane a căror existenţă fizică şi implicare concretă în coordonarea activităţilor infracţionale desfăşurate pe teritoriul României de membrii grupării a fost concretizată prin intermediul indicaţiilor comunicate telefonic fie inculpatului B. (cel care lua în principal legătura cu persoanele aflate în Israel), fie inculpatului A.

În acest sens instanţa de fond a constatat în mod corect că repartizarea rolurilor în cadrul grupului infracţional s-a făcut în funcţie de abilităţile specifice. Pe segmente de comportament infracţional, inculpatul A. se ocupa de plasarea dispozitivelor malware unor persoane care puteau să le introducă în sistemele informatice bancare, ţinea legătura pentru a confirma accesul, pe care îl comunica telefonic inculpatului B., care îl transmitea persoanelor din Israel care verificau dacă se putea realiza accesul şi preluarea datelor informatice.

Cu privire la activitatea de spălare de bani, în contextul pronunţării unei soluţii de achitare, evident că întreg contextul infracţional vizând cadrul grupului infracţional va fi de revizuit.

Din analiza probatoriului administrat a rezultat că săvârşirea infracţiunilor pentru care sunt de condamnat inculpaţii a presupus o anumită organizare, o coordonare de atribuţii, o interdependenţă şi ritmicitate a actelor ilicite şi alăturarea eforturilor într-un consens ilicit neechivoc, pentru o durată suficientă pentru a imprima stabilitate şi durabilitate grupului, în vederea realizării unor scopuri infracţionale comune.

Astfel, instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite condiţiile art. 367 alin. (6) C. proc. pen. care defineşte grupul infracţional organizat ca grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.

Pe teritoriul României au acţionat cei trei inculpaţi, aflaţi în legătură în mod constant cu alte persoane aflate pe teritoriul altor state - "doamna", "cel deştept", "regele" şi "religiosul cu zăpadă" şi care le transmiteau instrucţiuni sau erau informate cu privire la activităţile inculpaţilor. Chiar în condiţiile în care identitatea acestor persoane nu a putut fi stabilită cu certitudine, instanţa de fond a apreciat corect că sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii întrucât, pe de o parte, textul de lege nu impune identificarea tuturor membrilor, iar în cauză a fost dovedită implicarea a cel puţin trei persoane, identificate în persoana celor trei inculpaţi, numărul minim necesar pentru existenţa acestei infracţiuni.

La stabilirea şi individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa de fond a avut în vedere gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea inculpaţilor, evaluate în raport de criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., împrejurări ce vor fi avute în vedere şi de către instanţa de apel.

Cu privire la circumstanţele personale ale inculpaţilor, s-a menţionat:

Inculpatul A. este cetăţean român, are trei copii minori în întreţinere, nu este cunoscut cu antecedente penale, iar pe parcursul procesului a avut o atitudine oscilantă. Totodată, contribuţia sa a fost esenţială.

Inculpatul B. este născut la data de 25.10.1964 în Israel, are drept de şedere pe termen lung în România, are doi copii, nu este cunoscut cu antecedente penale, a încercat să se sustragă de la răspundere penală, încercând să acrediteze ideea că întreaga sa activitate a fost de buna-credinţa, fiind folosit în mod insidios de coinculpatul A., deşi susţine ca este o persoana practicantă a riturilor mosaice, valorile morale ale acestei religii nu l-au împiedicat să încalce flagrant legile statului de protecţia căruia a abuzat în scopul obţinerii de foloase materiale ilicite, contribuţia sa concretă la activitatea infracţională este mai redusă în raport de cea a inculpatului A. (inculpatul a predat coinculpatului stick-urile cu programe malware şi a asigurat legătura cu persoanele aflate în Israel).

Inculpatul C. este născut la data de 17.05.1958, are stagiul militar satisfăcut, nu are antecedente penale, are studii superioare, este administrator al SC H., a recunoscut săvârşirea faptelor, solicitând în faţa primei instanţe aplicarea procedurii simplificate prev. de art. 375 C. proc. pen., contribuţia sa concretă s-a limitat la executarea dispoziţiile primite de la inculpatul A.

În raport cu aceste elemente, instanţa de fond a aplicat justificat pedepse orientate spre maximul prevăzut de lege pentru inculpaţii A. şi B. şi spre minimul prevăzut de dispoziţiile legale, în urma aplicării circumstanţei legale atenuante prev. de art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (deşi instanţa de fond a respins cererea de aplicare a procedurii simplificate, a constatat aceeaşi situaţie ca cea reţinută în actul de sesizare) pentru inculpatul C.

Evident că în cadrul operaţiunii de repunere în individualitatea lor a pedepselor, instanţa de apel s-a orientat spre aceleaşi cuantumuri, cu materializarea şi a unei sancţiuni de 2 ani închisoare pentru inculpaţii A. şi B. pentru încălcarea art. 48 alin. (1) rap. la art. 32 C.pen. rap. la art. 361 C. pen.

Cu privire la modalitatea de individualizare a executării singurei pedepse aplicate inculpatului C., şi Înalta Curte a apreciat că, în raport de circumstanţele personale ale inculpatului care a recunoscut săvârşirea faptelor, colaborând cu organele judiciare, dovedind că a înţeles gravitatea faptelor sale şi ca şi-a sumat răspunderea pentru comiterea acestora, de contribuţia sa redusă la activitatea infracţională, având în vedere că un contact cu mediul din penitenciar ar putea lăsa urme profund negative asupra sa, de faptul că era bine integrat în societate anterior săvârşirii faptei (după cum rezultă din înscrisurile în circumstanţiere aflate la dosarul cauzei), neexistând dovezi că inculpatul nu se poate îndrepta decât prin înlăturarea totală a libertăţii, nu este necesară executarea acesteia în regim închis, fiind suficient avertismentul pronunţării hotărârii de condamnare pentru ca acesta să manifeste o diligenţă sporită în viitor în vederea respectării valorilor sociale ocrotite de legea penală. Din analiza elementelor aflate la dosar nu rezultă în niciun fel că inculpatul este o persoană care manifestă dispreţ faţă de legea penală şi care nu ar putea înţelege gravitatea faptelor sale decât recurgând la mijlocul represiv al privării de libertate, astfel încât s-a apreciat că se impune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

III. Împotriva deciziei penale nr. 416/A, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 27 octombrie 2016, în Dosarul nr. x/2/2015 au declarat recursuri în casaţie inculpaţii A. şi B., invocând cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În motivele scrise şi cele prezentate oral, recurentul inculpat A. a susţinut că hotărârea atacată este nelegală sub aspectul condamnării pentru infracţiunea de interceptare ilegală a unei transmisii de date informatice, deoarece nu s-a făcut dovada existenţei unei transmisii de date în interiorul sistemelor accesate fără drept sau între acestea şi alte sisteme cu privire la care să se fi încercat captarea.

În ceea ce priveşte infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, a considerat că aceasta nu este prevăzută de legea penală, invocând faptul că inculpatul C. a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, infracţiune ce s-a considerat că a format obiectiv al grupului infracţional organizat. A mai arătat că pentru realizarea conţinutului infracţiunii de grup infacţional trebuie să fie implicate cel puţin trei persoane, grupul să fie structurat, constituit pe o anumită durată şi să acţioneze în mod coordonat şi că din mijloacele de probă administrate în cauză rezultă că cei trei inculpaţi nu erau constituiţi într-un grup infracţional organizat, deoarece inculpatul C. nu a avut niciun rol în ceea ce priveşte infracţiunile pentru care au fost condamnaţi inculpaţii A. şi B.

Referitor la infracţiunea de complicitate la acces ilegal la un sistem informatic şi complicitate la transfer neautorizat de date informatice, a susţinut că aceste fapte nu sunt prevăzute de legea penală, iar probele administrate referitoare la aceste infracţiuni nu pot fundamenta o condamnare în afara oricărei îndoieli, fiind lipsite de forţa probantă necesară.

A opinat în sensul că, infracţiunea de complicitate la acces ilegal într-un sistem informatic are, în această cauză, o consumare în două etape indispensabile, iar fără contribuţia colaboratorului G., care a introdus în sistemul informatic vizat stick-ul nu ar fi fost posibilă săvârşirea celui de al doilea moment al infracţiunii de acces ilegal într-un sistem informatic de o persoană neindentificată, mai ales care a operat la distanţă şi implicit infracţiunea de complicitate.

A invocat teza provocării din partea colaboratoului care a acţionat în numele autorităţilor, care nu s-au rezumat la o observare pasivă.

Concluzionând a solicitat achitarea pentru cele trei infracţiuni arătate mai sus, în baza dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., arătând că faptele reţinute în sarcina sa nu sunt prevăzute de legea penală.

Recurentul inculpat B. a invocat lipsa tipicităţii elementelor constitutive ale infracţiunii de constituire de grup infracţional şi a infracţiunilor informatice. A arătat că instanţa de apel a pierdut din vedere aspectul că inculpatul C. a fost achitat în ceea ce priveşte infracţiunea de spălare a banilor, infracţiune ce forma obiectul grupului infracţional organizat, elementul material al infracţiunii impunând îndeplinită şi condiţia existenţei unui grup format din cel puţin trei persoane, care să se asocieze în vederea săvârşirii de infracţiuni.

A mai susţinut că faptele reţinute nu întrunesc elementele de tipicitate pentru a fi încadrate ca infracţiuni informatice, deoarece nu s-a făcut dovada existenţei unei transmisii de date, în interiorul sistemelor accesate sau între acestea şi alte sisteme, cu privire la care să se fi încercat captarea. În condiţiile unei încadrări greşite a faptei în cazul interceptării de date informate, a susţinut că nu poate subzista nici infracţiunea de complicitate la săvârşirea infracţiunii de transfer neautorizat de date informatice, fiind vorba despre infracţiuni mijloc-scop, în care interceptarea ilegală a datelor reprezintă infacţiunea-mijloc, fără de care nu se poate realiza infracţiunea-scop, respectiv transferul de date, apreciind că ar fi trebuit achitat şi pentru infracţiunea-scop.

A invocat şi neîndeplinierea condiţiilor necesare ale laturii subiective, pe lângă lipsa elementului material al infracţiunii, iar acţiunea de înmânare a unui suport informatic pe care se presupune că se afla o aplicaţie de timp malware nu reprezenta altceva decât o altă "operaţiune ilegală cu dispozitive informatice" nicidecum complicitate la acces ilegal într-un sistem informatic.

Cu privire la această infracţiune a opinat că fapta nu este prevăzută ca atare de legea penală.

Prin încheierea din data de 04 mai 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., au fost admise în principiu cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 416/A, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 27 octombrie 2016, în Dosarul nr. x/2/2015.

S-a trimis cauza în vederea judecării recursului în casaţie şi s-a fixat termen de judecată la data de 18 mai 2017.

Examinând recursurile în casaţie cu care a fost învestită, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul în casaţie, în reglementarea C. proc. pen., este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, reprezentând un ultim nivel de jurisdicţie în care părţile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurile de casare prevăzute expres şi limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen. Recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Conform art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. o hotărâre este supusă casării în situaţia în care "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

În concret, prin motivele de recurs în casaţie formulate, recurenţii inculpaţi au apreciat că se impune achitarea lor.

Recurentul inculpat A. a susţinut că hotărârea atacată este nelegală sub aspectul condamnării pentru infracţiunea de interceptare ilegală a unei transmisii de date informatice, deoarece nu s-a făcut dovada existenţei unei transmisii de date în interiorul sistemelor accesate fără drept sau între acestea şi alte sisteme cu privire la care să se fi încercat captarea, iar referitor la infracţiunea de complicitate la acces ilegal la un sistem informatic şi complicitate la transfer neautorizat de date informatice, a susţinut că aceste fapte nu sunt prevăzute de legea penală, iar probele administrate referitoare la aceste infracţiuni nu pot fundamenta o condamnare fiind lipsite de forţa probantă necesară.

Recurentul inculpat B. a susţinut că faptele reţinute în sarcina sa nu întrunesc elementele de tipicitate pentru a fi încadrate ca infracţiuni informatice, deoarece nu s-a făcut dovada existenţei unei transmisii de date, în interiorul sistemelor accesate sau între acestea şi alte sisteme, cu privire la care să se fi încercat captarea.

Totodată, ambii au invocat lipsa tipicităţii elementelor constitutive ale infracţiunii de constituire de grup infracţional arătând că instanţa de apel nu a avut în vedere aspectul că inculpatul C. a fost achitat în ceea ce priveşte infracţiunea de spălare a banilor, infracţiune ce s-a considerat că a format obiectiv al grupului infracţional organizat. Totodată, din mijloacele de probă administrate în cauză rezultă că cei trei inculpaţi nu erau constituiţi într-un grup infracţional organizat, deoarece inculpatul C. nu a avut niciun rol în ceea ce priveşte infracţiunile informatice pentru care au fost condamnaţi inculpaţii A. şi B.

Având în vedere criticile aduse deciziei atacate se constată că, în realitate, prin motivele de recurs în casaţie nu se invocă nelegalitatea hotărârii, ci se solicită o rejudecare a cauzei prin reaprecierea şi cenzurarea probelor, cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea avută în vedere de instanţa de apel.

Înalta Curte constată că legiuitorul nu a avut în vedere ca în cuprinsul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. să se verifice existenţa întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii, altfel ar fi prevăzut în mod expres un astfel de caz de casare, o astfel de analiză rămânând atributul exclusiv al instanţelor de fond. Or, dacă ar fi dorit ca prin intermediul acestui caz de casare să se analizeze şi întrunirea/neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii, ar fi folosit sintagma "fapta nu constituie infracţiune" şi nu "fapta nu e prevăzută de legea penală". Cum legea procesual penală este de strictă interpretare, nu se poate extrapola o prevedere legală la alte situaţii neprevăzute de aceasta.

Astfel, o analiză a existenţei elementelor constitutive ale infracţiunilor, astfel după cum solicită inculpaţii, implică o cercetare în fapt, o analiză a probelor, activitate specifică judecării cauzei în fond şi în căile ordinare de atac şi nu a aspectelor de drept, de legalitate, aşa cum este prevăzut a se proceda în cazul recursului în casaţie.

Prin urmare, recurenţii inculpaţi au invocat aspecte ce excedează cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., deoarece au contestat chiar situaţia de fapt stabilită de instanţa de apel, respectiv modul în care aceasta a apreciat probele, şi au solicitat stabilirea unei situaţii de fapt diferite, care să conducă la pronunţarea unei soluţii de achitare.

Or, toate aceste aspecte reprezintă chestiuni care vizează temeinicia hotărârii de condamnare, iar nu conformitatea hotărârii atacate cu dispoziţiile legii.

Pornind de la scopul recursului în casaţie impus prin dispoziţiile art. 433 C. proc. pen., potrivit căruia examinarea cauzei în recurs în casaţie se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanţa a cărei hotărâre a fost atacată sub aspectul soluţionării cauzei prin aplicarea şi interpretarea corectă a legii, Înalta Curte poate verifica doar conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de instanţa de apel, prin raportate la cazurile de casare invocate.

Or, în raport cu limitele recursului în casaţie, care, are ca unic scop înlăturarea erorilor de drept, în această procedură, instanţa nu poate analiza starea de fapt reţinută în cauză, concordanţa acesteia cu probele administrate, modul de apreciere al probatoriului, fiind atributul exclusiv al instanţei de fond, respectiv apel, motiv pentru care acestea nu mai pot fi analizate într-o cale extraordinară de atac cum este recursul în casaţie, deoarece în cadrul acestei căi de atac nu se poate înfăptui o nouă judecată.

Astfel, Înalta Curte constată că aspectele invocate de către recurenţii inculpaţi nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 416/A, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 27 octombrie 2016, în Dosarul nr. x/2/2015.

Va obliga recurenţii-inculpaţi la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenţii inculpaţi A. şi B., până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de câte 65 lei, va rămâne în sarcina statului şi onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C., în cuantum de 260 lei, rămâne în sarcina statului.

Onorariul interpretului de limbă ebraică se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 416/A, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 27 octombrie 2016, în Dosarul nr. x/2/2015.

Obligă recurenţii-inculpaţi la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenţii-inculpaţi A. şi B., până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de câte 65 lei, rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat C., în cuantum de 260 lei, rămâne în sarcina statului.

Onorariul interpretului de limbă ebraică se plăteşte din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 mai 2017.