Cassation dismissed; 10-year sentence upheld as lawfully capped at 10 years by successive half-reductions for attempt and witness protection.

Asupra cauzei penale de faţă constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 63 din 24 mai 2016 pronunţată de Tribunalul Teleorman, secția penală, a fost respinsă cererea formulată de apărătorii inculpatului A. de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 - 189 lit. e) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 193 C. pen. sau în infracţiunea prevăzută de art. 194 C. pen.

În baza art. 32 raportat la art. 188 - 189 lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 85 C. pen. (1969), s-a anulat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2085 din 25 iunie 2014 a Judecătoriei Giurgiu, definitivă prin decizia penală nr. 330 din 3 martie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, şi s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente de 3 luni, 1 an şi 6 luni şi 2 ani închisoare.

S-a constatat că inculpatul este recidivist în raport cu pedeapsa componentă de 2 ani închisoare şi, prin aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (1) C. pen., s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare.

S-a constatat că infracţiunea din cauză este concurentă cu infracţiunile pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni, respectiv 1 an şi 6 luni închisoare, inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă finală de 10 ani şi 7 luni.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a), b), h), n), o) C. pen. ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 2 ani de la data executării pedepsei și aceleași drepturi, ca pedeapsă accesorie din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 5 mai 2014, până la zi.

S-a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă B. şi a fost obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 30.000 RON despăgubiri civile (daune materiale 10.000 RON şi 20.000 RON daune morale).

A fost obligat inculpatul la plata către partea civilă Spitalul Orăşenesc Zimnicea a sumei de 190 RON reprezentând despăgubiri civile acordate părţilor vătămate B. şi C., către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă "Bagdasar-Arseni" Bucureşti a sumei de 2822,29 RON reprezentând despăgubiri civile.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului genetic în baza S.N.D.G.J. S-au pus în vedere inculpatului, în baza art. 5, că probele biologice vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În baza art. 16 lit. e) raportat la art. 396 alin. (6) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la inculpatul A. privind săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen. faţă de partea vătămată C.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 RON cheltuieli judiciare şi la plata sumei de 300 RON - partea vătămată C.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, prin rechizitoriul nr. 211/P/2014 din 28 octombrie 2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 32 raportat art. 188 - 189 lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (faptă comisă asupra persoanei vătămate B.) şi loviri sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (faptă săvârşită asupra persoanei vătămate C.), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În cursul judecăţii, persoana vătămată C. şi-a retras plângerea penală faţă de inculpat.

În fapt, s-a reţinut că inculpatul A. (28 ani), domicilia în municipiul Giurgiu, jud. l Giurgiu, şi locuia, fără forme legale în comuna Pietroşani, jud. Teleorman, în acelaşi imobil cu părinţii, concubina D. (martor) şi fiul său minor, fiind administrator la II A., care avea ca obiect de activitate barul şi alte activităţi de servire a băuturilor, amplasat alăturat, în curtea bunicului său.

Deşi părinţii inculpatului au fost naşii martorului E., (administrator la II E., care locuieşte vis-a-vis de imobilul acestora), de mai mult timp între membrii familiei inculpatului (ori prietenii acestora) şi persoana respectivă (ori angajaţii acesteia) exista o stare conflictuală, aspect notoriu pe raza localităţii, fiecare grupare sesizând organele de poliţie că "ceilalţi" au comis diferite infracţiuni. Astfel, potrivit procesului-verbal întocmit de organele de poliţie, a rezultat că, la data de 04 mai 2014, se aflau înregistrate şi în curs de soluţionare un număr de 18 dosare penale, majoritatea fiind pentru ameninţări, distrugeri, loviri sau alte violenţe.

Situaţia conflictuală s-a amplificat întrucât fiecare grup urmărea ce activităţi efectua celălalt şi acţiona (sau reacţiona) cu promptitudine, la rândul său, "mijloacele" folosite fiind diferite (injurii, înregistrări audio-video cu telefoanele mobile, ameninţări verbale ori prin sms şi chiar "corecţii". În acest sens, fiind în relaţii de prietenie cu F., G., H., I. şi de duşmănie cu C. (angajat la II E.) inculpatul a acţionat după cum urmează:

1. Aflând că B. (persoană vătămată, 20 ani) urma să fie audiat în calitate de martor într-o cauză penală (Dosar nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman) în care se efectuau cercetări faţă de I. şi H., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 218 alin. (1) şi (3) C. pen. şi art. 205 alin. (1) şi (3) lit. b) C. pen., comisă asupra minorei J., şi faptul că la 21 aprilie 2014 H. a avut o altercaţie cu B., inculpatul şi prietenii săi s-au hotărât să-i aplice o "corecţie". Deoarece B. era prieten cu K., care se afla în relaţii apropiate cu E., în seara de 03 mai 2014, inculpatul s-a întâlnit cu prietenii săi la barul unde este administrator şi, cu ocazia discuţiilor, au convenit să pună în aplicare rezoluţia infracţională.

În jurul orelor 22:00, după ce s-au înţeles cum să acţioneze, A. a mers cu autoturismul său la discoteca din localitate pentru a observa dacă B. se afla singur la localul respectiv ori era însoţit de K., împrejurare în care a avut neînţelegeri cu C. După ce a revenit cu autoturismul său la locuinţă, inculpatul a mers împreună cu H., I., vărul său L., cu autoturismul acestuia (marca X, de culoare argintie, înmatriculat în Bulgaria) şi, pe traseu, i-au solicitat şi martorului M. să-i însoţească, împrejurare în care acesta a observat că în autoturism existau ciomege şi ţevi metalice, iar A. şi H., aveau rulate pe cap cagule.

Întrucât în aceeaşi noapte L. urma să plece la domiciliul său din municipiul Giurgiu, cu o cunoştinţă (martor N.), pentru a evita să rămână în inferioritate numerică, I. i-a solicitat martorului O. să-i însoţească, afirmând că "vor să bată o persoană". Fiindcă fratele martorului O. serba majoratul, acesta a refuzat să se deplaseze în localitate, însă, cu ocazia discuţiilor a văzut că în autoturismul respectiv existau obiectele descrise şi de martorul M.

În noaptea de 03 din 04 mai 2014, în jurul orelor 01:00, L. a plecat la domiciliul său din municipiul Giurgiu, judeţul Giurgiu, cu autoturismul martorului N. şi i-a lăsat vărului său, I., autoturismul marca X. În jurul orelor 02:30, partea vătămată B. a plecat singur de la discotecă spre locuinţă, circulând pe jos. Cunoscând traseul pe care urma să se deplaseze persoana vătămată, A. şi H. s-au înarmat fiecare cu o ţeavă şi s-au ascuns într-o zonă insuficient iluminată, iar martorul M. s-a ascuns într-o curte, situată la circa 20 m, faţă de cei doi.

Ajungând în apropierea "Şcolii vechi" şi profitând de faptul că B. nu era atent întrucât vorbea la telefonul mobil, cu K. (care se afla în acel moment în municipiul Bucureşti), inculpatul s-a apropiat de acesta şi i-a aplicat, din lateral spate o lovitură în zona capului, cu obiectul cu care era înarmat, fapt pentru care persoana vătămată s-a întors imediat cu faţa spre agresor.

Deoarece A. i-a adresat injurii, în timp ce intenţiona să-l lovească din nou, B. i-a ridicat (smuls) cagula astfel că a avut posibilitatea să-l recunoască din apropiere, după îmbrăcăminte, voce şi fizionomie pe inculpat. Observând că pe partea opusă a drumului public (circa 7-8 m) se afla altă persoană de sex masculin, înarmată cu o ţeavă, pe care datorită constituţiei fizice (înalt şi astenic) de asemenea, a recunoscut-o cu certitudine ca fiind H., pentru a-şi asigura scăparea, persoana vătămată s-a deplasat în alergare pe uliţele laterale şi, realizând că era urmărit, a pătruns într-o curte unde s-a ascuns. Întrucât în timp ce alerga, B. a pierdut pe traseu telefonul mobil, care aparţine martorului K., l-a sunat pe tatăl său de pe telefonul personal, i-a relatat cele întâmplate şi i-a solicitat să vină în zona unde se afla. În acest interval de timp, fiind alarmat de faptul că s-a întrerupt brusc convorbirea şi apoi prietenul său nu răspundea la telefon, martorul K. l-a sunat pe P. şi i-a spus că s-a întâmplat ceva.

Faptul că în noaptea de 03 din 04 mai 2014, în jurul orelor 02:50, inculpatul era însoţit de H. şi a fost singura persoană care a exercitat actele de violenţă asupra persoanei vătămate B., a rezultat cu certitudine şi din declaraţia martorului M., care a văzut din apropiere (circa 20 m) cele întâmplate.

În aceeaşi noapte, martorul P., l-a transportat cu autoturismul pe fiul său la Spitalul Orăşenesc Zimnicea, iar apoi a mers cu acesta şi martorul K. la Spitalul Clinic de Urgenţă "Bagdasar Arseni" Bucureşti unde, în perioada 04-12 mai 2014, a fost internat cu dg. "Politraumatism cranio-cerebral minor deschis, produs prin agresiune. Plagă 6 cm regiunea paretală stângă. Plagă de 1 cm regiunea frontală stângă. Hematom periorbital stâng" şi numai intervenţia promptă şi de specialitate a medicilor a împiedicat rezultatul letal.

La data de 06 mai 2014, P. a indicat organelor de poliţie zona unde fiul său a fost agresat, traseul parcurs de acesta şi locul unde s-au întâlnit.

Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 682/B/2014 eliberat de SML Teleorman, la data de 06 iunie 2014, a rezultat că numitul B. prezintă leziuni traumatice produse prin lovire cu corp dur (posibil ţeavă metalică - corpul delict incriminat) ce pot data din noaptea de 03 din 04 mai 2014, aşa cum rezultă din datele de anchetă, că necesită 55-60 zile îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii, apreciindu-se că leziunile erau de natură să pună în primejdie viaţa victimei, iar, pentru evaluarea unor eventuale infirmităţi este necesară o reexaminare medico-legală după 6 luni de la cea actuală.

Actele medicale şi medico-legale au fost înaintate Comisiei de avizare şi control de pe lângă I.N.M.L. Mina Minovici care, întrunită în şedinţa din 25 iunie 2014 a aprobat raportul de constatare medico-legală nr. 682/B/2014 eliberat de SML Teleorman, privind pe B., cu precizarea că leziunile ar fi fost de natură să pună în primejdie viaţa victimei care, datorită bunei reactivităţi individuale nu au pus în primejdie viaţa victimei.

Având în vedere recomandarea SML Teleorman, după circa 6 luni, persoana vătămată B. s-a prezentat pentru o nouă reexaminare medico-legală, astfel că în completarea raportului de expertiză medico-legală nr. 682/B/2014, s-a concluzionat că "prezintă leziuni traumatice produse prin lovire cu corp dur (posibil ţeavă metalică - corpul delict incriminat). Pot data din noaptea de 03 din 04 mai 2014. A necesitat în total 80-90 zile îngrijiri medicale. Apreciem că leziunile erau de natură să pună în primejdie viaţa victimei."

Aşadar, s-a apreciat ca fiind evident faptul că inculpatul l-a agresat pe B. nu întrucât a prevăzut că acesta va prezenta o "bună reactivitate individuală" ci, dimpotrivă, din modul cum a acţionat, A. a urmărit cu intenţie directă să-i cauzeze leziuni grave, de natură să-i suprime viaţa, rezultat care nu s-a produs însă din motive independente de voinţa sa.

În cursul urmăririi penale I. şi vărul său, L. au invocat diferite pretexte şi au refuzat efectuarea testului poligraf.

S-a remarcat faptul că, în timp ce martorul R. (acelaşi care din "întâmplare" a fost audiat în calitate de martor în altă cauză penală în care I. era cercetat) a declarat cu "maximă precizie" că în seara de 03 mai 2014, în jurul orelor 21:00, împreună cu martorul S. au fost la locuinţa lui I., unde au consumat băuturi alcoolice până în jurul orelor 01:30, martorul S. a declarat că în seara respectivă, după circa 15 minute, a plecat împreună cu R. la locuinţă. Ulterior, martorul S. şi-a amintit "subit" că în realitate a confundat data.

Deoarece din materialul probator administrat nu a rezultat cu certitudine că I. ori vărul său L. au acţionat, instigat ori participat în vreun mod la exercitarea actelor de violenţă asupra persoanei vătămate B., în sarcina acestora nu s-a putut reține comiterea vreunei infracţiuni, având în vedere şi faptul că declaraţia persoanei vătămate B. nu se coroborează pe deplin cu declaraţiile martorilor R., S., N.

2. A doua zi (duminică, 04 mai 2014), în jurul orelor 10:30, tatăl inculpatului s-a deplasat cu bicicleta la magazinul SC T., situat la circa 300 m faţă de locuinţă.

Observând pe imaginile surprinse de camerele de supraveghere de la domiciliul său că, la scurt timp după ce a plecat tatăl său, în acelaşi sens de mers, se deplasau C. (persoana vătămată, 39 ani) şi martorul U., inculpatul a mers în curte iar apoi a circulat după aceştia cu autoturismul marca Y (decapotabil, de culoare aurie). Deoarece în seara de 03 din 04 mai 2014 a avut neînţelegeri cu C., pentru a rezolva cu "promptitudine" acest aspect, inculpatul l-a acroşat uşor cu partea din dreapta faţă a autoturismului, fapt pentru care persoana vătămată a căzut în şanţul pentru scurgerea apei. Fiind lângă C., de teamă, martorul U. a părăsit zona deplasându-se spre locuinţă şi a trecut, astfel, pe lângă magazinul unde se afla tatăl inculpatului şi alte persoane (circa 15 m faţă de locul agresiunii).

Profitând de faptul că era căzut, iar în apropiere nu se aflau alte persoane, A. a pulverizat spray iritant lacrimogen spre C., iar apoi l-a lovit de mai multe ori, la întâmplare, cu un corp dur (ţeavă), în diferite zone anatomice ale corpului. În această situaţie, pentru a-şi asigura scăparea, persoana vătămată s-a înapoiat circa 120 m. spre depozitul de materiale aparţinând II E. şi le-a relatat colegilor de serviciu faptul că A. l-a lovit cu autoturismul, iar apoi a exercitat acte de violenţă cu o ţeavă asupra sa.

Observând starea în care se afla, precum şi faptul că avea leziuni recente şi hemoragie, martorul V. a sunat la numărul de urgenţă "112" şi a sesizat cele întâmplate. În aceeaşi zi, C. a fost transportat cu un echipaj SMURD la Spitalul Orăşenesc Zimnicea unde a prezentat dg. "traumatism cranio-cerebral acut deschis produs prin agresiune cu plăgi contuze în regiunea vertexului şi plagă în "stea" piramida nazală", iar apoi a fost transferat la Spitalul Judeţean de Urgenţă Alexandria unde i-au fost acordate îngrijiri medicale de specialitate.

Cu ocazia cercetării la faţa locului efectuate de organele de poliţie, în zona unde au fost exercitate actele de violenţă, pe acostament, s-au evidenţiat urme de pneuri, capacul de la un spray iritant lacrimogen şi urme recente de natură biologică, ce par a fi de sânge. De asemenea, martorii X., Y, Z, care se aflau la magazin şi au văzut din apropiere cele întâmplate, au declarat din primul moment, fără echivoc, faptul că A. a exercitat actele de violenţă asupra persoanei vătămate C. Martorii chiar au precizat şi faptul că, în momentul agresiunii, AA. (tatăl inculpatului), era aşezat pe canapeaua din exteriorul magazinului şi orientat cu spatele spre locul unde au fost actele de violenţă asupra lui C., fapt pentru care nu a văzut cele întâmplate, nu a reacţionat în vreun mod şi nici nu a fost înarmat cu vreun obiect (ciomag) aşa cum au afirmat martorii D., BB. şi susţine AA.

În cursul urmăririi penale, de la locuinţa inculpatului a fost ridicat, în vederea cercetărilor, receiver-ul la care erau conectate camere de supraveghere şi din examinarea imaginilor surprinse de camerele de supraveghere, a rezultat că ora nu era setată corespunzător. Cu toate acestea, fie şi numai din examinarea capturilor de imagine, s-a evidențiat, fără echivoc, faptul că în momentul când AA. a plecat de la locuinţă (ora 16:21:48 - 16:21:58), nu a avut asupra sa vreun obiect (ciomag) care, şi în eventualitatea că era legat pe cadrul de la bicicletă, se observa, având în vedere dimensiunile (circa 1,20 m) descrise de "martori" în declaraţii. Din capturile respective, s-a observat şi faptul că la ora 16:25:58, C. şi U. părăsesc locuinţa martorului E., fără să fie înarmaţi cu vreun obiect, iar, la ora 16:30:34, inculpatul s-a deplasat cu autoturismul marca Y, după aceştia, fapt pentru care a avut posibilitatea să-i ajungă după circa 300 m. Mai mult, cu ocazia declaraţiei, AA. a depus şi acte medicale din care rezultă că suferă de o maladie gravă (tumoră planşeu oral, carcinom), pentru care urmează tratament în acest sens.

Astfel, s-a constatat că afirmaţiile martorului AA. nu corespund realităţii, acestea fiind efectuate doar în scopul de a-l scăpa pe fiul său de orice răspundere penală. În plus, nici mecanismul de producere al leziunilor descris de tatăl inculpatului şi ceilalţi "martori" nu se potrivesc. Din concluziile eliberate de SML Teleorman a rezultă că "numitul C. prezintă leziuni traumatice produse prin lovire cu şi de corp dur. Pot data din 04 mai 2014. necesită 15-16 zile îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii. Leziunile nu pun în primejdie viaţa victimei". În consecinţă, s-a apreciat că "versiunea AA." nu are corespondent în realitate, întrucât acesta şi martorii propuşi de el nu au justificat împrejurările în care persoanei vătămate C. i-au fost cauzate leziuni şi prin lovire de corp dur, aşa cum se menţionează în actele medicale, medico-legale şi declaraţiile martorilor.

Ca atare, s-a apreciat ca fiind evident că la data de 04 mai 2014, în jurul orelor 10:45, singura persoană care a acţionat asupra persoanei vătămate C. a fost doar inculpatul, care a exercitat actele de violenţă în împrejurările descrise mai sus şi relatate de martorii care s-au aflat în imediata apropiere şi care au avut, astfel posibilitatea să precizeze cu certitudine modul în care leziunile au fost produse prin lovire cu şi de corp dur.

În consecinţă, s-a apreciat că fapta săvârşită de inculpatul A. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau alte violenţe, prevăzută şi pedepsită de art. 193 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

Realizând că indiferent de infracţiunea reţinută în sarcina sa, urmează să se revoce măsura liberării condiţionate, în cursul urmăririi penale inculpatul A. a manifestat constant o atitudine nesinceră.

Afirmaţiile inculpatului au fost combătute, însă, după cum urmează:

I. Imediat după consumarea agresiunii, persoana vătămată B. i-a relatat tatălui său că actele de violenţă au fost exercitate asupra sa de A., pe care l-a recunoscut din apropiere, după îmbrăcăminte, voce şi fizionomie (inclusiv figură, în momentul când i-a ridicat cagula). Cu aceeaşi ocazie, persoana vătămată a precizat şi faptul că pe partea opusă drumului public l-a văzut şi recunoscut, tot după fizionomie şi pe H. Or, cu ocazia confruntării, inculpatul şi persoana vătămată B. au precizat că anterior nu se aflau în relaţii de duşmănie, astfel încât este exclus ca, imediat după agresiune, deşi i-au fost cauzate leziuni grave, persoana vătămată B. să aibă posibilitatea, într-un interval de timp foarte scurt, să indice o persoană că a exercitat acte de violenţă asupra sa, deşi anterior nu se aflau în relaţii conflictuale.

Aspectul că persoana vătămată B. l-a indicat, fără să ezite, pe A. ca fiind autorul agresiunii, se datorează tocmai faptului că, întrucât sunt din aceeaşi localitate şi se întâlneau frecvent, a avut posibilitatea să-i recunoască, fără dubii, după particularităţile descrise, pe inculpat şi suspectul H. ca fiind persoanele care, în noaptea de 03 din 04 mai 2014, în jurul orelor 02:50, s-au aflat în imediata sa apropiere.

Deoarece persoanei vătămate B. i-au fost cauzate leziuni grave (80-90 zile îngrijiri medicale, iar acestea i-au pus viaţa în primejdie), după circa 5 luni de la comiterea faptei şi faţă de aceasta s-a dispus efectuarea testului poligraf, însă s-a constatat "imposibilitatea pronunţării caracterului simulat al subiectului" .

Declaraţiile persoanei vătămate B. se coroborează însă, şi cu declaraţiile martorilor O. şi M., care a văzut din apropiere împrejurările şi modul în care inculpatul A. a acţionat.

În acest sens, tocmai pentru a elimina orice suspiciune şi înlătura factorii subiectivi (gen "martori din prietenie ori de serviciu") în speţă s-a dispus efectuarea testului poligraf faţă de martorul M. şi inculpatul A. Conform raportului de constatare criminalistică din 11 iunie 2014, eliberat de IPJ Teleorman - Serviciul criminalistică, a rezultat că "răspunsurile numitului M. la întrebările relevante cauzei nu au provocat modificări specifice comportamentului simulat". Potrivit raportului de constatare criminalistică din 27 mai 2014, eliberat de IPJ Teleorman - Serviciul criminalistică, a rezultat că la întrebările relevante cauzei, răspunsurile inculpatului A. au provocat modificări specifice comportamentului simulat.

Astfel, s-a apreciat ca fiind puţin probabil ca, imediat după comiterea faptei, persoana vătămată B. să indice o persoană (cu care nu se afla în relaţii de duşmănie) că i-a cauzat leziuni, iar ulterior aceasta (respectiv inculpatul A.) să manifeste şi un comportament nesincer. În consecinţă, a rezultat fără dubiu că, încă din primul moment, persoana vătămată B. l-a recunoscut cu certitudine pe inculpat atunci când acesta a exercitat actele de violenţă asupra sa.

II. Chiar şi în situaţia în care, deşi s-a aflat în imediata sa apropiere, exista posibilitatea ca persoana vătămată B. să indice, din eroare, din anumit interes ori datorită stării de temere în care se afla, pe inculpatul A., tot cu aceeaşi ocazie l-a indicat şi pe H., pe care l-a recunoscut însă de la o distanţă de circa 7-8 m.

Întrucât după exercitarea actelor de violenţă, în timp ce se deplasa în alergare, B. a pierdut telefonul mobil, ulterior a formulat plângere în acest sens, iar proprietarul telefonului respectiv (martor K.) a depus acte în acest sens. Prin încheierea de şedinţă nr. 94 din 13 iunie 2014 a Tribunalului Teleorman s-a admis cererea pentru localizarea şi listingul convorbirilor terminalului telefonic. Astfel, a rezultat că suspectul H., care avea numărul de telefon X în perioada 05-07 mai 2014 a folosit telefonul mobil pe care B. l-a pierdut în momentul agresiunii din noaptea de 03 din 04 mai 2014.

S-a observat că după ce a fost audiat în calitate de martor la Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, în perioada 05-07 mai 2014, în timp ce se afla pe raza municipiilor Giurgiu şi Bucureşti, suspectul H. a avut numeroase convorbiri cu sora sa (stabilită în Germania), I., G., mama sa (CC., pe care a apelat-o pe telefonul fix), martora DD., EE. şi L. Mai mult, din declaraţia martorei DD. (minoră, 14 ani, cu care suspectul H. are un copil, care a fost încredinţat la Centrul de plasament Alexandria), rezultă că, la începutul lunii mai 2014, a fost sunată cu număr ascuns de acesta şi, cu ocazia discuţiilor, i-a spus că "nu a fost acolo şi dacă era ceva nu-ţi spuneam".

În consecinţă, nici în această împrejurare, deşi se afla la circa 7-8 m, persoana vătămată B., nu a fost în eroare asupra persoanei care se afla împreună cu inculpatul şi pe care, de asemenea, a recunoscut-o tot după fizionomie.

Cu ocazia declaraţiei, în calitate de martor, H. nu a precizat, însă, că intrase în posesia unui telefonul mobil şi, datorită relaţiei de prietenie cu inculpatul A., chiar a precizat că, la data de 04 mai 2014, în timp ce se afla la barul acestuia, a văzut de la circa 200 m, că AA. a exercitat actele de violenţă asupra persoanei vătămate C. De altfel, tocmai pentru că nu poate explica împrejurările în care, imediat după agresiune, a ajuns în posesia sa telefonul mobil pierdut de persoana vătămată B., suspectul H. a părăsit ţara.

Deoarece în speţă faţă de suspectul H. s-a început urmărirea penală, la data de 27 iunie 2014, pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie şi mărturie mincinoasă, faţă de acesta s-a dispus disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Zimnicea.

Ca atare, instanţa de fond a apreciat că, din probele dosarului expuse anterior, a rezultat fără dubiu că, singura persoană care a acţionat în noaptea de 03 din 04 mai 2014 asupra persoanei vătămate B. a fost numai inculpatul A.

În raport de faptul că anterior inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) - 176 lit. b) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. (1969), şi încadrarea reţinută iniţial în sarcina sa (tentativă de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 32 raportat art. 188 - 189 lit. e) şi f) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.) în cursul urmăririi penale faţă de inculpatul A. s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice. Conform raportului de expertiză medico-legală eliberat de INML Mina Minovici a rezultat că "A. prezintă diagnosticul tulburare de personalitate de tip disocial. Păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale. Are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat".

Având în vedere modul cum a acţionat, obiectele folosite (cagulă, spray iritant lacrimogen, ţeavă metalică), zona anatomică vizată, leziunile cauzate (fractură frontal stânga, hemosinus frontal bilateral, traect de fractură maxilar stâng) s-a apreciat ca fiind evident că, inculpatul A. a urmărit, cu intenţie directă, să suprime viaţa victimei, consecinţă care nu s-a produs, însă, din motive independente de voinţa sa şi nu doar "datorită bunei reactivităţi individuale" a persoanei vătămate, nu s-a produs rezultatul letal. Astfel, prima instanță a apreciat că fapta săvârşită întruneşte pe deplin elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 32 raportat art. 188 - art. 189 lit. e) C. pen. şi nu cele ale infracţiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 lit. e) C. pen.

În drept, s-a apreciat că fapta săvârşită de inculpatul A. în dauna persoanei vătămate B. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 - 189 lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., iar fapta săvârşită de acelaşi inculpat asupra persoanei vătămate C. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

Sub aspectul laturii obiective, s-a reţinut că, prin modul de săvârşire al actelor materiale, inculpatul A. a pus în pericol viaţa părţii civile B., care, aşa cum arată raportul de expertiză medico-legală din 21 martie 2016, rezultatul letal al acestor acţiuni nu s-a putut realiza "datorită bunei reactivităţi individuale". Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că inculpatul a acţionat cu intenţie directă prin folosirea unui instrument apt să producă moartea victimei, aplicarea de lovituri cu instrumente de acest fel în regiuni vitale ale corpului sunt considerate neîndoielnice ale intenţiei de a ucide, legătura de cauzalitate dintre fapta săvârşită de inculpat şi urmarea socialmente periculoasă produsă fiind evidentă.

La individualizarea pedepsei, conform art. 74 C. pen., tribunalul a avut în vedere gradul de pericol ridicat al faptei, modalitatea de săvârşire a faptei şi urmarea periculoasă produsă de aceasta.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termenul legal, inculpatul A. şi partea civilă B.

Inculpatul A. a solicitat, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă pentru lipsa totală a motivării hotărârii atacate, iar, în subsidiar, achitarea sa în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât nu există un probatoriu care să îi dovedească vinovăţia, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen., sau în infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 lit. c) C. pen., şi aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Partea civilă B. a solicitat, pe latura penală, majorarea pedepsei aplicate inculpatului, iar, pe latură civilă, majorarea cuantumului daunelor morale şi acordarea cheltuielilor judiciare efectuate la judecata în fond, respectiv onorariul de avocat şi a contravaloarea expertizei efectuată de Institutul Național de Medicină Legală.

Prin decizia penală nr. 1491/A din 10 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de inculpatul A. și partea civilă B. împotriva sentinței penale nr. 63 din 24 mai 2016, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală în Dosarul nr. x/87/2014.

A fost desființată, în parte, sentința penală atacată și rejudecând, în fond, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei de tentativă de omor calificat, reținută în sarcina inculpatului A. prin actul de sesizare, din art. 32 C. pen. raportat la art. 188-189 lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., în art. 32 C. pen. raportat la art. 188-189 lit. a), e) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

În baza art. 32 C. pen. raportat la art. 188-189 lit. a), e) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), h), n), o) C. pen.

În baza art. 865 C. pen. (1969), a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2085 din data de 25 iunie 2014 a Judecătoriei Giurgiu, definitivă prin decizia penală nr. 330 din data de 03 martie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secția I penală, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare şi repuse, în individualitatea lor, pedepsele componente de 3 luni închisoare, 1 an şi 6 luni închisoare şi 2 ani închisoare.

În baza art. 38 C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost contopită pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată în prezenta cauză cu pedepsele de 3 luni închisoare și 1 an și 6 luni închisoare stabilite prin sentinţa penală nr. 2085 din 25 iunie 2014 a Judecătoriei Giurgiu, definitivă prin decizia penală nr. 330 din 03 martie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secția I penală, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 7 luni închisoare, în total 10 ani și 7 luni închisoare.

În baza art. 43 alin. (1), (2) C. pen., pedeapsa de 10 ani și 7 luni închisoare s-a adăugat la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 55 din data de 27 mai 2010 a Judecătoriei Zimnicea, definitivă prin nerecurare la data de 13 septembrie 2010, inculpatul urmând să execute pedeapsa principală de 12 ani și 7 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), h), n), o) C. pen., iar, în baza art. 65 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a), b), h), n), o) C. pen.

A fost majorat cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul A. către partea civilă B. de la 20.000 RON la 50.000 RON.

În baza art. 424 alin. (3) raportat la art. 72 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunțate timpul reţinerii şi a arestării preventive, de la data de 05 mai 2014 la zi, fiind menținute celelalte dispoziții.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului, iar, în temeiul art. 276 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă B. a sumei de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în fond și apel, onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 65 RON, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Analizând actele şi lucrările dosarului şi sentinţa penală atacată, în conformitate cu dispoziţiile art. 408 şi urm. C. proc. pen., Curtea a constatat că apelurile formulate sunt fondate.

Astfel, raportându-se la primul motiv de apel invocat de inculpatul A., Curtea a constatat, examinând hotărârea apelată, că aceasta nu este motivată corespunzător în fapt şi în drept, instanța de fond limitându-se să preia considerentele expuse de procuror în rechizitoriu, lipsind întrutotul argumentele avute în vedere de judecător la stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare şi accesorii şi a cuantumului daunelor materiale şi morale la plata cărora a fost obligat inculpatul.

S-a arătat, însă, că pentru nemotivarea unei hotărârii nu se mai poate dispune desfiinţarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, întrucât acest motiv nu se circumscrie cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., conform căruia instanţa, judecând apelul, admite apelul şi desfiinţează sentinţa primei instanţe şi dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanţă a avut loc. în lipsa unei părţi nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate, invocată de acea parte. Rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată se dispune şi atunci când instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau asupra acţiunii civile ori când există vreunul dintre cazurile de nulitate absolută, cu excepţia cazului de necompetenţă, când se dispune rejudecarea de către instanţa competentă.

Ca atare, Curtea a complinit prin prezenta decizie penală, nemotivarea sau motivarea necorespunzătoare a hotărârii instanţei de fond, dat fiind şi obligaţia instanţei de control judiciar, potrivit art. 417 C. proc. pen., de a examina cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept.

Cu privire la latura penală a cauzei, Curtea a constatat că soluţia de condamnare a inculpatului A., adoptată de instanţa de fond, este corectă, fiind susţinută şi justificată de întregul material probator, nefiind incident nici unul dintre cazurile prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. a)-d) C. proc. pen. Astfel, s-a reținut că, deşi inculpatul A. nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat - persoană vătămată B., din probele administrate în cauză a rezultat, cu certitudine, săvârşirea faptei deduse judecăţii, în modalitatea reţinută şi descrisă în hotărârea atacată, cu forma de vinovăție cerută de lege pentru existența acestei infracțiuni.

În acest sens, Curtea a avut în vedere că, din declaraţia persoanei vătămate B., din faza de urmărire penală la data de 05 mai 2014, a rezultat că în noaptea de 03 din 04 mai 2015, plecând de la barul din sat spre casă, într-o zonă slab luminată a fost lovită în cap de o persoană cu un obiect contondent, probabil bâtă sau ţeavă, s-a întors, moment în care persoana respectivă a încercat să-o lovească a doua oară, i-a barat lovitura, iar cu mâna dreaptă i-a smuls cagula pe care o avea pe cap, ocazie cu care a constatat că era inculpatul A., care era îmbrăcat cu o geacă neagră cu o dungă albă pe piept. La data de 06 mai 2014, cu ocazia conducerii în teren, tatăl persoanei vătămate P., a declarat verbal organelor de poliţie că fiul său, B., i-a povestit că în noaptea de 03 din 04 mai 2014 a fost lovit cu o ţeavă în cap de inculpatul A. o singură dată, că după ce a primit prima lovitură s-a repezit către agresor, care purta cagulă pe cap şi era îmbrăcat într-o haină neagră ce avea o dungă albă pe piept, şi, întrucât a reuşit să-i dea cagula jos, l-a recunoscut pe agresor în persoana numitului A.

Curtea a avut în vedere și împrejurarea că persoana vătămată B. şi la data de 23 octombrie 2014, cu ocazia confruntării cu inculpatul A. efectuată de procuror, a precizat că l-a recunoscut pe inculpat fiindcă era îmbrăcat cu o geacă neagră cu o dungă orizontală în zona pieptului, că după ce a fost agresat din spate s-a întors şi a reuşit să-i smulgă cagula cu o mână, întrucât nu a căzut, că l-a recunoscut după fizionomie, zona fiind luminată şi după voce când l-a înjurat.

În faţa primei instanţe, persoana vătămată B. şi-a menţinut declaraţiile date în faza de urmărire penală, precizând că inculpatul A. avea o cagulă pe cap pe care i-a smuls-o, că în locul respectiv era lumină şi l-a observat pe acesta, arătând că a fost lovit cu siguranță de inculpat pentru că l-a recunoscut după fizionomie şi voce, fiind îmbrăcat cu o geacă neagră cu o dungă albă pe piept.

De asemenea, din declaraţiile date de martorul K., în faza de urmărire penală, a rezultat că în noaptea agresiunii a fost sunat de persoana vătămată care i-a spus că a fost lovită de A., pe care l-a recunoscut după voce când l-a înjurat şi l-a recunoscut şi l-a văzut deoarece i-a smuls cagula de pe figură. Martorul P. a declarat în cursul urmăririi penale că în drum spre spital, în noaptea de 03 din 04 mai 2014, fiul său B. i-a relatat că în noaptea respectivă o persoană l-a lovit în zona capului, că persoana respectivă l-a înjurat, împrejurare în care l-a recunoscut cu certitudine după voce pe A., ca fiind cel care l-a agresat, că acesta purta o cagulă pe faţă, a tras doar jumătate din aceasta şi i-a recunoscut figura. Martorul O. a declarat că, în seara de 03 mai 2014, l-a văzut pe inculpatul A. când s-a urcat la volanul autoturismului marca X, a văzut că în interiorul autoturismului era o bâtă tip basse ball şi că în aceeaşi seară a aflat faptul că A. l-a lovit cu o ţeavă în zona capului pe B.

Relevante, sub aspect probator, au fost apreciate şi declarațiile martorului M., din faza de urmărire penală, în care a arătat că, în noaptea de 03 din 04 mai 2014, s-a urcat în autoturismul marca X în care se aflau inculpatul A. şi H., care erau înarmaţi cu două ciomege şi două ţevi metalice şi I., care i-a spus unei persoane la telefon că îl urmăreau pe C. sau B. să-i bată, că persoanele din autoturism aveau cagule pe cap şi că a doua zi a aflat din zvon public că C. a fost bătut de A. şi în aceeaşi seară că, B. a fost internat la un spital, fiindcă de asemenea a fost bătut, că au mers în partea din spate a barului unde au rămas circa 15 minute pentru a observa persoanele care se aflau în local, întrucât cei cu care era în autoturism i-au spus că vor să bată o persoană, că au mers pe şoseaua principală şi la un moment dat au traversat pe partea opusă deoarece inculpatul A. i-a spus că atunci când va lovi persoana respectivă, aceasta să nu se deplaseze înapoi şi să anunţe alte persoane, că la scurt timp a trecut pe lângă el persoana vătămată B. care vorbea la telefon, că a văzut foarte bine că inculpatul A. a ieşit de la întuneric şi i-a aplicat din lateral spate o lovitură în zona capului cu ţeava metalică cu care era înarmat, precizând că fiind în apropiere şi instalaţia de iluminat public fiind în stare de funcţionare şi neexistând alte obstacole care să-i reducă vizibilitatea, a văzut foarte bine că singura persoană care a exercitat act de violenţă, înarmat cu o ţeavă, asupra lui B. a fost A.

De asemenea, martorul V. a declarat, în faza de urmărire penală, că la data de 04 mai 2014, după comiterea agresiunii asupra lui C., a aflat din zvon public că, în noaptea de 03 din 04 mai 2014, inculpatul A. împreună cu I., G. şi H. au exercitat acte de violenţă asupra lui B. şi i-au cauzat leziuni în urma cărora acesta a fost internat la un spital din Bucureşti. Martora DD. a declarat, în cursul urmăririi penale, că l-a întrebat pe H. într-o discuţie "iar te ţii de prostii?" întrucât aflase că B. a fost bătut cu circa 2-3 seri înainte să o sune, acesta spunându-i că nu a fost acolo, că H. obişnuia să nu relateze aspecte ce corespundeau realităţii atunci când era audiat ca martor de organele de urmărire penală şi își favoriza prietenii, că în luna mai 2014 s-a întâlnit cu J. care i-a spus că în noaptea de 03 din 04 mai 2014 B. a fost bătut de A. care era împreună cu I. şi H., fiindcă persoana vătămată a văzut când I. şi H. au urcat-o prin constrângere pe J. într-un autoturism şi a spus că va declara adevărul la poliţie, că după circa 30 de zile s-a întâlnit pe şosea cu I. şi l-a întrebat de ce l-au bătut pe B., acesta i-a spus "păi dacă a vrut să spună ce a văzut".

În faţa instanţei de fond, martorul E. a declarat că inculpatul A., atunci când a fost lovit B., i-a spus că o să-i facă ceea ce i-a făcut şi persoanei vătămate şi că persoana vătămată i-a relatat că a fost anterior lovită de inculpat cu o bară.

Martorul K. şi-a menţinut în faţa primei instanţe, sub aspectele principale, declaraţiile date în faza de urmărire penală, din depoziţia dată în cursul cercetării judecătoreşti rezultând că şi de la I. şi H. a aflat că persoana vătămată a fost lovită de inculpat, că inculpatul a ascuns ţeava cu care a lovit persoana vătămată, că inculpatul A. i-a cerut să o abordeze pe persoana vătămată ca la confruntarea pe care urmau să o aibă, aceasta să declare că nu inculpatul a lovit-o. Martorul K. a mai declarat că H. i-a relatat că A. l-a lovit pe B. şi ca urmare inculpatul A. a luat legătura cu martorii în sensul de a-şi schimba declaraţiile, respectiv că autorul infracţiunii săvârşite asupra lui B. este altcineva, nu A.

În faţa instanţei de fond, martorul M. nu şi-a mai menţinut declaraţiile date în faza de urmărire penală, arătând că nu cunoaşte aspecte cu privire la altercaţia dintre A. şi B., că cele declarate anterior au fost date sub ameninţare, fiindu-i frică de K., că nu îşi aminteşte declaraţiile date în faţa procurorului. Curtea a apreciat declaraţiile ca fiind vădit nesincere, dată cu scopul exonerării de răspundere penală a inculpatului A., în condiţiile în care din raportul de constatare criminalistică din 11 iunie 2014 întocmit de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Teleorman - Serviciul de Criminalistică, în cursul urmăririi penale, rezultă că numitul M. a fost examinat cu tehnica poligraf, ocazie cu care s-a concluzionat că răspunsurile la întrebările relevante cauzei nu au provocat modificări specifice comportamentului simulat.

Martorul I. a arătat, în cursul cercetării judecătoreşti, că îşi menţine declaraţiile date în faţa organelor de urmărire penală, că nu cunoaşte aspecte legate de cele întâmplate, precizând însă că nu este de acord să facă testul poligraf. Martorul O. a declarat că îşi menţine declaraţiile date la organele de urmărire, ca nu cunoaşte aspecte legate de cele întâmplate între A. şi persoanele vătămate, precizând că nu este de acord cu testul poligraf, iar martora D., concubina inculpatului, a arătat în faţa instanţei de fond, că în noaptea în care se presupune că inculpatul l-ar fi lovit pe B., acesta a fost acasă şi nu a părăsit incinta curţii.

În faţa instanţei de judecată, martorul C. a declarat că are cunoştinţă de faptul că E. i-a dat lui P. 100 mil. ROL pentru a merge la medic pentru a-i da mai multe zile de îngrijiri medicale, că martorul M. a fost influenţat de E. şi B. la data când a dat declaraţii la urmărirea penală, că a văzut când P. a restituit cei 100 mil. ROL lui E.

Curtea a apreciat ca nesincere declarațiile martorilor susmenţionaţi şi încercarea acestora de a-l exonera de răspundere penală pe inculpat şi de a acredita ideea că datorită intereselor martorul E., cu care inculpatul se afla într-o stare conflictuală, inculpatul A. a fost acuzat de lovirea persoanei vătămate B.

Din declaraţiile martorelor FF. şi CC., a rezultat că E. i-a propus martorei CC. să-şi cheme băiatul în țară, martorul H., pentru a da o declaraţie împotriva lui A. că l-ar fi lovit pe B. Martorul H. a declarat că a auzit că, în noaptea de 03 din 04 mai 2014, a avut loc. un conflict între A. şi B., recunoscând prin urmare, deşi a negat prezenţa sa la locul comiterii faptei, producerea altercaţiei în cadrul căreia persoana vătămată a fost lovită de inculpat.

Din raportul de constatare medico - legală din 06 iunie 2014 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Teleorman, a rezultat că numitul B. prezintă leziuni traumatice produse prin lovire cu corp dur (posibil ţeavă metalică - corpul delict incriminat) ce pot data din noaptea de 03 din 04 mai 2014, aşa cum rezultă din datele de anchetă, necesită 55-60 zile îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii și s-a apreciat că leziunile erau de natură să pună în primejdie viaţa victimei, iar, pentru evaluarea unei eventuale infirmităţi este necesară o reexaminare medico - legală după 6 luni de la cea actuală. Institutul Național de Medicină Legală Mina Minovici București - Comisia de Avizare şi Control a aprobat raportul privind pe persoana vătămată B. cu precizarea că leziunile ar fi fost de natură să pună în pericol viaţa victimei care, datorită bunei reactivități individuale nu au pus în primejdie viaţa victimei.

Raportul de constatare medico - legală din 06 iunie 2014 a fost completat la data de 20 octombrie 2014, concluzionându-se că din actele medicale şi medico - legale examinate rezultă că numitul B. a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire cu corp dur (posibil ţeavă metalică - corpul delict incriminat), că pot data din noaptea de 03 din 04 mai 2014, că au necesitat în total 80 - 90 zile îngrijiri medicale și s-a apreciat că leziunile erau de natură să pună în primejdie viaţa victimei.

Raportul de expertiză medico - legală din 07 ianuarie 2016, întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Teleorman a concluzionat că numitul B. a prezentat leziuni de violenţă produse prin lovirea cu corp dur, pot data din 04 mai 2014, a necesitat cca. 45-50 zile îngrijiri medicale, că leziunile prezentate s-au putut produce printr-o singură lovitură dar se poate aprecia poziţia victimă - agresor și că, deşi au avut potenţial de punere în primejdie a vieţii, datorită reactivităţii bune şi evoluţiei favorabile lipsită de complicaţii, nu au pus în primejdie viaţa victimei.

Raportul de nouă expertiză medico - legală din 21 martie 2016 întocmit de Institutul Național de Medicină Legală Mina Minovici București a concluzionat că numitul B. a prezentat leziuni traumatice ce s-au putut produce în data de 03 din 04 mai 2014 prin lovirea cu şi de corp dur, că necesită 55-60 zile, că leziunile traumatice prezentate ar fi fost de natură să pună în primejdie viaţa victimei, care datorită bunei reactivităţi individuale nu au pus în primejdie viaţa victimei și că nu se poate stabili obiectiv medico - legal momentul exact al producerii leziunilor traumatice cu atât mai mult cu cât există ipoteza producerii lor la interval de câteva minute; nu se pot face alte aprecieri medico - legale cu privire la poziţia victimă-agresor.

Curtea nu a avut în vedere concluziile acestui raport, deşi a fost avizat de Comisia de Avizare şi Control din cadrul Institutului Național de Medicină Legală Mina Minovici București, având în vedere constatările şi concluziile celorlalte acte medico - legale, respectiv raportul de constatare, de asemenea avizat de Comisia de Avizare şi Control, în aceeaşi compunere, raportul de expertiză medico - legală cu examinarea persoanei, probele anterior menţionate administrate în cauză din care rezultă lovirea activă a persoanei vătămate B. cu un obiect contondent în zona capului şi, împrejurarea că în raportul de nouă expertiză se realizează o înșiruire a istoricului medical şi medico legal al părţii vătămate B. şi în plus un singur examen NCH la data de 08 martie 2016, nefiind oferită, în contextul menționat, dat fiind concluziile celorlalte acte medico legale, o explicaţie cu privire la reţinerea unei alte modalităţi de producere a leziunilor traumatice, respectiv prin lovire cu şi de corp dur, extrem de importantă într-o astfel de speţă.

În cursul urmăririi penale și inculpatul A. a fost a fost examinat cu tehnica poligraf, din raportul de constatare criminalistică din 27 mai 2014 întocmit de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Teleorman - Serviciul de Criminalistică, rezultând că răspunsurile numitului A. la întrebările relevante cauzei au provocat modificări specifice comportamentului simulat.

Curtea a avut în vedere că din actele dosarului rezultă că, la data de 04 mai 2014, şi persoana vătămată C. a fost lovit de inculpatul A. tot cu o ţeavă metalică, fiind, de altfel, mai mult decât discutabilă încadrarea juridică.

Nu în ultimul rând, Curtea a reținut că inculpatul A. şi familia sa au formulat denunţuri împotriva procurorului de caz, în sensul că a fost oferită o sumă de bani acestuia pentru a schimba încadrarea juridică într-o infracțiune mai puțin gravă, precum și medicului legist pentru a menționa în actul medico-legal că lovitura aplicată de inculpat nu a pus în pericol viața victimei, fiind evident că nu a fost adoptată o astfel de conduită dacă inculpatul ştia că este nevinovat, astfel cum susţine.

În opinia Curţii, probele administrate în cauză, anterior menţionate, au dovedit, fără dubiu, că inculpatul A. a săvârşit fapta dedusă judecăţii privind persoana vătămată B., astfel cum au fost descris în hotărârea atacată, soluţia de condamnare, adoptată de instanţa de fond şi criticată prin calea de atac exercitată, fiind pe deplin justificată.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică corectă a faptei deduse judecăţii, pentru care a fost condamnat de prima instanţă, Curtea a constatat că este în dispoziţiile art. 32 C. pen. raportat la art. 188, 189 lit. a), e) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., impunându-se reţinerea agravantei prevăzute de art. 189 lit. a) C. pen., respectiv omorul săvârşit cu premeditare, în prezenta cauză nefiind incidente dispoziţiile art. 193 alin. (2) C. pen. sau ale art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen.

S-a arătat că, în sensul art. 189 lit. a) C. pen., acţiunea premeditată implică atât o hotărâre prealabilă de a comite omorul, cât şi activităţile materiale premergătoare săvârşirii infracţiunii, respectiv procurarea sau adaptarea instrumentelor în vederea comiterii omorului sau crearea condiţiilor necesare săvârşirii faptei.

Din materialul probator existent la dosarul cauzei a rezultat că inculpatul A. a premeditat lovirea persoanei vătămate B. Astfel, Curtea a constatat că din probele administrate rezultă că inculpatul A. a luat hotărârea de a lovi persoana vătămată cu o țeavă metalică şi a pregătit dinainte săvârşirea faptei, sens în care s-a înarmat cu un obiect contondent, a urmărit persoana vătămată, a comis fapta purtând o cagulă pe cap.

În ceea ce privește solicitarea formulată de inculpat, ce vizează încadrarea juridică a faptei, Curtea a arătat că, din punctul de vedere al laturii subiective, omorul se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă, iar intenţia de a ucide se stabileşte în funcţie de materialitatea actului care evidenţiază poziţia psihică a făptuitorului. Deosebit de important pentru concretizarea poziţiei subiective a autorului faţă de rezultat sunt împrejurările în care s-a produs actul de violenţă care pot să confirme sau să infirme intenţia de a ucide respectiv zona anatomică vizată, intensitatea loviturii, obiectul vătămător folosit.

În prezenta cauză, având în vedere că inculpatul A. a lovit persoana vătămată B. cu un obiect contondent, în zona capului (posibil ţeavă metalică), producându-i leziuni ce ar fi fost de natură să pună în pericol viaţa victimei, Curtea a apreciat că acesta a acţionat cu forma de vinovăţie cerută de lege pentru existenţa infracţiunii de tentativă de omor calificat, inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale, date fiind că a mai comis astfel de fapte şi chiar dacă nu l-a urmărit a acceptat posibilitatea producerii lui.

S-a mai reținut că omorul a îmbrăcat forma tentativei, întrucât acţiunea inculpatului, deşi era aptă de produce moartea, nu a fost dusă până la capăt, nu a dat naştere rezultatului letal datorită, astfel cum se menţionează în avizul Comisiei de Avizare şi Control Institutul Național de Medicină Legală Mina Minovici București, bunei reactivități individuale a persoanei vătămate, neavând relevanță dacă leziunile produse au pus sau nu în primejdie viața victimei.

Curtea a reținut în favoarea inculpatului A. dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, întrucât, din adresa Direcției Naționale Anticorupție - Secția de Combatere a Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție a rezultat că acesta a formulat un denunț la data de 20 februarie 2015, activitățile infracționale semnalate făcând obiectul Dosarului de urmărire penală nr. x/P/2015, devenit ulterior Dosarul nr. y/P/2016, dosarul nr. x/P/2015 finalizându-se prin încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției, iar Dosarul nr. y/P/2016 prin întocmirea rechizitoriului, dispunându-se trimiterea în judecată a inculpatului GG. (procurorul de caz) pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și trafic de influență, prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 și de art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, Curtea a aplicat inculpatului A. o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 32 C. pen. raportat la art. 188, 189 lit. a), e) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Conform art. 33 alin. (2) C. pen., tentativa se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată, ale cărei limite se reduc la jumătate. Când pentru infracţiunea consumată legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă, iar instanţa s-ar orienta spre aceasta, tentativa se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani.

Având în vedere că pentru infracţiunea prevăzută de art. 188, art. 189 C. pen. legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă, Curtea s-a orientat spre aceasta, astfel încât, dat fiind şi reţinerea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, a stabilit în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A. pedeapsa maximă de 10 ani închisoare.

Curtea a apreciat că, aplicând inculpatului A. o pedeapsă de 10 ani închisoare, se realizează o justă individualizare a sancţiunii, în raport cu gravitatea în concret a faptei comise, modalitatea şi împrejurările de comitere a acesteia (pe timp de noapte, urmărirea părţii vătămate, purtând cagulă, lovirea părţii vătămate cu un obiect contondent în zona capului), mobilul acestei fapte (audierea persoanei vătămate în calitate de martor într-un dosar penal în care erau cercetați I. și H.), urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, periculozitatea autorului acesteia, relevate de probele dosarului, atitudinea nesinceră a inculpatului, care, în mod constant, a negat comiterea faptei, dar şi de încercările acestuia de a zădărnici aflarea adevărului în cauză, inclusiv prin intermediul procurorului de caz.

Totodată, Curtea nu a putut ignora că inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală, fiind condamnat în minorat pentru comiterea unei infracţiuni de tentativă la omor deosebit de grav şi a mai multor infracţiuni de lovire şi ulterior la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, cu aplicarea art. 81 C. pen. (1969), condamnare ce a atras în prezenta cauză starea de recidivă postcondamnatorie, săvârşind fapta dedusă judecăţii în cursul termenului de încercare stabilit prin sentinţa penală nr. 55 din data de 27 mai 2010 a Judecătoriei Zimnicea, definitivă la data de 11 iunie 2010, prin nerecurare. De asemenea, s-a reținut că inculpatul a fost şi sancţionat administrativ de două ori şi condamnat de două ori în Italia pentru furt şi deţinere sau folosire neautorizată de arme, arme de foc, port şi componente ale acestora, muniţie şi explozivi, împrejurare în care antecedentele penale ale apelantului denotă o periculozitate sporită şi o perseverenţă deosebită în comiterea unor infracţiuni de violenţă extremă, faptul că, deşi până în prezent instanţele şi procurorii au dat dovadă de o clemenţă deosebită, prin aplicarea fie a unor pedepse într-un cuantum redus, stabilirea unui regim neprivativ de libertate sau aplicarea unor sancţiuni cu caracter administrativ, sancțiunile stabilite nu l-au convins pe apelantul inculpat că respectarea legii este o necesitate şi că numai prin respectarea legii va putea evita aplicarea şi executarea în viitor a altor pedepse.

Totodată, Curtea a avut în vedere că, din procesul verbal întocmit de lucrătorii de poliţie la data de 04 mai 2014, a rezultat că, în timp ce era audiat, A. a văzut pe fereastra biroului că în curtea postului de poliţie a venit şi tatăl său AA., care ulterior a intrat în sediu, în alt birou, că după ce a fost audiat lui A. i s-a cerut să aştepte afară, iar când se afla pe holul postului de poliţie a strigat AA. să nu dai nicio declaraţie! motiv pentru care AA. a refuzat să mai declare, că la scurt timp, după câteva minute s-a procedat la conducerea numitului A. din interiorul postului de poliţie la autospeciala parcată în faţă, pentru a fi transportat la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, context în care, la intrarea în curtea postului, până să fie urcat în vehicul, numitul A. l-a văzut pe U. care se afla la circa 5 m pe trotuar, pe care l-a ameninţat că îi va face şi lui ce i-a făcut lui C., imediat ce scapă.

De asemenea, și din caracterizările existente la dosarul cauzei, a rezultat atitudinea violentă a inculpatului A., predispoziția deosebită a acestuia de a comite infracțiuni de violență.

Curtea a ţinut cont și de faptul că din actele dosarului rezultă că inculpatul A. este cercetat într-un alt dosar pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 C. pen., constând în aceea că la data de 23 iunie 2015 pe holul de la intrare în sala de judecată a Tribunalului Teleorman, în timp ce era scos din sala de judecată având termen în prezenta cauză, fiind sub escortă, l-a lovit pe numitul V., martor în acelaşi dosar, aspecte ce denotă o deosebită îndrăzneală din partea inculpatului, o lipsă totală de respect faţă de lege şi faţă de valorile umane.

De altfel, din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/4214/2014 de întocmit Institutului Național de Medicină Legală Mina Minovici București rezultă că inculpatul A. are o toleranță scăzută la frustrare, este greu de educat, are reacții pripite și/sau violente, idei de grandoare, prezentând diagnosticul de tulburare de personalitate de tip disocial.

Prin urmare, în opinia Curții, împrejurările de fapt menționate, cert rezultate din actele dosarului, sunt în măsură să justifice stabilirea unei pedepse într-un cuantum mai ridicat, respectiv o pedeapsă de 10 ani închisoare.

Referitor la pedepsele complementare şi accesorii, având în vedere dispoziţiile art. 188, 189 C. pen., natura faptei săvârşite, modalitatea și împrejurările de comitere a acesteia, CEDO, Protocoalele Adiţionale şi jurisprudenţa Curții europene în materie, a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), h), n), o) C. pen.

II. Cu privire la latura civilă a cauzei.

În ceea ce priveşte daunele materiale, în raport de constituirea de parte civilă, actele şi lucrările dosarului (actele medicale, medico - legale şi contravaloare eliberării acestora) şi probele administrate, respectiv declaraţiile martorilor P. şi K., Curtea a apreciat că se justifică acordarea daunelor materiale în cuantum de 10.000 RON.

Cât priveşte repararea prejudiciul nepatrimonial cauzat prin vătămările corporale aduse sănătăţii persoanei vătămate B., constând în suferinţele fizice şi psihice pe care aceasta le-a suportat de pe urma faptului ilicit, Curtea a considerat că, în raport de valoarea lezată, respectiv integritatea fizică, sănătatea unei persoane şi durerile fizice şi psihice cauzate persoanei vătămate B., se justifica acordarea daunelor morale în cuantumul solicitat, respectiv 50 000 RON, având în vedere în acest sens leziunile traumatice produse persoanei vătămate, numărul de zile de îngrijiri medicale necesar pentru vindecarea acestora, modalitatea și împrejurările concrete de comitere a faptei.

Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs în casație inculpatul A., prin avocat HH. (cu delegație din 14 octombrie 2016, dosar Î.C.C.J.), la data de 26 octombrie 2016.

În susţinerea căii de atac, inculpatul A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., arătând, în esență, că i-a fost aplicată o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege având în vedere că instanța de control judiciar nu a respectat dispozițiile art. 79 C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002. Astfel, s-a arătat că pedeapsa stabilită de 10 ani închisoare depășește limita maximă de 6 ani și 3 luni închisoare, la care se putea ajunge în urma reducerii succesive a limitelor de pedeapsă pentru infracțiunea prevăzută de art. 188-189 lit. a), e) C. pen. (de la 15 la 25 ani închisoare) mai întâi cu jumătate prin reținerea art. 32 C. pen. (de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni închisoare), iar, ulterior cu încă jumătate, ca efect al aplicării art. 19 din Legea nr. 682/2202 (3 ani și 9 luni la 6 ani și 3 luni închisoare).

În raport de cele expuse pe larg în cuprinsul motivelor de recurs în casaţie, s-a solicitat admiterea în principiu a căii de atac, iar, pe fond, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., casarea deciziei atacate și înlăturarea greșitei aplicări a legii în sensul stabilirii unei pedepse în limitele speciale rezultate ca urmare a incidenței dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 (3 ani și 9 luni - 6 ani și 3 luni închisoare).

Prin încheierea din 16 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/87/2014, apreciind că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 434 C. proc. pen. - art. 438 C. proc. pen., în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1491/A din 10 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, şi a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării căii extraordinare de atac promovată de inculpat, fixându-se termen de judecată la data de 27 aprilie 2017.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat de inculpatul A. ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Totodată, dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. prevăd că hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situaţia în care pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greşita individualizare a pedepsei. Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică şi cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.

Incriminând infracţiunea de omor calificat, art. 189 C. pen. prevede că omorul săvârşit în vreuna din împrejurările expres menţionate în cuprinsul său se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, fiind sancţionată şi tentativa.

Reglementând condiţiile de pedepsire a tentativei, art. 33 alin. (2) teza I C. pen. prevede că aceasta se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată, ale cărei limite se reduc la jumătate. Teza a II-a a aceluiaşi text de lege stabileşte că, atunci când pentru infracţiunea consumată legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă, iar instanţa se orientează spre aceasta, tentativa se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani.

Deopotrivă, potrivit art. 19 din Legea nr. 682/2002, persoana care are calitatea de martor în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 şi care a comis o infracţiune gravă, dar înaintea sau în timpul urmăririi penale sau a judecăţii denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Pe de altă parte, în conformitate cu dispoziţiile art. 79 alin. (1) C. pen., când în cazul aceleiaşi infracţiuni sunt incidente două sau mai multe dispoziţii care au ca efect reducerea pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc prin aplicarea succesivă a dispoziţiilor privitoare la tentativă, circumstanţe atenuante şi cazuri speciale de reducere a pedepsei, în această ordine.

Examinând, în acest context, decizia recurată, se constată că instanţa de apel, după ce a analizat contextul faptic şi încadrarea juridică, apreciind că fapta inculpatului A. cu privire la persoana vătămată B. întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 188, art. 189 lit. a), e) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., şi reţinând, totodată, în privinţa sa incidenţa dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, s-a orientat (penultimul paragraf din decizie) către aplicarea pedepsei detenţiunii pe viaţă, stabilind, în final, o pedeapsă de 10 ani închisoare.

Or, orientându-se spre pedeapsa detenţiunii pe viaţă, aspect care nu mai poate fi cenzurat de instanţa de recurs în casaţie întrucât ţine de individualizarea pedepsei şi, implicit, reprezintă o chestiune de apreciere a instanţei de apel, au devenit incidente dispoziţiile art. 33 alin. (2) teza a II-a C. pen., în conformitate cu care, în această situaţie, tentativa se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani. Aplicând în continuare, în ordinea prevăzută de art. 79 alin. (1) C. pen., dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, noile limite de pedeapsă, ca urmare a reducerii cu jumătate, sunt cuprinse între 5 şi 10 ani închisoare.

Aşadar, pedeapsa de 10 ani închisoare stabilită de instanţa de apel este egală cu maximul special prevăzut de lege, în urma reducerii succesive a limitelor de pedeapsă potrivit art. 79 alin. (1) C. pen., context în care se constată că nu a existat nicio încălcare a dispoziţiilor legale menţionate de apărare.

Ca atare, Înalta Curte constată că instanţa de apel a stabilit în limitele prevăzute de lege pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 188-189 lit. a), e) C. pen., aplicând corespunzător, conform art. 79 C. pen., mai întâi prevederile art. 33 alin. (2) teza a II-a C. pen., iar apoi cele ale art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1491/A din 10 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Faţă de culpa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, iar, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta, în sumă de 70 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1491/A din 10 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 70 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 27 aprilie 2017.