Application of special limitation period for actions against state asset valuation authority to nullity claims in forced auctions

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin Decizia civilă nr. 555/A/2016, pronunţată la data de 29 martie 2016, în Dosarul nr. x/3/2014*, a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă SC A. SRL Bucureşti împotriva Sentinţei civile nr. 5.339 din 1 octombrie 2015, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2014*, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A.A.A.S. Bucureşti, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs, în termen, reclamanta SC A. SRL Bucureşti, la data de 1 februarie 2017, motivele de recurs fiind depuse, de asemenea, în termen, la aceeaşi dată, solicitând, admiterea recursului, casarea Deciziei civile nr. 555/A/2016 recurate, casarea Sentinţei civile nr. 5.339 din 1 octombrie 2015, şi trimiterea cauzei spre rejudecare la secţia a VI-a civilă a Tribunalului Bucureşti.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 488 alin. (1) Noul C. proc. civ., recurenta-reclamantă SC A. SRL Bucureşti a criticat decizia civilă recurată, cât şi Sentinţa civilă nr. 5.339 din 1 octombrie 2015, ca fiind pronunţate cu greşita interpretare şi aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 51/1998, aplicând prevederile speciale privind prescripţia prevăzute la art. 49 alin. (1) într-un litigiu ce nu intră sub incidenţa normelor prevăzute la Cap. IX, "Reguli speciale privind soluţionarea litigiilor" din O.U.G. nr. 51/1998 şi înlăturând caracterul imprescriptibil al nulităţii absolute.

În acest sens, a relevat, foarte pe larg, istoricul din dosar şi istoricul legislativ al O.U.G. nr. 51/1998, considerând că, raportat la prevederile întregului Cap. IX, "Reguli speciale privind soluţionarea litigiilor" din O.U.G. nr. 51/1998 termenul special de prescripţie stabilit la art. 49 alin. (1) se aplică exclusiv litigiilor în legătură cu creanţele neperformante bancare preluate la datoria publică de către A.V.A.B.

Astfel, a arătat recurenta-reclamantă, ambele motivări absolutizează efectele art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, scoţându-l din contextul actului normativ, şi ambele instanţe, în soluţiile pronunţate, au recurs la interpretarea liniară, aplicând metoda gramaticală a acestor prevederi, în mod eronat şi nelegal l-au scos din conţinutul Cap. IX, cu ale cărui articole nu îl coroborează, refuzând aplicarea, la interpretarea textului legal, a metodei sistematice, prin raportare la conţinutul integral al O.U.G. nr. 51/1998, de la adoptarea sa şi până în prezent, în raport cu modificările aduse în timp acestui act normativ.

Decizia civilă recurată nr. 555/A/2016, s-a mai arătat, este pronunţată şi cu greşita interpretare şi aplicare a prevederilor art. 74 din O.U.G. nr. 51/1998, când reţine în considerente că împotriva actului de adjudecare cumpărătorul adjudecatar are la dispoziţie doar calea contestaţiei la executare, în legătură cu care se aplică termene de decădere, caz în care se aplică termenul special de prescripţie prevăzut la art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998.

În dezvoltarea motivelor de recurs formulate, recurenta-reclamantă SC A. SRL Bucureşti a relevat, din nou, istoricul din dosar, şi a arătat că cele două instanţe au optat pentru interpretarea literară, aplicând metoda gramaticală, a prevederilor din O.U.G. nr. 51/1998, privitoare la aplicarea termenului special de prescripţie prevăzut de art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, al cărui conţinut nu poate fi determinat decât coroborat cu celelalte prevederi ale Cap. IX, "Reguli speciale privind soluţionarea litigiilor" şi raportat la conţinutul integral (metoda sistematică) al O.U.G. nr. 51/1998, de la adoptarea sa şi până în prezent, în raport cu modificările aduse în timp acestui act normativ, sens în care, în continuare, a prezentat în cuprinsul recursului evoluţia modificărilor aduse O.U.G. nr. 51/1998 şi prevederile speciale privind reglementarea litigiilor cuprinse în aceasta.

În esenţă, a susţinut recurenta-reclamantă, termenul de prescripţie de 6 luni, maxim 12 luni, prevăzut la art. 49, privind acţiunile îndreptate împotriva A.V.A.B., se aplică exclusiv litigiilor în legătură cu creanţele neperformante preluate la datoria publică, prevăzute la art. 44 (în vigoare), detalierea acestora regăsindu-se la art. 45, adoptat prin Legea nr. 76/2012, respectiv, cererile de orice natură privind drepturile şi obligaţiile în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.B.

Recurenta-reclamantă SC A. SRL Bucureşti a criticat nelegalitatea Sentinţei civile nr. 5.339 din 1 octombrie 2015 şi nelegalitatea Deciziei civile recurate nr. 555/A din 29 martie 2016, susţinând că aceasta este pronunţată cu greşita interpretare şi aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 51/1998, întrucât, la fel ca şi instanţa de fond, şi instanţa de apel absolutizează efectele art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, scoţându-l din contextul actului normativ şi apreciind că se aplică "la orice acţiuni îndreptate împotriva A.V.A.S. în legătură cu obiectul de reglementare al O.U.G. nr. 51/1998", interpretare ce nu corespunde intenţiei avute de legiuitor la adoptarea O.U.G.

Susţine recurenta-reclamantă, acţiunea întemeiată pe nulitatea de drept comun, cazul în speţă, nu intră sub incidenţa prevederilor art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, cu atât mai mult cu cât este invocată nulitatea absolută.

A mai susţinut recurenta-reclamantă că instanţa de apel face o greşită interpretare şi aplicare a prevederilor art. 74 din O.U.G. nr. 51/1998, invocat în ansamblul său, fiind greşită dezlegarea instanţei de apel în conformitate cu care, împotriva actului de adjudecare reglementat de aceste text, raportat la art. 516 - 523 C. proc. civ. de la 1865, cumpărătorul adjudecatar avea posibilitatea formulării contestaţiei la executare în conformitate cu prevederile art. 399 alin. (1) şi art. 401 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. de la 1865, cu respectarea termenului de decădere de 15 zile.

Or, la art. 74 alin. (6), arată recurenta, actul normativ prevede că, pentru adjudecatarul bunului imobil, procesul-verbal de licitaţie constituie titlu executoriu împotriva debitorului sau oricărei alte persoane care are în posesie ori deţine în fapt, fără nici un titlu, imobilul adjudecat, dispoziţiile art. 516 - 523 C. proc. civ. de la 1865 referitoare la actul de adjudecare, efectele adjudecării şi cererea de evicţiune fiind aplicabile în mod corespunzător.

În fine, s-a mai arătat, O.U.G. nr. 55/1999 a reglementat procedura de executare silită a creanţelor bancare neperformante preluate de la A.V.A.B., capitolele referitoare la titlurile executorii, blocarea conturilor, sechestrarea acţiunilor şi instituirea administrării speciale, reguli speciale privind soluţionarea litigiilor şi reguli speciale privind executarea silită fiind încorporate în O.U.G. nr. 51/1998. Până la abrogarea prin Legea nr. 76/2012, regulile speciale privind executarea silită, prevăzute în Cap. X la art. 50 - 75, nu conţin vreo dispoziţie în legătură cu contestarea, pe calea contestaţie la executare, a actului de adjudecare/procesul- verbal de licitaţie, titlu de proprietate şi titlu executoriu, de către adjudecatarul cumpărător, singurul îndreptăţit legal să conteste actul de adjudecare, pe calea contestaţiei la executare, fiind debitorul.

Prin Rezoluţia din 23 februarie 2017, s-a dispus comunicarea recursului către intimata-pârâtă A.A.A.S. Bucureşti, care a depus întâmpinare la data de 3 martie 2017, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea hotărârilor atacate, ca temeinice şi legale.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul este admisibil în raport de dispoziţiile 483 alin. (1) Noul C. proc. civ.

Completul de filtru C3, la data de 4 mai 2017, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună, în scris, punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat recurentei-reclamante SC A. SRL Bucureşti la data de 11 mai 2017, precum şi intimatei- pârâte A.A.A.S. Bucureşti, la 12 mai 2017, care nu au depus puncte de vedere asupra raportului în termenul de 10 zile de la comunicare, prevăzut de art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin cererea formulată cu petiţia înregistrată la data de 22 februarie 2017, sub nr. x, recurenta-reclamantă SC A. SRL Bucureşti a învederat instanţei faptul că, înţelege să solicite ca soluţionarea recursului să se efectueze în procedura obişnuită, şi nu în conformitate cu procedura prevăzută de art. 493 Noul C. proc. civ.

Completul de filtru C3, la data de 22 iunie 2017, constatând că recursul este admisibil în principiu şi că sunt întrunite dispoziţiile art. 493 alin. (7) din Noul C. proc. civ., faţă de faptul că părţile nu şi-au exprimat acordul ca judecata cauzei să se facă în completul de filtru, a admis în principiu recursul şi s-a fixat termen pentru judecarea recursului la 19 octombrie 2017, în temeiul art. 493 alin. (7) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu citarea părţilor.

Intimata-pârâtă A.A.A.S. Bucureşti, căreia, în conformitate cu dispoziţiile art. 490 alin. (2) teza I, cu referire la art. 471 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 - Noul C. proc. civ., şi art. XVII alin. (3), raportat la art. XV alin. (3) din Legea nr. 2/2013, i s-a comunicat recursul a formulat întâmpinare, la data de 3 martie 2017, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea hotărârilor atacate, ca temeinice şi legale.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept invocat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Criticile recurentei-reclamante vizează, în esenţă, incidenţa motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ., dispoziţii care prevăd că hotărârea poate fi recurată dacă este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Din perspectiva motivului invocat, recurenta a susţinut greşita interpretare şi aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 51/1998, art. 49 alin. (1) şi art. 74.

În ceea ce priveşte aceste dispoziţii, Înalta Curte constată că acestea au fost în mod judicios interpretate, instanţa de apel procedând la o corectă aplicare a lor prin respingerea apelului formulat de reclamanta SC A. SRL Bucureşti.

Astfel, dispoziţiile art. 44 - 49 din O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, sunt dispoziţii speciale, de strictă interpretare şi aplicare, derogatorii de la dreptul comun. Aceste dispoziţii de lege stabilesc procedura de soluţionare a litigiilor privind creanţele neperformante preluate de A.V.A.S. Bucureşti, având în vedere natura deosebită a acestor creanţe şi strânsa lor legătură cu datoria publică, cu bugetul statului şi ocrotirea interesului public.

Dispoziţiile art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998 au următorul cuprins: "Termenul de prescripţie a acţiunilor îndreptate împotriva A.V.A.S. este de 6 luni de la data la care s-a cunoscut sau trebuia să se cunoască faptul sau actul pe care se întemeiază acţiunea, dar nu mai mult de 12 luni de la data producerii faptului sau încheierii actului, dacă legea nu prevede un termen mai scurt."

Instituirea unui termen de prescripţie special, derogatoriu de la dreptul comun, cu privire la acţiunile îndreptate împotriva Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului este justificată în mod obiectiv şi rezonabil de necesitatea asigurării stabilităţii şi securităţii sporite a raporturilor juridice civile, mai ales având în vedere legătura indisolubilă existentă între creanţele ce urmează a fi recuperate ca urmare a exercitării unor asemenea acţiuni şi bugetul de stat.

În speţă, recurenta-reclamantă SC A. SRL Bucureşti nu a respectat termenul de prescripţie de 6 luni prevăzut de art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998 în care putea solicita constatarea nulităţii absolute a procesului- verbal de licitaţie şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, acesta începând să curgă de la data de 9 aprilie 2008 când a fost întocmit procesul-verbal de licitaţie, şi nu se poate considera că, fiind vorba de o nulitate absolută, aceasta putea fi contestată oricând potrivit dreptului comun, aşa cum în mod eronat susţine recurenta.

Raporturile dintre societatea-recurentă şi intimata-pârâtă A.V.A.S. Bucureşti sunt în legătură cu creanţe neperformante preluate la datoria publică, întrucât, vânzarea imobilului proprietatea garantului B. SA s-a făcut pentru recuperarea creanţei deţinute de A.V.A.S. asupra SC C. SA, preluată de la C.A.S. Teleorman.

A.V.A.S. în cadrul raporturilor stabilite cu debitorul cedat nu acţionează ca o autoritate publică, ci în îndeplinirea atribuţiilor sale principale prevăzute în art. 12 din O.U.G. nr. 51/1998 modificată, respectiv, preluarea unor creanţe comerciale în vederea valorificării lor prin modalităţile prevăzute în acelaşi act normativ.

În acest sens, O.U.G. nr. 23/2004 privind unele măsuri de reorganizare a A.V.A.S., defineşte A.V.A.S. ca o instituţie de specialitate a administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului care îndeplineşte atribuţiile prevăzute de O.U.G. nr. 51/1998, administrează participaţiile Statului în calitate de asociat/acţionar la societăţile comerciale aflate în portofoliul său, monitorizează modul în care au fost respectate clauzele contractelor de privatizare potrivit O.G. nr. 25/2002.

Astfel fiind, cererea formulată de recurenta-reclamantă, privind anularea procesului-verbal de licitaţie publică încheiat "conform prevederilor O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului", pentru vânzarea uni activ care a fost preluat de A.V.A.S. de la C.A.S. Teleorman conform Protocolului de transfer de creanţă din 14 noiembrie 2003, aşa cum se arată în însuşi preambulul procesului-verbal de licitaţie, se încadrează în dispoziţiile art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 care se referă la "cereri de orice natură privind drepturi şi obligaţii în legătură cu activele preluate de A.V.A.S., cereri supuse unui termen special de prescripţie reglementat de art. 49 alin. (1) de 6 luni de la data la care s-a cunoscut dar trebuia să se cunoască faptul sau actul pe care se întemeiază.

În raport de acest termen special de prescripţie, în mod judicios a reţinut instanţa de apel că acţiunea formulată la data de 18 decembrie 2014, se situează în afara termenului de prescripţie, luând în considerare ca început al curgerii termenului data de 9 aprilie 2008, corect reţinută de prima instanţă.

Cum natura litigiului dedus judecăţii este în legătură cu creanţele statului neperformante preluate la datoria publică internă şi cum regimul juridic al acestor creanţe este reglementat de un act normativ special derogatoriu de la dreptul comun - O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului - s-a constatat, în mod corect, că potrivit alin. (1) din ordonanţa de urgenţă menţionată nu se distinge după tipul de acţiune introdusă împotriva A.V.A.S., ceea ce face ca termenul special de prescripţie prevăzut la art. 49 din ordonanţă să fie aplicabil tuturor tipurilor de acţiuni.

Aşa fiind, se constată că susţinerea recurentei potrivit căreia nu sunt aplicabile dispoziţiile legale privind termenul special de prescripţie extinctivă, este nefondată, având în vedere dispoziţiile O.U.G. nr. 51/1998, dispoziţii speciale, ce reglementează atât valorificarea unor active ale statului, cât şi valorificarea unor creanţe comerciale preluate în temeiul unor acte normative.

De altfel, însăşi executarea silită pornită de A.V.A.S. s-a fundamentat pe dispoziţiile O.U.G. nr. 51/1998, dispoziţii aplicabile întregii proceduri a executării, deci, şi în ceea ce priveşte obligativitatea respectării termenului de formulare a cererilor îndreptate împotriva A.V.A.S. în cadrul şi în legătură cu această procedură, potrivit art. 49 alin. (1) din ordonanţa sus-menţionată.

În raport de toate aceste considerente, se constată că instanţa de apel corect a reţinut în cauză că, de plano, nu se impune a considera că disponibilitatea reclamantei de a formula într-o materie specială o acţiune întemeiată pe nulitatea de drept comun nu poate scăpa de sub incidenţa art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, dispoziţii legale în materie, care au fost corect şi legal aplicate.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte aminteşte că în cauză nu au fost greşit interpretate şi aplicate nici prevederile art. 74 din O.U.G. nr. 51/1998.

Art. 74 din O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului reglementează natura juridică a actului de adjudecare, respectiv procesul-verbal prin care se constată vânzarea, prin licitaţie publică, a bunurilor urmărite silit de către A.V.A.S.

Potrivit dispoziţiilor art. 74 alin. (6) din O.U.G. nr. 51/1998, "Pentru adjudecatarul bunului imobil, procesul-verbal de licitaţie constituie titlu executoriu împotriva debitorului sau oricărei alte persoane care are în posesie ori deţine în fapt, fără niciun titlu, imobilul adjudecat. Dispoziţiile art. 516 - 523 C. proc. civ. referitoare la actul de adjudecare, efectele adjudecării şi cererea de evicţiune sunt aplicabile în mod corespunzător".

Astfel, potrivit acestor texte de lege, procesul-verbal de licitaţie constituie pentru adjudecatar titlu de proprietate asupra bunurilor transmise prin vânzare silită şi titlu executoriu împotriva debitorului sau oricărei alte persoane care are în posesie ori deţine în fapt, fără niciun titlu, imobilul adjudecat.

Or, Înalta Curte observă că aceste dispoziţii nu vin decât să reitereze, în domeniul lor special de reglementare, norma de drept comun, respectiv prevederile art. 516 pct. 8 C. proc. civ. de la 1865, potrivit cărora: "[...] actul de adjudecare [...], va cuprinde următoarele menţiuni: [...] 8. menţiunea că actul de adjudecare este titlu de proprietate şi că poate fi înscris în cartea funciară, precum şi a faptului că, pentru adjudecatar, constituie titlu executoriu împotriva debitorului, dacă imobilul se află în posesiunea acestuia din urmă, sau împotriva oricărei persoane care are în posesiune ori deţine în fapt, fără niciun titlu, imobilul adjudecat."

Astfel fiind, nu se poate susţine cu temei că instanţa de apel greşit a considerat că adjudecatarul avea şi posibilitatea formulării contestaţiei la executare doar în conformitate cu prevederile art. 399 alin. (1) şi art. 401 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. de la 1865, cu respectarea termenului imperativ de 15 zile, câtă vreme, prevederile din O.U.G. nr. 51/1998, privitoare la litigiile în legătură cu creanţele neperformante preluate la datoria publică se completează în mod corespunzător cu dispoziţiile C. proc. civ.

Faţă de acestea, Înalta Curte găseşte a fi nefondate şi criticile invocate de recurenta- reclamantă SC A. SRL Bucureşti referitoare la interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 74 din O.U.G. nr. 51/1998.

Pentru toate aceste considerente, nefiind incident motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de nelegalitate care să impună casarea deciziei recurate şi, pe cale de consecinţă, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a Noul C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul.

Aşa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC A. SRL Bucureşti împotriva Deciziei civile nr. 555/A/2016 din 29 martie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2017.

Procesat de GGC - N