Time-barred appeal against refusal to refer constitutionality of anti-money laundering statute's vague factual circumstances provision

Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea din 06 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/3/2015, printre altele, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 656/2002 formulată de inculpatul A.

Pentru a se pronunţa în acest sens, curtea de apel, verificând excepţia invocată în raport cu exigenţele art. 29 din Legea nr. 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a reţinut, în esenţă, că aceasta nu întruneşte condiţia relevanţei pentru soluţionarea cauzei, decizia instanţei de contencios constituţional nefiind de natură să producă un efect concret asupra hotărârii ce se va pronunţa în speţă, câtă vreme se doreşte modificarea textului de lege ce reglementează infracţiunea de abuz în serviciu. Sub acest aspect, s-a arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Or, interpretarea dispoziţiei legale criticate în contextul speţei dedusă judecăţii este atribuţia exclusivă a instanţei învestită cu soluţionarea acesteia, iar acordarea acestei posibilităţi de către legiuitor nu reprezintă o încălcare a Constituţiei, ci o opţiune de politică legislativă, exprimată prin textul legal apreciat neconstituţional.

Împotriva acestei încheieri, la data de 10 aprilie 2017, a declarat apel inculpatul A., criticând-o sub aspectul motivării necorespunzătoare şi al netemeiniciei, apreciind că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 656/2002 întruneşte toate condiţiile prevăzute de lege pentru a fi admisă, respectiv excepţia a fost invocată în faţa unei instanţe, de către o parte din dosar, vizează prevederi legale asupra cărora instanţa de contencios constituţional nu s-a mai pronunţat anterior şi are legătură cu cauza. Sub acest din urmă aspect, s-a arătat că, urmare a interpretării eronate a sintagmei "circumstanţe faptice obiective" din cuprinsul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 656/2002, inculpatul a fost condamnat la 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, fiindu-i, totodată, confiscat un imobil, iar soluţia ce ar fi dispusă de Curtea Constituţională este aptă să influenţeze hotărârea ce se va pronunţa în cauză.

Pe fondul excepţiei, s-a învederat că sintagma "circumstanţe faptice obiective" din cuprinsul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 656/2002 este neclară, vagă, încălcând, astfel, dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţia României, întrucât creează o discriminare între inculpaţii care deţin un proces-verbal de recepţie, respectiv o autorizaţie de construcţie, şi cei care nu au un astfel de document.

Cauza s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind repartizată aleatoriu completului nr. 4, cu termen de judecată la data de 11 mai 2017.

La acest termen, Înalta Curte, din oficiu, raportat la data pronunţării încheierii şi cea a declarării apelului, a pus în discuţie excepţia tardivităţii căii de atac.

Examinând, în acest context, apelul declarat de inculpatul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din cuprinsul încheierii din 06 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/3/2015, raportat la textele de lege incidente în cauză, Înalta Curte constată că acesta este tardiv.

Astfel, Înalta Curte arată că, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, încheierea prin care instanţa respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale poate fi atacată numai cu apel la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.

Verificând natura termenului de 48 de ore înăuntrul căruia se poate promova calea de atac, se constată că acesta este un termen procedural, ce trebuie calculat potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că în cuprinsul său nu se socoteşte ora la care începe să curgă şi nici ora la care se împlineşte, şi peremptoriu, a cărui nerespectare atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen, respectiv constatarea tardivităţii acestuia.

În raport cu aceste dispoziţii, având în vedere că încheierea dată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/3/2015, a fost pronunţată în data de 6 aprilie 2017, termenul de 48 de ore în care inculpatul putea declara apel s-a împlinit cel mai târziu la data de 9 aprilie 2017, ora 02.00.

Sub acest aspect, Înalta Curte arată că, în cazul calculării termenului pe ore, nu sunt incidente dispoziţiile art. 269 alin. (4) C. proc. pen., care vizează exclusiv ultima zi a unui termen fixat pe zile, luni sau ani. Ca atare, chiar dacă 10 aprilie 2017 a fost prima zi lucrătoare după data expirării termenului de 48 de ore prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 (9 aprilie 2017, ora 02.00, duminică), nu se poate reţine că inculpatul a promovat calea de atac în termenul legal, întrucât, în lipsa unei dispoziţii legale în acest sens, termenele pe ore nu se prorogă.

Aşadar, raportat la dispoziţiile legale anterior menţionate şi având în vedere data pronunţării încheierii, Înalta Curte constată că la 10 aprilie 2017 termenul în care se putea ataca dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale expirase.

Având în vedere cele expuse mai sus, Înalta Curte nu va mai proceda la examinarea pe fond a motivelor de apel şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 421 pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen., va respinge, ca tardiv, apelul declarat de inculpatul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din cuprinsul încheierii din 06 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/3/2015, iar, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe acesta la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 275 C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 60 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, apelul declarat de inculpatul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din cuprinsul încheierii din 06 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/3/2015.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 60 lei, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 mai 2017.